Arhive pentru ‘Rugaciune’

Ce ar fi viața mea fără tine?

De Cristos cel viu nu te saturi niciodată. Ţi-e drag să-l simţi. Ţi-e drag să-l asculţi. Ţi-e drag să-ţi pleci capul la pieptul lui şi să stai aşa, lipit de el, nepăsător de scurgerea timpului spre veşnicie. Ţi-e atât de drag încât strigi: „Rămâi cu noi, Doamne, că se lasă seara şi ziua e deja pe sfârşite”, iar noaptea suntem vulnerabili fără tine, în întuneric cel rău caută să ne sfâşie ca un leu ce stă la pândă în ascunzişuri.

Rămâi cu noi acum când, ieşind din atmosfera sărbătorilor, am intrat în cursul firesc al zilelor şi riscăm să ne îndepărtăm de tine, de prezenţa ta, de iubirea ta.

Rămâi cu noi şi fă să te recunoaştem zilnic la frângerea pâinii euharistice.

Rămâi cu noi şi fă să ne umplem de emoţii şi trăsăltări de fericire când ne vorbeşti în sfânta Evanghelie.

Rămâi cu noi şi fă să răsune şi din viaţa noastră aceeaşi nedumerire atunci când suntem orbiţi de patimi: „Nu ne ardea oare inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne explica Scripturile?” (Lc 24,32).

De tine, Doamne, nu mă satur niciodată. Ţie, Doamne, îţi strig: „Rămâi cu mine!”.

După tine se înflăcărează inima mea, căci eşti atât de viu, atât de real, atât de milostiv şi răbdător cu mine.

Rămâi cu mine, Doamne, să ne prindă apusul împreună, eu în rugăciune, tu în ascultarea rugii mele; eu implorând iertarea, tu dăruindu-mi cu îmbelşugare îndurarea ta; eu vărsând lacrimi pentru păcatele mele, tu ştergându-mi picurii de pe obraji cu mâna ta cea făcătoare de minuni.

Rămâi cu mine, eu să mă așez uşor la pieptul tău iar tu să-ţi strecori cu grijă braţul în jurul meu, ca într-o strângere ocrotitoare de nedesfăcut; eu să-ţi ascult bătăile inimii iar tu să-mi şopteşti că toate sunt pentru mine; eu să-ţi sărut piptul ce încă poartă urmele rănilor şi a suliţei ce l-a străpuns, iar tu să faci să izvorască şi asupra mea sânge şi apa, baia curăţirii mele.

Rămâi cu mine, Doamne, iar răsăritul să ne găsească îmbrăţişaţi, eu nevătămat de atacurile celui rău iar tu privindu-mă cu nesaţ aşa cum un tată îşi soarbe din priviri copilul nou-născut, purificat; eu să mă uimesc de forţa soarelui şi biruinţa luminii asupra întunericului, de biruinţa vieţii asupra morţii iar tu să-mi spui că acum e rândul meu să fiu lumina lumii şi sarea pământului; eu zâmbitor şi senin pentru încrederea pe care o ai în mine iar tu plin de fericire pentru viaţa pe care am pus-o în mâinile tale.

Rămâi cu mine, Doamne, când plec spre Emausul meu, spre grijile mele. Rămâi cu mine când străbat drumurile vieții și mă pierd în discuții în care uit de tine. Rămâi cu mine la muncă, la școală, acasă… Rămâi mereu cu mine, căci fără tine sunt singur, slab, rece și rătăcitor, însă cu tine, sufletul-mi arde de iubire.

Rămâi cu mine, Doamne, şi fii viu în mine.

Rămâi cu mine pentru că de tine nu mă satur niciodată.


Ce ar fi viața noastră fără Dumnezeu?


Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 24,13-35
În aceeaşi zi, prima a săptămânii, iată că doi dintre discipolii lui Isus se duceau spre un sat al cărui nume era Emaus, care era cam la şaizeci de stadii de Ierusalim. 14 Aceştia vorbeau între ei despre toate cele întâmplate. 15 Pe când vorbeau şi se întrebau, Isus însuşi, apropiindu-se, mergea împreună cu ei. 16 Dar ochii lor erau ţinuţi să nu-l recunoască. 17 El le-a spus: „Ce înseamnă aceste cuvinte pe care le schimbaţi între voi pe drum?” Ei s-au oprit trişti. 18 Unul dintre ei, numit Cleopa, răspunzând, i-a spus: „Numai tu eşti străin în Ierusalim şi nu ştii cele petrecute în zilele acestea?” 19El le-a zis: „Ce anume?” Ei au spus: „Cele despre Isus Nazarineanul, care era profet puternic în faptă şi cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor. 20 Cum arhiereii şi conducătorii noştri l-au dat să fie condamnat la moarte şi l-au răstignit. 21 Noi speram că el este cel care trebuia să elibereze Israelul; dar, cu toate acestea, iată, este a treia zi de când s-au petrecut aceste lucruri! 22 Ba mai mult, unele femei dintr-ale noastre ne-au uimit. Fuseseră la mormânt dis-de-dimineaţă 23 şi, negăsind trupul lui, au venit spunând că au avut vedenii cu îngeri care spun că el este viu. 24 Unii dintre cei care sunt cu noi au mers şi ei la mormânt şi au găsit aşa cum au spus femeile, dar pe el nu l-au văzut”. 25 Atunci le-a spus: „O, nepricepuţilor şi greoi de inimă în a crede toate cele spuse de profeţi! 26 Oare nu trebuia Cristos să sufere acestea şi să intre în gloria sa?” 27 Şi, începând de la Moise şi toţi profeţii, le-a explicat din toate Scripturile cele referitoare la el. 28 Când s-au apropiat de satul spre care mergeau, el s-a făcut că merge mai departe. 29 Dar ei l-au îndemnat insistent: „Rămâi cu noi, pentru că este seară şi ziua e de acum pe sfârşite!” Atunci a intrat să rămână cu ei. 30Şi, pe când stătea la masă cu ei, luând pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o şi le-a dat-o lor. 31 Atunci li s-au deschis ochii şi l-au recunoscut, dar el s-a făcut nevăzut dinaintea lor. 32 Iar ei spuneau unul către altul: „Oare nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne explica Scripturile?” 33 Şi, ridicându-se în acelaşi ceas, s-au întors la Ierusalim. I-au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe cei care erau cu ei, 34 care le-au zis: „Domnul a înviat într-adevăr şi s-a arătat lui Simon”. 35 Iar ei le-au povestit cele de pe drum şi cum a fost recunoscut de ei la frângerea pâinii.

Cuvântul Domnului

Frumusețea acestei inimi va salva lumea

„Frumusețea va salva lumea”!

Nu știu sigur la ce frumusețe s-a gândit Dostoievski atunci când, scriind Idiotul, a spus: „Frumusețea va salva lumea”. Unii spun că la frumusețea inimii inocente. Dincolo de orice interpretare și filozofie în jurul frumuseții, astăzi vreau să cred că în acea frumusețe despre care scria el este cuprinsă și cea mai frumoasă inimă, cea mai curată: Inima Neprihănită a Mariei, căreia îi consacrăm astăzi Rusia și Ucraina și lumea întreagă. Avem nevoie ca această inimă să ne mijlocească harul păcii în lume și în casele noastre.
Regina Păcii, roagă-te pentru noi!
Inimă Neprihănită a Mariei, roagă-te pentru noi!

Act de consfințire la Inima neprihănită a Mariei

O Marie, Maică a lui Dumnezeu și Mama noastră, la tine alergăm în acest ceas de încercare. Tu ești Mamă, ne iubești și ne cunoști: nimic din ceea ce avem pe suflet nu îți este ascuns. Maica milostivirii, de atâtea ori am experimentat gingășia ta plină de grijă, prezența ta care readuce pacea, pentru că tu ne conduci mereu spre Isus, Regele păcii.

Noi, însă, am pierdut calea păcii. Am uitat învățătura tragediilor secolului trecut, sacrificiul milioanelor de oameni căzuți în războaiele mondiale. Am încălcat angajamentele luate ca și Comunitate a Națiunilor și trădăm visurile de pace ale popoarelor și speranțele celor tineri. Ne-am îmbolnăvit de lăcomie, ne-am închis în interese naționaliste, ne-am lăsat secătuiți de indiferență și paralizați de egoism. Am preferat să-l ignorăm de Dumnezeu, să conviețuim cu falsitățile noastre, să hrănim agresivitatea, să suprimăm vieți și să acumulăm arme, uitând că suntem păzitori ai aproapelui nostru și ale aceleași case comune. Am distrus grădina Pământului prin război, am rănit, prin păcat, inima Tatălui nostru, care ne vrea frați și surori. Am devenit indiferenți față de toți și toate, în afară de noi înșine. De aceea, cu rușine spunem: iartă-ne, Doamne!

În mizeria păcatului, în truda și în fragilitatea noastră, în misterul nelegiuit al răului și al războiului, tu, Maică sfântă, ne amintești că Dumnezeu nu ne păsăsește, ci ne privește în continuare cu iubire, dornic să ne ierte și să ne ridice. Este El cel care ni te-a dăruit și a rânduit în Inima ta neprihănită un adăpost pentru Biserică și pentru omenire. Din bunătate dumnezeiască tu ești cu noi și ne conduci cu gingășie chiar și prin cotiturile cele mai strâmte ale istoriei.

La tine alergăm, așadar, bătând la ușa Inimii tale, noi fiii tăi preaiubiți, pe care tu neobosit îi cauți și-i chemi la convertire. În acest ceas întunecat, vino în ajutorul nostru  și mângâie-ne. Repetă fiecăruia dintre noi: “Oare nu sunt eu Mama ta?”. Tu știi cum să desfaci încâlceala inimii noastre și să dezlegi nodurile timpului nostru. În tine ne punem din nou încrederea. Suntem siguri că tu nu disprețuiești cererile noastre și ne vii în ajutor, mai ales în momentele de încercare.

Așa ai făcut la Cana Galileii, când ai grăbit momentul intervenției lui Isus și ai făcut loc primului său semn în lume. Atunci când sărbătoarea se transformase în tristețe, tu i-ai spus: “Nu mai au vin” (In 2,3). Spune-o din nou lui Dumnezeu, o Mamă, pentru că astăzi am epuizat vinul speranței, a dispărut bucuria, s-a diluat fraternitatea. Am pierdut umanitatea, am distrus pacea. Am devenit capabili de orice fel de violență și distrugere. Avem nevoie imediată de intervenția ta maternă.

Primește, așadar, o Maică, această rugăminte a noastră.

Tu, steaua mării, nu ne lăsa să naufragiem în furtuna războiului.

Tu, arca noului legământ, inspiră proiecte și căi de împăcare.

Tu, “pământ al Cerului”, readu armonia lui Dumnezeu în lume.

Stinge ura, potolește răzbunarea, învață-ne iertarea.

Eliberează-ne de război, apără lumea de amenințarea nucleară.

Regina Rozariului, trezește în noi nevoia de a ne ruga și de a iubi.

Regina familiei omenești, arată popoarelor calea fraternității.

Regina păcii, dobândește lumii pacea.

Plânsul tău, o Marie, să înmoaie inimile noastre împietrite. Lacrimile tale, vărsate pentru noi, să facă să înflorească această vale, pe care ura noastră a secătuit-o. Iar atât timp cât zgomotul armelor nu tace, rugăciunea ta să ne dispună la pace. Mâinile tale de mamă să-i mângâie pe cei care suferă și care fug sub povara bombelor. Îmbrățișarea ta maternă să-i consoleze pe cei care sunt constrânși să-și lase casa și Patria. Inima ta îndurerată să facă să nască în noi compătimirea și să ne încurajeze să deschidem ușile și avem grijă de omenirea rănită și respinsă.

Sfântă Maică a lui Dumnezeu, pe când stăteai la poalele crucii, Isus, văzând pe ucenicul său alături de tine, ți-a spus: “Iată-l pe fiul tău” (In 19,26): în acest fel, ne-a încredințat ție pe fiecare dintre noi. Apoi, ucenicului, și fiecăruia dintre noi, a spus: “Iat-o pe mama ta” (v. 27). Mamă, dorim acum să te primim în viața și în istoria noastră. În acest moment, omenirea istovită și copleșită stă la picioarele crucii, împreună cu tine. Și are nevoie să se încredințeze ție, să se consfințească lui Cristos prin tine. Poporul ucrainean și poporul rus, care te venerează cu iubire, aleargă la tine, în timp ce inima ta bate pentru ei și pentru toate popoarele masacrate de război, de foamete, de nedreptate și de mizerie.

Noi, așadar, Maică a lui Dumnezeu și Mama noastră, încredințăm și consacrăm în mod solemn Inimii tale neprihănite pe noi înșine, Biserica și întreaga omenire, în chip deosebit Rusia și Ucraina. Primește acest act al nostru, ce-l săvârșim cu încredere și iubire, fă să înceteze războiul, dobândește lumii pacea. “Da”-ul izvorât din inima ta a deschis Principelui păcii porțile istoriei; avem încă încredere că, prin mijlocirea inimii tale, pacea se va înfăptui. Ție, așadar, îți consacrăm viitorul întregii familii umane, nevoile și așteptările popoarelor, neliniștile și speranțele lumii.

Prin mijlocirea ta să se reverse asupra Pământului Milostivirea divină, iar dulcele puls al păcii să ritmeze din nou zilele noastre. Femeie a „Da”-ului, asupra căreia s-a revărsat Duhul Sfânt, readu între noi armonia lui Dumnezeu. Astâmpără setea inimii noastre, tu care “speranței ești fântână pururi vie”. Tu care ai împletit omenirea cu Dumnezeu, fă din noi artizani ai comuniunii. Tu care ai umblat pe drumurile noastre, condu-ne pe cărările păcii. Amin.

Exemplul unei fetițe și calea spre pace

Cât de plăcută îi este Domnului
rugăciunea făcută cu inimă de copil!

Astăzi, într-o biserică din Costa Rica, această fetiță m-a impresionat enorm: a stat așa aproape toată sfânta Liturghie și, tot așa, câteva minute după ce s-a terminat celebrarea: în genunchi (direct pe pavimentul rece, nu pe partea comodă a băncii), cu mâinile împreunate, strânse și cu ochii închiși… Oare ce-i cerea cu atâta intensitate lui Dumnezeu? Ce ar putea să-și dorească atât de mult un copil?

Nu știu! Însă știu că pentru noi, mici și mari, buni și răi, este un exemplu. Dacă ne dorim pacea, aceasta este singura cale: rugăciune și convertirea. Da, singura cale spre pace este convertirea ca rezultat al unei rugăciuni intense, dintr-o inimă sinceră, deschisă. Adică rugăciunea făcută cu inimă de copil. Trebuie să fim realiști: nu există altă cale! Convertirea este singurul răspuns, singura soluție reală pentru a rezolva criza păcii. Nu e o soluție, ci Soluția. Un om convertit, un om cu teamă sfântă de Dumnezeu și cu dragoste față de el și față de aproapele nu poate porni un război.

Însă noi cât ne mai rugăm pentru convertire? De fapt, cât ne rugăm? Și pentru ce ne rugăm? Și care este rezultatul vieții noastre de rugăciune? Punem în practică răspunsul Domnului la rugăciunile noastre? Când avem de gând să ne convertim? 

Să citim și să medităm cu calm evanghelia acestei zile. Undeva în inima și mintea noastră să se întipărească bine aceste cuvinte ale lui Isus: „dacă nu vă convertiţi, cu toţii veţi pieri la fel” (Lc 13,4). 

Domnul să ne ajute pe noi și pe acea fetiță. Nu știu ce își dorea, dar eu îmi doresc din toată inima să fie ascultată de Domnul. Ea și toți copiii care se roagă să fie ascultați. Sau, mai bine spus, toți oamenii care se roagă cu inimă de copil.

O duminică binecuvântată!


Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 13,1-9
În acel timp, au venit la Isus unii care i-au povestit despre galileenii al căror sânge Pilat îl amestecase cu cel al jertfelor lor. 2 El, răspunzând, le-a zis: „Vi se pare că aceşti galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi galileeni pentru că au suferit aceasta? 3 Vă spun: nicidecum! Dar dacă nu vă convertiţi, cu toţii veţi pieri la fel. 4 Sau vi se pare că cei optsprezece peste care a căzut turnul din Siloe şi i-a ucis erau mai vinovaţi decât toţi ceilalţi oameni care locuiau în Ierusalim? 5 Vă spun: nicidecum! Dar dacă nu vă convertiţi, cu toţii veţi pieri la fel”. 6 Apoi le-a spus această parabolă: „Un om a plantat un smochin în via sa şi a venit să caute fructe în el, dar nu a găsit 7 şi i-a spus viticultorului: «Iată, sunt trei ani de când vin să caut fructe în smochinul acesta, dar nu găsesc. Taie-l! De ce să mai secătuiască pământul?» 8 Acesta, răspunzând, i-a zis: «Stăpâne, mai lasă-l şi anul acesta pentru ca să-l sap de jur împrejur şi să-i pun gunoi la rădăcină! 9 Poate va face fructe la anul. Dacă nu, îl vei tăia»”.

Cuvântul Domnului



Vă aștept în continuare alături de proiectul Paxlaur pentru copiii din Ucraina: Frații mei mai mici (DETALII AICI despre copiii noștri). Să răsune în inima noastră și în lumea întreagă acest cuvânt al Domnului: „Tot ce ați făcut unuia dintre frații mei cei mai mici, mie mi‑ați făcut” (Mt 25).

DĂRUIEȘTE SPERANȚĂ FRAȚILOR MEI/NOȘTRI MAI MICI

Poți ajuta prin Banca Transilvania: cont în Lei: RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Dăncuță Laurențiu cont în Euro: RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Dăncuță Laurențiu sau prin PayPal: paxlaur@yahoo.com. Mulțumesc!

€10.00

Vă mulțumesc din suflet!

%d blogeri au apreciat: