Arhive pentru ‘Rugaciune’

Rugăciune (Sfânta Cruce)

„Noi îl predicăm pe Cristos cel răstignit,
scandal pentru iudei și nebunie pentru păgâni,
dar pentru cei chemați, fie iudei, fie greci,
Cristos este puterea lui Dumnezeu
și înțelepciunea lui Dumnezeu” (1Cor 1,23-24).

Foto: Básilica de Nuestra Señora de los Ángeles (Cartago-Costa Rica)

Să-l rugăm cu încredere pe Răscumpărătorul nostru, care ne-a mântuit prin crucea sa:

    Prin cruce, înalță-ne, Doamne, la împărăția ta!

Cristoase, care te-ai nimicit pe tine însuți luând fire de rob, făcut asemenea oamenilor,
–    fă ca membrii Bisericii să urmeze pilda umilinței tale.
Cristoase, care te-ai smerit pe tine însuți făcându-te ascultător până la moarte, și încă moartea pe cruce,
–    dă-le slujitorilor tăi ascultare și răbdare.
Cristoase, care ai fost înălțat de Dumnezeu și ai primit numele cel mai presus de orice nume,
–    dăruiește-le credincioșilor tăi statornicie în bine până la sfârșit.
Cristoase, în al cărui nume trebuie să se plece tot genun­chiul: al celor din cer, al celor de pe pământ și al celor de dedesubt,
–    revarsă iubirea ta în inimile oamenilor, ca să te adore în pace.
Cristoase, pe care toată limba te va mărturisi ca Domn  întru mărirea lui Dumnezeu Tatăl,
–    primește-i în împărăția fericirii veșnice pe frații noștri răposați.

Tatăl nostru care eşti în ceruri, sfinţească-se numele tău, vie împărăţia ta, facă-se voia ta precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită ci ne mântuieşte de cel rău. Amin. 

Dumnezeule, care ai voit ca Fiul tău unul-născut să moară pe lemnul crucii ca să mântuiască neamul ome­nesc, dă-ne, te rugăm, harul, ca noi, care am cunoscut pe pământ misterul lui Cristos, să ne învrednicim a primi în cer răsplata răscumpărării.
Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tău, care, fiind Dumnezeu, împreună cu tine vieţuieşte şi domneşte în unire cu Duhul Sfânt, în toţi vecii vecilor. Amin. 
  
Domnul să ne binecuvânteze, să ne apere de orice rău, şi să ne ducă la viaţa cea veşnică. Amin.

Textul este luat din Breviar,
de la Sărbătoarea Sfintei Cruci

O carte care a schimbat milioane de vieți. I: îndrumări de folos pentru viața sufletului

„Deșertăciune e să tânjești
să ai parte de o viață cât mai lungă,
în loc să te îngrijești
ca viața dată ție să fie cât mai bună”.

Cartea I: Îndrumări de folos pentru viața sufletului 

Capitolul I. URMÂND PAS CU PAS PE CRISTOS, SĂ TRECEM CU DISPREȚ PESTE DEȘERTĂCIUNILE LUMII 

1. Cel ce mă urmează nu umblă în întuneric (In 8,12), zice Domnul. Sunt chiar cuvintele lui Cristos, îndemnându-ne să trăim întru totul după pildele vieții lui, dacă dorim cu adevărat să propășim întru lumină, dezrobiți de orice orbire a inimii. Iată de ce prima noastră străduință se cuvine să fie aceea de a chibzui și cugeta adânc la viața lui Isus Cristos. 

2. Învățătura primită de la Cristos depășește cu mult toate învățăturile sfinților, iar cel ce are în inimă darul duhului său nu va întârzia să descopere în ea miezul unei mane cerești (Ap 2,17). Se întâmplă ades că mulți dintre cei care ascultă în chip obișnuit cuvântul Evangheliei nu îi simt decât prea puțin chemarea, căci le lipsește duhul lui Cristos. Cel ce vrea cu adevărat să înțeleagă și să guste cuvintele lui Cristos, va trebui, tocmai de aceea, să-și rânduiască cu sârguință întreaga viață după pildele vieții Domnului. 

3. La ce ți-ar folosi să dezbați de-a fir-a-păr nepătrunsele taine ale Sfintei Treimi, dacă, lipsit în sufletul tău de virtutea smereniei, ai displace Sfintei Treimi? Într-adevăr, nu vorbele dibace și iscusite sunt cele ce fac omul sfânt și drept în ochii lui Dumnezeu, ci viața cea de toate zilele trăită în virtute. Mai bine ar fi să simt în inima mea ce este adevărata căință, decât, pe din afară, să-i cunosc definiția. Dacă ai ști pe de rost toată Scriptura și toată învățătura filosofilor, la ce ți-ar folosi atare știință, fără dragostea și harul lui Dumnezeu? Deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciune (Qoh1,2), în afară de iubirea și slujirea lui Dumnezeu. Cu adevărat, aceasta-i înțelepciunea cea mai mare: trecând cu dispreț peste arătările lumii de față, să poți cu bărbăție păși spre împărăția cerurilor. 

4. Deșertăciune, prin urmare, e să cauți avuțiile trecătoare, după cum zadarnic este să-ți pui în ele nădejdea. Deșertăciune, de asemeni, să jinduiești după onoruri sau să râvnești să fii ridicat la scaunele înalte. Deșertăciune, să te lași târât de dorințele trupului, poftind acele lucruri de pe urma cărora, la sfârșit, omul nu culege decât osândă. Deșertăciune e să tânjești să ai parte de o viață cât mai lungă, în loc să te îngrijești ca viața dată ție să fie cât mai bună. Deșertăciune este să fii cu ochii numai la viața de față și de cea viitoare, cu nesăbuință, să nu-ți pese. Deșertăciune e să-ți lipești inima de ceea ce trece cu repeziciune, în loc de a grăbi pasul spre acel loc unde desfătările nu au sfârșit, ci rămân ca o bucurie veșnică. 

5. Tocmai de aceea, adu-ți adeseori aminte de spusa Sfintei Cărți: ochiul nu se satură să vadă și urechea nu se umple cu ceea ce aude (Qoh 1,8). Silește-te, prin urmare, să-ți dezlipești inima de cele văzute și învață să te apropii cu drag de cele nevăzute. Căci lăsând-se târâți de imboldul simțurilor lor, mulți au ajuns să-și pângărească conștiința, pierzând astfel harul lui Dumnezeu. 


Prin Conciliul al II-lea din Vatican, Biserica ne invită să medităm: „Numai prin lumina credinței și prin meditarea cuvântului lui Dumnezeu este posibil a-l recunoaște, oricând și oriunde, pe Dumnezeu „în care trăim, ne mișcăm și suntem” (Fap 17,28), a căuta în toate voința sa, a-l vedea pe Cristos în toți oamenii, fie apropiați, fie străini, a aprecia corect adevărata semnificație și valoare a realităților vremelnice, în sine și în legătură cu scopul omului” (Din Decretul despre apostolatul laicilor, Apostolicam Actuositatem, nr. 4).

Să ne rugăm: O, Isuse, salvatorul nostru, dăruiește-ne harul să descoperim și să practicăm ceea ce tu ne-ai învățat prin cuvintele tale și ne-ai arătat prin viața ta. Amin.

Să reținem: „Cine mă urmează nu umblă în întuneric” (In 8,12).

Să practicăm: Să umblăm în lumină – să practicăm adevărul și binele! – și vom vedea cum întunericul și răul nu vor mai cuprinde niciodată inima și viața noastră.

Capitolul II. SĂ NU AVEM DESPRE NOI ÎNȘINE PĂRERI ÎNALTE (va urma).


Mai multe despre cartea Imitațiunea lui Cristos poți afla AICI:

Introducere: o carte care a schimbat milioane de vieți!

Cartea I: Îndrumări de folos pentru viața sufletului 

Capitolul I. URMÂND PAS CU PAS PE CRISTOS, SĂ TRECEM CU DISPREȚ PESTE DEȘERTĂCIUNILE LUMII 

Pentru textul integral, meditații, rugăciuni…: The imitation of Christ, St Paul, 1995.
Sau: Imitațiunea lui Cristos, ARCB, 2003 (Librăria sfântul Iosif București, detalii AICI).

Rugăciune: Sub ocrotirea ta alergăm, Sfântă Născătoare de Dumnezeu

„Sub ocrotirea ta alergăm, Sfântă Născătoare de Dumnezeu”.

În această situaţie dramatică, încărcată de suferinţe şi de nelinişti care se cuibăresc în lumea întreagă, ne îndreptăm spre tine, Născătoare de Dumnezeu şi Mama noastră, şi alergăm sub ocrotirea ta.

O, Fecioară Marie, îndreaptă spre noi ochii tăi cei milostivi în această pandemie de coronavirus şi întăreşte pe cei care sunt dezorientaţi şi plâng pentru cei dragi ai lor răposaţi, înmormântaţi uneori într-un mod care răneşte sufletul! Sprijină pe cei care sunt neliniştiţi pentru persoanele bolnave care, pentru a împiedica infectarea, nu pot să fie aproape! Revarsă încredere în cel care este în nelinişte pentru viitorul nesigur şi pentru consecinţele asupra economiei şi asupra locului de muncă!

Mamă a lui Dumnezeu şi Mama noastră, imploră pentru noi de la Dumnezeu, Tată al milostivirii, ca această încercare dură să se termine şi să revină un orizont de speranţă şi de pace! Ca la Cana, intervino la Fiul tău divin, cerându-i să întărească familiile bolnavilor şi victimelor şi să deschidă inima lor către încredere.

Ocroteşte-i pe medici, pe infirmieri, personalul sanitar, pe voluntarii care în această perioadă de urgenţă sunt în linia întâi şi pun viaţa lor în pericol pentru a salva alte vieţi! Însoţeşte truda lor eroică şi dăruieşte-le lor forţă, bunătate şi sănătate!

Fii alături de cei care noapte şi zi îi asistă pe bolnavi şi de preoţii care, cu grijă pastorală şi angajare evanghelică, încearcă să ajute şi să susţină pe toţi!

Sfântă Fecioară, luminează minţile bărbaţilor şi femeilor de ştiinţă, pentru ca să găsească soluţii juste pentru a învinge acest virus!

Asistă pe responsabilii naţiunilor, pentru ca să acţioneze cu înţelepciune, grijă şi generozitate, ajutând pe cei cărora le lipseşte necesarul pentru a trăi, programând soluţii sociale şi economice cu clarviziune şi cu spirit de solidaritate!

Marie Preasfântă, atinge conştiinţele pentru ca sumele uriaşe folosite pentru a mări şi a perfecţiona armamentele să fie destinate în schimb pentru a promova studii adecvate ca să prevină asemenea catastrofe în viitor!

Mamă preaiubită, fă să crească în lume sentimentul de apartenenţă la unica mare familie, având conştiinţa legăturii care îi uneşte pe toţi, pentru ca în spirit fratern şi solidar să venim în ajutorul atâtor sărăcii şi situaţii de mizerie! Încurajează fermitatea credinţei, perseverenţa în slujire, statornicia în rugăciune!

O, Marie, Mângâietoarea mâhniţilor, îmbrăţişează pe toţi fiii tăi suferinzi şi dobândeşte ca Dumnezeu să intervină cu mâna sa atotputernică pentru a ne elibera de această epidemie teribilă, aşa încât viaţa să-şi poată relua în seninătate cursul său normal!

Ne încredinţăm ţie, care străluceşti pe drumul nostru ca semn de mântuire şi de speranţă, o, milostivă, o, blândă, o, dulce Fecioară Marie. Amin.

Scrisoarea Sfântului Părinte Francisc către toţi credincioşii pentru luna mai 2020

Iubiţi fraţi şi surori,

Este aproape de acum luna mai, în care poporul lui Dumnezeu exprimă cu intensitate deosebită iubirea sa şi evlavia sa faţă de Fecioara Maria. Este tradiţie, în această lună, să ne rugăm Rozariul acasă, în familie. O dimensiune, cea familială, pe care restricţiile pandemiei ne-au „constrâns” s-o valorizăm şi din punct de vedere spiritual.

De aceea, m-am gândit să propun tuturor să redescopere frumuseţea de a se ruga Rozariul acasă în luna mai. Se poate face asta împreună sau personal; alegeţi voi în funcţie de situaţii, valorizând ambele posibilităţi. Însă în orice caz există un secret pentru a face asta: simplitatea; şi este uşor a găsi, şi pe internet, scheme bune de rugăciune de urmat.

În afară de asta, vă ofer textele a două rugăciuni către Sfânta Fecioară Maria, pe care veţi putea să le recitaţi la sfârşitul Rozariului şi pe care eu însumi le voi recita în luna mai, unit spiritual cu voi. Le ataşez la această scrisoare aşa încât să fie puse la dispoziţia tuturor.

Iubiţi fraţi şi surori, a contempla împreună faţa lui Cristos cu inima Mariei, Mama noastră, ne va face şi mai uniţi ca familie spirituală şi ne va ajuta să depăşim această încercare. Eu mă voi ruga pentru voi, în special pentru cei mai suferinzi, şi voi, cu rugăminte, rugaţi-vă pentru mine. Vă mulţumesc şi vă binecuvântez din inimă.

Roma, „Sfântul Ioan din Lateran”, 25 aprilie 2020

Sărbătoarea sfântului Marcu evanghelist

Franciscus

______________

Rugăciune către Maria

O, Marie, tu străluceşti mereu pe drumul nostru ca semn de mântuire şi de speranţă.

Noi ne încredinţăm ţie, Vindecătoarea bolnavilor, care lângă cruce ai fost asociată la durerea lui Isus, menţinând fermă credinţa ta.

Tu, Mântuirea poporului roman, ştii de ce anume avem nevoie şi suntem siguri că vei avea grijă pentru ca, aşa ca la Cana Galileii, să poată reveni bucuria şi sărbătoarea după acest moment de încercare.

Ajută-ne, Mamă a Iubirii Divine, să ne conformăm voinţei Tatălui şi să facem ceea ce ne va spune Isus, care a luat asupra sa suferinţele noastre şi s-a împovărat cu durerile noastre pentru a ne conduce, prin cruce, la bucuria învierii. Amin.

Sub ocrotirea ta alergăm, Sfântă Născătoare de Dumnezeu. Nu dispreţui rugăciunile noastre în nevoile noastre, ci ne mântuieşte pururi de toate primejdiile, Fecioară slăvită şi binecuvântată!

______________

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Preluat de pe http://www.ercis.ro

%d blogeri au apreciat: