Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Archive for the ‘Postul Mare’ Category

Iubirea…

Posted by Paxlaur pe 18/04/2017

Dumnezeu l-a creat pe om din iubire și iubirea este cea care definește cel mai bine omul, relația dintre oameni și, totodată, relația dintre Dumnezeu și om. Cea mai bună caracterizare a omului, a oricărui om, se face plecând de la ceea ce el iubește, de la realitățile de care este atașată inima sa. Putem parafraza o expresie mult cunoscută: „Spune-mi ce și cum iubești și îți spun cine ești”. Inima care nu ajunge să simtă înflăcărarea iubirii nu poate ajunge la cunoașterea lui Dumnezeu care este iubire.

Iubirea care ardea în inima sfintei Maria Magdalena trebuie să umple și ființa noastră. Privind la exemplul ei, la schimbările radicale din viața sa, la recunoștința și iubirea față de cel care i-a făcut bine, să ne analizăm viața și să vedem care este starea sufletului nostru după Paște: pe cine/cât/cum iubim? Ce rol/loc ocupă Cristos în viața noastră? Mai este sufletul nostru însetat de Dumnezeu?

Privind la textele sfinte din această zi, putem evidenția cel puțin trei semne ale iubirii. Primul este căutarea. Cel care iubește nu are stare nici măcar o clipă în absența celui iubit. Asemenea Mariei Magdalena se trezește în toiul nopții și-l caută pe cel pe care-l iubește. Nu te poți îndepărta de cel iubit și să-ți continui viața ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Nici măcar nu poți dormi în absența celui iubit. Și tocmai aici apare cel de-al doilea semn: lipsa somnului, neliniștea nopții. Maria Magdalena s-a trezit pe când „era încă întuneric”, noaptea, și a plecat în căutarea celui iubit. Vrea să-l găsească, să-l cuprindă în brațe și să-și liniștească setea inimii. Insomnia nu este atât o boală a trupului, cât mai ales una a inimii, a sufletului. Preocupările noastre ne aduc insomnia. Femeile sfinte s-au trezit în toiul nopții pentru a-și căuta iubirea, pentru a-l căuta pe Cristos. El era preocuparea lor, dorul inimii lor. Nouă cine/ce ne răpește somnul și liniștea nopții?! Ne trezim noi pentru Cristos? Ne doare până la nesomn lipsa lui, atunci când l-am îngropat sub mormanul păcatelor noastre?

Dacă răspunsul este da, atunci cu siguranță în viața noastră se află și cel de-al treilea semn: vorbirea despre iubirea inimii. Cine iubește nu se rușinează niciodată cu cel iubit. Nu se satură să întrebe despre el, să spună despre el cele mai frumoase lucruri. Să întrebăm și noi despre Cristos. Gura și buzele noastre să simtă desfătarea lăudându-l pe el, veșnica iubire a vieții noastre. Să spunem tuturor: „Dumnezeu l-a făcut Domn şi Cristos pe Isus pe care voi l-aţi răstignit”… Îndemnați de porunca Mântuitorului și încurajați de exemplul sfântului Petru și al Mariei Magdalena să strigăm omenirii: „Convertiți-vă! Primiți-l pe Cristos cel înviat în viața voastră! Salvaţi-vă de această generaţie perversă!”


Dacă-l iubim cu adevărat pe Cristos, îl predicăm, îl facem cunoscut
astfel încât el să domnească în toate inimile,
începând cu inima noastră.


18 aprilie 2017 

Marţi din octava Paştelui
Sf. Atanasia din Egina
Fap 2,36-41; Ps 32; In 20,11-18

LECTURA I
Convertiţi-vă şi fiecare dintre voi să se boteze în numele lui Isus Cristos!
Citire din Faptele Apostolilor 2,36-41
În ziua de Rusalii, Petru le-a spus iudeilor: „Să ştie cu siguranţă toată casa lui Israel că Dumnezeu l-a făcut Domn şi Cristos pe acest Isus pe care voi l-aţi răstignit”! 37 Când au auzit au fost pătrunşi la inimă şi i-au spus lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Ce să facem, fraţilor?” 38 Petru le-a zis: „Convertiţi-vă şi fiecare dintre voi să se boteze în numele lui Isus Cristos spre iertarea păcatelor voastre şi veţi primi darul Duhului Sfânt! 39 Căci promisiunea este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei care sunt departe, pe oricâţi i-ar chema Domnul Dumnezeul nostru”. 40 Şi cu multe alte cuvinte dădea mărturie şi-i îndemna, zicând: „Salvaţi-vă de această generaţie perversă!” 41Aşadar, cei care au primit cuvântul lui au fost botezaţi. Şi în ziua aceea li s-au adăugat cam la trei mii de suflete.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 32(33),4-5.18-19.20 şi 22 (R.: 5b)
R.: Plin este pământul de bunătatea Domnului.
sau:
Aleluia!

4 Drept este cuvântul Domnului
şi toate lucrările sale sunt vrednice de crezare.
5 El iubeşte dreptatea şi judecata;
pământul este plin de bunătatea Domnului. R.

18 Iată, ochii Domnului sunt îndreptaţi
spre cei care se tem de el,
spre cei care nădăjduiesc în mila lui,
19 ca să scape de la moarte sufletele lor
şi să-i hrănească în timp de foamete! R.

20 Sufletul nostru îl aşteaptă pe Domnul;
pentru că el este scutul şi apărătorul nostru.
22 Fie, Doamne, mila ta asupra noastră,
după cum şi noi am sperat în tine! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Ps 117(118),24
(Aleluia) Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim în ea! (Aleluia)

EVANGHELIA
Le-a vestit că l-a văzut pe Domnul şi că el i-a spus acestea.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 20,11-18
În acel timp, Maria stătea lângă mormânt, afară, şi plângea. În timp ce plângea, s-a aplecat spre mormânt 12 şi a văzut doi îngeri în haine albe care stăteau în locul unde zăcuse trupul lui Isus, unul la cap şi altul, la picioare. 13 Ei i-au zis: „Femeie, de ce plângi?” Ea le-a spus: „L-au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde l-au pus”. 14 Spunând acestea şi întorcându-se, l-a văzut pe Isus stând în picioare, dar nu ştia că este Isus. 15 Isus i-a zis: „Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi?” Ea, crezând că este grădinarul, i-a spus: „Domnule, dacă tu l-ai dus, spune-mi unde l-ai pus şi eu îl voi lua!” 16 Isus i-a zis: „Maria!” Ea, întorcându-se, i-a spus în evreieşte: „Rabbuni!” – care înseamnă „Învăţătorule!” 17 Isus i-a zis: „Nu mă reţine, pentru că nu m-am urcat încă la Tatăl, dar du-te la fraţii mei şi spune-le: «Mă urc la Tatăl meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul meu şi Dumnezeul vostru!»”. 18 Maria Magdalena a venit la discipoli şi le-a vestit că l-a văzut pe Domnul şi că el i-a spus acestea.

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Posted in Postul Mare, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

Este ziua tăcerii! Să ascultăm „gândurile inimii” și „planurile lui Dumnezeu”…

Posted by Paxlaur pe 15/04/2017

Michelangelo's_Pieta

„Iadul este singurătatea
în care iubirea
nu mai poate pătrunde”

Cum ne pregătim să trăim noaptea cea mai sfântă, acea noapte despre care vom cânta că este „luminată ca ziua”, „noaptea care a risipit întunericul păcatului prin coloana cea luminoasă”? Ce învățăm de la Isus așezat în mormânt? Ce ne invită Cristos să ne însușim în această zi?

Tăcerea. Liniștea. Să facem liniște în viața noastră astfel încât să ne putem auzi „gândurile inimii” și „planurile lui Dumnezeu”. Astăzi este timpul liniştii, dar nu al unei tăceri apăsătoare ca o absenţă. Este un timp roditor, un timp de mângâiere în care putem privi cu nesaţ la cel străpuns pentru fărădelegile noastre şi să-i înţelegem iubirea. Vom vedea că în tăcere primim mai multe răspunsuri la problemele noastre decât în agitaţie şi zgomot.

Să facem liniște, astfel încât Dumnezeu să nu ne mai vorbească în zadar. Să învăţăm să ne deprindem cu vocea lui Dumnezeu care răsună fin, în cea mai mare linişte şi care ne cheamă la viaţă, la înviere. Astăzi, în linişte, îi vom auzi vocea strigând în adâncul inimii noastre, o voce care ne cunoaşte ziua şi noaptea, durerea şi necazul, păcatul şi căinţa. Numai cei care în această zi vor face linişte vor auzi cum Domnul se apropie şi le întinde mâinile ce poartă semnele cuielor pentru a ne cuprinde într-o îmbrăţişare din care nu ne va mai da drumul. El se apropie de noi și ne eliberează, așa cum s-a coborât la cei din iad și i-a eliberat.

Împreună cu tăcerea, Cristos ne invită să ne însușim umilința, virtutea celui care „s-a umilit pe sine, făcându-se ascultător până la moarte, până la moartea pe cruce” (Fil 2,8). Cât de greu ne este uneori să fim umili, însă viața de credință fără umilință este imposibilă. Creștinismul nu are în centrul său o teorie a umilinței, ci o persoană plină de umilință: Cristos, Dumnezeu făcut om, născut în sărăcie, crescut în simplitate, cel care a a murit răstignit pe cruce și s-a lăsat așezat într-un mormânt.

Aceasta este ziua în care în liniște, plini de umilință, privind la Cristos trebuie să spunem împreună cu apostolul Paul: „Cristos Isus a venit în lume ca să-i mântuiască pe cei păcătoşi, între care eu sunt primul” (1Tim 1,15). Lângă mormântul Domnului, așteptând învierea și viața, ne recunoaștem mici, păcătoși, lipsiți de iubire. Însă păstrăm în inimă speranța învierii, acea înviere care ne va elibera de păcat, de rău, de singurătate, de iad.

Tăcere. Umilință. Și singurătate. Moartea reprezintă singurătatea prin excelență, însă Cristos ne va elibera în această noapte de lanțurile morții, de frica în fața acestei singurătăți și mai ales de singurătatea provenită din egoism și indiferență, de iad. Da, Cristos ne eliberează de iad, căci „iadul este tocmai singurătatea în care iubirea nu mai poate pătrunde”.


În liniște și umilință,
Domnul se apropie de inima ta
și vrea să o deschidă,
așa cum a deschis mormântul său
și să o inunde cu lumina și iubirea sa.


Înmormântarea lui Isus (Mc 15, 42-47; Lc 23, 50-56; In 19, 38-42)
 
57 Când s-a făcut seară, a venit un om bogat din Arimateea, al cărui nume era Iosif, care era și el discipol al lui Isus.
58 Acesta, apropiindu-se, i-a cerut lui Pilat trupul lui Isus. Atunci Pilat a poruncit să-i fie dat.
59 Iosif, luând trupul [lui Isus], l-a înfășurat într-un giulgiu curat
60 și l-a pus în mormântul său nou, pe care îl săpase în stâncă. După ce a rostogolit o piatră mare la intrarea mormântului, a plecat.
61 Iar Maria Magdalena și cealaltă Marie ședeau acolo, înaintea mormântului (Mt 27,57-61).

Posted in Postul Mare, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Ah, Doamne, ce mi-ar plăcea să te primesc, dar eu…

Posted by Paxlaur pe 14/04/2017

Isus a îmbrăţişat crucea!

Isus a îmbrăţişat crucea!

Este ziua când privim la Cristos răstignit, părăsit. Este ziua când Domnul „stă pe cruce” și strigă: „Mi-e sete”. Îi este sete de inima ta, de iubirea ta, de tine. Te-ai apropiat de Domnul în aceste zile? L-ai primit?

Undeva, la marginea unei localităţi, era răstignit Cristos, pe o cruce veche din lemn putrezit. Oamenii veneau zilnic la marginea acelui oraş şi vorbeau cu Cristos. Îi spuneau necazurile, îi cereau ajutorul. Iar el îi mângâia și-i ajuta. Într-una din zile oamenii şi-au zis: „Ce rost are să străbatem atâta drum din oraş până la periferie. Haideţi mai bine să-l aducem pe Cristos în centru, mai aproape de noi şi să ne fie mai ușor să-l vizităm”. Astfel, a doua zi i-au propus să-l mute în oraș, iar Isus a acceptat. A venit în centrul oraşului și toată ziua a stat înconjurat de oameni. Unii care nu-l vizitaseră cu anii, erau acum acolo, pentru că aveau nevoie de el şi le era la îndemână fără niciun efort.

Apoi a venit seara. Unde să doarmă Cristos? La cine să meargă?… S-au adunat toți ca să vadă unde avea să doarmă. Mare i-a fost surprinderea Domnului când a văzut pe chipul lor refuzul… Atunci, ca să-i scoată din încurcătură, le-a zis: „Staţi liniştiţi. Nu trebuie să vă faceți griji pentru mine. Eu voi dormi în Biserică. Nu vă temeți, mă descurc eu…”. La care parohul a sărit ca ars: „Cum să dormi în biserică?! Acolo e loc de rugăciune, e casa Tatălui, nu e dormitor. Nu se cuvine aşa ceva, Doamne! Categoric că nu te voi lăsa să dormi în biserica mea. Uite, mai bine mergi la primar acasă”. „La mine?” strigă primarul. „Doamne, eu te-aş primi cu drag, dar la noi se fac multe renovări, suntem în campanie electorală, e multă mizerie peste tot. Unde mai pui că eu sunt cam slobod la gură, vorbesc urât, mai spun minciuni. Nu cred că vrei să fii martor la asemenea lucruri… Cred că mai bine mergi la feciorul de Biserică?”. Şi toţi şi-au întors capul spre credinciosul localităţii care imediat a început: „Ah, Doamne, ce mi-ar plăcea să te primesc, dar eu… n-am cameră de oaspeţi. Chiar nu ai loc la mine. Şi apoi mai e şi soţia care m-ar certa dacă aş merge cu tine acasă, aşa, neanunţat… Chiar nu mai vreau certuri în familie. Nu-ţi doreşti să ai de-a face cu soţia mea când e nervoasă. Nu, poate ar fi mai bine să mergi…” şi deja se uita prin mulţime să vadă unde să-l plaseze. Însă interveni un altul spunând: „Ştii, Doamne, eu de multă vreme ți-am pregătit ceva, dar nu am mai apucat să-ţi dau. Am văzut că la marginea oraşului, crucea pe care stai e cam putredă, aproape ruptă. Aşa că de doi ani muncesc la o cruce solidă, trainică, de lemn bun, Doamne. Ce zici, nu vrei să-ţi dau acum crucea asta şi să mergi la locul tău şi să dormi acolo? Nu vrei să te urci din nou pe cruce, dar pe o cruce nouă?”… Şi-a plecat Isus la marginea orașului şi s-a culcat pe Cruce, singur.


Astăzi Cristos e refuzat, e părăsit, e singur…


14 aprilie 2017 

VINEREA SFÂNTĂ (Patima şi moartea Domnului) (post şi ab.)
Ss. Tiburţiu, Valerian şi Maxim, m.; Liduina, fc.; Fer. Isabela, fc. m.
Is 52,13-53,12; Ps 30; Evr 4,14-16;5,7-9; In 18,1-19,42

LECTURA I
El era străpuns pentru păcatele noastre.
Citire din cartea profetului Isaia 52,13-53,12
Iată, slujitorul meu va avea succes; se va înălţa, se va ridica şi va fi foarte sus. După cum mulţi s-au înspăimântat de tine – chipul lui era mai desfigurat decât cel al unui om şi faţa lui, decât a fiilor oamenilor -, 15 tot aşa, multe popoare se vor uimi şi regi îşi vor închide gura înaintea lui, căci vor vedea ceea ce nu li s-a povestit şi vor înţelege ceea ce nu au auzit. 53,1 Cine a crezut în ceea ce ne-a fost anunţat? Şi cine a cunoscut braţul Domnului? 2 S-a înălţat ca o mlădiţă înaintea lui şi ca o rădăcină, dintr-un pământ uscat. Nu avea formă şi nici frumuseţe ca să o privim, nici înfăţişare ca să o dorim. 3 Dispreţuit şi refuzat de oameni, om al durerii, cunoscător al suferinţei, de care îţi ascunzi faţa. Era dispreţuit şi noi nu l-am luat în seamă. 4 Iar el a purtat suferinţele noastre şi durerile noastre le-a luat asupra lui. Noi l-am considerat lovit, bătut de Dumnezeu şi umilit. 5 Dar el era străpuns pentru nelegiuirile noastre, lovit pentru păcatele noastre. Pedeapsa care ne aducea pacea era asupra lui. Prin rănile lui noi suntem vindecaţi. 6 Noi toţi rătăceam ca oile, fiecare avea propriul drum în faţă. Domnul a făcut să cadă asupra lui păcatele noastre, ale tuturor. 7 Chinuit şi umilit, el nu şi-a deschis gura; ca un miel dus la înjunghiere şi ca o oaie mută înaintea celor care o tund, nu şi-a deschis gura. 8 A fost luat cu violenţă şi judecată; cât despre generaţia lui, cine se gândeşte? A fost şters de pe pământul celor vii, pentru nelegiuirea poporului meu a fost lovit. 9Mormântul lui a fost cu cei nelegiuiţi, cu cel bogat a fost în moartea lui, deşi nu făcuse nicio violenţă şi nu fusese înşelăciune în gura lui. 10 Domnului i-a plăcut să-l zdrobească prin suferinţă; când sufletul şi-l va pune ca jertfă pentru vinovăţie, va vedea o descendenţă care-şi va lungi zilele şi dorinţa Domnului, prin mâna lui, va avea succes. 11 Din truda sufletului său va vedea şi va fi satisfăcut în cunoaşterea lui; slujitorul meu cel drept îi va îndreptăţi pe mulţi şi va lua asupra sa păcatele lor. 12 De aceea, îi voi face parte cu cei mari şi cu cei puternici va împărţi prada, pentru că şi-a dat sufletul la moarte şi a fost numărat împreună cu cei nelegiuiţi. Dar el purta păcatul multora şi mijlocea pentru cei nelegiuiţi.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 30(31),2 şi 6.12-13.15-16.17 şi 25 (R.: Lc 23,46b)
R.: Tată, în mâinile tale, încredinţez sufletul meu.

2 Doamne, în tine am căutat refugiu,
să nu fiu făcut nicicând de ruşine;
mântuieşte-mă în dreptatea ta!
6 În mâinile tale îmi încredinţez duhul,
tu mă vei mântui, Doamne, Dumnezeule adevărat. R.

12 Am ajuns de ocara tuturor asupritorilor mei:
spaimă mare pentru vecinii şi cunoscuţii mei;
cei care mă văd pe drum mă ocolesc.
13 Sunt dat uitării ca un mort, ca unul fără inimă,
am ajuns ca o oală spartă. R.

15 Dar eu mă încred în tine, Doamne,
şi spun: „Tu eşti Dumnezeul meu,
16 soarta mea este în mâinile tale”.
Scapă-mă din mâinile duşmanilor mei
şi de cei care mă urmăresc! R.

17 Fă să strălucească faţa ta peste slujitorul tău,
mântuieşte-mă în îndurarea ta!
25 Fiţi tari, să se întărească inimile voastre,
voi, toţi cei care nădăjduiţi în Domnul! R.

LECTURA A II-A
A învăţat ascultarea din cele ce a pătimit şi a devenit cauză de mântuire veşnică.
Citire din Scrisoarea către Evrei 4,14-16; 5,7-9
Fraţilor, având, aşadar, un mare preot minunat, care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să ţinem cu tărie mărturisirea credinţei! 15 Căci nu avem un mare preot care să nu poată suferi împreună cu noi în slăbiciunile noastre, ci unul care a fost încercat în toate asemenea nouă, în afară de păcat. 16 Aşadar, să ne apropiem cu toată îndrăzneala de tronul harului ca să primim îndurare şi să găsim ca ajutor harul său la timpul potrivit! 5,7 În zilele vieţii sale pământeşti, el a oferit, cu strigăte puternice şi cu lacrimi, rugăciuni şi cereri către acela care avea puterea să-l salveze de la moarte şi a fost ascultat datorită evlaviei lui. 8 Şi, deşi era Fiu, a învăţat ascultarea din cele ce a pătimit, 9 iar după ce a fost făcut desăvârşit, a devenit cauză de mântuire veşnică pentru toţi cei care ascultă de el.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Fil 2,8-9
Cristos s-a umilit pe sine, făcându-se ascultător până la moarte, până la moartea pe cruce. Pentru aceasta, şi Dumnezeu l-a înălţat şi i-a dăruit numele care este mai presus de orice nume.

EVANGHELIA

Pătimirea Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 18,1-19,42

L-au luat pe Isus şi l-au legat.
E. În acel timp, Isus a ieşit împreună cu discipolii săi dincolo de torentul Cedron, unde era o grădină în care a intrat el şi discipolii lui. 2 Dar ştia şi Iuda, trădătorul, locul acela pentru că de multe ori Isus se aduna acolo împreună cu discipolii săi. 3 Aşadar, Iuda, luând cohorta şi servitori de la arhierei şi farisei, a venit acolo cu felinare, torţe şi arme. 4 Atunci Isus, cunoscând toate câte vor veni asupra lui, a ieşit şi le-a zis:
+. „Pe cine căutaţi?”
5 E. I-au răspuns:
P. „Pe Isus Nazarineanul”.
6 E. El le-a zis:
+. „Eu sunt”.
E. Era acolo cu ei şi Iuda, cel care l-a trădat. Când le-a zis: „Eu sunt”, ei s-au dat înapoi şi au căzut la pământ. 7 Atunci, i-a întrebat a doua oară:
+. „Pe cine căutaţi?”,
E. iar ei au zis:
P. „Pe Isus Nazarineanul”.
8 E. Isus le-a răspuns:
+. „V- am spus că eu sunt. Aşadar, dacă mă căutaţi pe mine, lăsaţi-i pe aceştia să plece!”
9 E. Ca să se împlinească cuvântul pe care îl spusese: „Dintre cei pe care mi i-ai dat, n-am pierdut pe niciunul”. 10 Atunci Simon Petru, care avea o sabie, a scos-o şi l-a lovit pe servitorul arhiereului şi i-a tăiat urechea dreaptă; 11 iar numele servitorului era Malhus. Dar Isus i-a zis lui Petru:
+. „Pune-ţi sabia în teacă! Oare să nu beau potirul pe care mi l-a dat Tatăl?”

L-au dus pe Isus întâi la Anna.
12 E. Atunci, cohorta, comandantul şi servitorii iudeilor l-au luat pe Isus şi l-au legat. 13 L-au dus mai întâi la Anna, căci era socrul lui Caiafa, care era marele preot al acelui an. 14 Caiafa era acela care le dăduse iudeilor sfatul: „Este mai bine să moară un singur om pentru popor”. 15 Iar Simon Petru şi celălalt discipol îl urmau pe Isus. Acel discipol era cunoscut marelui preot şi a intrat împreună cu Isus în curtea marelui preot. 16 Petru stătea afară, lângă poartă. Atunci celălalt discipol, care era cunoscut marelui preot, a ieşit şi a vorbit cu portăreasa şi a intrat şi Petru. 17Servitoarea portăreasă i-a spus lui Petru:
A. „Nu cumva eşti şi tu dintre discipolii acelui om?”
E. El i-a zis:
A. „Nu sunt”.
18 E. Stăteau acolo slujitorii şi servitorii; făcuseră un foc – pentru că era frig – şi se încălzeau. Şi Petru stătea cu ei şi se încălzea. 19 Atunci, marele preot l-a întrebat pe Isus despre discipolii lui şi despre învăţătura sa. 20 Isus i-a răspuns:
+. „Eu am vorbit lumii pe faţă. Întotdeauna am învăţat în sinagogă şi în templu, unde se adună toţi iudeii. N-am vorbit nimic pe ascuns. 21 De ce mă întrebi pe mine? Întreabă-i pe cei care au auzit ce le-am vorbit! Iată, ei ştiu ce am spus!”
22 E. Îndată ce a spus acestea, unul dintre servitori, care stătea în preajmă, i-a

dat o palmă lui Isus, spunând:
A. „Aşa răspunzi tu marelui preot?”
23 E. Isus i-a răspuns:
+. „Dacă am vorbit rău, dă mărturie despre rău! Dar dacă am vorbit bine, de ce mă loveşti?”
24 E. Atunci Anna l-a trimis legat la Caiafa, marele preot.

Nu cumva eşti şi tu dintre ucenicii lui? Nu sunt.
25 Iar Simon Petru stătea şi se încălzea. Atunci ei i-au spus:
A. „Nu cumva eşti şi tu dintre discipolii lui?”
E. El a negat şi a zis:
A. „Nu sunt”.
26 E. Unul dintre servitorii marelui preot, o rudă a celui căruia Petru i-a tăiat urechea, i-a zis:
A. „Nu te-am văzut eu în grădină împreună cu el?”
27 E. Dar Petru a negat din nou şi îndată a cântat cocoşul.

Împărăţia mea nu este din această lume.
28 Atunci l-au adus pe Isus de la Caiafa la pretoriu. Era dimineaţă. Dar ei nu au intrat în pretoriu, ca să nu se profaneze şi să poată mânca Paştele. 29 Pilat a ieşit deci afară la ei şi a spus:
A. „Ce acuzaţie aduceţi împotriva acestui om?”
30 E. Au răspuns şi i-au zis:
P. „Dacă nu ar fi fost acesta un răufăcător, nu l-am fi dat pe mâna ta”.
31 E. Atunci, Pilat le-a zis:
A. „Luaţi-l voi şi judecaţi-l voi după Legea voastră!”
E. Iudeii i-au spus:
A. „Nouă nu ne este permis să ucidem pe nimeni”.
32 E. Astfel trebuia să se împlinească cuvântul pe care îl spusese el, arătând de ce fel de moarte avea să moară. 33 Pilat a intrat din nou în pretoriu, l-a chemat pe Isus şi i-a zis:
A. „Tu eşti regele iudeilor?”
34 E. Isus a răspuns:
+. „De la tine însuţi spui aceasta sau ţi-au spus alţii despre mine?”
35 E. Pilat a răspuns:
A. „Oare sunt eu iudeu? Neamul tău şi arhiereii te-au dat pe mâna mea. Ce ai făcut?”
36 E. Isus a răspuns:
+. „Împărăţia mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăţia mea ar fi fost din lumea aceasta, slujitorii mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat pe mâna iudeilor. Dar acum împărăţia mea nu este de aici”.
37 E. Atunci Pilat i-a zis:
A. „Aşadar, eşti rege?”
E. Isus i-a răspuns:
+. „Tu spui că eu sunt rege. Eu pentru aceasta m-am născut şi pentru aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul meu”.
38 E. Pilat i-a zis:
A. „Ce este adevărul?”
E. După ce a spus aceasta, a ieşit din nou la iudei şi le-a zis:
A. „Eu nu găsesc în el nicio vină. 39 Dar este un obicei la voi ca de Paşte să vă eliberez pe cineva; aşadar, vreţi să vi-l eliberez pe regele iudeilor?”
40 E. Atunci au strigat din nou, spunând:
A. „Nu pe acesta, ci pe Baraba!”
E. Iar Baraba era un tâlhar.

Te salut, regele ideilor!
19,1 Atunci Pilat l-a luat pe Isus şi l-a dat să fie biciuit. 2 Soldaţii au împletit o coroană din spini, i-au pus-o pe cap şi l-au îmbrăcat cu o haină de purpură; 3 apoi veneau la el şi spuneau:
A. „Bucură-te, regele Iudeilor!”
E. Şi-i dădeau palme. 4 Pilat a ieşit din nou şi le-a zis:
A. „Iată, vi-l aduc afară ca să ştiţi că nu găsesc în el nicio vină!”
5 E. Aşadar, Isus a ieşit afară purtând coroana de spini şi haina de purpură. Iar Pilat le-a zis:
A. „Iată omul!”
6 E. Când l-au văzut, arhiereii şi servitorii au strigat:
P. „Răstigneşte-l! Răstigneşte-l!”
E. Pilat le-a zis:
A. „Luaţi-l voi şi răstigniţi-l, pentru că eu nu găsesc în el nicio vină!”
7 E. Iudeii i-au răspuns:
P. „Noi avem o Lege şi după această Lege trebuie să moară, pentru că s-a făcut pe sine Fiul lui Dumnezeu”.
8 E. Când a auzit Pilat cuvintele acestea, s-a înspăimântat şi mai mult.
9 A. intrat iarăşi în pretoriu şi i-a zis:
A. „De unde eşti tu?”
E. Dar Isus nu i-a dat niciun răspuns. 10 Atunci Pilat i-a zis:
A. „Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că eu am putere să te eliberez şi am putere să te răstignesc?”
11 E. Isus i-a răspuns:
+. „Nu ai avea nicio putere asupra mea dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus. De aceea, cel care m-a dat în mâinile tale are un păcat mai mare”.

La moarte cu el! La moarte cu el!
12 E. De aceea, Pilat căuta să-l elibereze, dar iudeii strigau, zicând:
P. „Dacă-l eliberezi pe acesta, nu eşti prietenul Cezarului. Oricine se face pe sine rege se împotriveşte Cezarului”.
13 E. Când a auzit Pilat cuvintele acestea, l-a dus pe Isus afară şi s-a aşezat pe un tron în locul numit „Lithostrotos” – iar în ebraică, „Gabbata”. 14 Era ziua Pregătirii Paştelui, pe la ceasul al şaselea. Şi le-a spus iudeilor:
A. „Iată-l pe regele vostru!”
15 E. Atunci ei au strigat:
P. „Ia-l, ia-l, răstigneşte-l!”
E. Pilat le-a spus:
A. „Să-l răstignesc pe regele vostru?”
E. Arhiereii au răspuns:
P. „Nu avem alt rege decât pe Cezar”.
16 E. Atunci l-a predat lor ca să fie răstignit. Aşadar, l-au luat pe Isus.

L-au răstignit şi, împreună cu el, pe alţi doi.
17 Purtându-şi singur crucea, a ieşit spre locul numit „al Craniului”, care, în ebraică, este numit „Golgota”, 18 unde l-au răstignit pe el şi împreună cu el alţi doi, de o parte şi de alta, iar Isus în mijloc. 19 Pilat a scris şi o inscripţie şi a pus-o pe cruce. Era scris: „Isus Nazarineanul, regele iudeilor”. 20 Mulţi dintre iudei au citit această inscripţie, pentru că locul unde a fost răstignit Isus era aproape de cetate şi era scris în ebraică, latină şi greacă.

21 Arhiereii iudeilor i-au spus lui Pilat:
A. „Nu scrie: «Regele iudeilor», ci acela a zis: «Eu sunt regele iudeilor»”.
22 E. Pilat a răspuns:
A. „Ce-am scris, am scris”.

Au împărţit între ei hainele mele.
23 E. După ce soldaţii l-au răstignit pe Isus, au luat hainele lui şi au făcut patru părţi, fiecărui soldat o parte, şi tunica. Însă tunica era fără cusătură, ţesută dintr-o bucată, de sus până jos; 24 aşadar, au zis unii către alţii:
A. „Să nu o rupem, ci să tragem la sorţi pentru ea, a cui să fie!”
E. Aceasta ca să se împlinească Scriptura: „Au împărţit între ei hainele mele şi pentru tunica mea au aruncat zaruri”. Soldaţii au făcut toate acestea.

Iată-l pe fiul tău! Iat-o pe mama ta!
25 Lângă crucea lui Isus stăteau mama lui Isus şi sora mamei lui, Maria a lui Cleopa, şi Maria Magdalena. 26 Aşadar, văzând Isus că stătea acolo mama lui şi discipolul pe care îl iubea, i-a spus mamei:
+. „Femeie, iată-l pe fiul tău!”
27 E. Apoi, i-a spus discipolului:
+. „Iat-o pe mama ta!”
E. Şi, din ceasul acela, discipolul a luat-o acasă la el.

Totul s-a împlinit!
28 După aceasta, văzând că toate s-au împlinit, ca să se împlinească Scriptura, Isus a zis:
+. „Mi-e sete”.
29 E. Era acolo un vas plin cu oţet. Atunci, ei au pus în isop un burete îmbibat cu oţet şi i l-au apropiat de gură. 30 După ce a luat oţetul, Isus a spus:
+. „S-a împlinit!”
E. Şi, plecându-şi capul, şi-a dat duhul.

Aici se îngenunchează şi se face o mică pauză.
A curs apă şi sânge.
31 Întrucât era Ziua Pregătirii, ca să nu rămână trupurile pe cruce sâmbăta – pentru că acea sâmbătă era zi mare -, iudeii i-au cerut lui Pilat să le zdrobească fluierele picioarelor şi să-i ia de acolo. 32 Atunci, au venit soldaţii, au zdrobit fluierele picioarelor celui dintâi şi ale celuilalt care era răstignit cu el. 33 Dar când au venit la Isus şi au văzut că deja murise, nu i-au zdrobit fluierele picioarelor, 34 ci unul dintre soldaţi i-a străpuns coasta cu o suliţă şi îndată a ieşit sânge şi apă. 35Cel care a văzut a dat mărturie şi mărturia lui este adevărată; el ştie că spune adevărul ca să credeţi şi voi. 36 Acestea s-au făcut ca să se împlinească Scriptura: „Nu i se va zdrobi niciun os”. 37 Iar în altă parte, Scriptura mai spune: „Vor privi la cel pe care l-au străpuns”.

Au înfăşurat trupul lui Isus într-un giulgiu, folosind miresme.
38 După acestea, Iosif din Arimateea, care era discipol al lui Isus, dar în ascuns, de frica iudeilor, i-a cerut lui Pilat să ia trupul lui Isus. Pilat i-a permis. Atunci, a venit şi a luat trupul lui Isus.
39 A. venit şi Nicodim, cel care fusese mai înainte la el noaptea, şi a adus un amestec de smirnă şi aloe, cam de o sută de litre. 40 Ei au luat trupul lui Isus, l-au înfăşurat în giulgiuri, cu uleiurile aromate, după cum este obiceiul de înmormântare la evrei. 41 În locul unde fusese răstignit Isus era o grădină, iar în grădină era un mormânt nou, în care nu fusese pus nimeni niciodată. 42Aşadar, pentru că era Ziua Pregătirii iudeilor, iar mormântul era aproape, l-au pus pe Isus acolo.

Cuvântul Domnului

Posted in Postul Mare, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

Trei mistere pline de iubire

Posted by Paxlaur pe 13/04/2017

Spalarea picioarelorPe drumurile noastre întâlnim deseori oameni care stau şi aşteaptă ajutorul pe care li-l putem oferi, oameni care, dintr-un motiv sau altul, stau şi cerşesc. Un astfel de om, un cerșetor orb, stătea pe o alee având lângă el o bucată de carton pe care scria: „Sunt orb! Vă rog să mă ajutaţi!”. Ore întregi a stat cu mâna întinsă şi abia dacă a reuşit să strângă bani pentru o pâine. La un moment dat, în faţa lui s-a oprit o doamnă care era director de promovare şi publicitate în cadrul unei firme de prestigiu. A luat bucata de carton a orbului, a întors-o şi a scris alte cuvinte. Apoi a pus cartonul la loc, lăsând să se vadă noul mesaj, și a plecat. Bietul orb nu mai putea de uimire: deodată toţi trecătorii îi ofereau ceva. Toţi erau impresionaţi de noul mesaj. După câteva ore, a trecut din nou doamna director. S-a oprit şi i-a spus orbului: „Văd că acum îţi merge mai bine”. „Da”, a răspuns orbul, „mult mai bine. Dar ce aţi făcut? Ce aţi scris?”. „Am scris acelaşi lucru, dar prin cuvinte diferite”. Acum pe carton scria: „Este o zi minunată, dar eu nu o pot vedea”.

Știm că puterea cuvântului este esenţială. În toate timpurile cuvântul a fost puternic. Forţa cuvântului este râvnită de toată lumea. În viaţa lui Isus Cristos cuvântul a fascinat şi a fost atât de puternic încât până şi adversarii săi au recunoscut şi au spus: „Nimeni nu a vorbit vreodată ca omul acesta!” (In 7,46), cuvinte pe care le repetăm și noi când ascultăm evanghelia. Cu toate acestea, dacă ne oprim doar la cuvintele lui Cristos riscăm să pierdem esenţialul. De la cuvintele sale trebuie să trecem la faptele sale. Mai ales în aceste zile ale pătimirii, morţii şi învierii sale suntem chemaţi să observăm faptele pe care Isus le-a făcut pentru noi, fapte la sfârşitul cărora centurionul a spus: „Cu adevărat, acesta era Fiul lui Dumnezeu” (Mt 27,54). Aici trebuie să ajungem şi noi: văzând faptele sale să recunoaştem că el este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu.

În aceste zile, când în faţa noastră stau nu atât cuvintele sale, cât mai ales faptele pe care le-a săvârşit pentru noi, Cristos ne adresează această întrebare pe care a dresat-o mai întâi ucenicilor: „Înţelegeţi ce am făcut pentru voi?” Priveşte spre fiecare şi ne întreabă: „Înţelegi tu ceea ce eu am trăit în aceste zile ale pătimirii mele”?

Înţelegem ce face Cristos pentru pentru mântuirea noastră? Pătrundem noi misterele sale? În această zi să contemplăm cu recunoștință cele trei mistere pline de iubire: instituirea sfintei Euharistiei, instituirea sfintei Preoţii şi porunca cea nouă a iubirii: „Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţii unii pe alţii. Așa cum eu v-am iubit, așa să vă iubiţi unul pe altul” (In 13, 34).

 


„Dacă eu, Domnul şi Învăţătorul, v-am spălat picioarele,
şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora.
Căci v-am dat exemplu ca şi voi să faceţi aşa cum v-am făcut eu” (In 13,14-15).


13 aprilie 2017 

JOIA SFÂNTĂ (Cina Domnului)
Sf. Martin I, pp. m.
Ex 12,1-8.11-14; Ps 115; 1Cor 11,23-26; In 13,1-15

LECTURA I
Învăţături despre Cina pascală.
Citire din cartea Exodului 12,1-8.11-14
În zilele acelea, Domnul le-a zis lui Moise şi lui Aaron în ţara Egiptului: 2 „Luna aceasta să fie pentru voi începutul lunilor; ea să fie pentru voi întâia între lunile anului! 3 Vorbiţi întregii adunări a lui Israel: În ziua a zecea a lunii acesteia, fiecare să ia un animal din turmă pentru fiecare casă părintească, un animal din turmă pentru fiecare casă! 4 Iar dacă o familie este prea mică pentru un miel, să-l ia împreună cu vecinul cel mai de aproape de casă, după numărul sufletelor; fiecare să socotiţi câţi sunt de trebuinţă ca să mănânce un miel! 5 Animalul din turmă să vă fie fără cusur, de parte bărbătească, de un an; să-l luaţi fie dintre miei, fie dintre capre! 6 Să-l păstraţi până în ziua a paisprezecea a lunii acesteia şi toată adunarea comunităţii lui Israel să-l înjunghie spre seară! 7 Să ia din sânge şi să pună pe amândoi uşorii uşii şi pe pragul de sus al caselor în care îl vor mânca! 8Să mănânce carnea în noaptea aceea; s-o mănânce friptă la foc, cu azime şi cu ierburi amare! 11Să-l mâncaţi aşa: să aveţi mijlocul încins, sandalele în picioare şi toiagul în mână; să-l mâncaţi în grabă: este Paştele Domnului! 12 Eu voi trece prin ţara Egiptului în noaptea aceea şi voi lovi pe tot întâiul născut din ţara Egiptului, de la om până la animale; voi face judecată împotriva tuturor dumnezeilor Egiptului; eu sunt Domnul! 13 Sângele vă va fi semn pe casele în care veţi fi voi. Eu voi vedea sângele şi voi trece pe lângă voi. Nu va fi între voi nicio rană nimicitoare atunci când voi lovi ţara Egiptului. 14 Această zi să vă fie memorial şi să o celebraţi ca o sărbătoare a Domnului din generaţie în generaţiile voastre: ca hotărâre veşnică să o celebraţi!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 114-115(116),12-13.15-16bc.17-18 (R.: cf. 1Cor 10,16)
R.: Din potirul binecuvântat ne împărtăşim cu sângele lui Cristos.

12 Ce-i voi da în schimb Domnului
pentru tot binele pe care mi l-a făcut?
13 Voi lua potirul mântuirii
şi voi invoca numele Domnului. R.

15 Lucru de preţ este în faţa Domnului
moartea credincioşilor săi.
16bc Eu sunt slujitorul tău şi fiul slujitoarei tale!
Tu ai desfăcut legăturile mele. R.

17 Îţi voi aduce jertfă de laudă
şi voi invoca numele Domnului.
18 Voi împlini voturile făcute Domnului
de faţă cu tot poporul său. R.

LECTURA A II-A
Ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din potirul acesta, vestiţi moartea Domnului.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 11,23-26
Fraţilor, eu am primit de la Domnul ceea ce v-am transmis: că Domnul Isus, în noaptea în care era vândut, a luat pâinea 24 şi, mulţumind, a frânt-o şi a zis: „Acesta este trupul meu cel care este pentru voi. Faceţi aceasta în amintirea mea!” 25 De asemenea, după cină, a luat potirul, spunând: „Acesta este potirul noului legământ în sângele meu. Faceţi aceasta ori de câte ori beţi în amintirea mea!” 26 Căci ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din potirul acesta, vestiţi moartea Domnului până când va veni.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 13,34
„Vă dau o poruncă nouă, spune Domnul, să vă iubiţi unii pe alţii, aşa cum eu v-am iubit!”

EVANGHELIA
I-a iubit până la sfârşit.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 13,1-15
Înainte de sărbătoarea Paştelui, ştiind Isus că îi venise ceasul să treacă din lumea aceasta la Tatăl, iubindu-i pe ai săi care erau în lume, i-a iubit până la sfârşit. 2 În timpul cinei – când diavolul pusese deja gândul de a-l trăda în inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon -, 3 ştiind că Tatăl a dat toate în mâinile sale şi că de la Dumnezeu a ieşit şi că la Dumnezeu merge, 4 s-a ridicat de la cină, şi-a pus hainele deoparte şi, luând un ştergar, s-a încins. 5 Apoi a turnat apă într-un vas de spălat şi a început să spele picioarele discipolilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins. 6A venit deci la Simon Petru; acesta i-a zis: „Doamne, tu să-mi speli picioarele?” 7 Isus a răspuns şi i-a zis: „Ceea ce fac eu, tu nu înţelegi acum, dar vei cunoaşte după aceasta”. 8 Petru i-a spus: „Nu-mi vei spăla picioarele în veci!” Isus i-a răspuns: „Dacă nu te voi spăla, nu vei avea parte cu mine”. 9 Simon Petru i-a spus: „Doamne, nu numai picioarele mele, ci şi mâinile şi capul”. 10 Isus i-a zis: „Cine a făcut baie nu are nevoie să-şi spele decât picioarele, căci este curat în întregime. Şi voi sunteţi curaţi, dar nu toţi”. 11 Căci îl ştia pe cel care avea să-l trădeze; de aceea a spus: „Nu toţi sunteţi curaţi”. 12 După ce le-a spălat picioarele, şi-a luat hainele, s-a aşezat iarăşi la masă şi le-a spus: „Înţelegeţi ce am făcut pentru voi? 13 Voi mă numiţi «Învăţătorul» şi «Domnul” şi bine spuneţi, pentru că sunt. 14 Aşadar, dacă eu, Domnul şi Învăţătorul, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora. 15 Căci v-am dat exemplu ca şi voi să faceţi aşa cum v-am făcut eu”.

Cuvântul Domnului

Posted in (spre) Preoţie, Postul Mare, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , | 2 Comments »

La tine vreau să-mi petrec Paştele. Mă primești?

Posted by Paxlaur pe 12/04/2017

Pastele la tine_tuPentru cel care crede cu adevărat Cristos este Dumnezeu, iar când aude că „Fiul Omului” va fi trădat „se întristează peste măsură” și plin de îngrijorare întreabă: „Nu cumva sunt eu, Doamne?” (Mt 26,22). Însă pentru cel necredincios, Cristos poate fi cel mult un învățător, un om iscusit, dar nu Dumnezeu! Și astfel întreabă cu ipocrizie, lipsit de convingere, întocmai ca Iuda trădătorul: „Nu cumva sunt eu, învățătorule?” (Mt 26,25). Iar acestuia Cristos îi răspunde fără ezitare: „Tu ești!”.

Tu ești cel care îl trădează pe Cristos și Crezul atunci când nu ai curajul să numești rău ceea ce este cu adevărat rău și să numești virtute doar ceea ce este virtute. Trăim vremuri în care moda dulcegăriilor spirituale și a celebrului „merge și așa” fac ravagii. Sunt prea mulți cei care în loc să imite viața lui Cristos atunci când vine vorba de a iubi și mărturisi adevărul cu prețul oricărei jertfe, preferă să încerce varianta lui Iuda: „să vedem ce (îmi) va ieși de aici!”. Adevărata viață de credință nu se trăiești prin încercări, prin „forțarea” mâinii sau a planurilor lui Dumnezeu – „Încerc și poate-mi merge!” –, ci prin însușirea unui caracter care refuză compromisul și ambiguitatea. Nu ne vom putea bucura pe deplin de învierea Domnului dacă nu vom renunța la tot ceea ce ar putea să ne asemene cu Iuda. Și nu este întâmplător că Iuda este menționat deseori în aceste zile. El este simbolul slăbiciunilor noastre și totodată un semnal de alarmă pentru cei care cred că este suficient să stai în preajma celor sfinte pentru a fi în siguranță.

Tu ești cel care îl trădează pe Cristos și Biserica sa atunci când te faci că nu auzi dorința lui Cristos: „La tine vreau să fac Paştele cu ucenicii mei” (Mt 26,18). Da, Domnul se gândește chiar la tine, să fie chiar oaspetele tău, în casa ta, în familia ta, în comunitatea ta, în inima ta. Iar tu te faci că nu înțelegi… Iar el insistă: „Timpul este aproape, la tine vreau să-mi petrec Paştele”, cu tine, în viaţa şi-n inima ta vreau să trăiesc zilele acestea pătimirea, moartea şi învierea mea… „La mine, Doamne?” Păi…” şi căutăm motive să amânăm pe mâine, pe poimâine, poate pentru anul viitor, că doar va fi și atunci Învierea Domnului… Dar învierea ta? Trezirea ta? Convertirea ta? Mereu „mâine”?

Oare nu arde sufletul în noi când ne vorbeşte, așa cum ardea inima ucenicilor în drum spre Emaus (Lc 24,32-33)? Să fim purificați de focul arzător al cuvântului și să ne arătăm disponibili să-l primim și să sărbătorim Paștele împreună. Să vină în casa noastră, să vorbească inimii noastre în aceste zile şi ne vom ridica din starea noastră de păcat, ne va ajuta să ne menţinem departe de tot ce e rău, departe de păcat, departe de trădarea angajamentelor noastre.


Tu ești cel la care Domnul vrea să facă Paștele.
Tu!
Ești pregătit?
Deschide-ți larg inima și el te va vindeca,
el te va purifica,
el îți va dărui adevărata viață!


12 aprilie 2017 

Miercuri din Săptămâna Sfântă
Ss. Iuliu I, pp. m.; Sava Gotul, m.
Is 50,4-9a; Ps 68; Mt 26,14-25

LECTURA I
Nu mi-am ascuns faţa de la cei care mă insultau şi mă scuipau.
Citire din cartea profetului Isaia 50,4-9a
Domnul Dumnezeu mi-a dat o limbă de discipol ca să ştiu să vin în ajutor cu un cuvânt celui frânt; el mă trezeşte dimineaţa, de dimineaţă îmi deşteaptă urechea ca să ascult asemenea discipolilor. 5 Domnul Dumnezeu mi-a deschis urechea şi eu nu m-am împotrivit, nu m-am dat înapoi. 6Spatele l-am dat celor care mă loveau, obrajii, celor care îmi smulgeau barba. Nu mi-am ascuns faţa de la cei care mă insultau şi mă scuipau. 7 Domnul Dumnezeu mi-a venit în ajutor, de aceea nu am fost umilit; de aceea mi-am făcut faţa ca de cremene şi ştiu că nu voi fi făcut de ruşine. 8Cel care mă îndreptăţeşte este aproape: cine se va ridica împotriva mea? Să ne prezentăm împreună: cine este judecătorul meu să se apropie de mine! 9a Iată, Domnul Dumnezeu îmi vine în ajutor: cine este cel care mă declară vinovat?

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 68(69),8-10.21bcd-22.31 şi 33-34 (R.: 14c şi b)
R.: Răspunde-mi, Dumnezeule în timpul bunăvoinţei tale.

8 Pentru tine îndur batjocură şi umilirea îmi acoperă faţa.
9 Am ajuns un străin pentru fraţii mei,
un necunoscut pentru fiii mamei mele;
10 căci râvna casei tale mă mistuie,
insultele celor care te insultă au căzut asupra mea. R.

21bcd Aştept compătimire, dar în zadar,
aştept mângâietori şi nu găsesc niciunul.
22 Ei mi-au pus venin în mâncare
şi, când îmi era sete, mi-au dat să beau oţet. R.

31 Voi lăuda numele lui Dumnezeu prin cântări
şi îl voi preamări aducându-i mulţumire.
33 Să vadă cei umili şi să se bucure!
Căutaţi-l pe Dumnezeu
şi inimile voastre se vor bucura de viaţă!
34 Căci Domnul îi ascultă pe cei săraci
şi nu-i uită pe prizonierii săi care sunt în închisoare. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
Bucură-te, regele nostru: tu singur te-ai îndurat de noi în rătăcirile noastre!
sau:
Bucură-te, regele nostru, care, ascultând de Tatăl, ai fost dus la răstignire ca un miel blând la înjunghiere!

EVANGHELIA
Fiul Omului merge după cum a fost scris despre el, dar vai omului aceluia prin care Fiul Omului este trădat!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 26,14-25
În acel timp, unul dintre cei doisprezece, care se numeşte Iuda Iscarioteanul, s-a dus la arhierei 15şi le-a zis: „Ce-mi daţi ca să-l dau pe mâna voastră?” Ei i-au fixat treizeci de arginţi. 16 Şi de atunci căuta momentul potrivit ca să-l dea pe mâna lor. 17 În prima zi a Azimelor, s-au apropiat de Isus discipolii, zicând: „Unde vrei să-ţi pregătim ca să mănânci Paştele?” 18 El a spus: „Mergeţi în cetate la cutare şi spuneţi: «Învăţătorul zice: timpul meu este aproape. La tine voi face Paştele cu discipolii mei!»” 19 Discipolii au făcut cum le poruncise Isus şi au pregătit Paştele. 20 La lăsatul serii, stătea la masă împreună cu cei doisprezece 21 şi, în timp ce mâncau, a zis: „Adevăr vă spun, unul dintre voi mă va trăda”. 22 Întristaţi peste măsură, ei au început să-i spună unul după altul: „Nu cumva sunt eu, Doamne?” 23 El, răspunzând, a zis: „Cel care şi-a întins mâna cu mine în blid, acesta mă va trăda. 24 Căci Fiul Omului merge după cum a fost scris despre el, dar vai omului aceluia prin care Fiul Omului este trădat! Bine ar fi fost pentru omul acela dacă nu s-ar fi născut!” 25 Atunci Iuda, cel care avea să-l trădeze, luând cuvântul, l-a întrebat: „Nu cumva sunt eu, rabbi?” El i-a răspuns: „Tu ai zis”.

Cuvântul Domnului

Posted in Postul Mare, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: