Arhive pentru ‘Scriptura’

Oare cum va fi? 

Este ceva natural și denotă maturitate spirituală ca, măcar din când în când, să medităm la cele trei lucruri de pe urmă: moartea, judecata, Paradisul sau Iadul. Medităm fără să fim speriați, fără teamă. O facem doar din dorința de a ne pregăti cât mai bine pentru aceste trei „lucruri”, realități, indiferent de vârstă. Moartea nu știm nici când va fi, nici cum ne va fi. Rămâne mister. Și e mai bine așa. 

La fel de misterios e și Paradisul sau Iadul. Sunt mari mistere, pline de surprize, după cum este scris: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut şi urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a pregătit Dumnezeu celor care îl iubesc pe el” (1Cor 2,9).. 

Însă judecata? Mereu mă gândeam: oare cum va fi? Oare eu, fir de praf, voi sta în fața Domnului Preaînalt și voi fi judecat? Îl voi vedea? Ce mă va întreba? Ce răspunsuri va trebui să dau? Cum să mă pregătesc pentru acest examen? Voi trece proba? Admis? Respins? Admis fără loc, pe lista de așteptare a Purgatoriului? Ce va urma?… 

Toate aceste gânduri și griji mă frământau în timp ce, de la Cristos încoace, de fapt, știm cum va judecata. Știm deja întrebările și, culmea, putem pregăti răspunsurile. Ne-a spus el însuși, Examinatorul. Și ne-a spus atât de clar! Nu e loc de surprize atunci și acolo. Dar nici de modificări. Cam așa va fi și cam astea două sunt opțiunile, spune Domnul:

  1. „Veniţi, binecuvântaţii Tatălui meu, moşteniţi împărăţia care a fost pregătită pentru voi de la întemeierea lumii! Căci am fost flămând, şi mi-aţi dat să mănânc, am fost însetat, şi mi-aţi dat să beau, am fost străin, şi m-aţi primit, gol, şi m-aţi îmbrăcat, bolnav, şi m-aţi vizitat, am fost în închisoare, şi aţi venit la mine!” (Mt 25,34-36).

    sau
  2. „Plecaţi de la mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic pregătit pentru diavol şi îngerii lui! Căci am fost flămând, şi nu mi-aţi dat să mănânc, am fost însetat, şi nu mi-aţi dat să beau, am fost străin, şi nu m-aţi primit, gol, şi nu m-aţi îmbrăcat, bolnav şi în închisoare, şi nu m-aţi vizitat” (Mt25,41-43).

Atât! Aici e totul. Nimic mai simplu. Și totuși, nimic mai serios.

Mi-au venit aceste gânduri astăzi ascultând și meditând cuvântului Domnului din prima lectură de la Breviar: „Să nu te prezinți cu mâinile goale înaintea Domului” (Dt 16,16).

E clar ce avem de făcut. Și încă mai avem timp să ne facem bine temele pentru a nu tremura în fața celor trei lucruri de pe urmă: moartea, judecata, Paradisul sau Infernul. 

E prea puțin să spunem: „Meditează zilnic la cele trei lucruri de pe urmă și în veci nu vei păcătui”. E bine și așa, dar pare insuficient. E mult mai important să zicem și să trăim: „Meditează la cele trei lucruri de pe urmă și fă mereu binele, doar binele. Și fă-l plin de zel. Fă-l tuturor. Ca pentru Domnul” (Tit 2,14).

O duminică binecuvântată, o zi sfântă care să ne ajute să nu ne prezentăm cu mâinile goale înaintea Domnului. 

O experiență frumoasă, dar foarte puternică!

Citirea Bibliei are diferite motivații, un doar spirituale. Nu toți o citesc în spirit de credință și, mai ales, nu toți o interpretează conform cu tradiția și învățătura Bisericii. Pentru unii e doar o operă literară, pentru alții e „un fel” de manual de istorie, pentru alții sursă de inspirație prin profunzimea ei poetică și proverbială.

Însă pentru noi cei care credem în Isus Cristos, Biblia este cuvântul lui Dumnezeu. Este mesajul lui Dumnezeu pentru noi. Această carte sfântă – sau culegere de cărți -cuprinde vestea cea bună, cea mai bună veste: împlinirea tuturor profețiilor în Isus din Nazaret, Dumnezeu adevărat și om adevărat, care ne-a adus mântuirea prin patima, moartea și învierea sa. 

O experiență frumoasă, rodnică, dar și foarte puternică pentru toți cei pasionați de acest cuvânt sacru este să citim Biblia – mai ales Evangheliile! – și acolo unde întâlnim un nume propriu să punem numele nostru. Făcând acest lucru ne trezim față în față cu Dumnezeu, cu Isus Cristos, și auzim cuvintele pe care el ni le adresează direct. Vom simți cum Dumnezeu ne spune pe nume întocmai ca femeii din Samaria sau ca Mariei Magdalena, sau ca lui Petru. Sau poate ca lui Iuda. Sau ca fariseilor. Sau ca bolnavilor vindecați sau morților înviați. Sau ca Mariei. Sau ca ucenicilor și apostolilor… 

Acest exercițiu spiritual este o experiență extraordinară, cutremurătoare. Poate învia „morții”, în special mai ales pe cei care zac în suferințe sufletești. 

Putem începe această experiență chiar cu evanghelia din această zi. Unde ne găsim? Astăzi răsună pentru noi: „”Vai ţie, …., vai ţie, …! Căci dacă s-ar fi făcut în Tir şi Sidon minunile făcute în voi, de mult s-ar fi convertit îmbrăcându-se în sac şi punându-şi cenuşă pe cap. 14De aceea, la judecată va fi mai uşor pentru Tir şi Sidon decât pentru voi” (Lc 10,13-14).

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 10,13-16
În acel timp, Isus a spus: „Vai ţie, Corazin, vai ţie, Betsaida! Căci dacă s-ar fi făcut în Tir şi Sidon minunile făcute în voi, de mult s-ar fi convertit îmbrăcându-se în sac şi punându-şi cenuşă pe cap. 14De aceea, la judecată va fi mai uşor pentru Tir şi Sidon decât pentru voi. 15 Şi tu, Cafarnaum, oare vei fi înălţat până la
cer? Până în iad te vei prăbuşi. 16 Cine vă ascultă pe voi, pe mine mă ascultă. Cine vă dispreţuieşte pe voi, pe mine mă dispreţuieşte, iar cine mă dispreţuieşte pe mine îl dispreţuieşte pe cel care m-a trimis”.

Cuvântul Domnului

Confuzie…

Cunoaștem toți vechea zicală: „Câte Mării, atâtea pălării”. Într-o lume în care cu greu găsești răspunsuri identice de la persoane diferite, această zicală pare să fie reprezentativă pentru timpurile pe care le trăim. Dacă întrebăm în stânga ni se vorbește despre alb, în timp ce cei din dreapta ne vor vorbi despre negru. Cu siguranță îl vom găsi și pe cel care ne va vorbi despre gri. Iar confuzia în viața noastră este la ea acasă, mai ales în acest timp de pandemie. Primim și dăruim confuzie și ambiguitate.

Pentru astfel de momente, trebuie să răsune și în mintea noastră răspunsul lui Cristos: „Ce este scris în Lege? Cum citești?” (Lc 10,25-37) Cu siguranță argumentul prezentat de învățătorul legii – „Ce trebuie să fac ca să moștenesc viața veșnică?” – nu a fost ales la întâmplare. Este adevărat că intenția lui era „să-l pună la încercare”, însă argumentul ales era unul asupra căruia, atunci ca și acum, era confuzie. Iar Cristos, atunci ca și acum, face lumină îndemnând: privește spre izvoare, cercetează Legea, vezi ce te-au învățat Părinții.

Când în viața noastră lucrurile nu sunt clare, când ne temem de decizii, când nu mai știm drumul, să redeschidem Biblia, Legea, Sfinții Părinți. Să ne amintim cele 10 porunci. Sau măcar esența celor zece porunci: „iubiți-vă unii pe alții”. Sau măcar să nu facem altora ceea ce nu vrem să ni se facă nouă. Sau și mai bine: să facem altora doar ceea ce vrem să ni se facă nouă! Să ne lăsăm pătrunși de întrebarea lui Cristos: „Ce este scris în Lege? Cum citești?” Ce citim? Unde ne căutăm răspunsurile și cum ne formăm pentru a face alegeri bune? Poate că-i loc aici și pentru altă zicală: „Spune-mi ce citești, ca să-ți spun cine ești”. Ce lege este înscrisă în inima și conștiința noastră?Biblia, Legea, Sfinții Părinți, nu sunt izvoare depășite, nu sunt piese de muzeu care nu mai transmit nimic lumii de astăzi. Din păcate, noi nu mai suntem dispuși să trăim în conformitate cu învățătura sănătoasă pe care aceste izvoare ne-o transmit. Sufletul nostru se comportă ca un avion de muzeu care nu mai este capabil să se ridice la înălțimea Cerului, la înălțimea învățăturilor sănătoase. Ne-am trezit cu un suflet ca o epavă, plin de praf și neputincios! E timpul să ne întoarcem la izvoarele credinței noastre.

%d blogeri au apreciat: