Arhive pentru ‘Coborârea Duhului Sfânt’

Adevărul ne modelează interesele sau interesele adevărul?

Iubirea adevărului
a împins istoria, cultura, civilizația,
spre salturi uriașe.
A fost motorul care a dezvoltat
o societate care încă rezistă.
Însă trebuie să fim conștienți că
rezistă din milostivirea Domnului,
nu din iubirea noastră de adevăr, de dreptate, de pace.

Între nostalgii pentru un trecut bănuit că era mai bun și visuri pentru un viitor ce-l sperăm mai uman, conștientizăm că pasiunea pentru cunoașterea adevărului este pentru mulți o piesă de muzeu. Ceea ce înainte trecea de la o inimă la alta, de la o minte la alta – dragostea față de adevăr – acum nu trezește nicio curiozitate decât dacă se potrivește cu vreun interes deja stabilit. Obiectivele sunt prioritatea, în timp ce mijloacele sunt… adaptabile indiferent de adevăr.

Într-o lume în care adevărul se ajustează în funcție de interese, există riscul ca și pe Isus Cristos să-l prezentăm și să-l slujim în funcție de interesele noastre. Să implorăm prezența Duhului Sfânt ca, luminați și întăriți de el, să adaptăm toate interesele noastre la adevăr, la Isus Cristos și nu pe Cristos și adevărul la interesele noastre.

Și dacă tot sunt vin Rusaliile, să fim atenți la ce duh invocăm, primim, urmăm… Există Duhul sfânt – cel care ne amintește și ne călăuzește spre tot Adevărul! (cfr. In 16,13) -, dar există și duhul rău, cel care ne „amintește” și ne călăuzește doar spre interesele proprii, indiferent de adevăr, indiferent de bine. Să nu ne lăsăm amăgiți și să verificăm cine „comandă” în viața noastră: adevărul sau interesele? Duhul Sfânt sau duhul rău? Consolatorul inimii sau dușmanul naturii umane?

Sărbătoare binecuvântată tuturor.

Vino, Duhule Sfânt,
şi trimite din înaltul cerului
o rază din lumina ta.

Vino la noi, Părinte al săracilor.
Vino, împărţitorule de daruri.
Vino, lumina inimilor noastre.

Cel mai bun mângâietor,
oaspete care aduci bucurie în suflet
şi uşurare în inimi.

În osteneală tu eşti odihnă,
în arşiţă tu eşti răcoare,
iar în lacrimi tu ne eşti mângâiere.

Tu, lumină fericită,
vino, şi pătrunde în adânc
inimile credincioşilor tăi.

Fără puterea ta dumnezeiască
nimic nu este în om
care să nu fie înclinat spre rău.

Spală orice pată a sufletului,
înlătură uscăciunea inimii,
vindecă orice rană.

Înmoaie inimile împietrite,
încălzeşte-le pe cele reci
şi întoarce-le pe cele rătăcite.

Celor care au credinţă
şi cred în tine,
dă-le cele şapte daruri sfinte.

Prin tine virtutea să merite răsplata.
Să ajungem la mântuire
în bucuria veşnică.

Amin.
Aleluia!

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 14,15-16.23b-26
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Dacă mă iubiţi, veţi păzi poruncile mele ¹⁶ şi eu îl voi ruga pe Tatăl, iar el vă va da un alt Mângâietor ca să fie cu voi pentru totdeauna. ^23b Dacă cineva mă iubeşte, va păzi cuvântul meu; Tatăl meu îl va iubi şi vom veni la el şi ne vom face locuinţă la el. ²⁴Cine nu mă iubeşte nu păzeşte cuvintele mele, iar cuvântul pe care îl ascultaţi nu este al meu, ci al Tatălui care m-a trimis. ²⁵ V-am spus acestea cât timp mai sunt cu voi. ²⁶ Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe care îl va trimite Tatăl în numele meu, vă va învăţa toate şi vă va aminti toate câte vi le-am spus eu”.

Cuvântul Domnului

05/06/2022 0 4

Duhul Sfânt și zahărul de pe dulciuri

Într-una din predicile sale părtinele Raniero Cantalamessa spunea că noutatea cea mai mare de după Conciliu, în teologie şi în viaţa Bisericii, are un nume precis: Duhul Sfânt. De fapt, acțiunea Duhului Sfânt nu a fost niciodată ignorată în Biserică sau în documentele conciliare, însă prea puțin, până acum, s-a pus în lumină rolul central pe care Duhul Sfânt îl are în istoria omenirii și a Bisericii. Predicatorul Casei Pontificale a mărturisit: „Într-o conversaţie, în timpul în care eram împreună în Comisia Teologică Internaţională, îmi amintesc că părintele Yves Congar a folosit o imagine puternică în această privinţă; a vorbit despre un Duh Sfânt, răspândit pe aici şi pe acolo în texte, cum se face cu zahărul pe dulciuri care, însă, nu face parte din compoziţia aluatului” (cf. Raniero Cantalamessa, predica din 2 decembrie 2016).

Pentru noi cine este astăzi Duhul Sfânt? Cum cinstim prezența sa? Conștientizăm lucrarea sa în viața noastră?

Este și vina noastră că Duhul Sfânt este atât de puţin cunoscut, că este uitat, că este neglijat. Suntem vinovați dacă cei mici, copiii, nu ştiu cine este Duhul Sfânt!

La o oră de religie, într-o clasă cu 30 de elevi, răsună întrebarea: Cine este pentru voi Duhul Sfânt? Ce ştiţi despre el? „E un porumbel”, a spus unul repezindu-se! „Da, e porumbelul alb pe care mama mi l-a arătat într-un poster” (nici măcar nu ştia că posterele cu imagini sfinte se numesc icoane!). După diverse completări, în care o singură dată a fost menţionat Dumnezeu, un copil, care avea să devină seminarist şi apoi un preot sfânt, a spus: „Duhul Sfânt este cel care-i dă putere preotului să-l aducă pe Isus pe altar şi în inima noastră prin Sfânta Împărtăşanie şi cel care ne luminează pe noi ca să-l recunoaştem prezent sub chipul pâinii şi al vinului. Este puterea omului!”.

Noi ce știm despre Duhul Sfânt? Ce au învăţat cei din jurul nostru de la noi despre Duhul Sfânt? Că este un porumbel? Să ne gândim: când şi cui am vorbit ultima dată despre Duhul Sfânt? Când i-am cerut ultima dată ajutor şi înţelepciune?

Astăzi apostolul Paul ne amintește nouă, celor care ne numim creștini, celor care invocăm numele Domnului și așteptăm iertarea și pacea sa: „Nimeni nu poate să spună „Isus este Domnul” decât prin Duhul Sfânt” (1Cor 12,3). Nimeni! Avem nevoie de ajutorul Duhului Sfânt, de prezența sa care „reînnoieşte faţa pământului” și inima noastră!

Dacă vrem să simţim mai mult prezenţa şi ajutorul Duhului Sfânt, pe lângă faptul că trebuie să creştem în cunoaşterea lui şi să-i ajutăm şi pe alţii să-l cunoască, trebuie să fim asemenea ucenicilor Domnului: să ştim să stăm împreună (cf. Fap 2,1). În comuniune, adunați pentru rugăciune, vom simți prezența și roadele sale: iubirea, bucuria, pacea, încrederea, blândeţea.

Duhul Sfânt îi este necesar Bisericii și fiecărui om.
El trebuie predicat, crezut şi adorat!

Cei care doresc să susțină blogul și proiectele Paxlaur
pot afla detalii scriind AICI
sau la adresa paxlaur@yahoo.com.

Susține proiectele Paxlaur prin:

PayPal: paxlaur@yahoo.com;

RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu

RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu.

Ofer(ă)„un lemn” unui copil sărăc…

€7.00

23/05/2021 0 3

Despre bunătate și invidie în vremea COVID-19

Creștinul adevărat este plin de bunătate
nu pentru a-și spori fericirea sau faima,
ci pentru ca viața sa
să oglindească bunătatea lui Dumnezeu,
chipul Tatălui.

Ești doar un om!
Nu te mai lua la trântă cu Diavolul,
ci ține-te de mână cu Dumnezeu!

Când cauți cuvântul „bunătate” în unele dicționare sau enciclopedii ești redirecționat către termenii „iubire”, „milostivire”, „iertare”, adică spre realități care devin expresia concretă a bunătății. Iubirea, milostivirea, iertarea au chipul omului plin de bunătate, al omului „bun ca pâinea caldă”. Iar Tradiția Bisericii, când enumeră cele douăsprezece roade ale Duhului Sfânt, după învățătura Sfintei Scripturi, confirmă adevărul despre omul bun, așezând bunătatea alături de iubire, veselie, pace, stăruință, îndelungă-răbdare, blândețe, facere de bine, fidelitate, modestie, înfrânare, curăție. În omul bun se găsesc toate aceste roade care nu permit „faptelor trupului” – desfrânarea, necurăția, nerușinarea, idolatria, vrăjitoria, dușmăniile, cearta, gelozia, mâniile, ambițiile, discordiile, dezbinările, invidiile, bețiile, orgiile – să încolțească în inima lui (Gal 5,19-23). Omul bunătății dorește atât de mult roadele Duhului și muncește pentru ele încât în viața sa efectiv nu au loc „faptele trupului”: primește „harul de a nu avea timp” să fie rău sau invidios.

Care este situația noastră după Rusalii: suntem plini de bunătate, de roadele Duhului, sau de invidie, de faptele trupului?

E uimitor gândul la ceea ce poate rodi viața noastră atunci când ne ținem de mână cu „Domnul și de viață dătătorul”. Omul plin de bunătate rodește și devine o reflecție a perfecțiunii lui Dumnezeu Tatăl care este bunătate și care ne poartă de grijă – mai ales în timpurile de încercare – ca o mamă iubitoare (Is 66,13). Când cultivăm virtuțile, sufletul ne este „împăcat și liniștit, ca un copil înțărcat la sânul mamei sale” (Ps 131,2).

Creștinul adevărat este plin de bunătate nu pentru a-și spori fericirea sau faima, ci pentru ca viața sa să oglindească bunătatea lui Dumnezeu, chipul Tatălui. Asemenea pruncilor, omul bun simte prezența lui Cristos și-l face cunoscut cu smerenie și încredere (Mt 18,3; Mt 11,25). Și, mai ales, nu se lasă niciodată cuprins de tristețe în fața bunătății sau bunurilor altuia. Adică nu-și lasă inima atinsă de invidie, acea invidie a Diavolului prin care moartea și toate rele au intrat în lume (Înţ 1,13; 2,24).

Omul bun trăiește conștient de limitele sale și de drumul anevoios pe care trebuie să-l străbată pentru a ajunge la Perfecțiune. Însă parcurge acest drum de mână cu Dumnezeu, fiind pentru cei din jurul său ecoul simplității Apostolului: „Fiți buni unii cu alții” (Ef 4,32).

Redă copilăria unui copil fără copilărie

Susține proiectele Paxlaur prin: PayPal: paxlaur@yahoo.com; RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Mulțumesc din suflet!

€10,00

„Orice faceți, să faceți din inimă ca pentru Domnul,
și nu ca pentru oameni,
știind că veți primi de la Domnul răsplata moștenirii.
Pe Domnul Cristos îl slujiți” (Col 3,23-24).