Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Archive for the ‘Rugaciune’ Category

Rugăciune

Posted by Paxlaur pe 21/01/2018

chemare rugaciune vocatie convertireDumnezeule atotputernic şi veşnic, călăuzeşte viaţa noastră după voinţa ta, pentru ca, în numele lui Cristos, Fiului tău preaiubit, să ne învrednicim a fi tot mai bogaţi în fapte pline de iubire, credință și speranță.

Îți mulțumim pentru că și astăzi te apropii de noi și ne chemi: „Urmează-mă”!

Îți mulțumim pentru că un încetezi să ne inviți la convertire și la credință.

Ajută-mă, Domnul meu și Dumnezeul meu, să descopăr păcatul care mă împiedică să mă convertesc. Ajută-mă să descopăr acele colțuri ale inimii care încă nu s-au lăsat pătrunse de harul tău.

Îți mulțumesc, veșnică iubire, pentru că astăzi îmi dai bucuria de a-mi aminti ziua chemării și a consacrării mele, acel moment de har veșnic. Liniștea inimilor greu încercate vine din convingerea că darurile și chemarea ta sunt pentru totdeauna. Sunt plin de speranță pentru că știu că tu un obosești să te apropii de mine și să mă rechemi la convertire, la credință, la a te urma cu statornicie.

Mi-e atât de dragă vocea ta, Doamne, care umple astăzi inima mea: „Veniți după mine”!

Sărut, Doamne, urma pașilor tăi!


Rugăciune după citirea și meditarea sfintei Evanghelii pe care Biserica ne-o propune pentru această duminică:

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 1,14-20
În acel timp, după ce Ioan a fost închis, Isus a venit în Galileea, predicând evanghelia lui Dumnezeu 15 şi spunând: „S-a împlinit timpul şi s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu. Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie!” 16 Trecând pe lângă Marea Galileii, i-a văzut pe Simon şi pe Andrei, fratele lui Simon, aruncând năvodul în mare, căci erau pescari. 17 Isus le-a spus: „Veniţi după mine şi vă voi face să deveniţi pescari de oameni!” 18 Lăsând îndată năvoadele, l-au urmat. 19 Şi, mergând puţin mai departe, i-a văzut pe Iacob, fiul lui Zebedeu, şi pe Ioan, fratele lui, reparându-şi năvoadele în barcă. 20 El i-a chemat îndată, iar ei, lăsându-l pe tatăl lor, Zebedeu, în barcă, împreună cu zilierii lui, s-au dus după el.

Cuvântul Domnului


Citește și Nouă, celor cu suflete pline de colțuri neconvertite și veninoase (www.paxlaur.com – https://wordpress.com/post/paxlaur.com/17520)

Anunțuri

Posted in Rugaciune | Etichetat: , , , | 2 Comments »

Nouă, celor cu suflete pline de colțuri neconvertite și veninoase…

Posted by Paxlaur pe 21/01/2018

convertire iubire cer sufletSuntem prea mulți cei care cerem convertirea aproapelui, uitând că noi trebuie să fim primii care să ne convertim. Predicăm – toți: preoți, persoane consacrate și laici, tineri și bătrâni, bărbați și femei! – fără să credem și fără să căutăm acele colțuri ale inimii rămase neconvertite în ființa noastră! Suntem suflete pline de colțuri neconvertite, colțuri înveninate de păcat… Și cât de mult otrăvim și zgâriem frumusețea lumii cu aceste colțuri!

 

Tocmai în fața inimii noastre neconvertite, Dumnezeu se manifestă și astăzi ca fiind „bun și drept”! Domnul rămâne bun și drept. El îi învață pe cei păcătoși, adică pe noi, calea. El, Domnul, îi face pe cei sărmani să umble după dreptate și îi învață pe cei smeriți căile sale (cf. Ps 24,8-9). Cât de bine se adeverește în noi cuvântul lui Isus: „Nu cei sănătoși au nevoie de medic, ci bolnavii. Așadar, mergeți și învățați ce înseamnă: Îndurare vreau și nu jertfă, căci nu am venit să-i chem pe cei drepți, ci pe cei păcătoși” (Mt 9,12-13). Noi suntem cei păcătoși, cei bolnavi care avem nevoie de Cristos, de medicul sufletului nostru. Noi suntem cei care ne plecăm cu fața la pământ și implorăm: „Învață-mă, Doamne, cărările tale” (Ps 24,4b).

 

Iar el, Dumnezeu fidel în toate cuvintele sale și plin de dragoste în toate lucrările sale (cf. Ps 144,13), se apropie de noi și ne spune: „Timpul s-a scurtat! Figura acestei lumi trece! S-a împlinit timpul! S-a apropiat împărăția lui Dumnezeu. Convertiți-vă la vestea cea bună! Credeți în evanghelie! Veniți după mine!” (cf. 1Cor 7,29.31; Mc 1,15.17). Dacă vrem să dăm o nouă strălucire colțurilor neconvertite ale sufletelor noastre, să acceptăm chemarea sa. Să lăsăm îndată tot ceea ce ne ține neconvertiți și să-l urmăm.

 

Profetul Iona ne amintește că Dumnezeu este cel care are întotdeauna inițiativa convertirii noastre; Dumnezeu trimite oameni și ne dă semne pentru a ne converti, așa cum ninivitenilor l-a trimis pe Iona. Există cineva care strigă mereu în jurul nostru: „Încă patruzeci de zile… Convertiți-vă!”… Însă noi cum reacționăm? Ne întoarcem de la calea noastră rea? Postim? Ne smerim? (cf. Iona 3,1-10).

Cât de compleșiți am fi de iubirea lui Dumnezeu dacă am înțelege cât de mult suferă Domnul pentru noi, pentru neconvertirea noastră, pentru răul pe care îl facem atunci când continuăm să umblăm în întunericul păcatului! Dumnezeu suferă – uneori într-o tăcere care depășește capacitatea noastră de a-l înțelege, acea tăcere a lui Dumnezeu în fața răului și a suferinței, acea liniște care ne zdruncină creidnța și ne duce pe culmile nebuniei! – atunci când vede răul care iese din nou și distruge frumusețea originară a creației, a naturii și a omului!

 

Dumnezeu continuă să ne cheme la convertire și fericit este omul care se lasă învățat de Domnul, de cuvântul său; fericit este omul care umblă pe cărările Domnului, pentru că singur Domnul este calea, adevărul și viața (In 14,6). Cât de frumos ar fi să ne însușim și să spunem în fiecare zi, ba chiar clipă de clipă cu psalmistul: „Adu-ţi aminte de mine în milostivirea ta, pentru bunătatea ta, Doamne!” (Ps 24,7). În momentele de încercare ce se abat asupra noastră, atunci când totul și toți par să fie răi și nedrepți, să strigăm din toată inima cu psalmistul: „Domnul este bun şi drept”! Chiar când toate principiile și valorile se prăbușesc în noi și în jurul nostru, Domnul rămâne același în veac: bun și drept! Da, Domnul e bun și drept, „de aceea el îi învaţă pe cei păcătoşi calea; îi face pe cei sărmani să umble după dreptate, îi învaţă pe cei smeriţi căile sale”. El ne învață, tocmai pe noi păcătoșii, căile sale. El ne cheamă să umblăm după dreptate, să iubim smerenia. El ne invită, prin apostolul Paul, să trăim în logica acelui „ca și cum”, să trăim cu înțelepciunea celui care știe că „figura acestei lumi trece”. Da, într-o zi vom lăsa în urma noastră și plânsul și bucuria, și bogățiile și toate lumea aceasta. Vom avea numai ceea ce am dăruit celorlalți. Cu adevărat, în fața lui Dumenzeu, când va trece chipul acestei lumi, ne vom prezenta numai cu ceea ce am dăruit celorlalți, cu ceea ce am pus – bun sau rău! – în viața celui de lângă noi!

Timpul s-a scurtat, întocmai cum simțim de fiecare dată când spunem că nu mai avem timp. Suntem într-o continuă criză te timp… de timp pentru a face binele, pentru a ne face partea noastră cât mai bine în relațiile cu aproapele, de a trăi „ca și cum”… Dacă ne-am trăi viața „ca și cum” nimic nu ar fi al nostru, ca și cum nimeni nu ne-ar aparține, ca și cum noi înșine ne-am fi străini și slujitori ai lui Cristos, atunci am cunoaște pacea adevărată, liniștea interioară, libertatea de fii ai lui Dumnezeu, unicul stăpân al timpului și al istoriei.

Lumea aceasta trece. Lumea viitoare nu! Să ne concetrăm pe ceea ce dăinuie veșnic.

 

Îți simți inima deja în cer când privești spre Cristos care vine să te caute în spațiul tău de jertfă, în ambientul în care trudești sau suferi, muncești sau te joci, plângi sau te bucuri. Da, vine tocmai acolo – în „Galileea” vieții tale – în ceea ce înseamnă viața ta de zi cu zi, și-ți prezintă cea mai înălțătoare chemare: „Timpul s-a împlinit. Împărăția lui Dumnezeu este aici, în fața ta, în inima ta îmbâcsită de împărăția omului, de ceea ce e lumesc. Convertește-te! Crede în Evanghelie! Crede în mine și urmează-mă”!

Să îmbrățișăm chemarea sa la Împărăția care ne aduce o viață plină de dreptate, libertate, pace, adevăr, fidelitate și iubire. Să ne schimbăm mintea și inima, mentalitatea, felul nostru de a gândi și de a acționa. Să ne purificăm inima, să o convertim pentru a putea crede în Cristos și pentru a-l putea urma.

Adevărata convertire o vom realiza când ne vom întipări în fiecare colț al inimii adevărul despre iubire și despre chemare: „În aceasta constă iubirea: nu noi l-am iubit pe Dumnezeu, ci el ne-a iubit pe noi și la trimis pe Fiul său ca jertfă pentru păcatele noastre” (cf. 1In 4,10). Și totodată, nu noi l-am ales pe el, ci el, Domnul, ne-a ales pe noi și ne-a trimis să aducem roade care să rămână pentru viața veșnică. Iar el, Domnul și Dumnezeul nostru, iubindu-ne și chemându-ne, ne poruncește doar atât: să ne iubim unii pe alții (cf. In 15,16-17). Iubirea va netezi toate colțurile neconvertite ale inimii noastre și astfel vom înceta să mai scrijelim, să mai zbârcim, să mai otrăvim frumusețea inimilor de lângă noi!

Să ne rugăm!

Dumnezeule atotputernic şi veşnic, călăuzeşte viaţa noastră după voinţa ta, pentru ca, în numele lui Cristos, Fiului tău preaiubit, să ne învrednicim a fi tot mai bogaţi în fapte pline de iubire, credință și speranță.

Îți mulțumim pentru că și astăzi te apropii de noi și ne chemi: „Urmează-mă”!

Îți mulțumim pentru că un încetezi să ne inviți la convertire și la credință.

Ajută-mă, Domnul meu și Dumnezeul meu, să descopăr păcatul care mă împiedică să mă convertesc. Ajută-mă să descopăr acele colțuri ale inimii care încă nu s-au lăsat pătrunse de harul tău.

Îți mulțumesc, veșnică iubire, pentru că astăzi îmi dai bucuria de a-mi aminti ziua chemării și a consacrării mele, acel moment de har veșnic. Liniștea inimilor greu încercate vine din convingerea că darurile și chemarea ta sunt pentru totdeauna. Sunt plin de speranță pentru că știu că tu un obosești să te apropii de mine și să mă rechemi la convertire, la credință, la a te urma cu statornicie.

Mi-e atât de dragă vocea ta, Doamne, care umple astăzi inima mea: „Veniți după mine”!

Sărut, Doamne, urma pașilor tăi!


21 ianuarie 2018 

† DUMINICA a 3-a de peste an
Sf. Agneza, fc. m.
Iona 3,1-5.10; Ps 24; 1Cor 7,29-31; Mc 1,14-20

LECTURA I
Ninivitenii au părăsit calea lor cea rea.
Citire din cartea profetului Iona 3,1-5.10
În zilele acelea, Cuvântul Domnului a fost către Iona a doua oară. „Ridică-te, mergi la Ninive, cetatea cea mare, şi vesteşte acolo vestea pe care ţi-o spun eu!” 3 Iona s-a ridicat şi a mers la Ninive, după cuvântul Domnului. Ninive era o cetate foarte mare, cât trei zile de mers. 4 Iona a intrat în cetate; mergând o zi întreagă, striga şi zicea. „Încă patruzeci de zile şi Ninive va fi distrus”. 5 Şi au crezut oamenii din Ninive în Dumnezeu: au vestit un post şi s-au îmbrăcat cu sac de la cel mai mare până la cel mai mic dintre ei. 10 Dumnezeu a văzut faptele lor, că s-au întors de la calea lor cea rea, şi a regretat răul pe care spusese că li-l va fi făcut şi nu l-a mai făcut.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 24(25),4-5ab.6-7bc.8-9 (R.: 4b)
R.: Învaţă-mă, Doamne, cărările tale!

4 Fă-mi cunoscute, Doamne, căile tale
şi învaţă-mă cărările tale!
5ab
Călăuzeşte-mă în adevărul tău şi învaţă-mă,
căci tu eşti Dumnezeul mântuirii mele! R.

6 Aminteşte-ţi, Doamne, de îndurarea şi de milostivirea ta,
pentru că ele sunt din veşnicie!
7bc Adu-ţi aminte de mine în milostivirea ta,
pentru bunătatea ta, Doamne! R.

8 Domnul este bun şi drept,
de aceea el îi învaţă pe cei păcătoşi calea;
9 îi face pe cei sărmani să umble după dreptate,
îi învaţă pe cei smeriţi căile sale. R.

LECTURA A II-A
Figura acestei lumi trece.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 7,29-31
Fraţilor, eu vă spun aceasta: timpul s-a scurtat. În rest, cei care au femeie să fie ca şi cum nu ar avea, 30 cei care plâng ca şi cum nu ar plânge, cei care se bucură, ca şi cum nu s-ar bucura, cei care cumpără, ca şi cum nu ar poseda, 31 cei care se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s-ar folosi! Căci figura acestei lumi trece.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mc 1,15b
(Aleluia) „S-a împlinit timpul şi împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie”, spune Domnul! (Aleluia)

EVANGHELIA
Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 1,14-20
În acel timp, după ce Ioan a fost închis, Isus a venit în Galileea, predicând evanghelia lui Dumnezeu 15 şi spunând: „S-a împlinit timpul şi s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu. Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie!” 16 Trecând pe lângă Marea Galileii, i-a văzut pe Simon şi pe Andrei, fratele lui Simon, aruncând năvodul în mare, căci erau pescari. 17 Isus le-a spus: „Veniţi după mine şi vă voi face să deveniţi pescari de oameni!” 18 Lăsând îndată năvoadele, l-au urmat. 19 Şi, mergând puţin mai departe, i-a văzut pe Iacob, fiul lui Zebedeu, şi pe Ioan, fratele lui, reparându-şi năvoadele în barcă. 20 El i-a chemat îndată, iar ei, lăsându-l pe tatăl lor, Zebedeu, în barcă, împreună cu zilierii lui, s-au dus după el.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii, Rugaciune | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

Luminează-ne cărările minții pentru a păși printre oameni fără să-i călcăm

Posted by Paxlaur pe 14/12/2017

violenta no respect femeie rugaciune„Nu te teme”, îți spune astăzi Domnul, „eu îţi voi veni în ajutor!” (Is 41,13). Domnul ne vine în ajutor ca să ne putem apropia de frații noștri, ca să putem contribui la schimbarea inimilor care spun: „Cristos se naște, dar pe mine nu mă interesează”. Cât de mult putem ajuta această lume dacă trăim mereu în prezența Domnului, dacă ascultăm cuvântul său și înțelegem că el este „milostiv și plin de dragoste” față de toți oamenii (cf. Mt 11,15; Ps 144,9).

Să ne rugăm: Doamne, dăruiește-ne curaj și lumină pentru a accepta diversitatea; pentru a fi milostivi; pentru a te căuta și imita; pentru a începe să mergem spre tine, pe urmele tale; pentru a ne (re)cunoaște limitele; pentru a (ne) cere iertare; pentru a ne schimba inima; pentru a ne lăsa îmbrățișați și corectați; pentru a ne plânge păcatele; pentru a (ne) ierta; pentru a vedea și aprecia mai ales ceea ce avem, nu ceea ce ne lipsește; pentru a ne bucura de oameni; pentru a spune întotdeauna adevărul; pentru a îmbrățișa și corecta; pentru a lucra de partea binelui; pentru a fugi de rău; pentru a lupta împotriva descurajării; pentru a crede; pentru a nu ne călca în picioare; pentru a nu (ne) certa; pentru a fi exigenți cu noi înșine; pentru a-i iubi mai ales pe cei mici, săraci și suferinzi; pentru a fi simpli; pentru a dărui fără a aștepta; pentru a-i căuta și vizita pe cei singuri, pe cei închiși, pe cei bolnavi; pentru a ne ține de mână; pentru a citi o carte bună; pentru a citi și predica Evanghelia, Cartea vieții; pentru a dărui flori; pentru a consola; pentru a folosi bine timpul; pentru a nu ne izola; pentru a ne face prieteni (buni) alături de care, prin viața noastră, să-l vestim pe Cristos care vine; pentru a vedea un film bun; pentru a fi pașnici; pentru a construi; pentru a sădi speranță; pentru a spune nu în fața răului; pentru a ne plimba liberi de gânduri și frici; pentru a îngenunchea în fața Euharistiei; pentru a accepta misterul; pentru a învăța arta de a ne atinge și îmbrățișa sufletul; pentru a iubi timpul trecut, prezent și cel care ne-a mai rămas; pentru a iubi viața; pentru a ne ridica din păcate, din indiferență; pentru a alerga spre Dumnezeu care vine și spre oameni; pentru a aprecia tot ceea ce ni se întâmplă bun.

Da, dă-ne, Doamne, curajul să ne bucurăm de acest timp de pregătire. Dă-ne lumină, Doamne. Luminează-ne cărările minții pentru a păși printre oameni fără să-i călcăm. Dă-ne curajul să ne prindem de mână și împreună să mergem spre tine, călcând cu grijă pe urma pașilor tăi. Dăruiește-ne curajul de a pune în comun ceea ce avem pentru a construi o lume mai bună, mai pașnică, plină de zâmbet și speranță. Pune în inima noastră convingerea că tu, Dumnezeu atotputernic, ești milostiv și plin de dragoste și ne vii în ajutor în fiecare zi.


Domnul este aproape.
Să-i ieșim în întâmpinare,
stând în rugăciune alături de frații noștri!
Nu suntem singuri.


14 decembrie 2017 

Joi din săptămâna a 2-a din Advent
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Is 41,13-20; Ps 144; Mt 11,11-15

LECTURA I
Eu sunt răscumpărătorul tău, Sfântul lui Israel.
Citire din cartea profetului Isaia 41,13-20
Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care îţi întăreşte dreapta şi-ţi spune: „Nu te teme, eu îţi voi veni în ajutor! 14 Nu te teme, vierme al lui Iacob, voi, bărbaţi ai lui Israel; eu îţi voi veni în ajutor”. Oracolul Domnului: „răscumpărătorul tău este Sfântul lui Israel. 15 Iată, fac din tine o treierătoare ascuţită şi nouă, cu două tăişuri: vei treiera munţii şi-i vei mărunţi, iar dealurile le vei face ca pleava. 16 Îi vei vântura şi vântul îi va purta, iar furtuna îi va împrăştia. Dar tu te vei bucura în Domnul, te vei lăuda în Sfântul lui Israel. 17 Cei sărmani şi cei nevoiaşi vor căuta apă, dar nu va fi, limbile lor se vor usca de sete, dar eu, Domnul, le voi răspunde, eu, Sfântul lui Israel, nu-i voi părăsi. 18 Voi face să iasă râuri pe înălţimi şi izvoare în mijlocul văilor; voi face pustiul un lac cu apă şi pământul uscat, şuvoaie de apă. 19 Voi pune în pustiu chiparoşi, salcâmi, mirţi şi măslini, voi stabili în locul neumblat pini, ulmi şi brazi la un loc, 20 pentru ca ei să vadă şi să înţeleagă, să considere şi să priceapă împreună că mâna Domnului a făcut acestea şi Sfântul lui Israel le-a creat”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 144(145),1 şi 9.10-11.12-13ab (R.: 8a)
R.: Domnul este milostiv şi plin de dragoste.

1 O, Dumnezeule, regele meu, vreau să te preamăresc
şi să binecuvântez numele tău
în veac şi pentru totdeauna!
9 Domnul este bun faţă de toţi,
el îşi arată dragostea faţă de orice făptură. R.

10 Să te laude pe tine, Doamne, toate lucrările tale
şi credincioşii tăi să te binecuvânteze;
11 să facă cunoscută gloria domniei tale
şi să vorbească despre puterea ta. R.

12 Credincioşii tăi să facă cunoscute tuturor oamenilor faptele puterii tale
şi gloria plină de strălucire a domniei tale.
13ab Împărăţia ta este împărăţia tuturor veacurilor
şi stăpânirea ta va dăinui din generaţie în generaţie. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Is 45,8ab
(Aleluia) Coborâţi, cerurilor, roua de sus şi norii să plouă dreptatea! Să se deschidă pământul şi să odrăslească mântuirea. (Aleluia)

EVANGHELIA
Nu s-a ridicat unul născut din femeie mai mare decât Ioan Botezătorul.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 11,11-15
În acel timp, Isus a început să vorbească mulţimii: „Adevăr vă spun, nu s-a ridicat, dintre cei născuţi din femeie, unul mai mare decât Ioan Botezătorul. Însă cel mai mic din împărăţia cerurilor este mai mare decât el. 12 Din zilele lui Ioan Botezătorul şi până acum, împărăţia cerurilor este asaltată cu violenţă şi cei violenţi o iau prin forţă. 13 Căci toţi Profeţii şi Legea au profeţit până la Ioan 14 şi, dacă vreţi să admiteţi, el este Ilie care trebuie să vină. 15 Cine are urechi, să asculte!”

Cuvântul Domnului

Posted in Advent, Predici si meditatii, Rugaciune | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

E bine de știut

Posted by Paxlaur pe 15/11/2017

 

Posted in E bine de ştiut, Muzica, Rugaciune | Etichetat: , , , , , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Tu te mai rogi înainte și după masă, decizii, muncă, Liturghie, studiu… ?

Posted by Paxlaur pe 08/11/2017

puterea rugaciuniiCredința și exigențele chemării lui Cristos pot fi înțelese și, mai ales, trăite plecând de la rugăciunea acestei zile: „Dumnezeule atotputernic şi milostiv, numai prin darul tău, credincioşii te pot sluji cum se cuvine”. Urmarea lui Cristos cu fidelitate este un har. Numai el poate „înlătura orice piedică din calea noastră, ca să alergăm cu bucurie în întâmpinarea făgăduinţelor divine”.

Acest lucru ne amintește nu doar câtă nevoie are fiecare vocație de susținere prin rugăciune, ci și câtă nevoie avem de rugăciune înainte de a ne alege drumul pe care vrem să-l parcurgem pe urmele lui Cristos. Rugăciunea și meditația sunt formele necesare de (supra)viețuire – sunt un stil de viață! – pentru a evita falimentul, înfrângerea spirituală. Ele sunt acel moment al zilei când te așezi în fața Domnului și în fața conștiinței tale și calculezi „cheltuiala”, calculezi cu ce anume te prezinți la marea luptă, la războiul vieții: împlinirea vocației, trăirea chemării (cf. Lc 14,28.31).

Trebuie să medităm, să ne rugăm și să vedem care sunt „costurile” urmării lui Cristos. Cine nu se roagă nu va reuși niciodată să-și dăruiască viața pentru alții. Oare se pot mântui cei care nu se roagă? Este foarte greu să se mântuiască chiar și cel care se roagă, însă pentru cel care nu se roagă, pentru cel care nu se retrage în inimtimitatea inimii pentru a se întâlni în meditație cu Domnul, este imposibil. Dacă nu ne place să ne punem în prezența Domnului prin rugăciune și meditație, Dumnezeu nu ne va obliga niciodată să intrăm în împărăția sa. Mântuirea este un dar, însă acest dar poate fi acceptat sau respins, poate fi iubit sau tratat cu indiferență, cu superficialitate.

Sfânta Evanghelie ne arată diferința dintre cei care merg prin viață cu superficialitate și cei care se decid să dea totul pentru a se mântui, pentru a fi cu Isus. Fragmentul începe cu prezentarea mulțimii numeroase care mergea după Isus. E ușor să fii unul din mulțime, fără să-ți asumi personal „costurile” urmării decisive a lui Cristos. De aceea, Domnul, cunoscând ceea ce este în inima celor din marea mulțime, se adresează fiecărei inimi: „Niciunul dintre voi care nu renunţă la tot ceea ce are nu poate fi discipolul meu” (Lc 14,33). Pentru a păși pe urmele lui Cristos trebuie să renunțăm la tot ceea ce ne-ar putea ține departe de el, departe de mântuire. La ce ai renunțat pentru Cristos? La ce trebuie să mai renunți?

Esențialul și exigențele acestei urmări sunt evidențiate și de apostolul Paul atunci când spune: „Să nu datoraţi nimic nimănui, decât să vă iubiţi unii pe alţii… Iubirea nu face niciun rău aproapelui. Aşadar, plinătatea Legii este iubirea” (Rom 13,8.10).


Într-adevăr, costurile urmării lui Cristos sunt mari:
trebuie să renunțăm la tot!
Însă pierderile neurmării lui Cristos sunt dezastruoase:
ne pierdem viața, sufletul, mântuirea, totul!
Ce alegem?


8 noiembrie 2017 

Miercuri din săptămâna a 31-a de peste an
Sf. Adeodat, pp.; Fer. Ioan Duns Scotus, pr.
Rom 13,8-10; Ps 111; Lc 14,25-33

LECTURA I
Plinătatea Legii este iubirea.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 13,8-10
Fraţilor, să nu datoraţi nimic nimănui, decât să vă iubiţi unii pe alţii, pentru că cel care îl iubeşte pe altul a împlinit deja Legea! 9 De fapt: „Să nu săvârşeşti adulter! Să nu ucizi! Să nu furi! Să nu pofteşti!” şi orice altă poruncă sunt cuprinse în cuvântul acesta: „Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!” 10 Iubirea nu face niciun rău aproapelui. Aşadar, plinătatea Legii este iubirea.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 111(112),1-2.4-5.9 (R.: 5a)
R.: Bun este omul care are milă şi dă cu împrumut.
sau:
Aleluia.

1 Fericit este omul care se teme de Domnul,
care îşi află mare plăcere în poruncile lui!
2 Seminţia lui va fi puternică pe pământ
şi descendenţa celor drepţi va fi binecuvântată. R.

4 El răsare ca o lumină în întuneric pentru cei drepţi,
el este milostiv, plin de dragoste şi drept.
5 Bun este omul care are milă şi dă cu împrumut,
el îşi rânduieşte bunurile cu judecată. R.

9 El este darnic faţă de cei sărmani,
dreptatea lui dăinuie pentru totdeauna,
iar fruntea lui se înalţă cu cinste. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE 1Pt 4,14
(Aleluia) Dacă sunteţi batjocoriţi în numele lui Cristos, fericiţi sunteţi, pentru că Duhul lui Dumnezeu se odihneşte peste voi! (Aleluia)

EVANGHELIA
Niciunul dintre voi care nu renunţă la tot ceea ce are nu poate fi discipolul meu.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 14,25-33
În acel timp, multă lume mergea după Isus, iar el, întorcându-se, le-a spus: 26 „Dacă cineva vine la mine şi nu-şi urăşte tatăl, mama, femeia, copiii, fraţii şi surorile, ba chiar propria sa viaţă, nu poate fi discipolul meu. 27 Cine nu-şi poartă crucea şi nu vine după mine nu poate fi discipolul meu. 28Într-adevăr, cine dintre voi, voind să construiască un turn, nu stă mai întâi să calculeze cheltuiala, dacă are cu ce să-l termine? 29 Pentru ca nu cumva, punând temelia şi neputând să-l termine, toţi cei care-l văd să înceapă a-l lua în râs, 30 spunând: «Acest om a început să construiască, dar nu poate să termine”. 31 Sau care rege, pornind la război împotriva altui rege, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă poate cu zece mii să înfrunte pe cel care vine împotriva lui cu douăzeci de mii? 32Iar de nu, pe când celălalt este încă departe, trimite solie ca să ceară pacea. 33 Tot astfel, niciunul dintre voi care nu renunţă la tot ceea ce are nu poate fi discipolul meu”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii, Rugaciune | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: