Arhive pentru ‘Predici si meditatii’

Diferența o face prezența lui

Biserica fără Cristos nu ar fi altceva decât un continuu cortegiu funebru. Fără Cristos nu ar fi altceva decât o mamă care-și plânge neputincioasă fiii morți, răniți, bolnavi, flămânzi… Doar cu Cristos Biserica este vie, strălucitoare, plină de speranță. Întocmai ca viața omului! Diferența o face prezența lui Dumnezeu. Și nu orice fel de Dumnezeu, ci unul plin de compasiune, unul care știe să spună: „Nu plânge!”. Dar în același timp unul care are puterea să spună: „Tinere, scoală-te!”. 

Diferența o face prezența lui: și în Biserică, și în viața noastră. Și ca să înțelegem asta nu trebuie să privim în jur. E suficient să ne uităm la noi și la momentele vieții noastre, trecute sau prezente. Chiar nu vedem nici măcar o diferență între zilele cu Dumnezeu și zilele fără harul său, fără prezența sa?

El nu ne-a părăsit. Noi ne-am îndepărtat. El ne așteaptă. Ba mai mult, chiar acum trece pe lângă noi și ne spune: „Nu plânge! … Ridică-te”!




Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 7,11-17
În acel timp, Isus s-a dus într-o cetate numită Nain. Mergeau împreună cu el discipolii şi o mare mulţime. 12 Când s-a apropiat de poarta cetăţii, iată că era dus la mormânt un mort, singurul fiu al mamei sale, şi aceasta era văduvă; şi multă lume din cetate era cu ea. 13 Când a văzut-o, Domnului i s-a făcut milă de ea şi i-a zis: „Nu plânge!” 14 Apropiindu-se, a atins sicriul, iar cei care-l duceau s-au oprit. Şi a spus: „Tinere, îţi zic, scoală-te!” 15 Mortul s-a ridicat şi a început să vorbească, iar el l-a dat mamei sale. 16 Pe toţi i-a cuprins teama şi-l glorificau pe Dumnezeu, zicând: „Un mare profet s-a ridicat printre noi” şi „Dumnezeu a vizitat poporul său”. 17 Vestea aceasta despre el s-a răspândit în toată Iudeea şi în toată împrejurimea.

Cuvântul Domnului

La mulți ani, Maria! La mulți ani, Miriam!

Numele nu poate face faptele să strălucească de la sine,
însă faptele dau strălucire numelui nostru!

Evanghelistul Luca ne spune că numele fecioarei aleasă de Domnul pentru a-l zămisli pe „Fiul Celui Preaînalt” era Maria (cf. Lc 1,27.32) și de atunci, în rugăciuni și meditații, în cântece și poezii, în inimi și pe buze acest nume ne umple de fericire și uimire. Ce înflăcărare cuprinde inima noastră atunci când plini de credință, amintindu-ne de alegerea Preacuratei, comemorând Buna-vestire, strigăm împreună cu arhanghelul Gabriel: „Bucură-te, o, plină de har! Bucură-te, Marie, Domnul este cu tine” (cf. Lc 1,28).

Este fascinant modul în care Dumnezeu îi alege pe slujitorii săi, pe cei care „i-au fost martori oculari și au devenit slujitori ai cuvântului” (cf. Lc 1,2): „Isus s-a dus pe munte, să se roage, şi a petrecut noaptea în rugăciune către Dumnezeu. Când s-a făcut ziuă, i-a chemat pe discipolii săi la sine şi a ales doisprezece dintre ei pe care i-a numit apostoli” (Lc 6,12-13). Apoi evanghelistul ne prezintă numele celor aleși „ca să aducă roade care să rămână” (cf. Lc 6,14-16; In 15,16).

Între aceste nume, numele preasfânt al Mariei strălucește cu adevărat ca Steaua mării și Regina apostolilor. Ea a fost și este martora Fiului ei și slujitoarea cuvântului. Ea este prima evanghelizatoare, străbătând munții Galileii și purtând Elisabetei vestea cea bună. Roadele preasfintei fecioare Maria se văd și astăzi în viețile noastre. De câte ori nu am rostit numele ei preasfânt, invocând mijlocirea ei puternică prin rugăciunile noastre? Uneori ne-am rugat rostind cuvintele sfinților: „Adu-ţi aminte o preablândă Fecioară Marie, că nu s-a auzit niciodată să fi fost părăsit, cel ce a alergat sub ocrotirea ta, cel ce a cerut ajutorul şi mijlocirea ta…” (sfântul Bernard). Alteori ne-am rugat folosindu-ne de cuvintele poetului: „Crăiasă alegându-te / Îngenunchem rugându-te, / Înalță-ne, ne mântuie / Din valul ce ne bântuie: / Fii scut de întărire / Și zid de mântuire, / Privirea-ți adorată / Asupră-ne coboară, / O, maică prea curată, / Și pururea fecioară, / Marie!” (Mihai Eminescu, Rugăciune). În Bisericile noastre răsună atât de des cântarea „Ave Maria”. Toată viața noastră de credință este nu doar un ecou și un semn al prezenței lui Dumnezeu în lume, ci și o imagine a Mariei.

Mulți dintre cei dragi nouă poartă numele preasfânt al Mariei, dulcele nume sărbătorit astăzi, 12 septembrie. Să-i amintim astăzi în rugăciunile noastre și să cerem harul ca viața lor să fie conform demnității și misiunii înscrise în acest sfânt nume. Sfinții al căror nume îl purtăm să ne vină în ajutor și să ne mijlocească harul de a vesti evanghelia prin viața, faptele și cuvintele noastre. Numele nu poate face faptele să strălucească de la sine, însă faptele dau strălucire numelui nostru, întocmai cum s-a întâmplat în viața preacuratei fecioare Maria.




Dacă nu vrei să fii copleșit de furtunile acestei lumi
privește neîncetat spre Steaua Mării, spre Maria,
scăparea păcătoșilor și tămăduitoarea bolnavilor.




Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 1,26-38

Vestirea naşterii lui Isus

26 În luna a şasea, îngerul Gabriél a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galiléea, al cărei nume era Nazarét, 27 la o fecioară logodită cu un bărbat, al cărui nume era Iosíf, din casa lui Davíd. Iar numele fecioarei era Maria.

28 Şi, intrând la ea, i-a spus: „Bucură-te, o, plină de har, Domnul este cu tine!”. 29 Ea s-a tulburat la acest cuvânt şi cugeta în sine ce fel de salut ar putea fi acesta.

30 Însă îngerul i-a spus: „Nu te teme, Marie, pentru că ai aflat har la Dumnezeu! 31 Vei zămisli şi vei naşte un fiu şi-l vei numi Isus. 32 Acesta va fi mare: va fi numit Fiul Celui Preaînalt şi Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui Davíd, tatăl său; 33 şi va domni peste casa lui Iacób pe veci, iar domnia lui nu va avea sfârşit”.

34 Maria a spus către înger: „Cum va fi aceasta din moment ce nu cunosc bărbat?”. 35 Răspunzând, îngerul i-a spus: „Duhul Sfânt va veni asupra ta şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; de aceea, sfântul care se va naşte va fi numit Fiul lui Dumnezeu. 36 Iată, Elisabéta, ruda ta, a zămislit şi ea un fiu la bătrâneţe şi aceasta este luna a şasea pentru ea, care era numită sterilă, 37 pentru că la Dumnezeu nimic nu este imposibil!”. 38 Atunci, Maria a spus: „Iată, slujitoarea Domnului: fie mie după cuvântul tău!”. Şi îngerul a plecat de la ea.

Cuvântul Domnului

Provoacă un înger să danseze

Dacă vrei să vezi un înger dansând, dacă vrei să simți îngerii cântând și pe Dumnezeu zâmbind, mergi la spovadă: cu cât noi ne apropiem mai mult de confesional, cu atât mai „zgomotoasă” este sărbătoarea în cer și mai larg zâmbetul de fericire al Domnului. De dragul nostru el face sărbătoare, face cerul senin. E cuvântul lui Isus: „Vă spun că, tot aşa, va fi mai mare bucurie în cer pentru un păcătos care se converteşte decât pentru nouăzeci şi nouă de drepţi care nu au nevoie de convertire” (Lc 15,7).




Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 15,1-32
În acel timp, toţi vameşii şi păcătoşii se apropiau de Isus, ca să-l asculte. 2 Fariseii şi cărturarii însă murmurau spunând: „Acesta îi primeşte pe păcătoşi şi mănâncă cu ei”. 3 Atunci le-a spus această parabolă: 4 „Care om dintre voi, având o sută de oi şi pierzând una dintre ele, nu le lasă pe cele nouăzeci şi nouă în pustiu şi umblă după cea pierdută până când o găseşte? 5 Iar când o găseşte, o pune pe umerii săi bucurându-se 6 şi, venind acasă, îi cheamă pe prieteni şi pe vecini, spunându-le: «Bucuraţi-vă împreună cu mine, pentru că mi-am găsit oaia pierdută!» 7 Vă spun că, tot aşa, va fi mai mare bucurie în cer pentru un păcătos care se converteşte decât pentru nouăzeci şi nouă de drepţi care nu au nevoie de convertire. 8 Sau care femeie, având zece drahme, dacă pierde una dintre ele, nu aprinde lumina şi mătură casa şi caută cu grijă până o găseşte? 9 Iar când o găseşte, îşi cheamă prietenele şi vecinele, spunându-le: «Bucuraţi-vă împreună cu mine, pentru că am găsit drahma pe care o pierdusem!» 10 Tot aşa, vă spun, va fi mai mare bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un păcătos care se converteşte”. 11 Apoi le-a spus: „Un om avea doi fii. 12 Cel mai tânăr dintre ei i-a spus tatălui: «Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine!» Iar el le-a împărţit averea. 13 Şi, nu după multe zile, fiul cel mai tânăr şi-a adunat toate şi a plecat într-o ţară îndepărtată. Acolo şi-a risipit averea într-o viaţă de desfrâu. 14 După ce a cheltuit toate, a venit o mare foamete în ţara aceea, iar el a început să ducă lipsă. 15 Atunci s-a dus şi s-a aciuat la unul dintre cetăţenii acelei ţări care l-a trimis la câmp să păzească porcii. 16 Şi ar fi dorit să se sature cu roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nimeni nu-i dădea. 17 Atunci, venindu-şi în fire, a spus: «Câţi zilieri ai tatălui meu au pâine din belşug, iar eu mor aici de foame! 18 Ridicându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: ‘Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta; 19 nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău. Ia-mă ca pe un zilier al tău!’» 20 Şi, ridicându-se, a mers la tatăl său. Pe când era încă departe, tatăl l-a văzut, i s-a făcut milă şi, alergând, l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat. 21 Atunci, fiul i-a spus: «Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta; nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău». 22Însă tatăl a spus către servitorii săi: «Aduceţi repede haina cea dintâi şi îmbrăcaţi-l! Daţi-i un inel în deget şi încălţăminte în picioare! 23 Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l: să mâncăm şi să ne bucurăm, 24 căci acest fiu al meu era mort şi a revenit la viaţă, era pierdut şi a fost găsit!» Şi au început să se veselească. 25 Însă fiul lui mai mare era la câmp. Când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit cântece şi dansuri. 26 Atunci, chemându-l pe unul dintre servitori, l-a întrebat ce este aceasta. 27 El i-a spus: «Fratele tău a venit, iar tatăl tău, pentru că l-a recăpătat sănătos, a tăiat viţelul cel îngrăşat». 28 Dar el s-a mâniat şi nu voia să intre. Însă tatăl său a ieşit şi-l implora. 29 El, răspunzând, i-a zis tatălui său: «Iată, de atâţia ani te slujesc şi niciodată n-am călcat porunca ta! Dar mie nu mi-ai dat niciodată măcar un ied, ca să mă bucur cu prietenii mei. 30 Însă, când a venit acest fiu al tău care şi-a devorat averea cu desfrânatele, ai tăiat pentru el viţelul cel îngrăşat». 31 Atunci, el i-a spus: «Fiule, tu eşti cu mine totdeauna şi toate ale mele sunt ale tale. 32 Dar trebuia să ne bucurăm şi să ne veselim, pentru că acest frate al tău era mort şi a revenit la viaţă, era pierdut şi a fost găsit!»”

Cuvântul Domnului