Arhive pentru ‘Sfântul zilei’

Alois

Viața veșnică este singura comoară de dragul căreia merită să renunțăm la orice. Viața veșnică merită acest curaj al renunțării absolute. Paradisul merită această nebunie a despuierii. Nimic nu este mai presus de mântuirea sufletului.

Dezlipirea de trecut este una dintre cele mai mari provocări pentru sufletul nostru. Nu reușim în fiecare zi să trăim asemenea apostolului Paul: „eu nu consider că mi-aș fi atins țelul dar fac un singur lucru: dau uitării cele din urma mea și tind la cele dinainte; cu ochii la țintă, urmăresc răsplata la care Dumnezeu ne cheamă acolo sus în Cristos Isus”. El a reușit: a dat uitării trecutul său și a privit doar spre Cristos, spre răsplata vieții veșnice. Asemenea lui mulți oameni sfinți au ajuns la scopul vieții lor: întâlnirea cu Cristos. Mulți, printre care și sfântul Alois, și-au însușit aceste cuvinte și le-au trăit: „toate, care mai înainte erau pentru mine câștiguri, acum le socotesc că sunt ca o pierdere față de înălțimea cunoașterii lui Cristos Isus, Domnul meu. Pentru el am renunțat la toate și le consider drept gunoaie, pentru ca să-l pot câștiga pe Cristos” (cfr. Fil 3,8-14).

Oare cum este să faci din Dumnezeu binele suprem după care să suspini ziua și noaptea? Să nu vrei să știi altceva decât pe Cristos. Să nu te intereseze altceva decât Împărăția cerurilor. Să fii acel negustor care a găsit un mărgăritar de mare preț și pentru el a renunțat la tot, a vândut totul și l-a cumpărat. De unde se poate primi harul pentru o astfel de viață dedicată în întregime lui Dumnezeu? Aceasta se întâmplă doar în viața celui care se lasă „cucerit de Cristos”, fascinat de prezența sa.

Cu siguranță am simțit și noi cum de multe ori Cristos, prin cuvântul său, prin oamenii din jurul nostru, prin lucrările sale minunate înfăptuite pentru noi, a încercat să ne cucerească, să pună stăpânire pe inima sa. De atâtea ori am simțit cât de minunată este Împărăția lui Dumnezeu și totuși, încă nu am avut curajul să renunțăm la tot pentru a câștiga cea mai mare comoară. Sunt încă multe realități care ne țin ancorați în această lume. Pentru aceasta astăzi trebuie să ne însușim rugăciunea Bisericii: „Dumnezeule, izvorul tuturor darurilor cerești, care ai unit, în sfântul Alois de Gonzaga, o minunată nevinovăție, cu viața de pocăință, prin meritele și mijlocirea lui, dăruiește-ne harul, ca noi, cei care nu l-am urmat în nevinovăție, să-l imităm cel puțin în pocăință”. Prin mijlocirea sfântului Alois poate vom ajunge și noi la ziua în care vom spune: „Tu, Doamne, ești partea mea de moștenire”, tu, Doamne, ești tot ceea ce contează pentru mine.


Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 13,44-46
În acel timp, Isus a spus mulţimilor: 44 „Împărăţia cerurilor este asemenea cu o comoară ascunsă într-un ogor pe care un om găsind-o, o ascunde din nou şi, cuprins de bucurie, se duce şi vinde tot ce are şi cumpără ogorul acela. 45 Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase. 46 Când găseşte un mărgăritar de mare preţ, se duce, vinde tot ce are şi-l cumpără”.

Cuvântul Domnului

Cristos pe străzi

Prezența lui Cristos pe străzile noastre este semnul speranței. Unde Domnul este lăsat să intre, acolo este prezent și Tatăl și Duhul Sfânt, cu toate darurile și binecuvântarea lor. Și câtă nevoie e în noi și în jurul nostru de prezența lui Dumnezeu și de roadele acestei prezențe: iubirea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, bunăvoinţa, fidelitatea, blândeţea, cumpătarea (cfr. Gal 5,22-23; In 14,23)!

Cea mai bună pâine

Dumnezeu a instituit Euharistia
pentru că-i dă posibilitatea să se facă mic,
atât de mic încât să încapă şi în cele mai mici inimi.

La Cina cea de Taină, chiar în noaptea în care era trădat, Cristos a instituit Jertfa euharistică a Trupului şi Sângelui său pentru a perpetua de-a lungul veacurilor Jertfa Crucii până la a doua sa venire şi pentru a încredinţa astfel Bisericii memorialul morţii şi al învierii sale (cf. CBC 1323). Ce înseamnă pentru noi sfântul trup și sânge al Mântuitorului? Cum privim cel mai mare dar pe care Dumnezeu ni-l oferă zilnic: Euharistia?

În Euharistie ne întâlnim cu Domnul: noi îi vorbim și el ne ascultă, indiferent cât de mult avem de povestit. Acolo e Dumnezeu care nu se plictiseşte niciodată de noi. Dumnezeu e mereu acolo şi nu e niciodată ocupat.

Euharistia ne atrage pentru că, deși vedem doar pâinea și vinul, simțim cum ne vorbește. E trupul Domnului și chiar dacă nu-i vedem brațele ne simțim îmbrățișați; chiar dacă nu-i vedem picioarele, ne simțim călăuziți pe calea cea dreaptă; chiar dacă nu are ochi, ne vede inima, ne privește sufletul, ne simte fiecare bătaie a pieptului şi se îndrăgosteşte de noi.

Prin euharistie, pâinea coborâtă din cer, Dumnezeu devine oaspetele nostru, al casei noastre, dar mai ales al inimii noastre. Și ce plăcut e Domnul: e un oaspete care niciodată nu s-a plâns de condiţiile sărăcăcioase ale ființei noastre, ci mereu a îmbunătăţit ceea ce a găsit. E foarte generos! Atât de darnic încât măncăm și ne umplem de Dumnezeu: ființa noastră e plină de Dumnezeu. Și imediat ce am gustat suntem gata să împărțim şi altora din tot ce am primit. Cât mister atunci când ne hrănim cu trupul Domnului: spre deosebire de celelalte alimente, care devin parte din noi atunci când le mâncăm, Euharistia nu se transformă în trupul noastru, ci trupul nostru se transformă în „euharistie”, gata oricând să se jertfească pentru alții. Trupul lui Cristos, deşi vine la noi ca rod al pământului şi al muncii oamenilor, pâine şi vin din grâu şi struguri, fiinţa nu ni se umple de gustul făinii sau al băuturilor ameţitoare, ci de dulceaţa iubirii lui Dumnezeu: e cea mai dulce pâine, cel mai suav vin.

Suntem fascinați și adorăm îngenunchiați Euharistia pentru că, deşi e doar o bucăţică de pâine și un strop de vin, ea reuşeşte să cuprindă ceea ce nu pot cuprinde cerul şi pământul: toată măreţia lui Dumnezeu, ba chiar pe Dumnezeu însuși!

În fața acestei taine sfinte toţi suntem egali: săraci şi bogaţi, mici sau mari, nebuni sau înţelepţi, prizonieri sau liberi, muncitori sau regi. Toţi stăm în genunchi în faţa ei şi pe toţi ne ridică la aceeaşi demnitate.

Cel mai mult ne place Euharistia pentru că de fiecare dată când o privim şi o primim simțim că e dovada cea mai clară că Dumnezeu iubeşte omul. Da, Dumnezeu ne iubeşte şi vrea să facă parte din viaţa noastră. Euharistia este Dumnezeu, Dumnezeu-iubire!


Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 11,23-26
Fraţilor, eu am primit de la Domnul ceea ce v-am transmis: că Domnul Isus, în noaptea în care era vândut, a luat pâinea 24 şi, mulţumind, a frânt-o şi a zis: „Acesta este trupul meu cel care este pentru voi. Faceţi aceasta în amintirea mea!” 25 De asemenea, după cină, a luat potirul, spunând: „Acesta este potirul noului legământ în sângele meu. Faceţi aceasta ori de câte ori beţi în amintirea mea!” 26Căci ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din potirul acesta, vestiţi moartea Domnului până când va veni.

Cuvântul Domnului


%d blogeri au apreciat: