Categorie: Poezie

A XI-a poruncă

Ascultă, privește și taci!… Ascultă, privește și taci!… Ascultă, să-nveți să vorbești, Privește, să-nveți să clădești. Și taci, să-nțelegi ce să faci… Ascultă, privește şi taci! Când simți că păcatul te paște Și glasul Sirenei te fură, Tu pune-ți lacăt la gură Și-mploră doar…

O, om

O, om!… Ce mari răspunderi ai De tot ce faci pe lume – De tot ce spui în scris sau grai, De pilda ce la alţii-o dai Căci ea mereu spre Iad sau Rai Pe mulţi o să-i îndrume. Ce grijă trebuie să pui În viaţa ta, în toată Căci gândul care-l scrii sau spui S-a dus… şi-n veci nu-l mai aduci Dar vei culege roada lui Ori viu, ori mort, odată. Ai spus o vorbă – vorba ta, Mergând din gură-n gură, va veseli sau va-ntrista, Va curăţi sau va-ntina, Rodind sămânţa pusă-n ea De dragoste sau ură. Scrii un cuvânt – cuvântul scris E-un leac sau e-o otravă! Tu vei muri, dar tot ce-ai zis Rămâne-n urmă-un drum deschis Înspre Infern sau Paradis Spre-ocară sau spre slavă. Spui o cântare – versul tău Rămâne după tine Îndemn spre bine sau spre rău, Spre curăţie sau desfrâu Lăsând în inimi rodul său De har sau de ruşine. Arăţi o cale – calea ta În urma ta nu piere E calea bună sau e rea Va prăbuşi sau va-nălţa Vor merge suflete pe ea Spre Rai sau spre durere. Trăieşti o viaţă – viaţa ta E una, numai una Oricum ar fi, tu nu uita Cum ţi-o trăieşti vei câştiga Ori fericirea-n veci prin ea Ori chin pe totdeauna. O, om!… Ce mari răspunderi ai! Tu vei pleca din lume…

Nichita Stănescu: „Dacă lui Dumnezeu îi spui tu, mie de ce-mi zici dumneavoastră?”

Tu, Nichita… Când am stat prima dată faţă-n faţă cu Nichita Stănescu (mă simţeam de parcă aş fi stat la masă cu Eminescu sau cu Baudelaire) eram la restaurantul Uniunii Scriitorilor cu prietenul meu Traian T. Coşovei. Am fost atunci atât de intimidat de…

%d blogeri au apreciat asta:
%d blogeri au apreciat asta:
%d blogeri au apreciat asta: