Arhive pentru ‘Printre suferinţă şi suferinzi’

Discursul despre suferință

Dacă suferința și crucea 
sunt grele de purtat 
chiar și atunci când ne rugăm, 
cât de greu trebuie să fie 
atunci când nu te rogi?! 
Suferința fără rugăciune
se transformă în disperare!

„Isus a început să-i învețe că Fiul Omului trebuie să sufere multe, să fie respins de bătrâni, de arhierei și cărturari, să fie ucis și a treia zi să învie. Și le spunea aceasta în mod deschis. Dar Petru, luându-l deoparte, a început să-l certe”, pentru că discursul despre suferință nu voia să facă parte din viața lui. Nimeni nu iubește suferința, moartea. Nimeni nu se bucură de durere, de boală. Și totuși acestea fac parte din viața noastră. Suferim în corpul nostru, suferim împreună cu cei dragi, suferim pentru cunoscuți și necunoscuți.

De ce suferim? Cât să mai suportăm suferințele?

Suferința devine o povară în plus pentru un creștin practicant, pentru cel care se roagă zi de zi, participă la sfânta Liturghie, la sacramente. Cum să-ți explici că deși te rogi și-l iubești pe Dumnezeu și pe aproapele și faci doar binele totuși suferi?! De ce nu face Dumnezeu un miracol pentru cei care-l iubesc?! De ce nu intervine să-i scape de boală, de suferință, de lacrimi? Este atât de greu să vezi împreună rugăciunea și suferința… Pare inexplicabil!

Și totuși, în evanghelia vedem că Isus, cel care a făcut doar bine tuturor, le spune ucenicilor: „Fiul Omului trebuie să sufere multe”. Isus începe un dialog cu apostolii și le vorbește tocmai despre suferință, despre pătimirile sale, despre ceea ce avea să i se întâmple la Ierusalim. Și nu vorbește despre o simplă suferință, ci despre suferințe „multe”, despre faptul că avea să fie ucis. Iar noi știm că l-au ucis răstignindu-l pe cruce, o suferință groaznică precedată de biciuire, încoronare cu spini, batjocură. Nu este întâmplătoare expresia: „Va trebui să sufere multe”. A suferit mult… a murit! Iar Cristos, mai mult decât oricine, mai mult decât noi toți, era omul rugăciunii, era omul care a făcut doar bine. În Cristos, care a trăit o viață desăvârșită, s-au întâlnit rugăciunea și suferința și din această întâlnire a izvorât pentru noi viața cea nouă: prin el și de la el am primit har peste har!

Rugăciunea și suferința: o întâlnire misterioasă! Însă înainte de a se întâlni în viața noastră, ele și-au dat întâlnire în viața lui Cristos. Să privim la el și să ne umplem de speranță că împreună cu el vom învia și noi. El nu ne vorbește doar despre suferință și cruce, ci și despre înviere. Și așa cum el a înviat din morți, așa cum el a biruit suferința, răul, moartea, la fel și noi, împreună cu el și prin el, vom birui durerea. Nici suferința, nici răul, nici moartea, nu vor avea ultimul cuvânt, ci viața. Să îmbrățișăm cu toată convingerea această speranță, mai ales în acele momente când ne este greu să ne rugăm și să suferim. Să ne amintim că rugăciunea sădește în inima noastră speranța, o speranță care nu dezamăgește niciodată. Și dacă suferința și crucea sunt grele de purtat chiar și atunci când ne rugăm, cât de greu trebuie să fie atunci când nu te rogi?! Suferința fără rugăciune se transformă în disperare! Să mulțumim pentru darul rugăciunii: este forța noastră în orice încercare.




Susține blogul și proiectele Paxlaur! (Detalii AICI: PROIECTELE PAXLAUR. Și AICI: Proiectul lunii februarie: COPILUL BOLNAV)

Pentru un COPIL BOLNAV (proiectul lunii februarie 2022)

Dacă vrei să ajuți, poți susține proiectele Paxlaur destinate copiilor bolnavi prin: PayPal: paxlaur@yahoo.com. Sau: Banca Transilvania: în RON: RO53BTRLRONCRT0378224401 în EURO: RO03BTRLEURCRT0378224401. Dăncuță Laurențiu. Vă mulțumesc!

€10.00




Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 8,27-33
În acel timp, Isus şi discipolii săi au plecat spre satele Cezareii lui Filip. Pe drum i-a întrebat pe discipolii săi, spunându-le: „Cine spun oamenii că sunt eu?” 28 Iar ei i-au spus: „«Ioan Botezătorul», alţii, «Ilie», iar alţii, «Unul dintre profeţi»”. 29 Atunci, el i-a întrebat: „Dar voi cine spuneţi că sunt eu?” Răspunzând, Petru i-a spus: „Tu eşti Cristosul!” 30 Şi le-a poruncit cu asprime să nu vorbească nimănui despre el. 31 Atunci a început să-i înveţe că Fiul Omului trebuie să sufere multe, să fie respins de bătrâni, de arhierei şi cărturari, să fie ucis şi a treia zi să învie. 32 Şi le spunea aceasta în mod deschis. Dar Petru, luându-l deoparte, a început să-l certe. 33 Iar el, întorcându-se şi privindu-şi discipolii, l-a certat pe Petru şi a spus: „Mergi în urma mea, Satană, căci nu te gândeşti la cele ale lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor!”

Cuvântul Domnului

De ce suferim? Despre Omul atent la oameni și la suferințele lor

Isus Cristos nu a venit să alunge toată suferința omenirii,
nu a venit să „desființeze” această componentă a vieții umane,
ci a venit și rămâne în mijlocul nostru pentru a-i da sens,
pentru a face din ea o cale de mântuire…
Iar în persoana celui bolnav, în chipul său,
se oglindește chipul lui Cristos.

Evangheliile dau mărturie că în centrul atenției lui Cristos stă omul suferind: el a predicat evanghelia împărăției și a vindecat orice boală și orice suferință în popor (Mt 4,23). Toți oamenii alergau spre el, își duceau bolnavii pe tărgi, voiau să-l atingă și să fie vindecați, să fie salvați (Mc6,56). Cristos însuși se apropia de cei bolnavi, îi căuta, îi chema, îi vindeca, îi atingea, se lăsa atins de ei și le spunea aceste cuvinte mângâietoare: „Credința ta te-a vindecat. Mergi în pace” (Mc 5,34).

Atât de atent a fost și este Cristos la oameni și la suferințele lor, încât a cerut apostolilor săi să se ocupe în mod deosebit de cei aflați în sărăcie și suferință. De două mii de ani răsună îndemnul Domnului către ucenicii săi din toate colțurile pământului: „Mergeți!… Vindecați-i pe cei bolnavi, înviați-i pe cei morți, curățați-i pe cei leproși, alungați-i pe diavoli! În dar ați primit, în dar să dați!” (Mt 10,6.8).

Dumnezeu continuă să se îngrijească de cei în suferință. Cu toate acestea, continuăm să trăim înconjurați de durere. Noi înșine suferim sau îi facem pe ceilalți să sufere. Uneori avem impresia că suferințele trupești și sufletești tind să ia proporții colosale și ne descurajăm. Suferim enorm când vedem că și cei apropiați nouă, cei pe care poate i-am ajutat cândva, acum ne fac să suferim, ne uită, ne abandonează sau chiar se răzvrătesc împotriva noastră. Dacă avem un suflet bun, convertit, suferim chiar și atunci când cel care ne urăște pe nedrept pățește ceva rău. Suferim pentru că iubim. Suferința năvălește în viața noastră din toate părțile și cădem pradă descurajări. Însă tocmai în aceste momente grele suntem binecuvântați dacă asemenea mulțimilor recunoaștem prezența lui Cristos. Fericiți suntem dacă-l vedem pe Cristos prezent în sacramente, în Scriptură, în aproapele și alergăm la el ca să fim vindecați, ca să fim alinați (Mc 6,54-55).

Deși Isus este Dumnezeu cu noi, deși el este în mijlocul nostru, suferința continuă să ne însoțească. Aceasta pentru că Isus Cristos nu a venit să alunge toată suferința omenirii, nu a venit să „desființeze” această componentă a vieții umane, ci a venit și rămâne în mijlocul nostru pentru a-i da sens, pentru a face din ea o cale de mântuire. Așadar, trebuie să ne însușim acest adevăr: Cristos ne vindecă de infirmitățile noastre, dar, mai presus de orice, el dă sens suferințelor noastre. Prin Cristos și în Cristos suferința are valoare mântuitoare.Să căutăm în această zi să ne amintim de cei în suferință. Să oferim timpul și rugăciunile noastre pentru a aduce alinare celor care își petrec viața pe paturile de suferință ale familiilor, ale spitalelor sau ale caselor de bătrâni. Să fim alături de cei în suferință și să-i ajutăm să-și unească suferințele lor cu cele ale Mântuitorului. Să-i ajutăm pe cei bolnavi să dea sens suferinței lor. Să-i ajutăm să se atingă de Cristos și să simtă că sunt salvați. În persoana celui bolnav, în chipul său, se oglindește chipul lui Cristos. 


Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 6,53-56
În acel timp, după ce Isus şi discipolii lui au trecut dincolo, au atins uscatul la Genezaret şi au tras la ţărm. 54 Când au coborât din barcă, recunoscându-l îndată pe Isus, 55 unii au alergat în toată regiunea aceea şi au început să-i aducă pe tărgi pe cei bolnavi, oriunde auzeau că se află el. 56 Şi, oriunde intra, în sate, în cetăţi sau cătune, îi puneau pe cei suferinzi în pieţe şi-i cereau voie să-i atingă chiar şi numai ciucurii hainei. Şi toţi cei care se atingeau de el erau salvaţi.

Cuvântul Domnului


Susține blogul și proiectele Paxlaur! (Detalii AICI: PROIECTELE PAXLAUR. Și AICI: Proiectul lunii februarie: COPILUL BOLNAV)

Pentru un COPIL BOLNAV (proiectul lunii februarie 2022)

Dacă vrei să ajuți, poți susține proiectele Paxlaur destinate copiilor bolnavi prin: PayPal: paxlaur@yahoo.com. Sau: Banca Transilvania: în RON: RO53BTRLRONCRT0378224401 în EURO: RO03BTRLEURCRT0378224401. Dăncuță Laurențiu. Vă mulțumesc!

€10.00