Splendoarea creației oglindește splendoarea Creatorului!

Preamărirea lui Dumnezeu în creaţie, in cartea lui Ben Sirah 42,15–43,13

Îmi voi aduce aminte de lucrările Domnului;
şi voi vesti tot ce am văzut:
prin cuvântul său a realizat Domnul lucrările sale
şi judecata prin voinţa sa.
După cum soarele, în strălucirea lui,
luminează fiecare lucru,
tot aşa slava Domnului străluceşte în toate lucrările sale.
Nici sfinţii lui Dumnezeu nu sunt în stare să descrie
toate faptele sale minunate,
pe care Domnul, stăpânul a toate, le-a stabilit cu tărie,
pentru ca universul să rămână trainic spre slava sa.
El pătrunde adâncurile abisului
ca şi inimile oamenilor
şi cunoaşte toate secretele lor.
Cel Preaînalt posedă toată ştiinţa,
are înaintea ochilor săi toată veşnicia,
vestind cele care au trecut şi cele care au să vină
şi descoperind tainele lucrurilor ascunse.
Nici un gând nu-i scapă,
nici un cuvânt nu-i rămâne ascuns.
El a pus în ordine minunile înţelepciunii sale,
el singur este dinaintea veacului şi până în veac;
nimic nu i se poate adăuga,
nimic nu i se poate lua
şi nu are nevoie de sfatul nimănui.
Cât sunt de frumoase toate lucrările lui,
până la cea mai mică scânteie pe care o putem observa!
Toate există şi rămân pentru totdeauna;
în orice situaţie, toate îl ascultă.
Toate le-a făcut perechi, unul în faţa celuilalt,
şi nu a făcut nimic incomplet.
Unul completează binele celuilalt.
Cine se poate sătura privind măreţia lui?
Mărirea înălţimii este puritatea firmamentului,
strălucirea cerului în viziunea gloriei.
Soarele, atunci când apare, vesteşte încă de la răsărit:
„Cât de minunată este lucrarea Celui Preaînalt!”
La amiază el usucă pământul
şi cine poate să reziste arşiţei lui?
Se suflă în cuptor pentru a obţine căldura,
dar soarele arde de trei ori mai tare munţii,
suflând aburi de foc,
şi, cu razele strălucitoare, orbeşte ochii.
Mare este Domnul care l-a făcut
şi-i grăbeşte mersul prin cuvântul său.
Şi luna, mereu exactă,
marchează timpurile şi semnul veacului.
Luna este semnul zilei de sărbătoare,
lumină care se micşorează până la sfârşit.
De la lunile anului îşi au numele,
ea creşte în mod minunat până la plinătate;
este un semn pentru armatele din înălţimi,
strălucind măreţ pe firmamentul cerului.
Măreţia stelelor face frumuseţea cerului,
luminând lumea din înălţimi a Domnului.
Ele se comportă conform cuvintelor Celui Sfânt
şi nu obosesc la locul lor de veghe.
Priveşte curcubeul
şi binecuvântează-l pe acela care l-a făcut,
este magnific în strălucirea lui.
El înconjoară cerul cu un cerc de glorie,
mâinile Celui Preaînalt l-au atins.

IMG_4144.JPG

IMG_4935.JPG

Reclame
paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: