Proiectul „100 români de centenar”

Vă invit să răsfoiți „colecția” de oameni mari și speranțe nezdruncinate, de gânduri alese și imagini de vis, realizările unei țări care merită să fie mereu unită: România noastră, România Mare.

Împărtășesc cu drag acest proiect  – „100 români de centenar” – cu voi, cu toți cei care iubesc România unită, România care rezistă de 100 de ani, presărând speranță, credință și iubire în sufletele noastre!

Este vorba despre proiectul realizat de doamna Floriana Jucan:

„100 de personalități ale României au răspuns invitației mele de a scrie despre țara lor. Le mulțumesc! Suntem cu toții așezați sub Binecuvântarea Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române. Și a lui Dumnezeu! Acest album stă mărturie faptului că România are un trecut istoric, politic și cultural pe care își poate sprijini viitorul. Misiunea noastră este aceea de a participa la construirea lui. Pentru că o viață are valoare doar dacă ai o ȚARĂ!”

Detalii găsiți AICIhttps://romanidecentenar.ro

Reclame

Vindecarea unei țări posedate de diavol(i)

viitorul-romaniei-creste-in-italiaDupă ce mulți (ucenici vrednici!) s-au trudit să elibereze un singur om (nu o țară întreagă!) de diavol, de un duh mut care-l trântea la pământ (așa cum mulți dau de pământ și cu Patria noastră!), Isus intervine și-i ajută/învață/mustră, alungând diavolul și zicându-le (ucenilor și nouă): „Acest soi de diavol nu poate fi scos cu nimic în afară de (post și) rugăciune” (cf. Mc 9,29… recomand citirea întregului fragment din Evanghelia după sfântul Marcu capitolul 9,14-29).

La această luptă a omului cu Diavolul, la acest fragment din viața lui Isus, mi-a fugit gândul când am primit pe Facebook următorul mesaj:

Chemare la post si rugăciune pentru România, vineri 19.01.2018:

Românii s-au trezit si sâmbătă va avea loc unul din cele mai mari proteste din istoria recentă a noastră. Legile ce se dau nu fac altceva decat sa încurajeze furtul, ipocrizia si păcatul. Dumnezeu așteaptă din partea noastră (a celor ce știm ca El e unica speranță) să ne unim in post si rugăciune pentru această națiune. Nu uitați ca fericirea noastră atârnă și de fericirea cetății in care trăim. Fă ca acest mesaj sa ajunga la toti cei ce-L cunosc pe El si ne întâlnim vineri, 19.01.2018 in post și rugăciune pentru Romania!

Așadar, post și rugăciune, pentru că există diavoli care pot fi alungați numai în acest fel.

Aaaa… nu, nu fac politică. Nu mă refer la un anumit partid sau la vreun om politic. Nu, nu… Nici măcar la cei mai mediatizați în aceste zile. Ci mă refer, în primul rând, la diavolii care zac în noi, în fiecare om (deci și în ei, clar)!

Mă refer mai ales la diavolul indiferenței. Și la diavolul mârlăniei/mârșăviei față de aproapele din casa noastră, din țara noastră. Și la diavolul necredinței. Mă refer la diavolul nepăsării care zace în noi când totul merge bine (pentru pătrățica noastră!) sau atunci când în probleme știm pe cine să dăm vina (deși e doar vina noastră!), sau atunci când am zis: „Merge și-așa… ce-o fi o fi”! …

Aa… și să mai scoatem și diavolul ăla care ne ține în casă atunci când ar trebui să ieșim la vot! Tot un soi de diavol mut e și ăla când ar trebui să votăm, să vorbim, dar preferăm să facem altceva… adică să stăm muți și indiferenți față de situația politică a țării!

Aa… și dacă tot ne apucăm de scos diavoli, să-l scoatem și pe ăla care ne ține îndobitociți și astfel preferăm zilnic televizorul unei cărți, facebookul unei relații adevărate, reale, concrete, lenea în locul muncii, hoția în locul vieții cinstite (fie ea chiar și săracă)!

Să ne exorcizăm prin post și rugăciune, printr-o viață dreaptă, devenind iubitori de adevăr și de aproapele. Apoi vom exorciza și țara pe care unii încearcă să o distrugă aruncând-o în „foc și apă”, în mocirlă, „în bezna unde e doar plânset și scrâșnirea dinților” (cf. Mt 25,30; cf. In 1,4-12 ).

Căci a ta, Doamne, este împărăția și puterea și mărirea și România în veci de veci! Amin!


23 Apoi [Isus], urcând în barcă, discipolii lui l-au urmat.
24 Și iată, a fost pe mare o furtună atât de puternică, încât barca era acoperită de valuri, iar el dormea.
25 Venind [discipolii lui], l-au trezit spunându-i: „Doamne, salvează-ne! Pierim!”
26 Dar el le-a spus: „De ce sunteți fricoși, [oameni] cu puțină credință?” Atunci, ridicându-se, a certat vânturile și marea și s-a făcut liniște deplină.
27 Oamenii au fost cuprinși de uimire și spuneau: „Cine este acesta că și vânturile și marea ascultă de el?”

Anomalia banală a unei țări care se pretinde normală, modernă…

alegeri_vot_penali_penibiliVreau să fac o călătorie în Europa cu unul dintre nepoții mei. Și pentru că el, fiul surorii mele, este minor, ca să pot ieși cu el din țară trebuie să completez mai multe formulare, documente etc. Printre altele, ca sora mea să mi-l poată încredința în siguranță, trebuie să scot de la Poliție și să prezint autorităților vamale cazierul judiciar „nepătat”, fără nicio condamnare penală, fără nimic! Curat! Asta deși vorbim doar de 5-6 zile, de relația unchi-nepot etc. Nu se poate fără aceste documente „curate”! Dar slavă Domnului, sunt curate!

Care va să zică lucrurile stau cam așa: Statul (și legile lui!) nu ar da voie nimănui să-mi încredințeze un minor dacă aș avea cazierul judiciar pătat. Însă același Stat vrea ca noi să rămânem tăcuți și resemnați când eu, tu, părinții și frații, nepoții și verișorii, vecinii și prietenii, mii și zeci de mii de oameni, sate și orașe, județe, ba chiar toată țara e încredințată unor oameni cu caziere judiciare pline de pete?!

Chiar nu e nimic anormal aici?!

Chiar nu poate schimba nimeni asta? Chiar nu s-ar putea înlocui cele 300.000 de semnături după care se aleargă (și pe care nu de puține ori penalii și le dau între ei și neamul lor!) cu un dosar din care să nu poată lipsi cazierul judiciar NEPĂTAT?! Sau măcar să se adauge la sutele de mii de semnături, să fie o condiție de bază: ești pătat, nu ai ce căuta în parlament, în guvern, în funcții de răspundere… (A, da, clar: nici în Biserică, nici în învățământ, mai ales în funcții de răspundere! Știu, știu discursul despre milostivire, iertare, convertire, dar îl știu și pe cel în care se spune că milostivirea nu poate contrazice dreptatea, ci trebuie să fie forma cea mai înaltă de dreptate!!!)

Oare chiar așa de rău am ajuns să nu mai avem oameni nepătați capabili să ne conducă?!

Și ar mai e ceva: dacă aș avea un cazier „pătat”, nepotului meu i-ar fi rușine să iasă cu mine. Nu aș fi un unchi cu care să se mândrească. Și așa este normal să fie: nu te poți mândri cu un penal. Așa că nu înțeleg de ce unii se miră că ne este rușine cu ei și prietenii lor penali!

Și încă ceva: eu dacă aș fi fost judecat și condamnat, nu aș îndrăzni să cer cuiva să-mi încredințeze ceea ce are mai valoros: viitorul! Aș sta cuminte să-mi ispășesc păcatul, muncind în tăcere pentru recuperarea acelui bine/acelui viitor pe care l-am furat deja altora!

Știu că este cel mai banal exemplu. Dar culmea e că tocmai Statul mi-l oferă atunci când caut argumente pentru a nu fi mulțumit cu niciun partid care are oameni cu cazierul pătat, ca să nu zic oameni penali (și penibili, pentru lipsa de bun simț de a se retrage din viața politică, publică etc.!)

Iar dacă tot ce are mai bun un partid sunt oameni judecați și condamnați tocmai de Statul pe care vor să-l conducă, nu poți să nu te întrebi ce fel de partid este. Oare chiar nu mai au în partid oameni buni cu un cazier judiciar curat, cu un trecut frumos, onest?

Trist!


Dacă aș fi Moș Crăciun, anul ăsta nu m-aș îmbrăca în roșu (dar nici în altă culoare politică plimbată de la un penal la altul!) de teamă să nu fiu confundat cu alde vreun penal care aleargă cu cadouri post electorale!

Dar cum nu sunt Moș Crăciun, nu-mi rămâne decât să-l rog ca – indiferent în ce culoare se îmbracă – să ducă celor ce ne conduc cel mai mare bun pe care l-au pierdut: bunul simț! Iar dacă nu poate, pentru că e moș și e încercat de bătrânețe, să ceară de la Dumnezeu, că pentru Dumnezeu nimic nu este imposibil, nici măcar retragerea penalilor din politică, fie ea și politică românească! Să se retragă ei sau să-i retragă el sau El.

Mulțumesc, Doamne, mulțumesc doamnelor și domnilor!


PPS. Nu, nu fac politică, dar nici nu nu este drept să stăm tăcuți în timp ce politca și oamenii ei pătați (ne) fac pe noi! Până la urmă era vorba despre o excrusie, despre călătoria pe care vreau să o fac zilele acestea cu nepotul meu… și vreau să pot călători cu el și cu alți nepoți și peste 10-15-20 de ani, tot din România spre Europa. Doar că în ritmul ăsta, excrusiile nepoților noștri vor fi cel mult spre România din Europa și din lumea largă!



http://loon.ro/un-tanar-spune-adio-romania-scrisoarea-pe-care-tot-internetul-citit-o/

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: