Arhive pentru ‘Proiectele Paxlaur’

Cadoul de ziua mea: trei porții de copilărie

Mă fascinează seriozitatea cu care copiii tratează jucăriile, păpușile, animalele de pluș. Pentru ei sunt reale: au viață, vorbesc, au nevoie de mâncare, de haine. Cu câtă pasiune spală un copil o păpușă și apoi o îmbracă și-i dă de mâncare. Cu câtă grijă pune o jucărie de pluș să doarmă lângă perna sa. Fascinantă dragoste, atenție, gingășie, altruism… Toate astea se întâmplă în timp ce oamenii mari tratează oamenii mici ca pe niște jucării uzate. Prea mulți copii „aruncați”, „uitați”, „flămânzi”…

Să (re)învățăm să dăruim pâine. Da, pâine. Nici un copil flămând nu poate fi fericit. Și sunt mulți copii care adorm și se trezesc flămânzi. Prea mulți. Asta în timp ce bucăți din „pâinea noastră”, în loc să ajungă la ei, ajunge la „gunoi”… Ce bine le-ar prinde firmiturile noastre…

Să dăruim copiilor cărți. Nu, nu filozofie, nu politică, nu teologie, ci cărțile copilăriei: cărți de desenat, cărți de povești, cărți despre îngerași și zâne, cărți despre eroi și zmei, cărți despre binele care învinge mereu răul, cărțile cu care am crescut și noi, cărțile din care ne povesteau bunicii noștri. Și să ne facem timp să le citim din ele, să desenăm cu ei…

Să dăruim copiilor jucării simple, nu doar electronice. Să redescoperim cu ei bucuria de a construi, de a inventa. Lucruri simple, dar pline de fantezie. Ce frumos e să vezi un copil cum îmbracă o păpușă sau un cățeluș de pluș convins că are viață, că-l ajută… E binele în stare pură, e fericirea în toată esența ei, e umanismul de care are nevoie omenirea pentru a învăța să ne ajutăm unii pe alții. Chiar și atunci când pare totul pierdut.

Făceți-vă timp și priviți-vă copiii sau nepoții sau vecini cum se comportă cu păpușile sau cu animalele de pluș sau cu alte jucării: se consideră deja responsabili de binele lor. Câtă grijă, câtă gingășie, câtă fantezie… Dacă și noi ne-am îngriji așa unii de alții….

De ziua copilului și de ziua mea vă aștept să facem împreună mai frumoasă copilăria celor de lângă noi, să limpezim ochii unor copii și să-i facem strălucitori. Vă invit să dăruim copiilor copilărie! Cadourile de ziua mea vreau să le oferiți copiilor. Să oferim împreună copiilor trei porții de copilărie: pâine, cărți și jucării. Să învățăm de la ei cum să ne îngrijim unii de alții.

Mulțumesc!

Dacă vrei să te alături Proiectului Paxlaur: TREI PORȚII DE COPILĂRIE: pâine, cărți și jucării, o poți face:

  • prin Banca Transilvania:

cont în Lei: RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Dăncuță Laurențiu 

cont în Euro: RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Dăncuță Laurențiu.

  • prin PayPal/VISA/MASTERCARD/MAESTRO

eu-si-igantio-paxlaur-2022-ncr

TREI PORȚII DE COPILĂRIE: pâine, cărți și jucării

Împreună redăm copiilor copilăria furată de sărăcie, de război, de indiferență, de lipsa educației…

€9.00


AICI puteți citi și despre „Când sunt importanți copiii?” și când și cum și de ce trebuie să-i ajutăm: https://paxlaur.com/2022/05/11/pentru-cand-sunt-importanti-copiii/

Mulțumesc tututor pentru tot! Dumnezeu nu rămâne dator: vă va răsplăti și veți simți felul lui de a face pe cineva fericit!

Pentru când sunt importanți copiii?

Am greșit. De multe ori am crezut că ajutând copiii investim în viitorul lor și al nostru. Părea totul o investiție bună pe termen lung. Între timp însă am văzut că lucrurile nu stau chiar așa. Sau, mai bine zis, nu stau doar așa. Există ceva mult mai important decât acest viitor al lor. Și anume: prezentul. Da, prezentul lor și al nostru. Acel „astăzi” care nouă ni se pare atât de banal, plictisitor, normal e ceea ce copiii au mai bun. Astăzi, cu toată rutina lui, e ceea ce doar unii au apucat să trăiască… Pandemia, războiul, viața ne demonstrează zi de zi că „mâine” nu există pentru toți, că viitorul e ceva „select” și nu toți se pot bucura de el. De aceea, copiii sunt importanți pentru astăzi, pentru acum!

Pandemia și războiul și sărăcia ne rescriu această lecție: copiii sunt importanți nu doar pentru ceea ce pot deveni sau pentru ceea ce vor putea face, ci sunt importanți pentru ceea ce ei sunt acum, pentru ceea ce ei fac acum. Astăzi! Copiii sunt importanți pentru copilăria lor, pentru zâmbetul și inocența lor, pentru sinceritatea și „dependența” lor de fericire, de protecție, de joacă, de iubire… pentru tot ceea ce este o lecție uitată pentru noi. Ei sunt cei care ne amintesc cum e să fii iubit, să fii fericit, să ai încredere ASTĂZI… 

Dăruind copiilor nu doar că investim în viitor, ci ne colorăm prezentul cu ceea ce are mai frumos universul acesta: zâmbetul și inocența copiilor! 

E important să ne amintim că nu contează doar scopul călătoriei – să-i ajutăm să devină oameni mari, oameni de caracter etc., – ci contează și călătoria în sine. Obligația noastră este prezentul, este călătoria lor, este fericirea lor de astăzi. 

Astăzi, acum diferența dintre un copil care plânge speriat, singur, uitat și unul care zâmbește liniștit pentru că se simte iubit este în mâinile noastre. Noi suntem prezentul copiilor de astăzi… Iar ei sunt copilăria care le lipsește oamenilor care se cred mari!




Curând va fi ziua mea. Și apoi ziua copilului. Vă aștept să facem împreună mai frumoasă copilăria unor oameni frumoși, să limpezim ochii unor copii și să-i facem strălucitori. Vă invit să dăruim copiilor copilărie! De ziua mea oferim copiilor pâine, cărți și jucării. 

Cei care vor să susțină acest proiect o pot face:

  • prin Banca Transilvania:

cont în Lei: RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Dăncuță Laurențiu 

cont în Euro: RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Dăncuță Laurențiu.

  • prin PayPal/VISA/MASTERCARD/MAESTRO
copiii-si-importanta-prezentului-ziua-mea-2022-1-1

Să dăruim copiilor copilărie

Oferă și tu o jucărie, o carte și o pâine unui copil.

€9.00

Mulțumesc, mulțumesc și iarăși mulțumesc pentru această minune

Cu astfel de oameni avem viitor!

În timp ce masacrul din Ucraina ne stoarce lacrimi și ne pune la grea încercare speranța; în timp ce se încearcă dezbinarea lumii și distrugerea omeniei; în timp ce unii încearcă să strecoare veninul terorii, al neîncrederii și al dictaturii; ei bine, în acel timp mulți am fost și suntem martorii consolărilor, bunătății, unității. Ba mai mult: acum scriu tocmai pentru că vreau să dau mărturie despre caritatea întrupată pe care am văzut-o circulând pe străzile noastre. Iubirea a deschis inimi, brațe, case și a demonstrat încă o dată, dacă mai era nevoie, că este mai puternică decât ura, că viața învinge moartea, că merită să fim buni. Iubirea ne-a trezit! Omenirea avea nevoie de acest suflu de dragoste dezinteresată ca reacție la ură, la război, la crimă. Omul avea nevoie să renască și să devină izvor de mângâiere, să producă lacrimi de fericire cu care să acopere lacrimile de durere. Vocația noastră este iubirea și acum arătăm omenirii cum ne trăim vocația! 

Spuneam că zilele acestea am văzut caritatea întrupată, am văzut dragostea dezinteresată intrând în casa și în viața mea. Ce chip frumos are!!! De când am început proiectul „Frații mei mai mici” (DETALII AICI) am experimentat de manieră copleșitoare bunătatea omului și capacitatea lui de a face binele, de a se trezi din indiferență și de a se uni în fața răului, de a lupta pentru o lume mai bună. Astăzi, văzând răspunsul vostru generos la acest proiect pentru copiii și familiile din Ucraina, repet din toată inima ce spuneam acum câteva zile despre Proiectele Paxlaur: sunt martorul unor întâlniri excepționale, adevărate minuni între oameni care nu se cunosc și pe care nu-i cunosc, între oameni care au nevoie de ajutor și oameni care oferă ajutor. Dumnezeu e cel mai fascinant liant: nimeni nu a reușit și nu va reuși vreodată să pună atâția oameni împreună. Credința, chiar dacă nu se rezumă la asta și nu este aceasta esența ei, rămâne cea mai mare forță caritativă, cel mai mare lanț de solidaritate… În aceste zile am primit ajutor de la oameni pe care nu-i știu, oameni dornici să facă bine unor oameni pe care nu-i cunosc, dar despre care știu esențialul: sunt frații lor mai mici care suferă, care au pierdut totul, care acum îl mai au doar pe Dumnezeu și pe noi. Ce minune: am întâlnit oameni care deși nu sunt bogați în bunuri materiale, au o inimă bogată, iar puținul pe care l-au oferit a crescut în mâinile Domnului. Am simțit cum oamenii dăruiesc pentru că simt că întrei ei și cel sărac există o legătură puternică, irezistibilă: Dumnezeu-iubire.

Mulțumesc tuturor pentru generozitate față de cei mici și suferinzi, față de frații noștri mai mici. Mulțumesc celor cunoscuți, dar și celor necunoscuți. Sunt copleșit de ajutorul primit de la oameni pe care nu-i știu nici după chip, nici după nume. Am primit ajutor de la oameni despre care nu știu nimic, absolut nimic, dar despre care Dumnezeu știe tot, absolut tot. Și mă rog ca el să le răsplătească boierește, după marea sa milostivire. 

Recunoștința mi se îmbină cu un sentiment puternic de speranță: omul care se îngrijește de necunoscutul sărac, de necunoscutul suferind, omul care dăruiește necondiționat este un bun semn pentru viitorul omenirii. Cu astfel de oameni avem viitor: și noi, și omenirea, și Biserica! Și Ucraina! CONTINUĂM ÎMPREUNĂ LUPTA CEA BUNĂ PENTRU FRAȚII NOȘTRI MAI MICI: la ură răspundem cu iubire, la moarte răspundem cu viață, la disperare și masacru răspundem cu speranță și bunătate, la dezbinare răspundem cu unitate și solidaritate. 

Vă aștept în continuare alături de Proiectul: Frații mei mai mici (DETALII AICI). Să faci bine unui necunoscut este cu adevărat o provocare pentru fiecare zi. Nu te vede nimeni, nu știe nimeni, nu îți răsplătește nimeni. Sau poate că nu e chiar așa. 

Evanghelia e mereu un semnal de alarmă, un far călăuzitor. La sfârșitul vieții – atunci când vom fi judecați după iubire, cum ne învăța sfântul Ioan al Crucii –  nu vom putea să spunem că nu am știut ce aveam de făcut în timpul războiului din Ucraina! O licărire e chiar textul evangheliei de astăzi. Să luăm aminte cu credință și evlavie: 

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 16,19-31
În acel timp, Isus le-a spus fariseilor: „Era un om bogat care se îmbrăca în purpură şi mătăsuri fine şi se bucura în fiecare zi cu mare fast; 20 la poarta lui zăcea un sărac, al cărui nume era Lazăr, plin de bube: 21 el ar fi dorit să se sature cu ceea ce cădea de pe masa bogatului. Ba mai mult, veneau şi câinii să-i lingă bubele. 22 A murit săracul şi a fost dus de îngeri în sânul lui Abraham. A murit şi bogatul şi a fost îngropat. 23 Pe când se chinuia în iad, şi-a ridicat ochii şi l-a văzut pe Abraham şi pe Lazăr în sânul lui 24 şi, strigând, a zis: «Părinte Abraham, îndură-te de mine şi trimite-l pe Lazăr ca să-şi înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinui cumplit în flăcările acestea!» 25 Însă Abraham i-a spus: «Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune în timpul vieţii tale, după cum Lazăr, cele rele! Acum însă el este aici mângâiat, tu însă suferi. 26 Şi, pe lângă toate acestea, între noi şi voi este o mare prăpastie, încât cei care ar vrea să treacă de aici la voi să nu poată şi nici de acolo la noi». 27 El a zis: «Atunci te rog, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu, 28căci am cinci fraţi, ca să-i prevină, nu cumva să ajungă şi ei în acest loc de chin!» 29 Dar Abraham i-a spus: «Îi au pe Moise şi pe Profeţi: să asculte de ei!» 30 El însă a zis: «Nu, părinte Abraham, dar dacă unul dintre morţi ar veni la ei, s-ar converti». 31 I-a răspuns: «Dacă nu ascultă de Moise şi Profeţi, chiar dacă ar învia cineva din morţi, nu se vor convinge»”.

Cuvântul Domnului


FRAȚII MEI MAI MICI

Cei care doresc pot sprijini proiectele Paxlaur prin: Banca Transilvania cont în Lei: RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Dăncuță Laurențiu cont în Euro: RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Dăncuță Laurențiu. Sau prin PayPal: paxlaur@yahoo.com Vă mulțumesc!

€10.00

%d blogeri au apreciat: