Arhive pentru ‘Preotie’

Rugăciune pentru preoți

Ruga mea!
O clipă de-ar fi fost să ție,
aprins-am cu ea o făclie!

Ascultă, Doamne, aceste rugăciuni pe care le înălțăm pentru preoții din lumea întreagă, dar mai ales pentru cei din dieceza noastră și pentru Episcopul nostru, pentru că ei sunt călăuzele și împărțitorii Pâinii vieții pentru noi. 

Ți-l încredințăm, de asemenea, Doamne, în chip deosebit, pe preotul care ne-a botezat și pe cel care ne-a iertat pentru întâia oară păcatele, precum și pe cel care ne-a dat să gustăm pentru prima dată din pâinea cerească. Îți încredințăm, de asemenea, toți preoții la a căror sfântă Liturghie am participat și pe aceia care ne-au iertat păcatele de-a lungul vieții noastre. La fel și pe cei de la care am primit un sfat, o mângâiere, un ajutor spiritual sau material. Pe toți binecuvântează-i și, dacă au lăsat această lume, dăruiește-le odihna veșnică. 

Te rugăm, Doamne, pentru Sfântul Părinte papa Francisc: luminează-l și călăuzește-l în dificila misiune de a conduce Biserica pe drumul pe care tu l-ai arătat. 

Te rugăm, Doamne, pentru episcopul nostru și pentru toți episcopii din lume: dăruiește-le putere să păstorească turma pe care tu le-ai încredințat-o, pentru a-i putea ajuta și mângâia cu harul tău pe toți credincioșii. 

Pe Sfântul nostru Părinte Papa, învăluie-l în harul tău!

Cardinalilor, Nunților și Delegaților Apostolici, trimite-le lumina ta, Doamne.

Arhiepiscopilor, episcopilor, consilierilor și secretarilor de nunțiatură, dăruiește-le harurile tale, Doamne.

Preoților parohi, dăruiește-le putere, Doamne.

Pe preoții vicari, călăuzește-i, Doamne.

Pe preoții misionari, ocrotește-i, Doamne.

Pe preoții predicatori, luminează-i, Doamne.

Pe preoții confesori și îndrumători de suflete, instruiește-i, Doamne.

Pe preoții călugări, condu-i la perfecțiune, Doamne.

Preoților rectori și formatori din Seminar, dăruiește-le știință, Doamne.

Pe preoții studenți, inspiră-i, Doamne.

Pe preoții în pericol, eliberează-i, Doamne. 

Pe preoții în vârstă, binecuvântează-i, Doamne.

Pe preoții bolnavi, ajută-i, Doamne.

Pe preoții neînțeleși, înțelege-i, Doamne.

Pe preoții asaltați de ispite, întărește-i, Doamne.

Pe preoții care sunt în criză sau au probleme afective și spirituale, luminează-i, Doamne.

Pe preoții marginalizați, mângâie-i, Doamne.

Pe preoții care și-au pierdut idealul, reînsuflețește-i, Doamne.

Pentru preoții care se simt singuri, fii tu însoțitor, Doamne.

Pentru preoții care suferă, fii tu mângâiere, Doamne. 

Pentru preoții care încep cu entuziasm ministerul preoțesc, fii tu idealul lor, Doamne. 

Pentru preoții care au pierdut elanul apostolic, fii tu forța lor, Doamne. 

Pe preoții care au uitat că rugăciunea este lucrul cel mai important din viața lor, îndrumă-i, Doamne. 

Pe preoții care se simt obosiți și copleșiți de munca lor pastorală, întărește-i, Doamne. 

Pentru preoții care se simt triști, fii tu bucuria lor, Doamne. 

Pe preoții care au uitat de Maica ta preasfântă, fă-i să simtă bunătatea ei maternă, Doamne. 

Preoților care și-au pus încrederea în lucrurile materiale, amintește-le învățătura ta, Doamne. 

Pe preoții care au abandonat ministerul lor preoțesc, fă-i să simtă iubirea ta milostivă, Doamne.

Pe preoții săraci, ajută-i, Doamne. 

Pe preoții slabi, întărește-i, Doamne. 

Preoților tulburați, dăruiește-le pacea ta, Doamne.

Pe preoții izolați, însoțește-i, Doamne.

Preoților atașați de lucrurile materiale, rupe-le lanțurile, Doamne. 

Preoților răposați, arată-le slava ta, Doamne.

Doamne, privirea ta blândă să urmărească pașii preoților tăi, mai ales ai celor din Dieceza noastră, pentru a le lumina calea pe care trebuie să o străbată; binecuvântează-i, ocrotește-i și mângâie-i cu harul tău.

De căderea în ispite, eliberează-i, Doamne.

De dragostea de bani, eliberează-i, Doamne.

De imprudențele care-i fac să se îndepărteze de fidelitatea pe care ți-o datorează, păzește-i, Doamne.

De avariție, eliberează-i, Doamne.

De suferințele iadului, eliberează-i, Doamne.

Pentru infidelități, iartă-i, Doamne.

Pentru că dau mai multă atenție acțiunii decât rugăciunii, iartă-i, Doamne.

Pentru sfintele Liturghii celebrate în mod nevrednic, iartă-i, Doamne.

Pe cei care au abandonat slujirea lor preoțească, iartă-i, Doamne.

Pe cei care i-au scandalizat pe alții datorită viciilor, iartă-i, Doamne.

Pe cei care o ignoră pe preasfânta Maria ca și Mamă, iartă-i, Doamne.

Isuse, tu ai spus: „Secerișul este mare, însă lucrătorii sunt puțini”, te rugăm dă-ne preoți buni și sfinți. 

Pentru ca să nu înceteze să se celebreze sfânta Liturghie, pentru ca să nu ne lipsească niciodată sfânta Euharistie, pentru ca să nu ne lipsească cine să ne ierte păcatele și pentru ca să te putem întâlni în fiecare sacrament, dă-ne, Doamne, preoți mulți și sfinți!

Pentru ca să-l îndepărteze pe Diavol, pentru ca să scoată sufletele din Purgator, pentru ca să aducă bucurie în Cer, dă-ne, Doamne, preoți mulți și sfinți!

Pentru ca toți copiii să învețe credința mântuitoare, pentru ca tinerii să primească ocrotire și adulții forță, dă-ne, Doamne, preoți mulți și sfinți!

Pentru ca păcătoșii să se poată împăca cu Dumnezeu, pentru ca sufletele bune să aibă sfetnici prudenți și cele consacrate lui Dumnezeu directori spirituali zeloși, dă-ne, Doamne, preoți mulți și sfinți!

Pentru ca ochii noștri să-l recunoască pe Isus în miniștrii săi, pentru ca urechile noastre să asculte cuvântul dumnezeiesc, pentru ca sufletele noastre să primească mângâiere, dă-ne, Doamne, preoți mulți și sfinți!

De întreaga Biserică luptătoare și suferindă, îndură-te, Doamne. 

Regina Apostolilor și Maica Bisericii, roagă-te pentru noi!

PS. Rugăciunea aceasta am primit-o în dar. Îi sunt recunoscător celui ce mi-a oferit-o, după cum și celui care a tradus-o și celui care a compus-o. Dar mai ales vă sunt recunoscător vouă care vă faceți timp – măcar din când în când – să înălțați către Domnul o rugăciune pentru preoți și pentru mine.

Ce minunată este forța rugăciunii: chiar și numai cu o singură invocație din această „litanie”, chiar și cu o clipă de rugăciune spusă din inimă, putem întrerupe asaltul plin de mocirlă ce se abate asupra Bisericii și asupra celor ce cred în Cristos și-l mărturisesc prin viața lor, preoți, persoane și laici. Ca și cum nimic nu ar mai fi bun în Biserică, în Sfântul Părinte, în episcopi și preoți, în persoane consacrate și laici. Ca și cum toți sfinții ar fi în afara Bisericii, iar în Biserică doar păcătoșii… Doar rugăciunea inimii și meditarea cuvântului lui Dumnezeu ne pot deschide ochii pentru a vedea și urma Adevărul despre Biserica și despre cei care fac parte din ea.

Iar dacă știm preoți căzuți și decăzuți și răs-căzuți și pe care cu greu îi suportăm, să nu le îngreunăm povara. Doar Domnul știe lupta din inima lor, suferințele lor din nopțile de agonie, urletele din conștiința lor. Doar Domnul știe viața și sfârșitul lor. Mai liniștite vor fi nopțile noastre și ale lor după o zi de rugăciune decât după o zi de insulte și bârfe.

După ce ne închinăm, putem simți și rosti din toată inima (parafrazând un mare poet și filozof): Ruga mea! O clipă de-ar fi fost să ție, aprins-am cu ea o făclie!

Mulțumesc! Dumnezeu să vă binecuvânteze!

PS. Înainte să se alarmeze careva reclamând nerespectarea măsurile prevăzute pentru combaterea Pandemiei, țin să precizez că fotografiile care însoțesc această postare sunt din anul 2018. 🙂


Cei care doresc să susțină blogul și proiectele Paxlaur
pot afla detalii scriind
AICI
sau la adresa paxlur@yahoo.com.

De asemenea,
puteți utiliza una dintre posibilitățile de mai jos
pentru a fi alături de cei care trăiesc vremuri grele și triste.

Singuri putem face (prea)puțin,
împreună putem oferi mult mai mult.
Încă nu e (prea) târziu!

Dăruind vei dobândi!


Ajută un copil să meargă la școală! Luptă împotriva abandonului școlar! Dăruiește pentru cei mai săraci dintre săraci.

Susține proiectele Paxlaur prin: PayPal: paxlaur@yahoo.com; RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu.

7.00 €

„Orice faceți, să faceți din inimă ca pentru Domnul,
și nu ca pentru oameni,
știind că veți primi de la Domnul răsplata moștenirii.
Pe Domnul Cristos îl slujiți” (Col 3,23-24).

Sentimentul de paralizie socială și istorii de eroi care au permis tuturor să nu-și piardă speranţa

„Am învăţat să ne îngrijim de ceilalţi.
Am văzut slăbiciunea omului…
Am învăţat,
măcar în parte,
să fim atenţi cu adevărat la lucrurile care ni se întâmplă.
Atâta generozitate a rezultat,
atâtea mici istorii de «eroi»
care au permis tuturor să nu-și piardă speranţa”.

Şi Bisericile Catolice din Europa au plătit un preţ foarte mare din cauza pandemiei: sunt 400 de preoţi şi călugări bătrâni care şi-au pierdut viaţa în lunile în care Coronavirusul a străbătut cu violenţă Europa, semănând boală şi moarte. O cifră aproximativă şi imprecisă care reiese dintr-un Raport gros redactat de Consiliul Conferinţelor Episcopale Europene (CCEE) pentru a prezenta modul în care a reacţionat Biserica în timpul pandemiei de Covid-19. Din ţările scandinave până în Grecia, din Anglia până în Rusia: Raportul este compus din schiţe completate de 38 de Conferinţe Episcopale din continent. Între ţările care au plătit tributul cel mai mare de victime în rândul clerului sunt Olanda cu 181 de morţi (călugări bătrâni), Italia cu 121 şi Spania cu 70. Reiese apoi că în rândul preoţilor, în Polonia au fost 10 victime, în Belgia 5, în Ucraina 5, în Irlanda 3, în Austria 4 şi un mort în Lituania. 

Au fost diferite, de la ţară la ţară, datele de început şi sfârşit al restricţiilor celebrărilor liturgice. Însă ceea ce uneşte toate Conferinţele Episcopale Europene – spune la CCEE – a fost dialogul constant şi colaborarea strânsă pe care Bisericile le-au avut cu respectivele guverne şi autorităţi competente. Închiderea edificiilor de cult în timpul lockdown-ului a fost luată ca „un act de caritate făcut pentru a asigura înainte de toate sănătatea cetăţenilor”. Măsurile prevăzute pentru redeschiderea lor – de la folosirea măştilor la distanţare, accesul în bănci, distribuirea Împărtăşaniei – fac în aşa fel ca „astăzi Bisericile din toată Europa să fie locuri sigure şi dezinfectate”.

Episcopii au discutat foarte atent asupra consecinţelor pe care pandemia le lasă în viaţa Bisericilor lor. „Dat fiind că această criză este încă departe de a fi încheiată – afirmă Conferinţa Episcopală Irlandeză -, va fi nevoie de timp înainte de a se putea face o evaluare matură a adevăratului impact al pandemiei asupra Bisericii şi asupra societăţii. Totuşi, este evident că această criză a scos la iveală ulterior dificultăţile şi tensiunile din societate”. Preocupă mai ales efectele economice grave ale pandemiei. 

Bisericile, ca peste tot, au fost angajate în prima linie pentru a ajuta mai ales categoriile mai slabe ale populaţiei prin Caritas-uri şi asociaţiile caritative. Între toate, exemplul Bisericii din Spania care – se citeşte în schiţă – a ajutat în toate sectoarele: cu bătrânii, persoanele singure, mamele singure cu copii care aveau nevoie de hrană, medicamente. A fost şi continuă să fie prezentă în spitale, în închisori, pentru a-i ajuta să găsească de lucru pe cei care au devenit şomeri. „Am învăţat să ne îngrijim de ceilalţi”, se citeşte în schiţa Spaniei. „Am văzut slăbiciunea omului. Am conştientizat necesitatea de a colabora cu toate instituţiile pentru bunul comun”. 

În contribuţia sa, Conferinţa Episcopală Italiană scrie: „Am învăţat, măcar în parte, să fim atenţi cu adevărat la lucrurile care ni se întâmplă. Atâta generozitate a rezultat, atâtea mici istorii de «eroi» care au permis tuturor să nu piardă speranţa”. Bisericile privesc la viitor şi se întreabă cu privire la provocările care se întrevăd deja. „În aceste luni am vorbit mult. Multe dieceze cu episcopii, preoţii şi laicii s-au întrebat despre care vor putea fi consecinţele legate de coronavirus”, scriu episcopii italieni. 

„Cu siguranţă una din teme va fi un nou mod de a vesti Evanghelia şi o nouă formă de prezenţă în mijlocul străzilor din lumea noastră”. Este o preocupare care îi uneşte pe toţi. Afirmă asta Conferinţa Episcopală din Anglia şi Ţara Galilor care în schiţa sa vorbeşte despre o „lentă întoarcere a persoanelor în bisericile lor” după ce Liturghiile au putut să fie celebrate cu poporul. „Există un sentiment de paralizie socială care nu se observă numai în Biserică, ci în toate sectoarele societăţii. Va fi nevoie de timp înainte ca persoanele să se întoarcă la practicarea credinţei lor şi noi trebuie să fim gata să le primim aşa cum fac ele, furnizând un ambient sigur pentru a face asta”. 

În intervenţia sa rezumativă, părintele Pavel Ambros, de la Facultatea de Teologie din Olomouc în Republica Cehă, afirmă: „După ce s-au terminat restricţiile drastice, multe persoane au început să spună că nu au nevoie să meargă la Liturghie” şi să ceară să se permită participarea la Sfânta Liturghie prin transmisiunea în direct, „nu numai ca excepţie, ci ca practică bună”. Însă atenţie: „Dacă persoanele se obişnuiesc cu predarea la domiciliu, vor adapta mintal acest model la «serviciile» religioase pentru a satisface propriile necesităţi. Este ca şi cum s-ar cumpăra o pizza şi s-ar duce acasă, unde o scoatem afară imediat din cutie. Ar putea să se întâmple cu uşurinţă ca persoanele să vrea ca un preot să consacre ostia pentru folosinţa lor familială. Această atitudine interioară este în sine prevestitoare şi are nevoie să fie oprită în timp”.

(400 de preoţi morţi de Covid-19:
„Istorii de eroi care au permis tuturor să nu piardă speranţa”
De M. Chiara Biagioni
După 
agenţia SIR, 29 septembrie 2020)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
Preluat de pe ercis.ro

A murit, deci trăieşte. Iubirea nu moare niciodată, nici măcar cu moartea…

«Tatăl nostru,
fie voinţa ta nu a mea,
sfinţească-se numele tău,
nu al meu,
vie împărăţia ta,
nu a mea».

În îmbrăţişarea papei amintirea părintelui Malgesini

Erau săracii din oraşul Como – deţinuţi, refugiaţi, victime ale traficului de persoane şi fără adăpost, „fraţii şi surorile pe care el i-a iubit mai mult”, a afirmat episcopul Oscar Cantoni – sâmbătă, 19 septembrie 2020, în catedrală pentru Liturghia de înmormântare a părintelui şi prietenului lor, părintele Roberto Malgesini, ucis marţea trecută în timp ce-i slujea pe „cei din urmă”.

Papa Francisc, în unire spirituală cu ei, precum şi cu întreaga comunitate din Como, a voit să fie prezent în mod spiritual la concelebrare – cu episcopul diecezan erau alţi şase prelaţi şi numeroşi preoţi – prin cardinalul elemozinar Konrad Krajewski care, după ce a prezidat Liturghia a mers să le înmâneze personal părinţilor părintelui Roberto – cu gestul de a săruta mâinile lor – un rozariu, cadou al pontifului. Alte rozarii au fost duse pentru „tânărul nefericit care este în închisoare”, pentru săracii şi voluntarii apropiaţi de părintele Roberto.

Îndeosebi, la Liturghie era prezent poporul din parohiile Regoledo di Cosio (unde s-a născut părintele Roberto), Gravedona, Lipomo (acolo a fost vicar) şi reprezentanţii comunităţii Fericitul Giovanbattista Scalabrini unde a exercitat slujirea sa pastorală. Ofertele adunate în timpul celebrării – dar şi la ieşirea din catedrală şi în pieţe (au fost montate trei ecrane mari în pieţele Grimoldi, Verdi şi Cavour) – vor fi destinate carităţii papei şi săracilor din dieceză.

„Vă aduc un salut şi o îmbrăţişare fraternă din partea Sfântului Părinte. El este cu noi. Se uneşte cu noi în rugăciune”, a spus cardinalul Krajewski. „Imediat ce a ajuns în Vatican ştirea despre moartea părintelui Roberto – a afirmat el – Sfântul Părinte, la audienţa generală de miercurea trecută, a reluat cuvintele episcopului vostru care au ieşit din inima bunului păstor şi a afirmat: «Aduc laudă lui Dumnezeu pentru mărturia, adică pentru martiriul părintelui Roberto, martor al carităţii faţă de cei mai săraci»”.

„Papa Francisc este cu noi şi se uneşte cu durerea şi cu rugăciunea celor din familia părintelui Robert, chiar le sărută mâinile”, a afirmat cardinalul. Şi „se uneşte cu credincioşii din parohia sa, cu fraţii nevoiaşi pe care i-a slujit cu toată inima până în ultima dimineaţă, şi cu toată comunitatea din Como”.

Apropierea papei a fost profund simţită de toţi: „Părintele Roberto a murit, deci trăieşte. Iubirea nu moare niciodată, nici măcar cu moartea. Pagina din evanghelie pe care noi preoţii o citim des şi pe care părintele Roberto ne-o aminteşte chiar astăzi, pagina care nu se poate rupe niciodată din evanghelie, ne aminteşte: «Nu este iubire mai mare decât aceasta, a-şi da viaţa pentru prietenii săi». Nu putem fi creştini până la capăt dacă această pagină nu este însuşită de noi. Pentru ce s-a întâmplat asta părintelui Roberto şi nu mie? Nu ştiu. El în viaţa sa a încorporat rugăciunea lui Isus: «Tatăl nostru, fie voinţa ta nu a mea, sfinţească-se numele tău, nu al meu, vie împărăţia ta, nu a mea». Această pagină se referă îndeosebi la noi preoţii, care trebuie să trăim evanghelia pură, care trebuie să răspândim mireasma lui Isus oriunde mergem. Este tocmai rugăciunea cardinalului Newman pe care Maica Tereza o recomanda surorilor sale care ies în fiecare zi ca să-i slujească pe săraci pentru a-l reprezenta pe Isus însuşi: «Dragă Isuse, / ajută-mă să răspândesc mireasma ta oriunde merg, / inundă sufletul meu cu Duhul tău şi cu Viaţa ta. / Pătrunde şi posedă toată fiinţa mea, / aşa de complet încât viaţa mea / să nu fie decât o reflexie luminoasă a vieţii tale. / Străluceşte prin mine şi fii aşa de prezent în mine, / încât fiecare suflet cu care vin în contact să experimenteze / prezenţa ta în sufletul meu. Să-şi ridice ochii şi să nu mă mai vadă pe mine, ci numai pe Isus! Rămâi cu mine, / şi atunci voi începe să strălucesc / aşa cum străluceşti Tu; / să strălucesc în aşa fel încât să fiu lumină pentru alţii. / Lumina, o, Isuse, va proveni toată de la Tine; / nimic din ea nu va fi a mea. / Vei fi Tu care străluceşti asupra altora prin mine. / Fă ca, astfel, eu să te laud în modul pe care-l iubeşti mai mult: / strălucind de lumină asupra celor care sunt în jurul meu. / Fă ca să te vestesc fără să predic, / nu prin cuvinte, ci cu exemplul, / cu forţa care trage după sine, / cu influenţa binevoitoare a ceea ce fac, / cu plinătatea tangibilă a iubirii / pe care inima mea o poartă faţă de Tine. Amin»”.

Tocmai această rugăciune face şi mai elocventă mărturia episcopului de Como, care a schiţat profilul părintelui Roberto numindu-l „martir al carităţii şi al milostivirii”. Secretul său, a adăugat el, era „prezenţa lui Dumnezeu în el”. O constatare pe care Monseniorul Cantoni a exprimat-o şi vineri, 18 septembrie, celebrând în formă privată înmormântarea părintelui Roberto la Regoledo di Cesio. Localitatea din Valtellina unde preotul a „învăţat” credinţa. „Hirotonit preot în 1998 – a amintit episcopul – părintele Roberto s-a simţit chemat să dezvolte un dar care avea să se clarifice progresiv şi pe care l-a cultivat ca «o vocaţie în vocaţie»: aceea de a împărtăşi, tot timpul, în oraşul Como, viaţa celor mai săraci, a celor fără locuinţă, a refugiaţilor”.

Părintele Roberto, a continuat Monseniorul Cantoni, „a ales, cu consimţământul şi în comuniune cu episcopul, să se îngrijească de cei din urmă, luaţi în mod singular, să accepte şi fragilităţile lor, oferind în schimb primire deplină şi afectuozitate, cu o delicată «atenţie de iubire» fiecăruia, atraşi imediat de disponibilitatea sa singulară de a-i primi pe toţi cu gratuitate şi fără a judeca”.

Episcopul de Como a încheiat cu un adevărat mandat misionar: „Nouă tuturor ne revine misiunea de a continua cu afabilitatea şi duioşia părintelui Roberto faţă de cei nevoiaşi, de cei săraci în mod deosebit, recunoscuţi şi primiţi ca adevărata «carne a lui Cristos». O nouă primăvară de haruri ne pregăteşte Domnul prin martiriul părintelui Roberto: să nu irosim această extraordinară, nemeritată ocazie şi fiecare să facă partea sa!”.

(După L’Osservatore Romano, 20 septembrie 2020)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Preluat de pe ercis.ro

%d blogeri au apreciat: