Arhive pentru ‘Cartea lui Ben Sirah’

Încrederea în Dumnezeu și statornicia

„Este câte un om slab care are nevoie de ajutor, lipsit de putere şi împovărat de sărăcie; ochiul Domnului îl priveşte cu bunătate şi îl ridică din umilirea lui şi îi înalţă capul: mulţi se miră din cauza lui.
Cele bune şi cele rele, viaţa şi moartea, sărăcia şi bogăţia sunt de la Dumnezeu.
Înţelepciunea şi disciplina şi cunoaşterea legii sunt la Domnul; iubirea şi căile binelui sunt la el.
Nebunia şi întunericul sunt create pentru cei păcătoşi; cei care îşi găsesc plăcerea în rele îmbătrânesc în rău.
Darul lui Dumnezeu rămâne pentru cei drepţi şi bunăvoinţa lui îi va însoţi în veci.
Este câte un om care se îmbogăţeşte prin zgârcenie, şi aceasta este răsplata lui: în ziua în care îşi va zice: „Mi-am găsit tihna şi de acum voi mânca singur din bunurile mele”, nu ştie că timpul trece şi moartea se apropie, va lăsa toate altora şi va muri.
Rămâi hotărât în angajarea ta şi cu aceasta îndeletniceşte-te, trăieşte până la bătrâneţe împlinindu-ţi hotărârile.
Nu te mira de lucrările celor păcătoşi; încrede-te însă în Dumnezeu şi rămâi la datoria ta,
căci este uşor înaintea lui Dumnezeu să-l îmbogăţească pe cel sărac.
Binecuvântarea lui Dumnezeu este răsplata celui drept şi reuşita lui va da roade îndată.
Să nu spui: „De ce am nevoie? Şi ce va fi al meu din aceste bunuri?”
Să nu spui:„Am destul, pentru ce să mă mai necăjesc de acum?”
În ziua bunăstării să nu uiţi de cele rele şi în ziua nenorocirii să nu uiţi de cele bune, pentru că este uşor înaintea lui Dumnezeu ca în ziua morţii să dea fiecăruia după căile sale.
Nefericirea unui ceas te face să uiţi bunăstarea; la moartea unui om se descoperă lucrările lui.
Înainte de moarte să nu lauzi nici un om, pentru că omul se cunoaşte în cele de pe urmă”.

(din cartea lui Ben Sirah 11,12-30)

SPRIJINĂ și tu UN COPIL care riscă să abandoneze ȘCOALA și VIAȚA!

Cei care doresc pot susține proiectele Paxlaur (în special ajutorul acordat copiilor săraci pentru a nu abandona școala și viața!) fie prin PayPal (paxlaur@yahoo.com), fie prin contul RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Pentru alte detalii: paxlaur@yahoo.com Vă mulțumesc! Domnul să vă binecuvânteze! Pr. Laurențiu Dăncuță

€4,00

16/01/2019 1 6

Splendoarea creației oglindește splendoarea Creatorului!

Preamărirea lui Dumnezeu în creaţie, in cartea lui Ben Sirah 42,15–43,13

Îmi voi aduce aminte de lucrările Domnului;
şi voi vesti tot ce am văzut:
prin cuvântul său a realizat Domnul lucrările sale
şi judecata prin voinţa sa.
După cum soarele, în strălucirea lui,
luminează fiecare lucru,
tot aşa slava Domnului străluceşte în toate lucrările sale.
Nici sfinţii lui Dumnezeu nu sunt în stare să descrie
toate faptele sale minunate,
pe care Domnul, stăpânul a toate, le-a stabilit cu tărie,
pentru ca universul să rămână trainic spre slava sa.
El pătrunde adâncurile abisului
ca şi inimile oamenilor
şi cunoaşte toate secretele lor.
Cel Preaînalt posedă toată ştiinţa,
are înaintea ochilor săi toată veşnicia,
vestind cele care au trecut şi cele care au să vină
şi descoperind tainele lucrurilor ascunse.
Nici un gând nu-i scapă,
nici un cuvânt nu-i rămâne ascuns.
El a pus în ordine minunile înţelepciunii sale,
el singur este dinaintea veacului şi până în veac;
nimic nu i se poate adăuga,
nimic nu i se poate lua
şi nu are nevoie de sfatul nimănui.
Cât sunt de frumoase toate lucrările lui,
până la cea mai mică scânteie pe care o putem observa!
Toate există şi rămân pentru totdeauna;
în orice situaţie, toate îl ascultă.
Toate le-a făcut perechi, unul în faţa celuilalt,
şi nu a făcut nimic incomplet.
Unul completează binele celuilalt.
Cine se poate sătura privind măreţia lui?
Mărirea înălţimii este puritatea firmamentului,
strălucirea cerului în viziunea gloriei.
Soarele, atunci când apare, vesteşte încă de la răsărit:
„Cât de minunată este lucrarea Celui Preaînalt!”
La amiază el usucă pământul
şi cine poate să reziste arşiţei lui?
Se suflă în cuptor pentru a obţine căldura,
dar soarele arde de trei ori mai tare munţii,
suflând aburi de foc,
şi, cu razele strălucitoare, orbeşte ochii.
Mare este Domnul care l-a făcut
şi-i grăbeşte mersul prin cuvântul său.
Şi luna, mereu exactă,
marchează timpurile şi semnul veacului.
Luna este semnul zilei de sărbătoare,
lumină care se micşorează până la sfârşit.
De la lunile anului îşi au numele,
ea creşte în mod minunat până la plinătate;
este un semn pentru armatele din înălţimi,
strălucind măreţ pe firmamentul cerului.
Măreţia stelelor face frumuseţea cerului,
luminând lumea din înălţimi a Domnului.
Ele se comportă conform cuvintelor Celui Sfânt
şi nu obosesc la locul lor de veghe.
Priveşte curcubeul
şi binecuvântează-l pe acela care l-a făcut,
este magnific în strălucirea lui.
El înconjoară cerul cu un cerc de glorie,
mâinile Celui Preaînalt l-au atins.

15/01/2015 0 3

Cuvântul Domnului: Rabbuni, fă-mă să văd…

Joi, 3 martie 2011
Săptămâna a 8-a de peste an
Ss. Cunegunda, împ.; Marin, ostaş m.

Un exemplu fulminant de perseverenţă (Mulţi se răsteau la el ca să tacă, dar el striga şi mai tare: „Fiul lui David, fie-ţi milă de mine!”), umilinţă (Rabbuni, fă-mă să văd!) şi credinţă (Mergi, credinţa ta te-a mântuit): Bartimeu.

LECTURA I
Slava Domnului străluceşte în toate lucrările sale.

Citire din cartea lui Ben Sirah 42,15-26
15 Vreau să amintesc lucrările Domnului; să povestesc ceea ce am văzut: prin cuvântul său a realizat Domnul lucrările sale. 16 După cum soarele în strălucirea lui luminează fiecare lucru, astfel slava Domnului străluceşte în toate lucrările sale. 17 Nici sfinţii lui Dumnezeu nu sunt în stare să descrie toate minunăţiile creaţiei pe care Domnul atotputernic le-a întemeiat pentru ca universul să rămână trainic spre slava sa. 18 Domnul pătrunde adâncurile abisului ca şi inimile oamenilor şi cunoaşte toate secretele lor. 19 Cel Preaînalt posedă toată ştiinţa, are înaintea ochilor săi toată veşnicia; face cunoscut trecutul şi viitorul şi descoperă tainele lucrurilor ascunse. 20 Nici un gând nu-i scapă, nici un cuvânt nu-i rămâne ascuns. 21 El a realizat capodoperele înţelepciunii sale, el singur există din veşnicie şi până în veşnicie; nimic nu i se poate adăuga şi 22 nimic nu i se poate lua şi nu are nevoie de nici un sfătuitor. 23 Cât sunt de frumoase lucrările lui, până la cea mai mică scânteie pe care o putem observa! 24 Toate există şi rămân pentru totdeauna; toate îl ascultă şi corespund ţelului pentru care au fost făcute. 25 Toate lucrurile se deosebesc unul de altul şi nici unul nu este de prisos. 26 Unul completează calităţile celuilalt. Cine se poate sătura privind măreţia lui Dumnezeu?
Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 32,2-3.4-5.6-7.8-9 (R.: 6a)
R.: Prin Cuvântul Domnului a luat fiinţă cerul.

2 Lăudaţi-l pe Domnul cu harpa;
lăudaţi-l cu lăuta cu zece coarde.
3 Cântaţi-i cântare nouă,
însoţiţi strigătele voastre cu cântări alese. R.

4 Drept este cuvântul Domnului
şi în toate lucrările sale se arată adevărul.
5 El iubeşte dreptatea şi adevărul,
pământul este plin de bunătatea Domnului. R.

6 Prin cuvântul lui a luat fiinţă cerul
şi la glasul său au apărut oştirile sale.
7 El ţine ca într-un burduf apele mării
şi pune stavilă abisului de ape. R.

8 Să se teamă de Domnul tot pământul,
în faţa lui să tremure toţi locuitorii lumii.
9 Căci el a spus şi toate s-au făcut,
toate au luat fiinţă la porunca lui. R.

ALELUIA In 8,12
(Aleluia) Eu sunt lumina lumii, spune Domnul; cine mă urmează va avea lumina vieţii. (Aleluia)

EVANGHELIA
Învăţătorule, fă-mă să văd!

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 10,46-52
În acel timp, 46 pe când Isus, împreună cu ucenicii săi, ieşeau din Ierihon, înconjurat de o mare mulţime, un cerşetor orb, Bartimeu, fiul lui Timeu, şedea pe marginea drumului. 47 Auzind că trece Isus din Nazaret, a început să strige: „Isuse, fiul lui David, fie-ţi milă de mine!” 48 Mulţi se răsteau la el ca să tacă, dar el striga şi mai tare: „Fiul lui David, fie-ţi milă de mine!” 49 Isus s-a oprit şi a zis: „Chemaţi-l”. L-au chemat deci pe orb şi i-au spus: „Curaj! Ridică-te, te cheamă!” 50 Orbul şi-a aruncat haina la o parte, a sărit în picioare şi a alergat la Isus. 51 Isus l-a întrebat: „Ce vrei să fac pentru tine?” Orbul i-a răspuns: „Rabbuni, fă-mă să văd!” 52 Isus i-a spus: „Mergi, credinţa ta te-a mântuit”. Imediat omul şi-a recăpătat vederea şi l-a urmat pe Isus în drumul său.