Arhive pentru ‘Printre suferinţă şi suferinzi’

Doamne, dă-ne harul să suportăm cu tărie greutățile vieții…

consolare mangaiere suferinta„Binecuvântat este Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, Tatăl îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri,
care ne mângâie în orice strămtorare a noastră
ca să putem şi noi să-i mângâiem pe cei care se află în orice strâmtorare
cu mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu. 
Căci după cum prisosesc pătimirile lui Cristos în noi,
tot la fel prin Cristos prisoseşte şi mângâierea noastră. 
Aşadar, dacă suntem în necaz,
suntem astfel pentru mângâierea şi mântuirea noastră.
Dacă suntem mângâiaţi,
suntem astfel pentru mângâierea care vă întăreşte
ca să suportaţi cu statornicie pătimirile pe care le îndurăm şi noi.
Şi speranţa noastră pentru voi este neclintită
ştiind că aşa cum sunteţi părtaşi ai suferinţelor,
la fel veţi fi părtaşi ai mângâierii” (2Cor 1,3-7).


Fraților, împreună cu martirii care și-au dat viața pen­tru cuvântul lui Dumnezeu, să-l sărbătorim pe Mântui­torul nostru, martorul credincios al Tatălui:
    Ne-ai răscumpărat, Doamne, pentru Dumnezeu cu sângele tău!
Prin martirii tăi, care au îmbrățișat de bunăvoie moar­tea ca mărturie pentru credință,
–    dă-ne, Doamne, adevărata libertate a spiritului.
Prin martirii tăi, care și-au mărturisit credința până la sânge,
–    dă-ne, Doamne, puritate și statornicie în credință.
Prin martirii tăi, care au mers pe urmele tale purtând crucea,
–    dă-ne, Doamne, harul să suportăm cu tărie greutățile vieții.
Prin martirii tăi, care și-au spălat veșmintele în sângele Mielului,
–    dă-ne, Doamne, harul să învingem toate ispitele trupului și ale lumii.

Tatăl nostru care eşti în ceruri, sfinţească-se numele tău, vie împărăţia ta, facă-se voia ta precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită ci ne mântuieşte de cel rău. Amin.


SPRIJINĂ și tu UN COPIL care riscă să abandoneze ȘCOALA și VIAȚA!

Cei care doresc pot susține proiectele Paxlaur (în special ajutorul acordat copiilor săraci pentru a nu abandona școala și viața!) fie prin PayPal (paxlaur@yahoo.com), fie prin contul RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Pentru alte detalii: paxlaur@yahoo.com Vă mulțumesc! Domnul să vă binecuvânteze! Pr. Laurențiu Dăncuță

€4,00

Omul bun ca pâinea

ssFrumos este doar ceea ce are puterea de a schimba sufletul unui om. Fie că vorbim despre frumusețea creației sau a creaturilor, fie că vorbim de frumusețea operelor de artă, adevărata lor valoare stă în puterea de a atinge sufletul și de a-l transforma într-un izvor de milostivire.

O astfel de frumusețe mântuitoare a atins viața fratelui Albert în timp ce se străduia să realizeze capodopera vieții sale: Ecce homo. Născut în anul 1845, sfântul Albert (Adam) Chmielowski a devenit imediat cunoscut la Varșovia și considerat unul dintre cei mai promițători artiști. Dorința sa cea mai mare era să întipărească frumusețea chipului lui Cristos pe o bucată de pânză.

Însă tocmai Cristos i s-a descoperit și l-a chemat: „Învață de la mine. Eu sunt blând și smerit” (Mt 11,29). Fratele Albert și-a dat seama că acest chip al Cristos există deja întipărit în oameni iar rolul artistului este doar să-l descopere. Astfel, îmbrăcând o tunică săracă, a părăsit atelierul său de muncă și s-a dus să-l redescopere pe Cristos în cei săraci. A înțeles că adevărata imagine a lui Cristos suferind este în cei săraci, nu în muzee, nu în operele de artă.

Primii săraci i-a îngrijit chiar în locuința sa. Apoi a început să-i viziteze pe săracii înghesuiți în dormitoarele publice din Cracovia, un loc al suferinței și al degradării umane. Nimeni nu îndrăznea să intre acolo din cauza mizeriei și a violenței. Sfântul Albert a intrat, a văzut și a înțeles imediat că acolo, pentru a-i ajuta pe săraci, nu poți merge în vizită. Săracii nu au nevoie de vizitatori, ci de frați: dacă vrei să ajuți, trebuie să mergi și să trăiești cu ei, devenid fratele lor.

A abandonat o carieră ce se anunța strălucită, a vândut tot ce avea, în special operele sale, și s-a dedicat slujirii săracilor. A mers să trăiască printre ei. A investit toți bani pentru renovarea acelor adăposturi, trasformându-le în adevărate „case de asistență”. Apoi s-a făcut cerșetor în favorea cerșetorilor săi. Deseori puteai auzi pe străzile Cracoviei: „Iată-l pe Adam Chmielowski, cel care înainte era un pictor celebru. Acum s-a făcut părinte al săracilor”. El „cerea pomană cu umilință și cu un zâmbet foarte dulce și primea ofertele aproape cu lacrimi în ochi, din recunoștință. Nu se înțelegea cine era mai fericit: cel care primea sau cel care dădea”.

S-a dedicat în întregime carității tocmai în vremurile care pregăteau revoluția comunistă în Rusia. Sărăcia purta omenirea spre revoluție, însă fratele Albert dorea o revoluție a carității, doarea o lume a milostivirii. El a reușit să strângă în jurul său mulți colaboratori și să întemeieze o congregație masculină și una feminină. Reglua de bază era sărăcia: cine dorea să intre în congregația sa trebuia mai întâi să dăruiască săracilor tot ceea ce avea. Devenise un nou sfânt Francisc care umbla pe străzile din Cracovia și spunea tuturor: „Dacă Isus este pâine, să devenim și noi pâine, dăruindu-ne pe noi înșine… Trebuie să fim buni ca pâinea”.

Fratele Albert a murit în 1916. În anul 1949, Karol Wojtyła, pe atunci doar un tânăr preot, a scris despre fratele Albert drama intitulată Fratele Dumnezeului nostru. Ajuns papă, același Karol Wojtyła l-a beatificat la 22 iunie 1983, iar în anul căderii comunismului, la 12 noiembrie 1989, l-a declarat sfânt: „Fratele Albert a învățat direct de la Cristos să-și dăruiască sufletul”, să-și dăruiască viața întreagă săracilor. El a învățat de la Cristos să fie milostiv și să împărată pâinea cu cei flămânzi și casa cu cei lipsiți de adăpost (Is 58,7).

%d blogeri au apreciat: