Arhive pentru ‘Scriptura’

Confuzie…

Cunoaștem toți vechea zicală: „Câte Mării, atâtea pălării”. Într-o lume în care cu greu găsești răspunsuri identice de la persoane diferite, această zicală pare să fie reprezentativă pentru timpurile pe care le trăim. Dacă întrebăm în stânga ni se vorbește despre alb, în timp ce cei din dreapta ne vor vorbi despre negru. Cu siguranță îl vom găsi și pe cel care ne va vorbi despre gri. Iar confuzia în viața noastră este la ea acasă, mai ales în acest timp de pandemie. Primim și dăruim confuzie și ambiguitate.

Pentru astfel de momente, trebuie să răsune și în mintea noastră răspunsul lui Cristos: „Ce este scris în Lege? Cum citești?” (Lc 10,25-37) Cu siguranță argumentul prezentat de învățătorul legii – „Ce trebuie să fac ca să moștenesc viața veșnică?” – nu a fost ales la întâmplare. Este adevărat că intenția lui era „să-l pună la încercare”, însă argumentul ales era unul asupra căruia, atunci ca și acum, era confuzie. Iar Cristos, atunci ca și acum, face lumină îndemnând: privește spre izvoare, cercetează Legea, vezi ce te-au învățat Părinții.

Când în viața noastră lucrurile nu sunt clare, când ne temem de decizii, când nu mai știm drumul, să redeschidem Biblia, Legea, Sfinții Părinți. Să ne amintim cele 10 porunci. Sau măcar esența celor zece porunci: „iubiți-vă unii pe alții”. Sau măcar să nu facem altora ceea ce nu vrem să ni se facă nouă. Sau și mai bine: să facem altora doar ceea ce vrem să ni se facă nouă! Să ne lăsăm pătrunși de întrebarea lui Cristos: „Ce este scris în Lege? Cum citești?” Ce citim? Unde ne căutăm răspunsurile și cum ne formăm pentru a face alegeri bune? Poate că-i loc aici și pentru altă zicală: „Spune-mi ce citești, ca să-ți spun cine ești”. Ce lege este înscrisă în inima și conștiința noastră?Biblia, Legea, Sfinții Părinți, nu sunt izvoare depășite, nu sunt piese de muzeu care nu mai transmit nimic lumii de astăzi. Din păcate, noi nu mai suntem dispuși să trăim în conformitate cu învățătura sănătoasă pe care aceste izvoare ne-o transmit. Sufletul nostru se comportă ca un avion de muzeu care nu mai este capabil să se ridice la înălțimea Cerului, la înălțimea învățăturilor sănătoase. Ne-am trezit cu un suflet ca o epavă, plin de praf și neputincios! E timpul să ne întoarcem la izvoarele credinței noastre.

Doi pesimiști… vindecați

Dacă nu simțim nevoia irezistibilă
să vorbim despre Cristos
înseamnă că încă nu l-am întâlnit.
Sau poate că l-am întâlnit,
dar nu l-am recunoscut!

Imagine a primei comunități creștine imediat după răstignirea și moartea lui Isus, cei doi ucenici – oameni speriați, dezamăgiți, triști, pesimiști etc. – au fost privilegiați: întâlnirea cu Cristos i-a transformat din pesimiști în vestitorii fericirii. Dintre toate aparițiile celui înviat, aceasta – în drum spre Emaus – are un farmec deosebit: fascinează prin trecerea de la tristețe la fericire, de la pesimism la speranță, de la frică și tăcere la proclamarea celui mai mare mister: Isus Cristos a înviat!

Cât de triști, pesimiști, decepționați au plecat de la Ierusalim spre Emaus și cât de fericiți se întorc la Ierusalim!!! L-au recunoscut pe Cristos, Domnul și Învățătorul lor, la frângerea pâinii și au fost transformați! 

În biserică, pentru a participa la Sfânta Liturghie, putem intra oricum, dar nu putem ieși oricum. Indiferent de problemele, grijile, tristețile pe care le aducem în inima noastră atunci când intrăm pentru a-l întâlni pe Cristos, după sfânta Liturghie, atunci când ieșim, trebuie să se vadă că l-am întâlnit pe Cristos și ne-am lăsat transformați de el. Dacă după ce participăm la sfânta Liturghie nu simțim nevoia asemenea ucenicilor de la Emaus să ne ridicăm, să ieșim și să vorbim despre experiența noastră cu Cristos, despre întâlnirea noastră cu Domnul și Dumnezeul nostru, înseamnă că încă nu-l recunoaștem prezent la „frângerea pâinii”. Ce înseamnă pentru noi Liturghia? Ce simțim când ascultăm Cuvântul Domnului? Ce simțim când participăm la „frângerea pâinii”? Ce trăim atunci când „simțim” cum pâinea și vinul devin trupul și sângele lui Cristos? Ce facem după ce ne împărtășim? 

Deși participăm la sfânta Liturghie, deși suntem prezenți atunci când pâinea și vinul devin trupul și sângele lui Cristos, necredința noastră ne face să fim deseori destinatarii acestor cuvinte ale divinului Mântuitor: „O, nepricepuților și greoi de inimă în a crede…” (Lc 24,25).

Și despre noi se poate spune: „ochii le erau ținuți ca să nu-l recunoască” (Lc 24,16). Ce anume ține „ochii” noștri pentru a nu-l recunoaște? Păcatul? Indiferența? Pesimismul? Tristețea? Superficialitatea? Obișnuința? Uneori nu-l recunoaștem tocmai pentru că ne-am făurit propria imagine despre Dumnezeu, propriul „chip” al lui Mesia, vrem un Dumnezeu conform cu viața, planurile și obiceiurile noastre, și nicidecum o viață conformă cu planurile lui Dumnezeu. Ni se pare mai ușor ca Dumnezeu să facă voința noastră, decât noi să împlinim voința lui.

Pentru aceasta, noi care stăm zilnic sau săptămânal în biserică și participăm la sacramente, trebuie să ne rugăm cu mai multă insistență pentru ca tocmai participarea la sacramentul lui Cristos să ne transforme cu adevărat în creaturi noi: să-l lăsăm pe Cristos să ne explice Scripturile și să înflăcăreze inima noastră; să-l recunoaștem la frângerea pâinii și să-l vestim fraților noștri; să renunțăm la tot ce ne ține „ochii” închiși și ne împiedică să-l recunoaștem pe Cristos prezent în Sacramente, în Sfânta Scriptură și în aproapele, mai ales în cei săraci și suferinzi.

Dacă nu simțim nevoia irezistibilă să vorbim despre Cristos înseamnă că încă nu l-am întâlnit. Sau poate că l-am întâlnit, dar nu l-am recunoscut! Ce se întâmplă cu noi după Liturghie? 


Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 24,13-35
În aceeaşi zi, prima a săptămânii, iată că doi dintre discipolii lui Isus se duceau spre un sat al cărui nume era Emaus, care era cam la şaizeci de stadii de Ierusalim. 14 Aceştia vorbeau între ei despre toate cele întâmplate. 15 Pe când vorbeau şi se întrebau, Isus însuşi, apropiindu-se, mergea împreună cu ei. 16 Dar ochii lor erau ţinuţi să nu-l recunoască. 17 El le-a spus: „Ce înseamnă aceste cuvinte pe care le schimbaţi între voi pe drum?” Ei s-au oprit trişti. 18 Unul dintre ei, numit Cleopa, răspunzând, i-a spus: „Numai tu eşti străin în Ierusalim şi nu ştii cele petrecute în zilele acestea?” 19El le-a zis: „Ce anume?” Ei au spus: „Cele despre Isus Nazarineanul, care era profet puternic în faptă şi cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor. 20 Cum arhiereii şi conducătorii noştri l-au dat să fie condamnat la moarte şi l-au răstignit. 21 Noi speram că el este cel care trebuia să elibereze Israelul; dar, cu toate acestea, iată, este a treia zi de când s-au petrecut aceste lucruri! 22 Ba mai mult, unele femei dintr-ale noastre ne-au uimit. Fuseseră la mormânt dis-de-dimineaţă 23 şi, negăsind trupul lui, au venit spunând că au avut vedenii cu îngeri care spun că el este viu. 24 Unii dintre cei care sunt cu noi au mers şi ei la mormânt şi au găsit aşa cum au spus femeile, dar pe el nu l-au văzut”. 25 Atunci le-a spus: „O, nepricepuţilor şi greoi de inimă în a crede toate cele spuse de profeţi! 26 Oare nu trebuia Cristos să sufere acestea şi să intre în gloria sa?” 27 Şi, începând de la Moise şi toţi profeţii, le-a explicat din toate Scripturile cele referitoare la el. 28 Când s-au apropiat de satul spre care mergeau, el s-a făcut că merge mai departe. 29 Dar ei l-au îndemnat insistent: „Rămâi cu noi, pentru că este seară şi ziua e de acum pe sfârşite!” Atunci a intrat să rămână cu ei. 30Şi, pe când stătea la masă cu ei, luând pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o şi le-a dat-o lor. 31 Atunci li s-au deschis ochii şi l-au recunoscut, dar el s-a făcut nevăzut dinaintea lor. 32 Iar ei spuneau unul către altul: „Oare nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne explica Scripturile?” 33 Şi, ridicându-se în acelaşi ceas, s-au întors la Ierusalim. I-au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe cei care erau cu ei, 34 care le-au zis: „Domnul a înviat într-adevăr şi s-a arătat lui Simon”. 35 Iar ei le-au povestit cele de pe drum şi cum a fost recunoscut de ei la frângerea pâinii.

Cuvântul Domnului


Ce mare har să știi să citești! Ajută un copil să învețe să citească, să meargă la școală și să se bucure de viața aceasta minunată! SPRIJINĂ și tu UN COPIL care riscă să abandoneze ȘCOALA și VIAȚA!

Cei care doresc pot susține blogul și proiectele Paxlaur (în special ajutorul acordat copiilor săraci pentru a nu abandona școala și viața!) fie prin PayPal (paxlaur@yahoo.com), fie prin contul RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Pentru alte detalii: paxlaur@yahoo.com Vă mulțumesc! Domnul să vă binecuvânteze! Pr. Laurențiu Dăncuță

€4.00

Eu cred!

Eu cred că într-adevăr așa a fost:

Căutau cum să-l prindă prin viclenie, ca să-l ucidă.
E. Peste două zile aveau să fie Paştele şi Azimele, iar arhiereii şi cărturarii căutau cum să-l prindă pe Isus prin viclenie ca să-l ucidă, 2 căci spuneau:
A. „Nu în timpul sărbătorii, ca să nu se răzvrătească poporul”.

A uns de mai înainte trupul meu pentru înmormântare.
3 E. Fiind în Betania în casa lui Simon Leprosul, pe când stătea la masă, a venit o femeie care avea un vas din alabastru cu mireasmă de nard curat, foarte scump, şi, spărgând vasul, i-a turnat pe cap. 4 Dar erau acolo unii care, indignaţi, ziceau unii către alţii:
A. „Pentru ce s-a făcut această risipă de mireasmă? 5 Căci mireasma aceasta ar fi putut fi vândută cu trei sute de dinari şi să se dea săracilor”.
E. Şi erau revoltaţi
împotriva ei. 6 Însă Isus a spus:
+. „Lăsaţi-o! De ce o necăjiţi?
A. făcut un gest frumos faţă de mine, 7 căci pe săraci îi aveţi întotdeauna cu voi şi oricând voiţi puteţi să le faceţi bine; pe mine însă nu mă aveţi întotdeauna. 8 Ea a făcut ce a putut: a uns de mai înainte trupul meu pentru înmormântare. 9 Adevăr vă spun, oriunde va fi predicată evanghelia în lumea întreagă, se va spune în amintirea ei şi ceea ce a făcut ea”.

I-au promis lui Iuda Iscarioteanul că-i vor da arginţi.
10 E. Iuda Iscariot, unul dintre cei doisprezece, a venit la arhierei ca să-l dea pe mâna lor. 11 Când au auzit, s-au bucurat şi i-au promis că-i vor da arginţi. Iar el căuta un moment potrivit ca să-l dea pe mâna lor.

Unde este camera mea în care să mănânc Paştele cu discipolii mei?
12 În prima zi a Azimelor, când se jertfea Paştele, discipolii săi i-au spus:
A. „Unde vrei să mergem să pregătim ca să mănânci Paştele?”
13 E. Atunci a trimis doi dintre discipolii săi şi le-a spus:
+. „Mergeţi în cetate şi vă va întâmpina un om care duce un urcior cu apă; mergeţi după el 14 şi, acolo unde va intra, spuneţi stăpânului casei că învăţătorul zice: «Unde este camera mea, în care să mănânc Paştele cu discipolii mei?» 15 El vă va arăta o sală mare la etaj, gata pregătită. Pregătiţi acolo pentru noi!”
16 E. Discipolii au ieşit şi au venit în cetate. Ei au găsit după cum le spusese şi au pregătit Paştele.

Unul dintre voi, care mănâncă cu mine, mă va trăda.
17 Când s-a înserat, a venit împreună cu cei doisprezece. 18 Şi, în timp ce stăteau la masă şi mâncau, Isus a spus:
+. „Adevăr vă spun, unul dintre voi, care mănâncă cu mine, mă va trăda!”
19 E. Atunci au început să se întristeze şi să-i spună unul după altul:
A. „Nu cumva eu?”
20 E. El le-a spus:
+. „Unul dintre cei doisprezece, cel care întinge cu mine în blid. 21 Într-adevăr, Fiul Omului merge după cum este scris despre el. Însă vai omului aceluia prin care Fiul Omului este trădat! Ar fi fost mai bine pentru omul acela dacă nu s-ar fi născut”.

Acesta este trupul meu. Acesta este sângele meu, al alianţei.
22 E. Şi, în timp ce mâncau, a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o, le-a dat-o şi le-a spus:
+. „Luaţi, acesta este trupul meu!”
23 E. Apoi, luând potirul şi mulţumind, l-a dat lor şi au băut din el toţi. 24 Şi le-a spus:
+. „Acesta este sângele meu, al alianţei, care se varsă pentru mulţi. 25 Adevăr vă spun că nu voi mai bea din rodul viţei până în ziua aceea când îl voi bea nou în împărăţia lui Dumnezeu!”

Înainte de a fi cântat cocoşul de două ori, de trei ori mă vei renega.
26 E. Şi, cântând imnuri, au ieşit spre Muntele Măslinilor. 27 Iar Isus le-a spus:
+. „Voi toţi vă veţi scandaliza, căci este scris: «Voi bate păstorul şi oile se vor risipi». 28 Dar după ce voi fi înviat, voi merge înaintea voastră în Galileea”.
29 E. Atunci Petru i-a zis:
A. „Chiar dacă toţi se vor scandaliza, eu nu”.
30 E. Dar Isus i-a zis:
+. „Adevăr îţi spun că tu, astăzi, în această noapte, înainte de a fi cântat cocoşul de două ori, de trei ori mă vei renega”.
31 E. Iar el spunea şi mai insistent:
A. „Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu tine, nu te voi renega”.
E. Şi toţi ziceau la fel.

A început a se înfiora şi a se nelinişti.
32 Apoi au venit într-un loc al cărui nume era „Ghetsemani” şi le-a spus discipolilor săi:
+. „Staţi aici până când mă voi ruga!”
33 E. Isus i-a luat cu sine pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan şi a început a se înfiora şi a se nelinişti 34 şi le-a spus:
+. „Sufletul meu este trist până la moarte; rămâneţi aici şi vegheaţi!”
35 E. Şi, mergând puţin mai în faţă, a căzut la pământ şi se ruga ca, dacă este posibil, să treacă de la el ceasul acela, 36 zicând:
+. „Abba, Tată! Pentru tine totul este posibil. Îndepărtează de la mine potirul acesta! Însă nu ceea ce vreau eu, dar ceea ce vrei tu”.
37 E. Apoi a venit şi i-a găsit dormind. Atunci i-a zis lui Petru:
+. „Simon, dormi? Nu ai putut să veghezi nici măcar un ceas? 38 Vegheaţi şi rugaţi-vă ca să nu intraţi în ispită! Căci sufletul este plin de avânt, dar trupul este slab”.
39 E. Şi, plecând din nou, s-a rugat spunând aceleaşi cuvinte.
40 A. venit din nou şi i-a găsit dormind, căci ochii lor erau îngreuiaţi şi nu ştiau ce să-i răspundă.
41 A. venit a treia oară şi le-a spus:
+. „Dormiţi mai departe şi odihniţi-vă! Ajunge!
A. venit ceasul. Iată, Fiul Omului este dat pe mâna păcătoşilor! 42 Ridicaţi-vă, să mergem! Iată, cel care mă trădează este aproape!”

Prindeţi-l şi duceţi-l sub pază.
43 E. Şi îndată, pe când încă mai vorbea, a venit Iuda, unul dintre cei doisprezece, şi împreună cu el o mulţime, cu săbii şi ciomege, din partea arhiereilor, a cărturarilor şi a bătrânilor, 44 iar trădătorul lui le dăduse un semn, spunând:
A. „Cel pe care îl voi săruta, acela este; prindeţi-l şi duceţi-l sub pază sigură!”
45 E. Venind, s-a apropiat îndată de el şi i-a spus:
A. „Rabbi!”
E. Şi l-a sărutat. 46 Atunci ei au pus mâna pe el şi l-au prins. 47 Însă unul dintre cei care erau de faţă, scoţându-şi sabia, l-a lovit pe servitorul arhiereului şi i-a tăiat urechea. 48 Luând cuvântul, Isus le-a zis:
+. „Aţi ieşit ca împotriva unui tâlhar, cu săbii şi cu ciomege, ca să mă prindeţi. 49 Zi de zi eram la voi şi învăţam în templu, şi nu m-aţi arestat. Dar aceasta-i ca să se împlinească Scripturile”.
50 E. Atunci, discipolii, părăsindu-l, au fugit cu toţii. 51 Însă îl urma un tânăr oarecare, acoperit numai cu o pânză pe trupul gol; l-au prins, 52 dar acesta, lăsând pânza, a fugit gol.

Tu eşti Cristos, Fiul Celui Binecuvântat?
53 L-au dus pe Isus în faţa marelui preot şi s-au adunat toţi arhiereii, bătrânii şi cărturarii. 54 Iar Petru l-a urmat de departe până în interiorul curţii marelui preot şi, stând împreună cu servitorii, se încălzea la foc. 55 Iar arhiereii şi tot Sinedriul căutau o mărturie împotriva lui Isus ca să-l dea la moarte, dar nu găseau, 56 căci mulţi dădeau mărturie falsă împotriva lui, dar mărturiile nu se potriveau. 57 Câţiva, ridicându-se, dădeau mărturie falsă împotriva lui, zicând:
58 A. „Noi l-am auzit pe acesta, spunând: «Eu voi distruge acest templu făcut de mâini omeneşti şi în trei zile voi construi un altul, nefăcut de oameni»”.
59 E. Dar nici aşa mărturia lor nu se potrivea. 60 Atunci marele preot, ridicându-se în mijlocul lor, l-a întrebat pe Isus:
A. „Nu răspunzi nimic? Ce mărturie dau aceştia împotriva ta?”
61 E. Însă el tăcea şi nu răspundea nimic. Marele preot l-a întrebat din nou şi i-a spus:
A. „Tu eşti Cristos, Fiul Celui Binecuvântat?”
62 E. Isus a zis:
+. „Eu sunt. Şi-l veţi vedea pe Fiul Omului stând la dreapta puterii şi venind pe norii cerului”.
63 E. Atunci marele preot şi-a sfâşiat hainele şi a spus:
A. „Ce nevoie mai avem de martori? 64 Aţi auzit blasfemia. Ce vi se pare?”
E. Toţi l-au condamnat ca fiind vinovat de moarte. 65 Unii au început să-l scuipe şi, acoperindu-i faţa, îl loveau spunându-i:
A. „Profeţeşte!”
E. Iar servitorii îi dădeau palme.

Nu-l cunosc pe omul acesta despre care vorbiţi.
66 Pe când Petru era jos, în curte, a venit una dintre servitoarele marelui preot 67 şi, văzându-l pe Petru încălzindu-se, l-a privit fix şi i-a zis:
A. „Şi tu erai cu Nazarineanul, cu Isus”.
68 E. Dar el a negat, spunând:
A. „Nu ştiu, nu înţeleg ce zici!”
E. Şi a ieşit afară în faţa curţii. Şi a cântat cocoşul. 69 Iar servitoarea, văzându-l, a început din nou să le spună celor care stăteau acolo:

A. „Acesta este dintre ei”.
70 E. Dar el a negat din nou. După câtva timp, cei care stăteau acolo i-au spus din nou lui Petru:
A. „Cu adevărat eşti dintre ei, căci eşti galileean”.
71 E. Iar el a început să se blesteme şi să jure:
72 A. „Nu-l cunosc pe omul acesta despre care vorbiţi”.
E. Şi îndată cocoşul a cântat a doua oară. Atunci, Petru şi-a adus aminte de cuvântul pe care i-l spusese Isus: „Înainte ca un cocoş să cânte de două ori, de trei ori mă vei renega”. Şi a izbucnit în plâns.

Vreţi să vi-l eliberez pe regele iudeilor?
Vei zămisli şi vei naşte un fiu.
15,1 E. Dis-de-dimineaţă, făcând consiliu, arhiereii, împreună cu bătrânii şi cărturarii şi tot Sinedriul, legându-l pe Isus, l-au dus şi l-au predat lui Pilat. 2 Pilat l-a întrebat:
A. „Tu eşti regele iudeilor?”
E. El i-a răspuns:
+. „Tu zici”.
3 E. Iar arhiereii îl acuzau de multe lucruri. 4 Pilat l-a întrebat din nou:
A. „Nu răspunzi nimic? Iată de câte lucruri te acuză!”
5 E. Dar Isus n-a mai răspuns nimic, încât Pilat se mira. 6 Cu ocazia sărbătorilor, le elibera un deţinut pe care îl cereau ei. 7 Pe atunci era închis un oarecare Baraba, care, împreună cu nişte răzvrătiţi, în timpul unei revolte, comiseseră crimă. 8 Mulţimea a urcat şi a început să ceară să le facă aşa cum făcea întotdeauna. 9 Pilat le-a răspuns:
A. „Vreţi să vi-l eliberez pe regele iudeilor?”
10 E. Căci ştia că din invidie îl dăduseră arhiereii pe mâna lui. 11 Însă arhiereii instigau mulţimea ca să-l elibereze mai degrabă pe Baraba. 12 Pilat le-a spus din nou:
A. „Atunci ce să fac cu cel pe care îl numiţi regele iudeilor?”
13 E. Iar ei au strigat iarăşi:
P. „Răstigneşte-l!”
14 E. Pilat le-a spus:
A. „Dar ce rău a făcut?”
E. Însă ei strigau mai tare:
P. „Răstigneşte-l!” 
15 E. Astfel, Pilat, voind să facă pe placul mulţimii, le-a eliberat pe Baraba, iar pe Isus, după ce a fost biciuit, l-a dat să fie răstignit.

Împletind o coroană de spini, i-au pus-o pe cap.
16 Soldaţii l-au adus în curte, adică în pretoriu, şi au adunat toată cohorta. 17 L-au îmbrăcat cu o haină de purpură şi, împletind o coroană de spini, i-au pus-o pe cap. 18 Apoi au început să-l salute:
P. „Bucură-te, rege al iudeilor!”
19 E. Şi-l loveau peste cap cu o trestie, îl scuipau şi, căzând în genunchi, se prosternau înaintea lui. 20 Şi, după ce şi-au bătut joc de el, l-au dezbrăcat de haina de purpură şi l-au îmbrăcat cu hainele lui. Apoi l-au dus afară ca să-l răstignească.

L-au dus la locul numit Golgota.
21 Au constrâns un trecător, un oarecare Simon din Cirene, care venea de la câmp, tatăl lui Alexandru şi al lui Rufus, ca să ducă crucea lui Isus. 22 L-au dus la locul numit „Golgota”, care, tradus, înseamnă „locul Craniului”. Şi a fost socotit cu cei fărădelege. 23 Şi i-au dat vin înmiresmat, dar el nu a luat. 24 Apoi l-au răstignit şi, împărţind hainele lui, au aruncat zarurile pentru ele, care ce să ia. 25 Era ceasul al treilea când l-au răstignit. 26 Era scrisă inscripţia condamnării lui: „Regele Iudeilor”. 27 Împreună cu el au răstignit şi doi tâlhari, unul la dreapta şi altul la stânga lui. 28 Astfel s-a împlinit Scriptura care spune: „Şi a fost socotit cu cei fărădelege”.

Pe alţii i-a salvat, dar pe sine nu se poate salva.
29 Cei care treceau rosteau blasfemii împotriva lui, clătinând din cap şi spunând:
A. „Hei, tu, care dărâmi templul şi-l construieşti în trei zile, 30 salvează-te pe tine însuţi coborând de pe cruce!”
E. 31 La fel şi arhiereii, între ei, îl luau în râs împreună cu cărturarii şi spuneau:
A. „Pe alţii i-a salvat, pe sine nu se poate salva. 32 Cristos, regele Israelului, să coboare acum de pe cruce ca să vedem şi să credem!”
E. Îl insultau şi cei răstigniţi cu el.

Scoţând un strigăt puternic, Isus şi-a dat sufletul.
33 Fiind ceasul al şaselea s-a făcut întuneric pe întreg pământul până la ceasul al nouălea. 34 La ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas puternic:
+. Eloí, Eloí, léma sabactáni?”,
E. care, tradus, înseamnă:
+. Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?”
35 E. Unii dintre cei care erau de faţă, auzindu-l, spuneau:
A. Iată, îl cheamă pe Ilie!”
36 E. Cineva, alergând, a înmuiat un burete în oţet şi, punându-l într-o trestie, i-a dat să bea, spunând:
A. Lăsaţi, să vedem dacă vine Ilie ca să-l ia jos!”
37 E. Dar Isus, scoţând un strigăt puternic, şi-a dat sufletul.

Aici se îngenunchează şi se face o pauză.

38
 Atunci catapeteasma templului s-a sfâşiat în două, de sus până jos. 39 Când centurionul care stătea în faţa lui a văzut cum şi-a dat sufletul, a spus:
A. Cu adevărat acest om era Fiul lui Dumnezeu!”
40 E. Erau şi câteva femei care priveau de departe; printre ele: Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacob cel Mic şi a lui Ioses, şi Salomé, 41 care îl urmau de când era în Galileea şi îl slujeau; şi multe altele care urcaseră cu el la Ierusalim.

Iosif a rostogolit piatra la intrare în mormânt.
42 Când s-a făcut seară, întrucât era ziua Pregătirii, care este ajunul sâmbetei, 43 a venit Iosif din Arimateea, membru respectat în Sinedriu, care aştepta şi el împărăţia lui Dumnezeu, şi a îndrăznit să intre la Pilat şi să ceară trupul lui Isus. 44 Pilat s-a mirat că murise deja şi, chemându-l pe centurion, l-a întrebat dacă a murit de mult. 45 Aflând de la centurion, i-a dăruit lui Iosif trupul. 46 Iosif, cumpărând un giulgiu, a luat jos trupul, l-a înfăşurat în giulgiu şi l-a pus într-un mormânt care fusese săpat în stâncă. Apoi a rostogolit piatra la intrarea în mormânt. 47 Iar Maria Magdalena şi Maria, mama lui Ioses, priveau unde l-au pus.

Cuvântul Domnului

Pătimirea Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 14,1-15,47

%d blogeri au apreciat: