Arhive pentru ‘Preotie’

Lumină (academică) pentru cei „deranjați” de Imnul Național și de trecutul (și prezentul?) plin de „preoți cu crucea-n frunte, căci oastea e creștină”…

Dacă toți ne-am trezi și, ridicându-ne, ne-am apăra cu așa o lumină arzătoare Patria, credința, trecutul, cu siguranță nu ne-am teme de nimic, chiar dacă ar fi să trecem prin valea întunecată a morții… Am citit și recitit acest articol Geneza națională și credința creștină!” scris de domnul Ioan-Aurel Pop, Președintele Academiei Române și publicat pe basilica.ro. Ce lume ar fi, în ce țară am trăi dacă toți ne-am apăra și iubi așa Patria și Credința?! Dacă toți am căuta adevărul, am sfârși prin a-l găsi și a fi cu adevărat liberi, liberi și fericiți, liberi și mândri – nu trufași, nu aroganți, ci doar mândri, adică copleșiți de un puternic sentiment de demnitate: demnitatea de a fi creștin român.

Iată câteva fragmente care să ne stârnească viața pentru a ne cunoaște istoria și să ne deschidă apetitul pentru textul integral al domnului Ioan-Aurel Pop. Dintr-o bună și reală cunoaștere a trecutului izvorăște iubirea Patriei și a Credinței.

„Noi nu știm cum va fi viitorul, dar trecutul românilor s-a construit în mare parte prin idealul creștin, prin tăria credinței și prin forța Bisericii. Recent, această afirmație a mea, ca istoric, i-a deranjat pe unii „toboșari ai vremurilor noi”, care vor neapărat o lume următoare atee, necreștină, automatizată și robotizată. Aceștia ar prefera să scoatem orice referință religioasă din viețile noastre și chiar să interzicem/ schimbăm Imnul Național, pentru că acesta cuprinde versuri de genul „Preoți cu crucea-n frunte, căci oastea e creștină”. Ca urmare, unii dintre aceștia au pornit polemici fără de principii, pline de umori și de ură, adesea la adăpostul anonimatului, vădind o intoleranță cruntă și o incultură crasă.

Din fericire, nu a fost așa mereu. Nici pe vremea când s-a făcut această țară, liderii nu se purtau cu mănuși, ci se veștejeau reciproc, se pârau, se gratulau în limbaj colorat (domeniu în care suntem campioni și astăzi!). Dar, dincolo de orice orientare politică și chiar grad de cultură, au pus împreună umărul pentru țară, aproape la unison, ca într-o simfonie. Exista parcă atunci un cuvânt de ordine subînțeles: „să nu hulim cele sfinte”, iar între acestea se aflau credința, țara, națiunea…

Astăzi, crezându-ne atoateștiutori, nu mai respectăm principii, valori și nici virtuți. Și, evident, nu mai avem respect nici pentru trecut și nici pentru profesioniștii trecutului. Imnul Național exprimă un mare adevăr: cel puțin până la 1848 și cu precădere în provinciile aflate sub dominație străină (unde trăiau mai mult de jumătate dintre toți românii de atunci), mișcarea de emancipare națională a fost condusă de preoți, de „preoți cu crucea-n frunte”.

Am auzit deunăzi un „analist” imberb decretând că un om inteligent nu poate să fie credincios. Atunci trebuie să acceptăm că o armată de savanți, de la Copernic, Galileo Galilei, Blaise Pascal, Francis Bacon, Johann Kepler și până la Newton, Leibniz, Maxwell, Kelvin sau Pasteur au fost proști, căci lipsa de inteligență înseamnă, în limbaj popular, prostie.

Mai văd că unii dintre criticii credinței și ai Bisericii ar vrea nu numai să facă lumea de azi „progresistă” și să ne cioplească pe toți după chipul și asemănarea lor, dar fac eforturi să schimbe și istoria care nu le convine. Or, aceasta seamănă a dictatură, a intoleranță, a discriminare. Oare pentru asta să fi luptat „aproapele nostru” la 1848, la 1918, la 1989, pentru mutilarea prezentului și pentru modificarea trecutului, în acord cu voința unor grupuri marginale și animate de ură? Oare pentru asta să fi murit în închisorile comuniste atâția intelectuali de-ai noștri creștini ortodocși, greco-catolici și de alte confesiuni?

Nu numai în Evul Mediu ci și în Epoca Modernă, românii au fost conduși de preoți, călugări, de ierarhi vrednici. Mai mult, hotărârea de unire de la Alba Iulia a fost citită de ierarhul greco-catolic Iuliu Hossu, iar un alt ierarh, cel ortodox, Miron Cristea a însuflețit mesele îmbrățișându-și „fratele” și spunând:  „Pe cum ne vedeți azi îmbrățișați frățește, așa să rămână îmbrățișați pe veci toți frații români!”.

Asta nu înseamnă că istoria noastră a fost imaculată sau că oamenii Bisericii nu au greșit sau nu greșesc, dar avem elementara obligație morală de respect pentru adevăr și pentru cei care ne-au condus prin vremuri bune și rele, ca să ajungem să trăim cu toții într-o țară a noastră. Nu avem dreptul să ascundem greșelile și nici să lăudăm neîmplinirile, dar suntem „condamnați” la cumpătare și echilibru…

AICI poți citi textul integral semnat de domnul Ioan-Aurel Pop, Președintele Academiei Române: Geneza națională și credința creștină!

Dumnezeu să binecuvânteze poporul român și pe toți cei care ne trezesc conștiința!

PS. Să ne bucurăm și să învățăm (și prin înțelepciunea și credința laicilor!) cum să ne apărăm și să ne iubim „Cetățile”!

Rugăciune pentru preoți

Ruga mea!
O clipă de-ar fi fost să ție,
aprins-am cu ea o făclie!

Ascultă, Doamne, aceste rugăciuni pe care le înălțăm pentru preoții din lumea întreagă, dar mai ales pentru cei din dieceza noastră și pentru Episcopul nostru, pentru că ei sunt călăuzele și împărțitorii Pâinii vieții pentru noi. 

Ți-l încredințăm, de asemenea, Doamne, în chip deosebit, pe preotul care ne-a botezat și pe cel care ne-a iertat pentru întâia oară păcatele, precum și pe cel care ne-a dat să gustăm pentru prima dată din pâinea cerească. Îți încredințăm, de asemenea, toți preoții la a căror sfântă Liturghie am participat și pe aceia care ne-au iertat păcatele de-a lungul vieții noastre. La fel și pe cei de la care am primit un sfat, o mângâiere, un ajutor spiritual sau material. Pe toți binecuvântează-i și, dacă au lăsat această lume, dăruiește-le odihna veșnică. 

Te rugăm, Doamne, pentru Sfântul Părinte papa Francisc: luminează-l și călăuzește-l în dificila misiune de a conduce Biserica pe drumul pe care tu l-ai arătat. 

Te rugăm, Doamne, pentru episcopul nostru și pentru toți episcopii din lume: dăruiește-le putere să păstorească turma pe care tu le-ai încredințat-o, pentru a-i putea ajuta și mângâia cu harul tău pe toți credincioșii. 

Pe Sfântul nostru Părinte Papa, învăluie-l în harul tău!

Cardinalilor, Nunților și Delegaților Apostolici, trimite-le lumina ta, Doamne.

Arhiepiscopilor, episcopilor, consilierilor și secretarilor de nunțiatură, dăruiește-le harurile tale, Doamne.

Preoților parohi, dăruiește-le putere, Doamne.

Pe preoții vicari, călăuzește-i, Doamne.

Pe preoții misionari, ocrotește-i, Doamne.

Pe preoții predicatori, luminează-i, Doamne.

Pe preoții confesori și îndrumători de suflete, instruiește-i, Doamne.

Pe preoții călugări, condu-i la perfecțiune, Doamne.

Preoților rectori și formatori din Seminar, dăruiește-le știință, Doamne.

Pe preoții studenți, inspiră-i, Doamne.

Pe preoții în pericol, eliberează-i, Doamne. 

Pe preoții în vârstă, binecuvântează-i, Doamne.

Pe preoții bolnavi, ajută-i, Doamne.

Pe preoții neînțeleși, înțelege-i, Doamne.

Pe preoții asaltați de ispite, întărește-i, Doamne.

Pe preoții care sunt în criză sau au probleme afective și spirituale, luminează-i, Doamne.

Pe preoții marginalizați, mângâie-i, Doamne.

Pe preoții care și-au pierdut idealul, reînsuflețește-i, Doamne.

Pentru preoții care se simt singuri, fii tu însoțitor, Doamne.

Pentru preoții care suferă, fii tu mângâiere, Doamne. 

Pentru preoții care încep cu entuziasm ministerul preoțesc, fii tu idealul lor, Doamne. 

Pentru preoții care au pierdut elanul apostolic, fii tu forța lor, Doamne. 

Pe preoții care au uitat că rugăciunea este lucrul cel mai important din viața lor, îndrumă-i, Doamne. 

Pe preoții care se simt obosiți și copleșiți de munca lor pastorală, întărește-i, Doamne. 

Pentru preoții care se simt triști, fii tu bucuria lor, Doamne. 

Pe preoții care au uitat de Maica ta preasfântă, fă-i să simtă bunătatea ei maternă, Doamne. 

Preoților care și-au pus încrederea în lucrurile materiale, amintește-le învățătura ta, Doamne. 

Pe preoții care au abandonat ministerul lor preoțesc, fă-i să simtă iubirea ta milostivă, Doamne.

Pe preoții săraci, ajută-i, Doamne. 

Pe preoții slabi, întărește-i, Doamne. 

Preoților tulburați, dăruiește-le pacea ta, Doamne.

Pe preoții izolați, însoțește-i, Doamne.

Preoților atașați de lucrurile materiale, rupe-le lanțurile, Doamne. 

Preoților răposați, arată-le slava ta, Doamne.

Doamne, privirea ta blândă să urmărească pașii preoților tăi, mai ales ai celor din Dieceza noastră, pentru a le lumina calea pe care trebuie să o străbată; binecuvântează-i, ocrotește-i și mângâie-i cu harul tău.

De căderea în ispite, eliberează-i, Doamne.

De dragostea de bani, eliberează-i, Doamne.

De imprudențele care-i fac să se îndepărteze de fidelitatea pe care ți-o datorează, păzește-i, Doamne.

De avariție, eliberează-i, Doamne.

De suferințele iadului, eliberează-i, Doamne.

Pentru infidelități, iartă-i, Doamne.

Pentru că dau mai multă atenție acțiunii decât rugăciunii, iartă-i, Doamne.

Pentru sfintele Liturghii celebrate în mod nevrednic, iartă-i, Doamne.

Pe cei care au abandonat slujirea lor preoțească, iartă-i, Doamne.

Pe cei care i-au scandalizat pe alții datorită viciilor, iartă-i, Doamne.

Pe cei care o ignoră pe preasfânta Maria ca și Mamă, iartă-i, Doamne.

Isuse, tu ai spus: „Secerișul este mare, însă lucrătorii sunt puțini”, te rugăm dă-ne preoți buni și sfinți. 

Pentru ca să nu înceteze să se celebreze sfânta Liturghie, pentru ca să nu ne lipsească niciodată sfânta Euharistie, pentru ca să nu ne lipsească cine să ne ierte păcatele și pentru ca să te putem întâlni în fiecare sacrament, dă-ne, Doamne, preoți mulți și sfinți!

Pentru ca să-l îndepărteze pe Diavol, pentru ca să scoată sufletele din Purgator, pentru ca să aducă bucurie în Cer, dă-ne, Doamne, preoți mulți și sfinți!

Pentru ca toți copiii să învețe credința mântuitoare, pentru ca tinerii să primească ocrotire și adulții forță, dă-ne, Doamne, preoți mulți și sfinți!

Pentru ca păcătoșii să se poată împăca cu Dumnezeu, pentru ca sufletele bune să aibă sfetnici prudenți și cele consacrate lui Dumnezeu directori spirituali zeloși, dă-ne, Doamne, preoți mulți și sfinți!

Pentru ca ochii noștri să-l recunoască pe Isus în miniștrii săi, pentru ca urechile noastre să asculte cuvântul dumnezeiesc, pentru ca sufletele noastre să primească mângâiere, dă-ne, Doamne, preoți mulți și sfinți!

De întreaga Biserică luptătoare și suferindă, îndură-te, Doamne. 

Regina Apostolilor și Maica Bisericii, roagă-te pentru noi!

PS. Rugăciunea aceasta am primit-o în dar. Îi sunt recunoscător celui ce mi-a oferit-o, după cum și celui care a tradus-o și celui care a compus-o. Dar mai ales vă sunt recunoscător vouă care vă faceți timp – măcar din când în când – să înălțați către Domnul o rugăciune pentru preoți și pentru mine.

Ce minunată este forța rugăciunii: chiar și numai cu o singură invocație din această „litanie”, chiar și cu o clipă de rugăciune spusă din inimă, putem întrerupe asaltul plin de mocirlă ce se abate asupra Bisericii și asupra celor ce cred în Cristos și-l mărturisesc prin viața lor, preoți, persoane și laici. Ca și cum nimic nu ar mai fi bun în Biserică, în Sfântul Părinte, în episcopi și preoți, în persoane consacrate și laici. Ca și cum toți sfinții ar fi în afara Bisericii, iar în Biserică doar păcătoșii… Doar rugăciunea inimii și meditarea cuvântului lui Dumnezeu ne pot deschide ochii pentru a vedea și urma Adevărul despre Biserica și despre cei care fac parte din ea.

Iar dacă știm preoți căzuți și decăzuți și răs-căzuți și pe care cu greu îi suportăm, să nu le îngreunăm povara. Doar Domnul știe lupta din inima lor, suferințele lor din nopțile de agonie, urletele din conștiința lor. Doar Domnul știe viața și sfârșitul lor. Mai liniștite vor fi nopțile noastre și ale lor după o zi de rugăciune decât după o zi de insulte și bârfe.

După ce ne închinăm, putem simți și rosti din toată inima (parafrazând un mare poet și filozof): Ruga mea! O clipă de-ar fi fost să ție, aprins-am cu ea o făclie!

Mulțumesc! Dumnezeu să vă binecuvânteze!

PS. Înainte să se alarmeze careva reclamând nerespectarea măsurile prevăzute pentru combaterea Pandemiei, țin să precizez că fotografiile care însoțesc această postare sunt din anul 2018. 🙂


Cei care doresc să susțină blogul și proiectele Paxlaur
pot afla detalii scriind
AICI
sau la adresa paxlur@yahoo.com.

De asemenea,
puteți utiliza una dintre posibilitățile de mai jos
pentru a fi alături de cei care trăiesc vremuri grele și triste.

Singuri putem face (prea)puțin,
împreună putem oferi mult mai mult.
Încă nu e (prea) târziu!

Dăruind vei dobândi!


Ajută un copil să meargă la școală! Luptă împotriva abandonului școlar! Dăruiește pentru cei mai săraci dintre săraci.

Susține proiectele Paxlaur prin: PayPal: paxlaur@yahoo.com; RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu.

7.00 €

„Orice faceți, să faceți din inimă ca pentru Domnul,
și nu ca pentru oameni,
știind că veți primi de la Domnul răsplata moștenirii.
Pe Domnul Cristos îl slujiți” (Col 3,23-24).

Sentimentul de paralizie socială și istorii de eroi care au permis tuturor să nu-și piardă speranţa

„Am învăţat să ne îngrijim de ceilalţi.
Am văzut slăbiciunea omului…
Am învăţat,
măcar în parte,
să fim atenţi cu adevărat la lucrurile care ni se întâmplă.
Atâta generozitate a rezultat,
atâtea mici istorii de «eroi»
care au permis tuturor să nu-și piardă speranţa”.

Şi Bisericile Catolice din Europa au plătit un preţ foarte mare din cauza pandemiei: sunt 400 de preoţi şi călugări bătrâni care şi-au pierdut viaţa în lunile în care Coronavirusul a străbătut cu violenţă Europa, semănând boală şi moarte. O cifră aproximativă şi imprecisă care reiese dintr-un Raport gros redactat de Consiliul Conferinţelor Episcopale Europene (CCEE) pentru a prezenta modul în care a reacţionat Biserica în timpul pandemiei de Covid-19. Din ţările scandinave până în Grecia, din Anglia până în Rusia: Raportul este compus din schiţe completate de 38 de Conferinţe Episcopale din continent. Între ţările care au plătit tributul cel mai mare de victime în rândul clerului sunt Olanda cu 181 de morţi (călugări bătrâni), Italia cu 121 şi Spania cu 70. Reiese apoi că în rândul preoţilor, în Polonia au fost 10 victime, în Belgia 5, în Ucraina 5, în Irlanda 3, în Austria 4 şi un mort în Lituania. 

Au fost diferite, de la ţară la ţară, datele de început şi sfârşit al restricţiilor celebrărilor liturgice. Însă ceea ce uneşte toate Conferinţele Episcopale Europene – spune la CCEE – a fost dialogul constant şi colaborarea strânsă pe care Bisericile le-au avut cu respectivele guverne şi autorităţi competente. Închiderea edificiilor de cult în timpul lockdown-ului a fost luată ca „un act de caritate făcut pentru a asigura înainte de toate sănătatea cetăţenilor”. Măsurile prevăzute pentru redeschiderea lor – de la folosirea măştilor la distanţare, accesul în bănci, distribuirea Împărtăşaniei – fac în aşa fel ca „astăzi Bisericile din toată Europa să fie locuri sigure şi dezinfectate”.

Episcopii au discutat foarte atent asupra consecinţelor pe care pandemia le lasă în viaţa Bisericilor lor. „Dat fiind că această criză este încă departe de a fi încheiată – afirmă Conferinţa Episcopală Irlandeză -, va fi nevoie de timp înainte de a se putea face o evaluare matură a adevăratului impact al pandemiei asupra Bisericii şi asupra societăţii. Totuşi, este evident că această criză a scos la iveală ulterior dificultăţile şi tensiunile din societate”. Preocupă mai ales efectele economice grave ale pandemiei. 

Bisericile, ca peste tot, au fost angajate în prima linie pentru a ajuta mai ales categoriile mai slabe ale populaţiei prin Caritas-uri şi asociaţiile caritative. Între toate, exemplul Bisericii din Spania care – se citeşte în schiţă – a ajutat în toate sectoarele: cu bătrânii, persoanele singure, mamele singure cu copii care aveau nevoie de hrană, medicamente. A fost şi continuă să fie prezentă în spitale, în închisori, pentru a-i ajuta să găsească de lucru pe cei care au devenit şomeri. „Am învăţat să ne îngrijim de ceilalţi”, se citeşte în schiţa Spaniei. „Am văzut slăbiciunea omului. Am conştientizat necesitatea de a colabora cu toate instituţiile pentru bunul comun”. 

În contribuţia sa, Conferinţa Episcopală Italiană scrie: „Am învăţat, măcar în parte, să fim atenţi cu adevărat la lucrurile care ni se întâmplă. Atâta generozitate a rezultat, atâtea mici istorii de «eroi» care au permis tuturor să nu piardă speranţa”. Bisericile privesc la viitor şi se întreabă cu privire la provocările care se întrevăd deja. „În aceste luni am vorbit mult. Multe dieceze cu episcopii, preoţii şi laicii s-au întrebat despre care vor putea fi consecinţele legate de coronavirus”, scriu episcopii italieni. 

„Cu siguranţă una din teme va fi un nou mod de a vesti Evanghelia şi o nouă formă de prezenţă în mijlocul străzilor din lumea noastră”. Este o preocupare care îi uneşte pe toţi. Afirmă asta Conferinţa Episcopală din Anglia şi Ţara Galilor care în schiţa sa vorbeşte despre o „lentă întoarcere a persoanelor în bisericile lor” după ce Liturghiile au putut să fie celebrate cu poporul. „Există un sentiment de paralizie socială care nu se observă numai în Biserică, ci în toate sectoarele societăţii. Va fi nevoie de timp înainte ca persoanele să se întoarcă la practicarea credinţei lor şi noi trebuie să fim gata să le primim aşa cum fac ele, furnizând un ambient sigur pentru a face asta”. 

În intervenţia sa rezumativă, părintele Pavel Ambros, de la Facultatea de Teologie din Olomouc în Republica Cehă, afirmă: „După ce s-au terminat restricţiile drastice, multe persoane au început să spună că nu au nevoie să meargă la Liturghie” şi să ceară să se permită participarea la Sfânta Liturghie prin transmisiunea în direct, „nu numai ca excepţie, ci ca practică bună”. Însă atenţie: „Dacă persoanele se obişnuiesc cu predarea la domiciliu, vor adapta mintal acest model la «serviciile» religioase pentru a satisface propriile necesităţi. Este ca şi cum s-ar cumpăra o pizza şi s-ar duce acasă, unde o scoatem afară imediat din cutie. Ar putea să se întâmple cu uşurinţă ca persoanele să vrea ca un preot să consacre ostia pentru folosinţa lor familială. Această atitudine interioară este în sine prevestitoare şi are nevoie să fie oprită în timp”.

(400 de preoţi morţi de Covid-19:
„Istorii de eroi care au permis tuturor să nu piardă speranţa”
De M. Chiara Biagioni
După 
agenţia SIR, 29 septembrie 2020)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
Preluat de pe ercis.ro

%d blogeri au apreciat: