Arhive pentru ‘Proiectele Paxlaur’

În timp ce oamenii mari se ceartă, copiii rămân orfani fără să-și ia rămas bun

În mijlocul disputelor oamenilor mari cu pretenții atotștiutoare și profetice despre situația în care se află țara, lumea, Biserica, Paradisul, Iadul etc. mi-e gândul la toți copiii rămași orfani în aceste timpuri complicate. Astăzi am citit un articol care prezenta o tristă statistică: mai mult de 1.500.000 de copii și-au pierdut anul acesta tatăl sau mama sau chiar ambii părinți. Clar, în fiecare an mor oameni, mor părinți. Nu e o noutate. Poate că nici măcar numărul nu e impresionant (pentru unii obișnuiți cu moartea!). Poate că mulți deja au pietrele adunate și ridicate pentru a arunca în cei vinovați. Poate… Poate … etc. Însă măcar o zi să lăsăm pietrele jos și să mergem să îmbrățișăm un copil rămas orfan. Să alinăm una dintre cele mai mari dureri ale inimii: să rămâi singur, să rămâi orfan fără să apuci să-ți iei rămas bun de la cea care ți-a fost mamă, de la cel care ți-a fost tată. Sau frate sau soră sau nepot sau unchi sau bunic. Nici măcar un semn de rămas bun: nici acasă, nici la spital, nici la biserică, nici la cimitir. Nimic! Unii copii încă mai așteaptă să intre pe ușă tatăl sau mama… 

Dacă nu reușim fizic, măcar prin rugăciune să îmbrățișăm și să adoptăm un copil. Să-i arătăm că nu a rămas singur pe lume, că încă mai există oameni, oameni buni, oameni de caracter, oameni cu suflet de mamă, cu brațe de tată, oameni dispuși să îmbrățișeze mai mult decât să arunce cu pietre și să arate cu degetul, oameni care nu întorc capul în altă parte ca să nu vadă adevărata suferință din jurul lor!

Domnul – același Domn care era, este și rămâne stăpânul istoriei! – să se îndure de acești copii și de noi. El, cel veșnic viu și plin de îndurare, să deschidă ochii inimii noastre pentru a-i vedea pe acești copii, pentru a ne apropia de ei, pentru a-i îmbrățișa, pentru a-i salva din această vale de lacrimi.


Dacă vreți să faceți o faptă bună față de un copil, vă invit să participați la proiectul Paxlaur pentru luna octombrie 2021 (detalii AICI: Mai aproape de școală și de casă cu o bicicletă):

  • caută un copil sărac din jurul tău și ajută-l să meargă și să ajungă cu bine, entuziasmat, la școală și să se întoarcă liniștit acasă.

sau

Mai aproape de școală și de casă cu o bicicletă (proiectul lunii octombrie 2021)

Dacă vrei să ajuți un copil să ajungă mai repede la școală și acasă, susține Paxlaur și proiectul lunii octombrie 2021 prin: PayPal: paxlaur@yahoo.com. Sau prin Banca Transilvania: în RON: RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON) – Dăncuță Laurențiu. Sau în EURO: RO03BTRLEURCRT0378224401. Vă mulțumesc! Domnul să ne țină uniți în rugăciune și în facerea de bine!

€10.00


Unii și alții

Unii vor iubire, alții vor putere,

Unii doar un umăr pentru-o mângâiere,

Unii casă mare și mașină nouă,

Alții doar o umbră unde să nu-i plouă.

Unii să audă, alții să vorbească,

Unii doar o clipă cerul să privească,

Unii o moșie mare și bogată,

Uni-ar vrea o mamă, alți-ar vrea un tată.

Unii haine scumpe şi pantofi mai mulți,

Alţii vor picioare şi-ar umbla desculți,

Unii vor un munte, alții vor o mare,

Unii doar să aibă cele necesare.

Unii vor avere, faimă, bogății,

Alții sănătate pentru-ai lor copii,

Unii vor să aibă propriul răsărit,

Alții doar să uite ceea ce-au iubit…

Pelerini prin lume între nu şi da,

Fiecare suflet are rana sa!

Nu tot cel ce râde este fericit,

Cum nici cel ce plânge totul a sfârşit!

Luptă pentru tine, uşurează-ți chinul,

Iar de nu se poate să-ți accepți destinul,

Fii cu gânduri bune şi să crezi mereu:

Când nu vine nimeni, vine Dumnezeu!

Licuța Pântia

Arhitecții viitorului și revoluția dezrobirii

Toamna este asociată frecvent cu bogăția: recoltă, culoare, provizii. „Toamna se numără bobocii”, se reiau „întâlnirile” școlare și de breaslă, se etalează concediile, achizițiile. Toamna gospodarii încearcă să pună sărăcia la colț. Se pare că toamna conștientizăm mai ușor cât de plină (sau goală?) este casa: de la debaraua cu de toate, până la dulapurile și casetele cu accesorii, haine, pantofi de sezon. Zeci de lucruri ne umplu casa și ne condiționează viața. Și mai rău – spre dezastru! – când lucrurile ne copleșesc inima și ne impun să ținem oamenii la distanță. Ne temem să nu fim înșelați, furați, folosiți. Nici cei buni, nici cei răi, nici măcar Dumnezeu nu mai are loc lângă noi. Nimeni! Doar obiecte! Suntem prizonierii a ceea ce credeam că posedăm: lucrurile decid cât spațiu și timp lăsăm aproapelui!

Însă ce ar fi dacă astăzi, așa deodată, am decide să ne eliberăm? O revoluție a slujirii și a renunțării, à la sfinții Francisc, Tereza, Ghika, Durcovici! Așa, deodată, liberi, fără nimic de etalat, plini doar de Dumnezeu și de aproapele. Ce toamnă colorată am avea! Ce roade bogate am culege!

Adevărata dezrobire are forma slujirii și a renunțării. Se realizează dăruind, nu risipind, consumând sau aruncând. Ce înfăptuire măreață să te eliberezi dăruind, și dăruind să salvezi! Ce realizare să scoți un om din sărăcie! Asta nu înseamnă ca din bogat tu să devii sărac și el din sărac bogat. Nu, cu toate că Isus așa a făcut: deși era bogat, s-a făcut sărac pentru ca, prin sărăcia lui, noi să ne îmbogățim (2Cor 8,9). Însă pentru noi, nevrednici epigoni, înseamnă să dăruim din ceea ce avem și suntem, din bunurile și din timpul nostru. Dar este vorba despre o renunțare curajoasă: o adevărată ruptură nu atât de surplusuri, cât mai ales de ceea ce pare siguranța noastră, comoara noastră. Trebuie să simțim că dăruim, să doară, să neliniștească. Și abia atunci, dând formă viitorului și speranță aproapelui suferind, vom avea o comoară în ceruri (Lc 18,18-30; Mt 6,19-21). Dezrobirea noastră și eliberarea unui semen de mizeria trupească și sufletească, de foamete, de analfabetism (funcțional sau spiritual), de neciopleală devine o capodoperă. Dăruind realizăm o operă de artă, modelăm viitorul unui om, construim viitorul. De fapt, devenim arhitecții viitorului cu Cristos, în Cristos și pentru Cristos care e veșnic viu în aproapele, nu în lucruri.

(Articol publicat în revista Lumina creștinului, octombrie 2021)


Dacă vreți să faceți o faptă bună, vă invit să participați la proiectul Paxlaur pentru luna octombrie 2021 (detalii AICI: Mai aproape de școală și de casă cu o bicicletă):

  • caută un copil sărac din jurul tău și ajută-l să meargă și să ajungă cu bine, entuziasmat, la școală și să se întoarcă liniștit acasă.

sau

Mai aproape de școală și de casă cu o bicicletă (proiectul lunii octombrie 2021)

Dacă vrei să ajuți un copil să ajungă mai repede la școală și acasă, susține Paxlaur și proiectul lunii octombrie 2021 prin: PayPal: paxlaur@yahoo.com. Sau prin Banca Transilvania: în RON: RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON) – Dăncuță Laurențiu. Sau în EURO: RO03BTRLEURCRT0378224401. Vă mulțumesc! Domnul să ne țină uniți în rugăciune și în facerea de bine!

€10.00

Dumnezeu nu se răzgândește! Și asta e bine, chiar foarte bine pentru noi!

Dumnezeu nu se răzgândește și nu are rost să ne amăgim: el rămâne mereu de partea celor mici, marginalizați, respinși, maltratați. Și asta e bine, ba chiar foarte bine pentru noi.

Da, Domnul nu se răzgândește. El rămâne de partea celor mici, de partea copiilor refuzați, abandonați, avortați, abuzați. Dumnezeu stă alături de cei care suferă pe nedrept, de cei cărora le este interzis sau imposibil accesul la viață, la educație, la hrană, la sănătate, la familie.

Da, Domnul rămâne de partea femeilor care sunt maltratate în propria casă tocmai de oamenii care ar fi trebuit să le protejeze. Domnul stă alături de femeile părăsite sau alungate, lovite sau abuzate, bolnave sau sărace, lipsite de cele necesare pentru ele și pentru copiii lor. Domnul stă alături de femeia uitată de propriul copil.

Da, Domnul rămâne de partea bărbaților părăsiți, de partea celor care își cresc singuri și cu responsabilitate fiii. Dumnezeu rămâne de partea bărbaților bolnavi și uitați de propria familie, de proprii copii. Domnul stă alături de cei bătrâni și singuri și-i sprijină cu harul său.

Da, Dumnezeu rămâne neclintit alături de familie, alături de bărbatul și femeia care, prin legământ matrimonial, stabilesc între ei o comunitate a întregii vieți, legământ rânduit prin caracterul său natural spre binele soților și spre nașterea și educarea copiilor (CDC, can. 1055). Domnul stă neclintit alături de familia care astăzi este disprețuită și deformată, marginalizată și ridiculizată. 

Lumea se schimbă, se răzgândește, se plictisește. Dumnezeu niciodată: el este și rămâne același ieri, astăzi și în veci (Evr 13,8). El este mereu de partea celor mici și suferinzi, de partea celor de la periferiile societății și ale existenței.

Iar dacă vrem să-l întâlnim și să-l slujim pe acest Dumnezeu să stăm și noi de partea celor mici, suferinzi, de partea orfanilor și a văduvelor, de partea săracilor care imploră ajutor, de partea celor maltratați și părăsiți. Să ieșim în întâmpinarea celor mici, să ne mișcăm inima și viața spre ei. Să ne folosim brațele pentru a alina suferința celor părăsiți și bolnavi. Să folosim tot ceea ce suntem și avem pentru a umple golurile lăsate de foamete, de ură, de război, de păcat, de lipsa educației, de divorțuri, de avorturi, de eutanasie, de violența asupra copiilor și asupra femeilor, de abuzul celor lipsiți de apărare, de moarte, de lipsa principiilor, de lipsa lui Dumnezeu, de lipsa iubirii. Să nu ne închidem inima și ochii în fața suferinței, în fața prezenței lui Isus cel sărac.

Trebuie să ne mișcăm spre prezența lui Dumnezeu în cei care suferă. Același Dumnezeu care ne așteaptă și ni se dăruiește în sfânta Taină, același Dumnezeu care ne vorbește în Sfânta Scriptură, fix același ne așteaptă astăzi, acum, să-l cunoaștem și să-l slujim cu fidelitate în cei mici și suferinzi, în cei uitați și marginalizați, în frații săi (Mt 25,31-46).


Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 10,2-16
În acel timp, s-au apropiat de Isus fariseii şi, ca să-l pună la încercare, îl întrebau dacă îi este permis unui bărbat să-şi lase femeia. 3 Isus, răspunzând, le-a zis: „Ce v-a poruncit Moise?” 4 I-au spus: „Moise a permis să scrie un act de despărţire şi s-o lase”. 5 Isus le-a spus: „Din cauza împietririi inimii voastre v-a scris porunca aceasta. 6 Însă, de la începutul creaţiei, Dumnezeu «i-a făcut bărbat şi femeie; 7 de aceea omul îşi va părăsi tatăl şi mama şi se va uni cu soţia lui 8 şi cei doi vor fi un singur trup», astfel încât nu vor mai fi doi, ci un singur trup. 9 Prin urmare, ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă!” 10 Acasă, discipolii l-au întrebat din nou despre aceasta. 11El le-a spus: „Oricine îşi lasă femeia şi se căsătoreşte cu alta comite adulter cu ea. 12 Şi dacă ea, lăsându-şi bărbatul, se căsătoreşte cu un altul, comite adulter”. 13 Îi aduceau copii ca să-i atingă, dar discipolii îi certau. 14 Văzând aceasta, Isus a fost cuprins de indignare şi le-a spus: „Lăsaţi copiii să vină la mine, nu le interziceţi, căci a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu! 15 Adevăr vă spun, cine nu primeşte împărăţia lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea”. 16 Şi, luându-i în braţe, îi binecuvânta punându-şi mâinile peste ei.

Cuvântul Domnului


Dacă vreți să faceți o faptă bună, vă invit să participați la proiectul Paxlaur pentru luna octombrie 2021 (detalii AICI: Mai aproape de școală și de casă cu o bicicletă):

  • caută un copil sărac din jurul tău și ajută-l să meargă și să ajungă cu bine, entuziasmat, la școală și să se întoarcă liniștit acasă.

sau

Mai aproape de școală și de casă cu o bicicletă (proiectul lunii octombrie 2021)

Dacă vrei să ajuți un copil să ajungă mai repede la școală și acasă, susține Paxlaur și proiectul lunii octombrie 2021 prin: PayPal: paxlaur@yahoo.com. Sau prin Banca Transilvania: în RON: RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON) – Dăncuță Laurențiu. Sau în EURO: RO03BTRLEURCRT0378224401. Vă mulțumesc! Domnul să ne țină uniți în rugăciune și în facerea de bine!

€10.00

%d blogeri au apreciat: