„Vorbeşte, Doamne, sluga ta ascultă” (1Sam 3,10).

Şi astăzi cuvântul lui Dumnezeu se face auzit rar (cf. 1Sam 3,1) şi aceasta nu pentru că Dumnezeu nu mai vorbeşte, ci pentru că omul nu mai ştie să asculte şi să spună „Vorbeşte, Doamne, sluga ta ascultă” (1Sam 3,10). Astăzi spunem mai degrabă: „Ascultă, Doamne, slujitorul tău vorbeşte!”

Cuvântul lui Dumnezeu se face auzit rar pentru că lipsesc oameni şi preoţi ca Eli care să-şi dea seama că Domnul vorbeşte, cheamă şi să-i ajute şi pe ceilalţi să recunoască vocea (cf. 1Sam 3,8-9).

Cuvântul lui Dumnezeu se aude rar pentru că lipsesc oameni care asemenea lui Isus să se trezească dis de dimineaţă şi să alerge cu bucurie spre rugăciune, locul de întâlnire cu vocea Domnului, spaţiul în care glasul lui Dumnezeu inundă inima omului şi strigătul omului îl face pe cel atotputernic să asculte şi să binecuvânteze. Ne spune evanghelia zilei: „Dimineaţa următoare, pe când era încă întuneric, Isus s-a sculat şi s-a dus într-un loc retras, ca să se roage” (Mc 1,35).

Ceea ce nu lipseşte nici astăzi şi nu va lipsi niciodată e Domnul şi vocea sa care continuă să strige şi să cheme. El este cel care trece dincolo de limitele omului şi-l cheamă cu insistenţă  – e incredibilă răbdarea şi perseverenţa Domnului! – până ce acesta înţelege care este menirea lui şi spune împreună cu Samuel: „Vorbeşte, Doamne, slujitorul tău ascultă” (1Sam 3,10).

Miercuri, 11 ianuarie 2012 

Miercuri din saptamâna 1 de peste an
Ss. Honorata, fc.; Teodosie, calug.

LECTURA I

Vorbeşte, Doamne, sluga ta ascultă.

Citire din cartea întâi a lui Samuel 3,1-10.19-20
În zilele acelea, ¹ tânărul Samuel slujea Domnului înaintea preotului Eli. Cuvântul lui Dumnezeu se făcea rar auzit în această epocă şi viziunile nu erau dese. ² Într-o zi, Eli dormea în camera lui. Ochii îi slăbiseră şi nu mai putea să vadă bine. ³ Candela Domnului nu era încă stinsă şi Samuel era culcat în templul Domnului, unde se afla arca lui Dumnezeu. ⁴ Atunci Domnul l-a strigat: „Samuel!” Acesta a răspuns: „Sunt aici!” ⁵ Apoi a alergat la Eli şi i-a spus: „M-ai chemat, iată-mă!” Eli i-a răspuns: „Nu te-am chemat, du-te şi te culcă!” El s-a dus şi s-a culcat. ⁶ Domnul l-a chemat din nou: „Samuel!” Samuel s-a sculat, s-a dus la Eli şi i-a spus: „M-ai chemat, iată-mă!” Eli i-a răspuns: „Nu te-am chemat, fiul meu, du-te şi te culcă!” ⁷ Samuel nu-l cunoştea încă pe Domnul şi cuvântul Domnului nu-i fusese descoperit încă. ⁸ Domnul l-a chemat pe Samuel pentru a treia oară. Acesta s-a sculat, s-a dus la Eli şi i-a spus: „M-ai chemat, iată-mă!” Atunci Eli şi-a dat seama că Domnul îl chemase pe băiat. ⁹ Eli i-a spus lui Samuel: „Mergi şi te culcă. Dacă te mai cheamă o dată, răspunde-i: Vorbeşte, Doamne, sluga ta ascultă”. Samuel s-a dus şi s-a culcat la locul său. ¹⁰Domnul a venit, s-a apropiat de el şi l-a strigat ca mai înainte: „Samuel, Samuel!” Samuel a răspuns: „Vorbeşte, Doamne, sluga ta ascultă”. ¹⁹ Samuel a crescut în autoritate, pentru că Domnul era cu el şi nu lăsa neîmplinit nici unul din cuvintele lui. ²⁰ Tot Israelul, de la Dan până la Berşeba, a recunoscut că Samuel era cu adevărat un profet al Domnului. Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 39,2 şi 5.7-8a.8b-9.10 (R.: 8a şi 9a)
R.: Iată, vin, Doamne, să împlinesc voinţa ta!
² Mi-am pus toată nădejdea în Domnul;
el s-a aplecat spre mine şi mi-a ascultat strigătul.
⁵ Fericit este omul care-şi pune încrederea în Domnul,
care nu se alătură celor răzvrătiţi şi porniţi spre minciună. R.

⁷ Tu nu doreşti nici jertfă, nici ofrande;
tu mi-ai deschis urechile;
nu ceri nici ardere de tot, nici jertfă de ispăşire.
^8a Atunci am zis: „Iată, vin!” R.

^8b În sulul cărţii este scris despre mine
⁹ că trebuie să împlinesc voinţa ta, Dumnezeule.
Aceasta mă bucură,
Legea ta este în adâncul inimii mele. R.

¹⁰ Vestesc îndurarea ta, în adunarea cea mare;
nu-mi închid buzele, tu ştii lucrul acesta, Doamne! R.

ALELUIA In 10,27
(Aleluia) Oile mele ascultă glasul meu, spune Domnul; eu le cunosc pe ele şi ele mă urmează. (Aleluia)

EVANGHELIA
El a vindecat tot felul de bolnavi.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 1,29-39
În acel timp, ²⁹ ieşind Isus din sinagogă, a intrat în casa lui Simon şi Andrei împreună cu Iacob şi Ioan. ³⁰ Soacra lui Simon zăcea în pat, cuprinsă de febră. Îndată ce a ajuns, i-au vorbit despre bolnavă. ³¹ Isus s-a apropiat de ea, a prins-o de mână şi a ridicat-o; numaidecât a lăsat-o febra şi ea a început să-i servească. ³² Seara, după asfinţitul soarelui, au adus la el pe toţi bolnavii şi pe cei stăpâniţi de duhuri rele. ³³ Toată cetatea s-a adunat în faţa porţii. ³⁴ El a vindecat tot felul de bolnavi şi a alungat mulţi diavoli. Pe diavoli îi oprea să vorbească, pentru că ştiau cine este el. ³⁵ Dimineaţa următoare, pe când era încă întuneric, Isus s-a sculat şi s-a dus într-un loc retras, ca să se roage. ³⁶Simon şi ceilalţi care erau cu el s-au dus să-l caute. ³⁷ Când l-au găsit, i-au spus: „Toţi te caută”. ³⁸El le-a răspuns: „Să plecăm în altă parte prin satele vecine: vreau să predic şi acolo, căci pentru aceasta am venit”. ³⁹ A cutreierat deci toată Galileea, predicând prin sinagogile lor şi alungându-i pe diavoli.

Cuvântul Domnului