Zilnic ar trebui să întâmpinăm răsăritul soarelui rugându-ne împreună cu Azaria: „Doamne, fă cu noi după bunătatea ta şi după mulţimea îndurării tale! Ai milă de noi, potrivit cu minunile tale, şi dă glorie numelui tău”. Însă, pentru a fi binefăcătorii milostivirii divine, Cristos ne arată calea: iertarea din inimă, o iertare generoasă, mereu reînnoită.
Iertarea este darul cel mai mare al iubirii și al credinței. Cel de la care învățăm iertarea este același de la care așteptăm binecuvântarea în fiecare zi, același Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt în care credem. Pe acest Dumnezeu „bogat în îndurare” ni l-a descoperit Isus Cristos prin întreaga sa viață. Cât de nobil este să înveți despre Dumnezeu cu însuși Dumnezeu, făcut om în Isus Cristos!
În dorința de a ne consolida credința, privim la viața lui Cristos. Cei care au scris Noul Testament – pentru ca noi să credem că Isus este Cristos, Fiul lui Dumnezeu, şi, crezând, să avem viaţă în numele lui (cf. In 20, 31) – au dat mărturie că Isus nu şi-a trăit viaţa pentru sine însuşi, ci pentru noi. „Pentru noi, oamenii, şi pentru a noastră mântuire” s-a întrupat și a trăit. El a murit „pentru păcatele noastre” (1Cor 15, 3) şi a înviat tot pentru noi, „pentru îndreptăţirea noastră” (Rom 4, 25). Iar acum, același Cristos în care credem, este „mijlocitorul nostru la Tatăl” (1In 2, 1), „fiind pururi viu ca să mijlocească pentru noi” (Evr 7,25). Cu tot ce a trăit şi a suferit pentru noi o dată pentru totdeauna, El rămâne de-a pururi „în faţa lui Dumnezeu pentru noi” (Evr 9,24).
De fiecare dată când ne facem timp să-i ascultăm cuvintele, descoperim în „omul desăvârșit”, Isus Cristos, calea spre o altfel de viață, o viață plină de iubire și iertare, o viață în care nu te vei mai simți niciodată abandonat sau inutil. Zilnic, prin Evanghelie, Cristos își reînnoiește chemarea de a-l urma, de a fi cu adevărat ucenicii săi, altfel spus, invitația de a crede și de a da mărturie în fața oamenilor despre credința noastră. El, prin înjosirea, iubirea și iertarea sa, ne-a oferit un exemplu de imitat: „V-am dat exemplu ca și voi să faceți așa cum v-am făcut eu” (In 13,15); el ne cheamă zilnic la rugăciune, învățându-ne să spunem (și mai ales să trăim!) rugăciunea Tatăl nostru (cf. Lc 11,1-4). Același Cristos se face modelul nostru, arătându-ne că până și în momentele de sărăcie și de suferință putem găsi fericirea adevărată: „Fericiți sunteți când vă vor insulta, vă vor persecuta și, mințind, vor spune împotriva voastră tot răul din cauza mea. Bucurați-vă și veseliți-vă, căci răsplata voastră mare este în ceruri” (Mt 5,11-12; CBC 520).
Să privim la Cristos și să învățăm de la el. Inima noastră să se lase inundată de harul credinței și viața noastră să mărturisească în fiecare clipă că Isus Cristos este Domnul.
Iertând dăruiești credinței tale forța de a-l mărturisi pe Cristos.
21 martie 2017
Marţi din săptămâna a 3-a din Post
Sf. Nicolae de Flüe, pustnic
Dan 3,25.34-43; Ps 24; Mt 18,21-35
LECTURA I
Cu suflet zdrobit şi cu duh umilit, de-am putea fi primiţi.
Citire din cartea profetului Daniel 3,25.34-43
În zilele acelea, Azaria, stând, s-a rugat astfel şi, deschizându-şi gura în mijlocul focului, a spus: 34„Nu ne da până la capăt, de dragul numelui tău, şi nu rupe alianţa ta! 35 Nu îndepărta mila ta de la noi de dragul lui Abraham, cel iubit de tine, de dragul lui Isaac, slujitorul tău, şi al lui Israel, sfântul tău, 36 cărora le-ai vorbit spunând că le vei înmulţi descendenţa ca stelele cerului şi ca nisipul care este de-a lungul ţărmului mării! 37 Căci, Stăpâne, am devenit cei mai mici printre toate popoarele şi suntem umiliţi pe tot pământul astăzi, din cauza păcatelor noastre. 38 Căci în acest moment nu este principe, nici profet şi nici conducător, nici ardere de tot, nici jertfă, nici ofrandă, nici jertfă de tămâie, nici loc unde să aducem roade înaintea ta şi să aflăm îndurare. 39 Ci cu suflet zdrobit şi cu duh umilit de-am putea fi primiţi ca o ardere de tot de berbeci şi de boi şi ca o mie de miei graşi! 40Astfel să fie jertfa noastră înaintea ta astăzi şi să se împlinească înaintea ta, pentru că nu este ruşine pentru cei care-şi pun încrederea în tine. 41 Acum, te urmăm din toată inima, ne temem de tine şi căutăm faţa ta: nu ne fă de ruşine, 42 ci fă cu noi după bunătatea ta şi după mulţimea îndurării tale! 43 Ai milă de noi, potrivit cu minunile tale, şi dă glorie numelui tău, Doamne!”
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 24(25),4-5ab.6-7cd.8-9 (R.: 6a)
R.: Aminteşte-ţi, Doamne, de îndurarea şi de milostivirea ta!
4 Fă-mi cunoscute, Doamne, căile tale
şi învaţă-mă cărările tale!
5ab Călăuzeşte-mă în adevărul tău şi învaţă-mă,
căci tu eşti Dumnezeul mântuirii mele! R.
6 Aminteşte-ţi, Doamne, de îndurarea şi milostivirea ta,
pentru că ele sunt din veşnicie!
7bc Adu-ţi aminte de mine în milostivirea ta,
pentru bunătatea ta, Doamne! R.
8 Domnul este bun şi drept,
de aceea el îi învaţă pe cei păcătoşi calea;
9 îi face pe cei sărmani să umble după dreptate,
îi învaţă pe cei smeriţi căile sale. R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Cf. Il 2,12-13
„Întoarceţi-vă la mine din toată inima, spune Domnul, căci eu sunt milostiv şi îndurător”!
EVANGHELIA
Tot aşa vă va face şi Tatăl meu ceresc dacă nu veţi ierta fiecare fratelui său din inimă.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 18,21-35
În acel timp, Petru, apropiindu-se de Isus, i-a zis: „Doamne, de câte ori să-l iert pe fratele meu care greşeşte împotriva mea? De şapte ori?” 22 Isus i-a spus: „Nu-ţi spun până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori şapte. 23 De aceea, împărăţia cerurilor este asemănată cu un rege care a vrut să încheie conturile cu servitorii săi. 24 Când a început să ceară conturile, i-a fost prezentat unul care îi datora zece mii de talanţi. 25 Întrucât nu putea să-i restituie, stăpânul a poruncit să fie vânduţi el, soţia, copiii şi tot ce avea şi să achite datoria. 26 Atunci, servitorul s-a prosternat în faţa lui, zicându-i: «Stăpâne, ai răbdare cu mine şi-ţi voi restitui totul!» 27 Stăpânului i s-a făcut milă de servitorul acela, l-a lăsat să plece şi i-a iertat datoria. 28 Dar ieşind, servitorul acela l-a găsit pe unul care era servitor împreună cu el şi care îi datora o sută de dinari. Înşfăcându-l, îl strângea de gât, spunându-i: «Dă-mi ceea ce îmi eşti dator!» 29 Căzând în genunchi, cel care era servitor împreună cu el îl implora: «Ai răbdare cu mine şi îţi voi restitui!” 30 Dar el nu a vrut; dimpotrivă, a mers şi l-a aruncat în închisoare până când îi va fi plătit datoria. 31 Văzând deci ceilalţi servitori cele petrecute, s-au întristat foarte mult şi, venind, i-au povestit stăpânului lor toate cele întâmplate. 32 Atunci, chemându-l stăpânul lui, i-a zis: «Servitor rău, ţi-am iertat toată datoria aceea pentru că m-ai rugat. 33 Nu trebuia să te înduri şi tu de cel care este servitor ca şi tine aşa cum eu m-am îndurat de tine?” 34 Şi, mâniindu-se, stăpânul l-a dat pe mâna călăilor până va fi plătit toată datoria. 35 Tot aşa vă va face şi Tatăl meu ceresc dacă nu veţi ierta fiecare fratelui său din inimă”.
Cuvântul Domnului
Citește și dă mai departe!
Dacă ți-a plăcut:
Apreciază Încarc...
Sunt ani și ani de când zilnic auzim vorbindu-se despre Isus Cristos. Pentru mulți, fiecare zi aduce și primirea lui Isus în sfânta Împărtășanie. Între noi și el, Domnul și Dumnezeul nostru, s-au creat legături de prietenie, de iubire. Însă dacă ar trebui să scriem o carte despre el, dacă ar trebui să scriem o „evanghelie” – așa cum a scris sfântul Marcu – ce anume am evidenția din viața lui Cristos? Cât de bine îl cunoaștem pe Cristos? Cât de atenți suntem atunci când se predică despre Isus din Nazaret?