Arhive pentru ‘Scriptura’

Doi pesimiști… vindecați

Dacă nu simțim nevoia irezistibilă
să vorbim despre Cristos
înseamnă că încă nu l-am întâlnit.
Sau poate că l-am întâlnit,
dar nu l-am recunoscut!

Imagine a primei comunități creștine imediat după răstignirea și moartea lui Isus, cei doi ucenici – oameni speriați, dezamăgiți, triști, pesimiști etc. – au fost privilegiați: întâlnirea cu Cristos i-a transformat din pesimiști în vestitorii fericirii. Dintre toate aparițiile celui înviat, aceasta – în drum spre Emaus – are un farmec deosebit: fascinează prin trecerea de la tristețe la fericire, de la pesimism la speranță, de la frică și tăcere la proclamarea celui mai mare mister: Isus Cristos a înviat!

Cât de triști, pesimiști, decepționați au plecat de la Ierusalim spre Emaus și cât de fericiți se întorc la Ierusalim!!! L-au recunoscut pe Cristos, Domnul și Învățătorul lor, la frângerea pâinii și au fost transformați! 

În biserică, pentru a participa la Sfânta Liturghie, putem intra oricum, dar nu putem ieși oricum. Indiferent de problemele, grijile, tristețile pe care le aducem în inima noastră atunci când intrăm pentru a-l întâlni pe Cristos, după sfânta Liturghie, atunci când ieșim, trebuie să se vadă că l-am întâlnit pe Cristos și ne-am lăsat transformați de el. Dacă după ce participăm la sfânta Liturghie nu simțim nevoia asemenea ucenicilor de la Emaus să ne ridicăm, să ieșim și să vorbim despre experiența noastră cu Cristos, despre întâlnirea noastră cu Domnul și Dumnezeul nostru, înseamnă că încă nu-l recunoaștem prezent la „frângerea pâinii”. Ce înseamnă pentru noi Liturghia? Ce simțim când ascultăm Cuvântul Domnului? Ce simțim când participăm la „frângerea pâinii”? Ce trăim atunci când „simțim” cum pâinea și vinul devin trupul și sângele lui Cristos? Ce facem după ce ne împărtășim? 

Deși participăm la sfânta Liturghie, deși suntem prezenți atunci când pâinea și vinul devin trupul și sângele lui Cristos, necredința noastră ne face să fim deseori destinatarii acestor cuvinte ale divinului Mântuitor: „O, nepricepuților și greoi de inimă în a crede…” (Lc 24,25).

Și despre noi se poate spune: „ochii le erau ținuți ca să nu-l recunoască” (Lc 24,16). Ce anume ține „ochii” noștri pentru a nu-l recunoaște? Păcatul? Indiferența? Pesimismul? Tristețea? Superficialitatea? Obișnuința? Uneori nu-l recunoaștem tocmai pentru că ne-am făurit propria imagine despre Dumnezeu, propriul „chip” al lui Mesia, vrem un Dumnezeu conform cu viața, planurile și obiceiurile noastre, și nicidecum o viață conformă cu planurile lui Dumnezeu. Ni se pare mai ușor ca Dumnezeu să facă voința noastră, decât noi să împlinim voința lui.

Pentru aceasta, noi care stăm zilnic sau săptămânal în biserică și participăm la sacramente, trebuie să ne rugăm cu mai multă insistență pentru ca tocmai participarea la sacramentul lui Cristos să ne transforme cu adevărat în creaturi noi: să-l lăsăm pe Cristos să ne explice Scripturile și să înflăcăreze inima noastră; să-l recunoaștem la frângerea pâinii și să-l vestim fraților noștri; să renunțăm la tot ce ne ține „ochii” închiși și ne împiedică să-l recunoaștem pe Cristos prezent în Sacramente, în Sfânta Scriptură și în aproapele, mai ales în cei săraci și suferinzi.

Dacă nu simțim nevoia irezistibilă să vorbim despre Cristos înseamnă că încă nu l-am întâlnit. Sau poate că l-am întâlnit, dar nu l-am recunoscut! Ce se întâmplă cu noi după Liturghie? 


Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 24,13-35
În aceeaşi zi, prima a săptămânii, iată că doi dintre discipolii lui Isus se duceau spre un sat al cărui nume era Emaus, care era cam la şaizeci de stadii de Ierusalim. 14 Aceştia vorbeau între ei despre toate cele întâmplate. 15 Pe când vorbeau şi se întrebau, Isus însuşi, apropiindu-se, mergea împreună cu ei. 16 Dar ochii lor erau ţinuţi să nu-l recunoască. 17 El le-a spus: „Ce înseamnă aceste cuvinte pe care le schimbaţi între voi pe drum?” Ei s-au oprit trişti. 18 Unul dintre ei, numit Cleopa, răspunzând, i-a spus: „Numai tu eşti străin în Ierusalim şi nu ştii cele petrecute în zilele acestea?” 19El le-a zis: „Ce anume?” Ei au spus: „Cele despre Isus Nazarineanul, care era profet puternic în faptă şi cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor. 20 Cum arhiereii şi conducătorii noştri l-au dat să fie condamnat la moarte şi l-au răstignit. 21 Noi speram că el este cel care trebuia să elibereze Israelul; dar, cu toate acestea, iată, este a treia zi de când s-au petrecut aceste lucruri! 22 Ba mai mult, unele femei dintr-ale noastre ne-au uimit. Fuseseră la mormânt dis-de-dimineaţă 23 şi, negăsind trupul lui, au venit spunând că au avut vedenii cu îngeri care spun că el este viu. 24 Unii dintre cei care sunt cu noi au mers şi ei la mormânt şi au găsit aşa cum au spus femeile, dar pe el nu l-au văzut”. 25 Atunci le-a spus: „O, nepricepuţilor şi greoi de inimă în a crede toate cele spuse de profeţi! 26 Oare nu trebuia Cristos să sufere acestea şi să intre în gloria sa?” 27 Şi, începând de la Moise şi toţi profeţii, le-a explicat din toate Scripturile cele referitoare la el. 28 Când s-au apropiat de satul spre care mergeau, el s-a făcut că merge mai departe. 29 Dar ei l-au îndemnat insistent: „Rămâi cu noi, pentru că este seară şi ziua e de acum pe sfârşite!” Atunci a intrat să rămână cu ei. 30Şi, pe când stătea la masă cu ei, luând pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o şi le-a dat-o lor. 31 Atunci li s-au deschis ochii şi l-au recunoscut, dar el s-a făcut nevăzut dinaintea lor. 32 Iar ei spuneau unul către altul: „Oare nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne explica Scripturile?” 33 Şi, ridicându-se în acelaşi ceas, s-au întors la Ierusalim. I-au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe cei care erau cu ei, 34 care le-au zis: „Domnul a înviat într-adevăr şi s-a arătat lui Simon”. 35 Iar ei le-au povestit cele de pe drum şi cum a fost recunoscut de ei la frângerea pâinii.

Cuvântul Domnului


Ce mare har să știi să citești! Ajută un copil să învețe să citească, să meargă la școală și să se bucure de viața aceasta minunată! SPRIJINĂ și tu UN COPIL care riscă să abandoneze ȘCOALA și VIAȚA!

Cei care doresc pot susține blogul și proiectele Paxlaur (în special ajutorul acordat copiilor săraci pentru a nu abandona școala și viața!) fie prin PayPal (paxlaur@yahoo.com), fie prin contul RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Pentru alte detalii: paxlaur@yahoo.com Vă mulțumesc! Domnul să vă binecuvânteze! Pr. Laurențiu Dăncuță

€4.00

Eu cred!

Eu cred că într-adevăr așa a fost:

Căutau cum să-l prindă prin viclenie, ca să-l ucidă.
E. Peste două zile aveau să fie Paştele şi Azimele, iar arhiereii şi cărturarii căutau cum să-l prindă pe Isus prin viclenie ca să-l ucidă, 2 căci spuneau:
A. „Nu în timpul sărbătorii, ca să nu se răzvrătească poporul”.

A uns de mai înainte trupul meu pentru înmormântare.
3 E. Fiind în Betania în casa lui Simon Leprosul, pe când stătea la masă, a venit o femeie care avea un vas din alabastru cu mireasmă de nard curat, foarte scump, şi, spărgând vasul, i-a turnat pe cap. 4 Dar erau acolo unii care, indignaţi, ziceau unii către alţii:
A. „Pentru ce s-a făcut această risipă de mireasmă? 5 Căci mireasma aceasta ar fi putut fi vândută cu trei sute de dinari şi să se dea săracilor”.
E. Şi erau revoltaţi
împotriva ei. 6 Însă Isus a spus:
+. „Lăsaţi-o! De ce o necăjiţi?
A. făcut un gest frumos faţă de mine, 7 căci pe săraci îi aveţi întotdeauna cu voi şi oricând voiţi puteţi să le faceţi bine; pe mine însă nu mă aveţi întotdeauna. 8 Ea a făcut ce a putut: a uns de mai înainte trupul meu pentru înmormântare. 9 Adevăr vă spun, oriunde va fi predicată evanghelia în lumea întreagă, se va spune în amintirea ei şi ceea ce a făcut ea”.

I-au promis lui Iuda Iscarioteanul că-i vor da arginţi.
10 E. Iuda Iscariot, unul dintre cei doisprezece, a venit la arhierei ca să-l dea pe mâna lor. 11 Când au auzit, s-au bucurat şi i-au promis că-i vor da arginţi. Iar el căuta un moment potrivit ca să-l dea pe mâna lor.

Unde este camera mea în care să mănânc Paştele cu discipolii mei?
12 În prima zi a Azimelor, când se jertfea Paştele, discipolii săi i-au spus:
A. „Unde vrei să mergem să pregătim ca să mănânci Paştele?”
13 E. Atunci a trimis doi dintre discipolii săi şi le-a spus:
+. „Mergeţi în cetate şi vă va întâmpina un om care duce un urcior cu apă; mergeţi după el 14 şi, acolo unde va intra, spuneţi stăpânului casei că învăţătorul zice: «Unde este camera mea, în care să mănânc Paştele cu discipolii mei?» 15 El vă va arăta o sală mare la etaj, gata pregătită. Pregătiţi acolo pentru noi!”
16 E. Discipolii au ieşit şi au venit în cetate. Ei au găsit după cum le spusese şi au pregătit Paştele.

Unul dintre voi, care mănâncă cu mine, mă va trăda.
17 Când s-a înserat, a venit împreună cu cei doisprezece. 18 Şi, în timp ce stăteau la masă şi mâncau, Isus a spus:
+. „Adevăr vă spun, unul dintre voi, care mănâncă cu mine, mă va trăda!”
19 E. Atunci au început să se întristeze şi să-i spună unul după altul:
A. „Nu cumva eu?”
20 E. El le-a spus:
+. „Unul dintre cei doisprezece, cel care întinge cu mine în blid. 21 Într-adevăr, Fiul Omului merge după cum este scris despre el. Însă vai omului aceluia prin care Fiul Omului este trădat! Ar fi fost mai bine pentru omul acela dacă nu s-ar fi născut”.

Acesta este trupul meu. Acesta este sângele meu, al alianţei.
22 E. Şi, în timp ce mâncau, a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o, le-a dat-o şi le-a spus:
+. „Luaţi, acesta este trupul meu!”
23 E. Apoi, luând potirul şi mulţumind, l-a dat lor şi au băut din el toţi. 24 Şi le-a spus:
+. „Acesta este sângele meu, al alianţei, care se varsă pentru mulţi. 25 Adevăr vă spun că nu voi mai bea din rodul viţei până în ziua aceea când îl voi bea nou în împărăţia lui Dumnezeu!”

Înainte de a fi cântat cocoşul de două ori, de trei ori mă vei renega.
26 E. Şi, cântând imnuri, au ieşit spre Muntele Măslinilor. 27 Iar Isus le-a spus:
+. „Voi toţi vă veţi scandaliza, căci este scris: «Voi bate păstorul şi oile se vor risipi». 28 Dar după ce voi fi înviat, voi merge înaintea voastră în Galileea”.
29 E. Atunci Petru i-a zis:
A. „Chiar dacă toţi se vor scandaliza, eu nu”.
30 E. Dar Isus i-a zis:
+. „Adevăr îţi spun că tu, astăzi, în această noapte, înainte de a fi cântat cocoşul de două ori, de trei ori mă vei renega”.
31 E. Iar el spunea şi mai insistent:
A. „Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu tine, nu te voi renega”.
E. Şi toţi ziceau la fel.

A început a se înfiora şi a se nelinişti.
32 Apoi au venit într-un loc al cărui nume era „Ghetsemani” şi le-a spus discipolilor săi:
+. „Staţi aici până când mă voi ruga!”
33 E. Isus i-a luat cu sine pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan şi a început a se înfiora şi a se nelinişti 34 şi le-a spus:
+. „Sufletul meu este trist până la moarte; rămâneţi aici şi vegheaţi!”
35 E. Şi, mergând puţin mai în faţă, a căzut la pământ şi se ruga ca, dacă este posibil, să treacă de la el ceasul acela, 36 zicând:
+. „Abba, Tată! Pentru tine totul este posibil. Îndepărtează de la mine potirul acesta! Însă nu ceea ce vreau eu, dar ceea ce vrei tu”.
37 E. Apoi a venit şi i-a găsit dormind. Atunci i-a zis lui Petru:
+. „Simon, dormi? Nu ai putut să veghezi nici măcar un ceas? 38 Vegheaţi şi rugaţi-vă ca să nu intraţi în ispită! Căci sufletul este plin de avânt, dar trupul este slab”.
39 E. Şi, plecând din nou, s-a rugat spunând aceleaşi cuvinte.
40 A. venit din nou şi i-a găsit dormind, căci ochii lor erau îngreuiaţi şi nu ştiau ce să-i răspundă.
41 A. venit a treia oară şi le-a spus:
+. „Dormiţi mai departe şi odihniţi-vă! Ajunge!
A. venit ceasul. Iată, Fiul Omului este dat pe mâna păcătoşilor! 42 Ridicaţi-vă, să mergem! Iată, cel care mă trădează este aproape!”

Prindeţi-l şi duceţi-l sub pază.
43 E. Şi îndată, pe când încă mai vorbea, a venit Iuda, unul dintre cei doisprezece, şi împreună cu el o mulţime, cu săbii şi ciomege, din partea arhiereilor, a cărturarilor şi a bătrânilor, 44 iar trădătorul lui le dăduse un semn, spunând:
A. „Cel pe care îl voi săruta, acela este; prindeţi-l şi duceţi-l sub pază sigură!”
45 E. Venind, s-a apropiat îndată de el şi i-a spus:
A. „Rabbi!”
E. Şi l-a sărutat. 46 Atunci ei au pus mâna pe el şi l-au prins. 47 Însă unul dintre cei care erau de faţă, scoţându-şi sabia, l-a lovit pe servitorul arhiereului şi i-a tăiat urechea. 48 Luând cuvântul, Isus le-a zis:
+. „Aţi ieşit ca împotriva unui tâlhar, cu săbii şi cu ciomege, ca să mă prindeţi. 49 Zi de zi eram la voi şi învăţam în templu, şi nu m-aţi arestat. Dar aceasta-i ca să se împlinească Scripturile”.
50 E. Atunci, discipolii, părăsindu-l, au fugit cu toţii. 51 Însă îl urma un tânăr oarecare, acoperit numai cu o pânză pe trupul gol; l-au prins, 52 dar acesta, lăsând pânza, a fugit gol.

Tu eşti Cristos, Fiul Celui Binecuvântat?
53 L-au dus pe Isus în faţa marelui preot şi s-au adunat toţi arhiereii, bătrânii şi cărturarii. 54 Iar Petru l-a urmat de departe până în interiorul curţii marelui preot şi, stând împreună cu servitorii, se încălzea la foc. 55 Iar arhiereii şi tot Sinedriul căutau o mărturie împotriva lui Isus ca să-l dea la moarte, dar nu găseau, 56 căci mulţi dădeau mărturie falsă împotriva lui, dar mărturiile nu se potriveau. 57 Câţiva, ridicându-se, dădeau mărturie falsă împotriva lui, zicând:
58 A. „Noi l-am auzit pe acesta, spunând: «Eu voi distruge acest templu făcut de mâini omeneşti şi în trei zile voi construi un altul, nefăcut de oameni»”.
59 E. Dar nici aşa mărturia lor nu se potrivea. 60 Atunci marele preot, ridicându-se în mijlocul lor, l-a întrebat pe Isus:
A. „Nu răspunzi nimic? Ce mărturie dau aceştia împotriva ta?”
61 E. Însă el tăcea şi nu răspundea nimic. Marele preot l-a întrebat din nou şi i-a spus:
A. „Tu eşti Cristos, Fiul Celui Binecuvântat?”
62 E. Isus a zis:
+. „Eu sunt. Şi-l veţi vedea pe Fiul Omului stând la dreapta puterii şi venind pe norii cerului”.
63 E. Atunci marele preot şi-a sfâşiat hainele şi a spus:
A. „Ce nevoie mai avem de martori? 64 Aţi auzit blasfemia. Ce vi se pare?”
E. Toţi l-au condamnat ca fiind vinovat de moarte. 65 Unii au început să-l scuipe şi, acoperindu-i faţa, îl loveau spunându-i:
A. „Profeţeşte!”
E. Iar servitorii îi dădeau palme.

Nu-l cunosc pe omul acesta despre care vorbiţi.
66 Pe când Petru era jos, în curte, a venit una dintre servitoarele marelui preot 67 şi, văzându-l pe Petru încălzindu-se, l-a privit fix şi i-a zis:
A. „Şi tu erai cu Nazarineanul, cu Isus”.
68 E. Dar el a negat, spunând:
A. „Nu ştiu, nu înţeleg ce zici!”
E. Şi a ieşit afară în faţa curţii. Şi a cântat cocoşul. 69 Iar servitoarea, văzându-l, a început din nou să le spună celor care stăteau acolo:

A. „Acesta este dintre ei”.
70 E. Dar el a negat din nou. După câtva timp, cei care stăteau acolo i-au spus din nou lui Petru:
A. „Cu adevărat eşti dintre ei, căci eşti galileean”.
71 E. Iar el a început să se blesteme şi să jure:
72 A. „Nu-l cunosc pe omul acesta despre care vorbiţi”.
E. Şi îndată cocoşul a cântat a doua oară. Atunci, Petru şi-a adus aminte de cuvântul pe care i-l spusese Isus: „Înainte ca un cocoş să cânte de două ori, de trei ori mă vei renega”. Şi a izbucnit în plâns.

Vreţi să vi-l eliberez pe regele iudeilor?
Vei zămisli şi vei naşte un fiu.
15,1 E. Dis-de-dimineaţă, făcând consiliu, arhiereii, împreună cu bătrânii şi cărturarii şi tot Sinedriul, legându-l pe Isus, l-au dus şi l-au predat lui Pilat. 2 Pilat l-a întrebat:
A. „Tu eşti regele iudeilor?”
E. El i-a răspuns:
+. „Tu zici”.
3 E. Iar arhiereii îl acuzau de multe lucruri. 4 Pilat l-a întrebat din nou:
A. „Nu răspunzi nimic? Iată de câte lucruri te acuză!”
5 E. Dar Isus n-a mai răspuns nimic, încât Pilat se mira. 6 Cu ocazia sărbătorilor, le elibera un deţinut pe care îl cereau ei. 7 Pe atunci era închis un oarecare Baraba, care, împreună cu nişte răzvrătiţi, în timpul unei revolte, comiseseră crimă. 8 Mulţimea a urcat şi a început să ceară să le facă aşa cum făcea întotdeauna. 9 Pilat le-a răspuns:
A. „Vreţi să vi-l eliberez pe regele iudeilor?”
10 E. Căci ştia că din invidie îl dăduseră arhiereii pe mâna lui. 11 Însă arhiereii instigau mulţimea ca să-l elibereze mai degrabă pe Baraba. 12 Pilat le-a spus din nou:
A. „Atunci ce să fac cu cel pe care îl numiţi regele iudeilor?”
13 E. Iar ei au strigat iarăşi:
P. „Răstigneşte-l!”
14 E. Pilat le-a spus:
A. „Dar ce rău a făcut?”
E. Însă ei strigau mai tare:
P. „Răstigneşte-l!” 
15 E. Astfel, Pilat, voind să facă pe placul mulţimii, le-a eliberat pe Baraba, iar pe Isus, după ce a fost biciuit, l-a dat să fie răstignit.

Împletind o coroană de spini, i-au pus-o pe cap.
16 Soldaţii l-au adus în curte, adică în pretoriu, şi au adunat toată cohorta. 17 L-au îmbrăcat cu o haină de purpură şi, împletind o coroană de spini, i-au pus-o pe cap. 18 Apoi au început să-l salute:
P. „Bucură-te, rege al iudeilor!”
19 E. Şi-l loveau peste cap cu o trestie, îl scuipau şi, căzând în genunchi, se prosternau înaintea lui. 20 Şi, după ce şi-au bătut joc de el, l-au dezbrăcat de haina de purpură şi l-au îmbrăcat cu hainele lui. Apoi l-au dus afară ca să-l răstignească.

L-au dus la locul numit Golgota.
21 Au constrâns un trecător, un oarecare Simon din Cirene, care venea de la câmp, tatăl lui Alexandru şi al lui Rufus, ca să ducă crucea lui Isus. 22 L-au dus la locul numit „Golgota”, care, tradus, înseamnă „locul Craniului”. Şi a fost socotit cu cei fărădelege. 23 Şi i-au dat vin înmiresmat, dar el nu a luat. 24 Apoi l-au răstignit şi, împărţind hainele lui, au aruncat zarurile pentru ele, care ce să ia. 25 Era ceasul al treilea când l-au răstignit. 26 Era scrisă inscripţia condamnării lui: „Regele Iudeilor”. 27 Împreună cu el au răstignit şi doi tâlhari, unul la dreapta şi altul la stânga lui. 28 Astfel s-a împlinit Scriptura care spune: „Şi a fost socotit cu cei fărădelege”.

Pe alţii i-a salvat, dar pe sine nu se poate salva.
29 Cei care treceau rosteau blasfemii împotriva lui, clătinând din cap şi spunând:
A. „Hei, tu, care dărâmi templul şi-l construieşti în trei zile, 30 salvează-te pe tine însuţi coborând de pe cruce!”
E. 31 La fel şi arhiereii, între ei, îl luau în râs împreună cu cărturarii şi spuneau:
A. „Pe alţii i-a salvat, pe sine nu se poate salva. 32 Cristos, regele Israelului, să coboare acum de pe cruce ca să vedem şi să credem!”
E. Îl insultau şi cei răstigniţi cu el.

Scoţând un strigăt puternic, Isus şi-a dat sufletul.
33 Fiind ceasul al şaselea s-a făcut întuneric pe întreg pământul până la ceasul al nouălea. 34 La ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas puternic:
+. Eloí, Eloí, léma sabactáni?”,
E. care, tradus, înseamnă:
+. Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?”
35 E. Unii dintre cei care erau de faţă, auzindu-l, spuneau:
A. Iată, îl cheamă pe Ilie!”
36 E. Cineva, alergând, a înmuiat un burete în oţet şi, punându-l într-o trestie, i-a dat să bea, spunând:
A. Lăsaţi, să vedem dacă vine Ilie ca să-l ia jos!”
37 E. Dar Isus, scoţând un strigăt puternic, şi-a dat sufletul.

Aici se îngenunchează şi se face o pauză.

38
 Atunci catapeteasma templului s-a sfâşiat în două, de sus până jos. 39 Când centurionul care stătea în faţa lui a văzut cum şi-a dat sufletul, a spus:
A. Cu adevărat acest om era Fiul lui Dumnezeu!”
40 E. Erau şi câteva femei care priveau de departe; printre ele: Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacob cel Mic şi a lui Ioses, şi Salomé, 41 care îl urmau de când era în Galileea şi îl slujeau; şi multe altele care urcaseră cu el la Ierusalim.

Iosif a rostogolit piatra la intrare în mormânt.
42 Când s-a făcut seară, întrucât era ziua Pregătirii, care este ajunul sâmbetei, 43 a venit Iosif din Arimateea, membru respectat în Sinedriu, care aştepta şi el împărăţia lui Dumnezeu, şi a îndrăznit să intre la Pilat şi să ceară trupul lui Isus. 44 Pilat s-a mirat că murise deja şi, chemându-l pe centurion, l-a întrebat dacă a murit de mult. 45 Aflând de la centurion, i-a dăruit lui Iosif trupul. 46 Iosif, cumpărând un giulgiu, a luat jos trupul, l-a înfăşurat în giulgiu şi l-a pus într-un mormânt care fusese săpat în stâncă. Apoi a rostogolit piatra la intrarea în mormânt. 47 Iar Maria Magdalena şi Maria, mama lui Ioses, priveau unde l-au pus.

Cuvântul Domnului

Pătimirea Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 14,1-15,47

S-a împlinit (Iosifel și Augustin)

Atunci când reculegerea sau ocupațiile călugărului nu-l împingeau afară din chilie, Iosifel se așeza într-un colț și citea. Din când în când ajungea în mâinile lui Cartea tocită de timp și rugăciune a bătrânului Augustin. Era atât de entuziasmat, încât bătăile inimii acopereau respirația și foșnetul filelor sacre. Clipea rar: i se părea – și se temea! – că timpul trece mai repede dacă închizi ochii, chiar și numai pentru o clipă. Iar el avea nevoie de timp, mult timp pentru a sorbi „arta slujirii” ce picura din Cartea cărților direct în inima lui înflăcărată. 

Citea filă cu filă. Fiecare cuvânt se așeza în inima lui ca piesele unui puzzle menit să creeze în el imaginea slujirii și a smereniei. Era răbdător cu fiecare verset: îl șlefuia până-i găsea locul în inimă și-l purifica până-și manifesta toată bogăția ascunsă printre litere. Totul i se părea strălucitor, măreț! N-ar fi crezut că poate găsi atâta viață și lumină într-o carte…

Era fascinat de sublinierile și notițele de pe marginea foilor uzate: meditații, întrebări, rugăciuni, dubii, clarificări, hotărâri… În dreptul cuvintelor lui Isus – „Să nu socotiți că am venit să desființez Legea sau Profeții! Nu am venit să desființez, ci să împlinesc…” (Mt 5,17-20) – cu greu reușea să deslușească slovele tremurânde ale maestrului său: „Doamne, dă inimii mele conștiința împlinirii desăvârșite a voinței tale; luminează-mi mintea să înțeleg voința ta; revarsă Duhul tău asupra mea ca să am puterea de a îndeplini ceea ce Legea ta poruncește cu iubire inimii mele. Faptele mele să nu contrazică Legea ta. Comportamentul meu să nu desființeze Legea ta din inima aproapelui meu”… Restul cuvintelor erau acoperite cu lacrimi și nu se mai deslușeau… 

Mintea lui Iosifel însă era deja oprită la „împlinirea Legii”, la desăvârșirea Legii. Isus și Legea… Isus și Decalogul. Isus și Vechiul Testament. Isus și Profeții. Isus și el, ființă nedesăvârșită… El nu avea încă darul lacrimilor, deși simțea cum inima i se pregătea să devină izvor… Avea nevoie de ajutorul Maestrului!

Încă din primele zile de când i se îngădui să rămână în chilia călugărului Augustin pentru lectură și meditație, învățase trucul de a rupe liniștea și de a smulge înțelepciune din inima bătrânului învățător. Tot ce trebuia să facă era să repete cu șoapte mari versetul care-l tulbura… Astfel, în chilia cu cele două suflete, începură să răsară șoapte: „Adevăr vă spun, mai înainte de a trece cerul și pământul, nicio iotă și nicio linioară nu va trece din Lege până ce nu se vor împlini toate” (Mt 5,18)…

Bătrânul întoarse ușor privirea-i blândă ca un copil fericit și-l întrebă la fel de șoptit:

-Astăzi cât te-ai rugat înainte să citești?

-M-am rugat toată dimineața în capelă, părintele meu. Am fost și la Liturghie. Preotul m-a împărtășit. Și am făcut și meditație. Și rozariul. Nu e suficient? 

-Iosifel, cât te-ai rugat cerând harul de a înțelege ceea ce citești și, mai ales, de a pune în practică ceea ce citești și înțelegi că trebuie să faci?

-Păi… un pic tot m-am rugat, însă m-am grăbit să citesc. Vreau să termin Cartea cât mai repede…. Tare mult îmi place când văd că…

-Să o termini? Și bătrânul, zâmbind drăgăstos, lăsă să i se vadă dinții strălucitori printre barba ninsă de ani. Nu ai cum să termini această Carte, dragul meu Iosifel. Aceasta nu e o carte de citit. Aceasta este Cartea! Aceasta este Scriptura noastră. Aceasta este hrana noastră de fiecare zi. Până în ultima zi. Până în ultima clipă. 

Și oprindu-se bruscă, făcu să intre din nou liniștea în chilie…

De data aceasta răspunsul nu era ascuns în inima bătrânului Augustin, ci era în rugăciune… 

Se ridică hotărât să meargă în capelă. Iosifel avea două încăperi din care sorbea înțelepciunea slujirii: capela Divinului Învățător și chilia bătrânului călugăr Augustin. Acum avea nevoie de Isus. Întinzând Cartea călugărului, salută și … în loc de răspuns primi o foaie proaspăt iscălită de bătrân. În fața altarului din capela mănăstirii începu să citească: „Isus este singurul care a împlinit cu desăvârșire voința Tatălui. Noi ceilalți suntem păcătoși. Toți. Cel dintâi sunt eu. Primul și cel mai mare păcătos. Tocmai pentru aceasta trebuie să cred și mai mult în milostivirea Tatălui și în iubirea desăvârșită, perfectă, completă a Fiului. Tocmai pentru aceasta voi implora zilnic în rugăciune și post lumina și forța Duhului Sfânt pentru ca să nu zădărnicesc Crucea lui Cristos, să nu zădărnicesc jertfa și cuvintele Mântuitorului: S-a împlinit (In 19,30). Cristos, cel în care Tatăl își găsește toată bucuria (Mc1,11) și în care s-a împlinit toată Legea și toți Profeții, era pe Cruce nu de frica Legii, ci din iubire față de Tatăl și față de oameni, față de mine. Ah, cât m-a iubit! Din iubire a împlinit voința Tatălui nelăsând să treacă „nicio iotă și nicio linioară”, acoperind toate lipsurile mele, purificând tot păcatul meu, toată viața mea. Totul din iubire! A împlinit Legea și Profeții din iubire. A acoperit și îmbrățișat totul în iubire. Acea iubire care este mai presus de Lege. Legea ajută viața, o face să crească, o ocrotește interzicând tot ceea ce ar putea să o distrugă. Da, Legea ne ocrotește viața, însă doar iubirea o desăvârșește! Iubirea e singura limită pentru cel care crede în Dumnezeu și-l slujește printre oameni! Slujirea dezinteresată, acea slujirea animată de iubire va salva lumea! Această slujire te va împlini și te va ajuta să împlinești toată Legea și toți Profeții, toată voința Tatălui! Iubește(-l pe Dumnezeu) și fă ce vrei. Da, slujirea va salva lumea și te va împlini!”.


Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 5,17-19
În acel timp, Isus îi învăţa pe discipolii săi, zicând: „Să nu socotiţi că am venit să desfiinţez Legea sau Profeţii! Nu am venit să desfiinţez, ci să împlinesc. 18 Căci, adevăr vă spun, mai înainte de a trece cerul şi pământul, nicio iotă şi nicio linioară nu va trece din Lege până ce nu se vor împlini toate. 19 Aşadar, cel care va încălca una dintre aceste porunci mai mici şi-i va învăţa astfel pe oameni va fi numit cel mai mic în împărăţia cerurilor. Dar dacă cineva le va împlini şi va învăţa astfel, acesta va fi numit mare în împărăţia cerurilor”.

Cuvântul Domnului


maica-tereza_omul-si-slujirea

Ajută un copil să cunoască bucuria de a putea citi…

Susține blogul și proiectele Paxlaur prin: PayPal: paxlaur@yahoo.com; RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Mulțumesc din suflet!

€7.00

%d blogeri au apreciat: