Atunci când primim cuvântul Domnului în viața noastră, vrem ca el să ne mângâie, să ne dea curaj, speranță. Însă fragmentul evanghelic din această zi pare copiat din ziarele pline de știri care ne înspăimântă: războaie, revolte, cutremure, foamete şi epidemii, fapte înfricoşătoare şi semne mari din cer (cf. Lc 21,9.11). Vizităm catedrale, ne uităm la locuințele noastre și parcă ne cutremurăm atunci când îl auzim pe Isus spunând: „Despre lucrurile acestea pe care le vedeţi, vor veni zile în care nu va rămâne piatră peste piatră care să nu fie dărâmată” (Lc 21,6). Chiar credem că din ceea ce vedem „nu va rămâne piatră peste piatră”? Cei din timpul lui Isus nu au crezut! Oare noi suntem mai buni decât ei? Suntem noi mai credincioși, mai fideli Cuvântului divin?
Același Domn Isus ne spune: „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece” (Lc 21,33). Cuvintele sale se vor împlini. Însă ceea ce contează cu adevărat pentru noi, ceea ce stă în centrul cuvântului său, nu este distrugerea acestei lumi – când și cum va fi –, ci lumea cea nou și mântuirea noastră. În centrul mesajului divin stă acea „domnie care va fi veşnică şi care nu va fi distrusă niciodată” (cf. Dan 2,44). Pe cei care sunt adevărați creștini îi înteresează și așteaptă cu nerăbdare întoarcerea Domnului Isus, atunci când va veni să ne ia cu el în casa Tatălui, în împărăția veșnică (cf. In 14,1-3).
Credința că Isus vine, credința într-un Dumnezeu care vine să ne poarte spre un loc de odihnă, ne ajută să nu ne speriem, să nu ne descurajăm în fața fragmentului evanghelic din această zi. Evanghelia vorbește despre războaie și revolte, cutremure, epidemii și foamete, fapte infricoșătoare, însă scopul evangheliei nu este să ne sperie. Suntem și așa destul de speriați. Nu avem nevoie de Evanghelie pentru aceasta! Scopul evangheliei este să ajungem la cunoașterea lui Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Acesta este și scopul Bisericii: să-l cunoaștem și să-l iubim pe Dumnezeu, să credem în el și să ajungem la mântuirea dăruită nouă prin Cristos.
Aceasta este fericita noastră speranță cu care ascultăm și primim în viața noastră Evanghelia: într-o zi vom intra în odihna Tatălui și ne vom bucura contemplând chipul său! Cât de sublim este misterul: noi îl vom vedea pe Dumnezeu așa cum este! „Vom intra în odihna ta, Doamne, și vom vedea chipul tău”. Abia atunci vom vedea adevărata frumusețe: chipul Tatălui… Este cel mai frumos vis al inimii treze, este cea mai puternică speranță a omului care crede!
Evanghelia și Biserica ne ajută să ne pregătim pentru acea zi. Ele sunt călăuza noastră ca în mijlocul unei lumi încercate, noi să fim martorii speranței care nu dezamăgește: mântuirea adusă de Cristos.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 21,5-11 În acel timp, unora care vorbeau despre templu că este ornat cu pietre frumoase şi daruri votive, Isus le-a spus: 6 „Cât despre lucrurile acestea pe care le vedeţi, vor veni zile în care nu va rămâne piatră peste piatră care să nu fie dărâmată”. 7 Ei l-au întrebat: „Învăţătorule, când vor fi acestea şi care va fi semnul că ele au să se întâmple?” 8 El le-a zis: „Vedeţi să nu fiţi înşelaţi, căci vor veni mulţi în numele meu, spunând: «Eu sunt!» şi: «Timpul este aproape!» Nu mergeţi după ei! 9 Când veţi auzi despre războaie şi revolte, nu vă temeţi, căci trebuie să se întâmple acestea mai întâi, însă nu va fi îndată sfârşitul!” 10 Apoi le spunea: „Se va ridica un neam împotriva altui neam şi o împărăţie împotriva altei împărăţii. 11 Vor fi cutremure mari şi, în diferite locuri, foamete şi epidemii; vor fi fapte înfricoşătoare şi semne mari din cer”.
De asemenea, puteți utiliza una dintre posibilitățile de mai jos pentru a fi alături de cei care trăiesc vremuri grele și triste.
Singuri putem face (prea)puțin, împreună putem oferi mult mai mult. Încă nu e (prea) târziu!
„Dăruind vei dobândi!”
Ajută un copil să meargă la școală! Luptă împotriva abandonului școlar! Dăruiește pentru cei mai săraci dintre săraci.
Susține proiectele Paxlaur prin: PayPal: paxlaur@yahoo.com; RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu.
7.00 €
„Orice faceți, să faceți din inimă ca pentru Domnul, și nu ca pentru oameni, știind că veți primi de la Domnul răsplata moștenirii. Pe Domnul Cristos îl slujiți” (Col 3,23-24).
1 Când s-a terminat nunta, Tobít l-a chemat pe Tobía, fiul său, şi i-a zis: „Copile, vezi să dai plata omului care a mers cu tine şi pune ceva în plus la plată!”. 2 El i-a zis: „Tată, cât să-i dau ca plată? Nu aş rămâne păgubit nici dacă i-aş da jumătate din bunurile pe care le-am adus cu mine. 3 Pe mine m-a adus înapoi sănătos; pe soţia mea a vindecat-o; a adus argintul împreună cu mine şi pe tine te-a vindecat. Cât să-i dau ca plată?”. 4 Tobít i-a răspuns: „Este drept să ia jumătate din toate bunurile cu care a venit”. 5 L-a chemat şi i-a zis: „Ia jumătate din toate bunurile cu care ai venit ca plată pentru tine şi mergi sănătos!”.
6 Atunci el i-a chemat pe amândoi deoparte şi le-a zis: „Binecuvântaţi-l pe Dumnezeu şi daţi mărturie în faţa tuturor celor vii pentru lucrurile bune pe care le-a făcut cu voi! Lăudaţi-l şi cântaţi numele lui! Faceţi cunoscute cuvintele lui Dumnezeu tuturor oamenilor cu cinste! Nu încetaţi să daţi mărturie despre el! 7 Taina regelui e bine să o ţii ascunsă, dar faptele lui Dumnezeu să le faci cunoscute şi să dai mărturie cu cinste! Faceţi binele şi răul nu va da peste voi!
8 Este bună rugăciunea [făcută] în adevăr şi pomana cu dreptate: este mai bună decât bogăţia cu nedreptate. Mai bine să faci pomană decât să aduni aur. 9 Pomana te scapă de la moarte şi ea curăţă orice păcat. Cei care fac pomană vor fi umpluţi de viaţă. 10 Cei care săvârşesc păcat şi nedreptate sunt duşmanii propriului suflet.
11 Vă voi arăta tot adevărul şi nu voi ascunde nimic de la voi; v-am arătat deja şi v-am spus: «Taina regelui e bine să o ţii ascunsă, dar faptele lui Dumnezeu să le faci cunoscute, premărindu-l». 12Acum, când vă rugaţi tu şi Sára, eu prezentam memorialul rugăciunii voastre înaintea gloriei Domnului. Iar când tu îi îngropai pe cei morţi, la fel. 13 Când nu ai ezitat să te scoli şi să părăseşti prânzul, să mergi şi să-l iei pe cel mort, eu eram trimis la tine să te încerc. 14 La fel m-a trimis Dumnezeu ca să vă vindec pe tine şi pe Sára, nora ta. 15 Eu sunt Rafaél, unul dintre cei şapte îngeri care stau şi umblă înaintea gloriei Domnului”.
16 Cei doi s-au tulburat, au căzut cu faţa [la pământ] şi s-au înspăimântat. 17 Dar el le-a zis: „Nu vă temeţi! Pacea să fie cu voi! Binecuvântaţi-l pe Dumnezeu în toţi vecii! 18 Eu când eram cu voi, nu din bunăvoinţa mea eram cu voi, ci din voia lui Dumnezeu. Pe el binecuvântaţi-l în toate zilele şi lui să-i cântaţi! 19 Aţi văzut că nu mâncam nimic, ci aţi avut o vedenie. 20 Acum, binecuvântaţi-l pe Domnul pe pământ şi daţi mărturie lui Dumnezeu! Iată, eu urc la cel care m-a trimis! Puneţi în scris toate câte vi s-au întâmplat!”. Apoi a plecat. 21 Ei s-au ridicat şi nu au mai putut să-l vadă. 22 Îl binecuvântau, îi cântau lui Dumnezeu şi dădeau mărturie despre el pentru toate aceste fapte mari ale sale şi pentru cum li s-a arătat îngerul lui Dumnezeu.