Arhive pentru ‘Adormirea Maicii Domnului’

O Femeie îmbrăcată în soare

Un semn mare a apărut pe cer:
o Femeie îmbrăcată în soare; 
ea avea luna sub picioarele ei, 
iar pe cap, o coroană de douăsprezece stele (Cf. Ap 12,1).

„Să ne bucurăm cu toţii în Domnul,
celebrând această zi de sărbătoare
în cinstea Fecioarei Maria; 
de ridicarea ei la cer se bucură îngerii 
şi într-un glas îl laudă pe Fiul lui Dumnezeu”.

Să ne rugăm în această zi pentru toți cei care poartă numele sfintei Fecioare Maria și pentru toți cei care cinstesc acest Preasfânt nume prin viața lor de credință:

„Dumnezeule atotputernic şi veşnic, care pe Neprihănita Fecioară Maria, Născătoarea Fiului tău, ai înălţat-o cu trupul şi sufletul la slava cerească, dă-ne, te rugăm, harul, ca, tinzând pururi la cele de sus, să ne învrednicim a fi părtaşi de mărirea ei. Prin Cristos Domnul nostru. Amin”.

Problemele și prima măreție a vieții

Când omul a pus piciorul pe lună, a fost spusă o frază care a devenit vestită: „Acesta este un mic pas pentru un om, un mare salt pentru omenire”. De fapt, omenirea ajunsese la un rezultat istoric. Însă astăzi, la Ridicarea Mariei în cer, celebrăm o cucerire infinit mai mare. Sfânta Fecioară Maria a pus picioarele în paradis: nu a mers acolo numai în spirit, ci şi cu trupul, cu toată fiinţa sa. Acest pas al micii Fecioare din Nazaret a fost marele salt înainte al omenirii. Foloseşte puţin a merge pe lună dacă nu trăim ca fraţi pe pământ. Însă faptul că una dintre noi locuieşte în cer cu trupul ne dă speranţă: înţelegem că suntem preţioşi, destinaţi să înviem. Dumnezeu nu va lăsa să dispară în nimic trupul nostru. Cu Dumnezeu nimic nu va fi pierdut! În Maria ţinta este obţinută şi noi avem în faţa ochilor motivul pentru care mergem: nu pentru a cuceri lucrurile de aici de pe pământ, care dispar, ci pentru a cuceri patria de sus, care este pentru totdeauna. Şi Sfânta Fecioară Maria este steaua care ne orientează. Ea a mers mai întâi. Ea, aşa cum învaţă Conciliul, „străluceşte ca semn de speranţă sigură şi de mângâiere pentru poporul lui Dumnezeu care este pe cale” (Lumen gentium, 68).

Ce anume ne sfătuieşte mama noastră? Astăzi în evanghelie primul lucru pe care-l spune: „Sufletul meu îl preamăreşte pe Domnul” (Lc 1,46). Noi, obişnuiţi să auzim aceste cuvinte, probabil că nu mai dăm atenţie semnificaţiei lor. A preamări înseamnă literal „a face mare”, a mări. Maria „îl măreşte pe Domnul”: nu problemele, care nu-i lipseau în acel moment, ci pe Domnul. În schimb, de câte ori noi ne lăsăm doborâţi de dificultăţi şi absorbiţi de frici! Sfânta Fecioară Maria nu, pentru că îl pune pe Dumnezeu ca primă măreţie a vieţii. De aici izvorăşte Magnificat-ul, de aici se naşte bucuria: nu din lipsa problemelor, care mai devreme sau mai târziu vin, ci bucuria se naşte din prezenţa lui Dumnezeu care ne ajută, care este aproape de noi. Pentru că Dumnezeu este mare. Şi mai ales, Dumnezeu priveşte la cei mici. Noi suntem slăbiciunea sa de iubire: Dumnezeu îi priveşte şi îi iubeşte pe cei mici.

Papa Francisc: Angelus (15 august 2020)

Sărbătoarea lui Cristos și a Fecioarei: sărbătoarea Cuvîntului care se face «Fiul Mariei»

20120827_135834 Buna-vestire_mozaicSolemnitatea din 15 august
este o sărbătoare care propune Bisericii și omenirii
imaginea și confirmarea mîngâietoare
că speranța finală se va realiza:
această premărire totală este într-adevăr
destinul tuturor celor pe care Cristos i-a făcut frați,
avînd cu ei «în comun sîngele și trupul» (Evr 2, 14; cf. Gal 4, 4).

6. La cele două solemnități deja evocate, Neprihănita Zămislire și Maternitatea divină, trebuie adăugate străvechile și venerabilele celebrări de la 25 martie și 15 august.

Pentru solemnitatea Întrupării Cuvîntului s-a reluat în Calendarul roman, printr-o hotărâre motivată, vechea denumire «Anuntiatio Domini – Bunavestire a Domnului», dar celebrarea era și rămâne o sărbătoare în același timp a lui Cristos și a Fecioarei: sărbătoare a Cuvîntului care se face «Fiul Mariei» (Mc 6, 3), sărbătoare a Fecioarei care devine Maica lui Dumnezeu. În ceea ce-l privește pe Cristos, Orientul și Occidentul, în inepuizabilele comori ale liturgiei lor, celebrează această solemnitate ca memoria acelui fiat mîntuitor al Cuvîntului întrupat care, intrînd în lume, spune: «Iată vin… ca să fac voia ta, Dumnezeule» (cf. Evr 10, 7; Ps 39, 8-9) — ca și comemorare a începutului răscumpărării și a unirii intime și indisolubile a naturii divine cu natura umană în unica persoană a Cuvîntului. În ceea ce o privește pe Maria, această solemnitate apare ca sărbătoarea noii Eve, fecioară ascultătoare și credincioasă care, datorită generosului ei fiat (cf. Lc 1, 38), devine, prin lucrarea Duhului, Născătoare de Dumnezeu, dar și Mamă adevărată a tuturor celor vii și, prin primirea în sânul ei a unicului Mijlocitor (cf. 1 Tim 2, 5), adevăratul Chivot al Legii și adevăratul Templu al lui Dumnezeu — ca memorie a unui moment culminant al dialogului de mântuire dintre Dumnezeu și om, și o comemorare a consimțămîntului liber al Fecioarei și a participării sale la planul răscumpărător.

Solemnitatea din 15 august celebrează glorioasa Ridicare a Mariei la cer: sărbătoare a destinului ei de plenitudine și de fericire, a glorificării sufletului său neprihănit și a trupului său feciorelnic, a perfectei sale configurări la Cristos înviat. Este o sărbătoare care propune Bisericii și omenirii imaginea și confirmarea mîngâietoare că speranța finală se va realiza: această premărire totală este într-adevăr destinul tuturor celor pe care Cristos i-a făcut frați, avînd cu ei «în comun sîngele și trupul» (Evr 2, 14; cf. Gal 4, 4). Solemnitatea Ridicării la cer a Fericitei Fecioare Maria se prelungește în celebrarea Sfintei Maria Regină, care are loc după o săptămînă și în care o contemplăm pe Cea care, așezată alături de Regele veacurilor, strălucește ca Regină și mijlocește ca Mamă (18). Sînt așadar patru solemnități care marchează, cu cel mai înalt grad liturgic, principalele adevăruri dogmatice privitoare la slujitoarea smerită a Domnului.

Va urma…


Din același document puteți citi:

  1. Dumnezeu a așezat în Biserică, la fel ca în orice cămin familial, figura unei femei…
  2. Cristos este punctul de referință indispensabil pentru cultul marian
  3. Rolul pe care l-a avut Maria în misterul mântuirii
  4. Sărbătoarea lui Cristos și a Fecioarei: sărbătoarea Cuvîntului care se face «Fiul Mariei»

Textul este preluat din
Exortația apostolică Marialis Cultus
a papei Paul al VI-lea,

în traducerea ARCB,
de pe situl www.magisteriu.ro


SPRIJINĂ și tu UN COPIL care riscă să abandoneze ȘCOALA și VIAȚA!

Cei care doresc pot susține proiectele Paxlaur (în special ajutorul acordat copiilor săraci pentru a nu abandona școala și viața!) fie prin PayPal (paxlaur@yahoo.com), fie prin contul RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Pentru alte detalii: paxlaur@yahoo.com Vă mulțumesc! Domnul să vă binecuvânteze! Pr. Laurențiu Dăncuță

€4,00

%d blogeri au apreciat: