Despre eroi și oameni sfinți

predica_craciun2009Există oameni care devin eroi pentru că au avut acea sclipire de moment și au făcut un lucru minunat, au salvat o viață. Alții pentru simplul fapt că s-au aflat în locul potrivit la timpul potrivit și astfel au intervenit printr-un gest de neuitat. Însă puțini sunt cei care își trăiesc viața cu intensitate, puțini sunt cei care trăiesc fiecare zi ca și cum ar fi ultima, ca și cum ar fi singura zi în care ar putea face ceva extraordinar. De multe ori, zilele noastre se pierd în monotonie și viața cu toată fericirea ei ni se strecoară printre visele pe care nu mai apucăm să le întrupăm. Uităm cât de important este să ne exteriorizăm credința, să o trăim și să predicăm evanghelia prin întreaga noastră viață, prin cuvinte și fapte. Evanghelia nu poate fi predicată în gând!

Despre acest adevăr avem astăzi mărturia sfântului Ștefan. Numele lui nu ne este cunoscut pentru vreo „sclipire de geniu” sau pentru că „a fost omul potrivit la locul potrivit”. El ne este cunoscut pentru că viața sa, după ce l-a aflat pe Cristos, s-a îmbrăcat în înțelepciune și lumină. El ne este cunoscut pentru desăvârșirea cu care și-a „consumat” viața, întipărindu-și în inimă cuvântul Domnului: „Doar cine rămâne statornic până la sfârșit, acela va fi mântuit” (cf. Mt 10,22).

Această statornicie se construiește zi de zi, clipă de clipă. Statornicia până la sfârșit o dobândește cel care în fiecare dimineață știe să-și înalțe ochii spre cer și să spună: „În mâinile tale, Doamne, îmi încredințez sufletul” (Ps 30,6). Cerul este „locul” spre care trebuie să privim în fiecare dimineață pentru că de acolo, din locul unde „Isus stă la dreapta lui Dumnezeu”, ne vine tot ajutorul și tot harul de care avem nevoie pentru a fi statornici până la sfârșit. Din ceruri coboară și asupra noastră Duhul Tatălui care ne dăruiește forța de a nu răspunde cu rău la rău, de a spune chiar și în mijlocul celor mai dureroase momente: „Doamne Isuse, primește sufletul meu” (cf. Fap 6,56.59). Doar cine privește spre cer simte că nu este singur în fața răutății lumii, a încercărilor, a suferințelor. Doar cine privește spre cer poate vedea gloria lui Dumnezeu, strălucirea soarelui și măreția celui care de dragul nostru s-a întrupat, a suferit, a murit, dar a și înviat pentru ca noi toți să trăim împreună cu el pentru veșnicie.

Sfântul Ștefan să ne mijlocească harul de a privi mereu spre cer, spre Dumnezeu, spre cel care ieri ni s-a arătat în chip de Prunc. Jertfa sfântului Ștefan și exemplul său de statornicie până la sfârșit să fie pentru noi imbold spre trăirea și mărturisirea credinței cu prețul oricărei jertfe. Să nu uităm: nu devnim sfinți pentru că alții ne omoară din răutate, , ci suntem deja sfinți dacă trăim în lumină, dacă suntem ucenicii lui Cristos.


Statornicia și fidelitatea nu-ți asigură statutul de erou,
dar îți oferă mântuirea adusă de Cristos:
fericirea veșnică!


26 decembrie 2017 

A 2-a zi din octava Crăciunului (26 decembrie)
SF. ŞTEFAN, primul martir
Fap 6,8-10;7,54-59; Ps 30; Mt 10,17-22

LECTURA I
Iată! Văd cerurile deschise.
Citire din Faptele Apostolilor 6,8-10; 7,54-59
În zilele acelea, Ştefan, plin de har şi de putere, săvârşea minuni şi semne mari în popor. 9 Dar s-au ridicat unii din sinagoga numită a liberţilor, a cirenenilor, a alexandrinilor şi a celor din Cilicia şi Asia, ca să discute cu Ştefan, 10 însă nu puteau să se opună înţelepciunii şi duhului cu care vorbea. 7,54 Când au auzit ei acestea, fremătau de furie în inima lor şi scrâşneau din dinţi împotriva lui. 55 Dar el, plin de Duh Sfânt, cu ochii îndreptaţi spre cer, a văzut gloria lui Dumnezeu şi pe Isus stând la dreapta lui Dumnezeu 56 şi a zis: „Iată! Văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând la dreapta lui Dumnezeu!” 57 Atunci ei, strigând cu glas puternic, şi-au astupat urechile şi s-au năpustit împreună asupra lui 58 şi, scoţându-l afară din cetate, aruncau cu pietre asupra lui. Martorii şi-au pus hainele la picioarele unui tânăr numit Saul. 59 Şi, în timp ce îl loveau cu pietre, Ştefan a strigat, zicând: „Doamne Isuse, primeşte sufletul meu!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 30(31),3cd-4.6 şi 8ab.16bc-17 (R.: 6a)
R.: În mâinile tale, Doamne, îmi încredinţez sufletul.

3cd Fii pentru mine o stâncă de scăpare,
o cetate întărită, ca să mă mântuieşti!
4 Tu eşti stânca mea, cetatea mea,
pentru numele tău, condu-mă şi călăuzeşte-mă! R.

6 În mâinile tale îmi încredinţez duhul,
tu mă vei mântui, Doamne Dumnezeule adevărat.
8ab Mă voi bucura şi mă voi veseli de îndurarea ta,
căci ai privit la umilinţa mea. R.

16bc Scapă-mă din mâna duşmanilor mei
şi de cei care mă urmăresc!
17 Fă să strălucească faţa ta peste slujitorul tău,
mântuieşte-mă în îndurarea ta! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Ps 117(118),26a.27a
(Aleluia) Binecuvântat este cel care vine în numele Domnului! Domnul este Dumnezeu şi ne luminează. (Aleluia)

EVANGHELIA
Nu sunteţi voi cei care vorbiţi, ci Duhul Tatălui vostru.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 10,17-22
În acel timp, Isus i-a trimis pe cei doisprezece, poruncindu-le: „Fiţi atenţi la oameni, pentru că vă vor da pe mâna sinedriilor şi vă vor biciui în sinagogile lor! 18 Şi veţi fi duşi, din cauza mea, înaintea guvernanţilor şi a regilor ca mărturie înaintea lor şi a păgânilor. 19 Când veţi fi daţi pe mâna lor, nu vă preocupaţi cum sau ce veţi vorbi, căci vi se va da în ceasul acela ce să vorbiţi, 20pentru că nu sunteţi voi cei care vorbiţi, ci Duhul Tatălui vostru este cel care vorbeşte în voi! 21Frate pe frate va da la moarte şi tată pe fiu. Copiii se vor ridica împotriva părinţilor şi-i vor ucide. 22Şi veţi fi urâţi de toţi din cauza numelui meu. Însă cine va rămâne statornic până la sfârşit, acela va fi mântuit”.

Cuvântul Domnului

Reclame

Să-l redăm pe Dumnezeu Crăciunului și să umplem viața noastră de speranță și fericire

craciun-2015„Viitorul începe astăzi, nu mâine”, ne învăța sfântul Ioan Paul al II-lea. Viitorul tău, pentru care uneori ești atât de agitat și speriat, alteori prea liniștit (adică indiferent!), începe astăzi. Ai lăsat să treacă zile, luni și ani în care viitorul nu a făcut altceva decât să te aștepte. Te-a așteptat ca să vă întâlniți acum și să începi – astăzi! – cea mai măreață lucrare: fericirea.

A ales întocmai această zi – în care „un copil ni s-a născut, un fiu ni s-a dat nouă. Stăpânirea va fi pe umerii lui și va fi numit sfetnic minunat, Dumnezeu puternic, părinte veșnic, principe al păcii” (Is 9,5) – ca să nu te simți singur, să nu te descurajezi. Câtă pace ar trebui să-ți inunde ființa știind că pentru a-ți construi viitorul ai de partea ta un Dumnezeu puternic! Nu orice fel de Dumnezeu, ci unul puternic! El este cel care astăzi spune tuturor: „Eu știu gândurile pe care le am față de voi, gânduri de pace, nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor și o speranță (Ier 29,11)”. Cuvântul s-a făcut trup, Dumnezeu s-a făcut om ca să ne dăruiască astăzi un viitor și o speranță, speranța vieții veșnice!

Să fii tânăr sau bătrân, căsătorit sau consacrat Domnului și să trăiești ca și cum nu ai avea viitor sau ca și cum viitorul tău ar fi deja „asigurat” – adică să trăiești fără să faci nimic! – este amăgirea vândută de cei care ne-au golit „Crăciunul” de Dumnezeu. Ei, „hoții de Dumnezeu”, știu că un Crăciun fără Dumnezeu este drumul cel mai sigur pentru a fura omului viitorul și speranța mântuirii!

Astăzi vrem să-l redăm pe Dumnezeu Crăciunului și să umplem viața noastră de speranță și fericire. Pruncul divin ne eliberează de indiferență, de frică, de aroganță, atitudini care ne împiedica să ne construim viitorul, fericirea. Nașterea Domnului este „clipa de har” care ne scoate din indiferență față de viitorul nostru și al lumii: nu poți trăi fără să-ți pese de o lume pentru care însuși Dumnezeu s-a făcut om, „s-a umilit pe sine, făcându-se ascultător până la moarte, până la moartea pe cruce” (Fil 2,8). El ne eliberează de aroganța unui viitor „asigurat” și, îmbrățișându-ne strâns, ne șoptește: „Nu te teme! Eu sunt cu tine ca un Dumnezeu puternic. Eu nu-ți dăruiesc doar un Crăciun fericit, ci o viață fericită”! Da, aceasta este ziua în care tresăltăm de bucurie și spunem: „Cristos s-a născut pentru mine și mie îmi pasă! Cristos s-a făcut om pentru mine și eu sunt plin de fericire pentru că simt prezența lui Dumnezeu în inima și casa mea”.


„Mântuitorul nostru s-a născut astăzi: să ne bucurăm!
Nu este loc pentru tristeţe căci Domnul nostru a venit să-i elibereze pe toţi.
Să tresalte de bucurie sfântul, căci se apropie de triumf.
Să se bucure păcătosul, căci este invitat la iertare.
Să prindă curaj păgânul, căci este chemat la viaţă.
Să se întărească bolnavul,
căci astăzi se naşte pentru el cel ce este vindecarea tuturor”
(sf. Leon cel Mare).


25 decembrie 2017 

† NAŞTEREA DOMNULUI (CRĂCIUNUL)
Ss. Eugenia, m.; Anastasia, m.
Is 52,7-10; Ps 97; Evr 1,1-6; In 1,1-18

LECTURA I
Toate marginile pământului vor vedea mântuirea Dumnezeului nostru.
Citire din cartea profetului Isaia 52,7-10
Cât sunt de plăcute pe munţi picioarele celui care aduce vestea cea bună, care anunţă pacea, care vesteşte binele, care anunţă mântuirea, zicând Sionului: „Dumnezeul tău domneşte”. 8 Un glas! Străjerii tăi înalţă împreună un strigăt de bucurie, pentru că văd cu ochii că Domnul se întoarce în Sion. 9 Tresăltaţi, strigaţi de bucurie, ruine ale Ierusalimului, pentru că Domnul mângâie poporul său şi răscumpără Ierusalimul! 10 Domnul şi-a descoperit braţul său cel sfânt înaintea tuturor popoarelor, căci au văzut toate marginile pământului mântuirea Dumnezeului nostru.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 97(98),1.2-3ab.3cd-4.5-6 (R.: 3cd)
R.: Au văzut toate marginile pământului mântuirea Dumnezeului nostru!

1 Cântaţi-i Domnului un cântec nou,
pentru că a făcut lucruri minunate;
dreapta şi braţul lui cel sfânt
i-au venit în ajutor! R.

2 Domnul şi-a făcut cunoscută mântuirea
şi-a descoperit dreptatea înaintea neamurilor,
3ab şi-a adus aminte de îndurarea şi fidelitatea lui
faţă de casa lui Israel. R.

3cd Toate marginile pământului
au văzut mântuirea Dumnezeului nostru!
4 Strigaţi de bucurie către Domnul, toţi locuitorii pământului!
Aclamaţi, cântaţi psalmi şi tresăltaţi de bucurie! R.

5 Cântaţi-i Domnului imnuri cu harpa,
cu harpa şi în cântări de psalmi!
6 Sunând din trompetă şi din corn,
strigaţi de bucurie în faţa Domnului, regele nostru! R.

LECTURA A II-A
Dumnezeu ne-a vorbit nouă prin Fiul.
Citire din Scrisoarea către Evrei 1,1-6
După ce în trecut a vorbit în multe rânduri şi în multe moduri părinţilor noştri prin profeţi, Dumnezeu, 2 în aceste zile din urmă, ne-a vorbit nouă prin Fiul, pe care l-a pus moştenitor a toate, prin care a făcut şi veacurile. 3 Acesta, fiind strălucirea gloriei şi chipul fiinţei sale şi ţinând totul prin cuvântul puterii sale, după ce a săvârşit purificarea păcatelor, s-a aşezat la dreapta maiestăţii, în ceruri, 4 devenind cu atât mai presus decât îngerii, cu cât a moştenit un nume mai deosebit decât al lor. 5 De fapt, căruia dintre îngeri i-a spus vreodată: „Fiul meu eşti tu; eu astăzi te-am născut” şi iarăşi: „Eu îi voi fi lui Tată şi el îmi va fi Fiu”? 6 Dar, din nou, când îl introduce pe primul născut în lume, spune: „Şi să-l adore toţi îngerii lui Dumnezeu!”

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
(Aleluia) Ne-a strălucit o zi sfântă. Veniţi, neamuri, şi adoraţi-l pe Domnul! Astăzi a coborât pe pământ o lumină mare. (Aleluia)

EVANGHELIA
Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 1,1-18
La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu. 2 Acesta era la început la Dumnezeu. 3 Toate au luat fiinţă prin el şi fără el nu a luat fiinţă nimic din ceea ce există. 4 În el era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor, 5 iar lumina în întuneric luminează, dar întunericul nu a cuprins-o. 6 A fost un om, trimis de Dumnezeu, al cărui nume era Ioan. 7 Acesta a venit spre mărturie, ca să dea mărturie despre lumină, pentru ca toţi să creadă prin el. 8 Nu era el lumina, ci a venit să dea mărturie despre lumină. 9 Cuvântul era lumina adevărată, care, venind în lume, luminează pe orice om. 10 Era în lume şi lumea a luat fiinţă prin el, dar lumea nu l-a cunoscut. 11 A venit la ai săi, dar ai săi nu l-au primit. 12 Însă celor care l-au primit, celor care cred în numele lui, le-a dat puterea de a deveni copii ai lui Dumnezeu, 13 care, nu din sânge, nici din voinţa trupului, nici din voinţa bărbatului, ci din Dumnezeu s-au născut. 14 Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi, iar noi am văzut gloria lui, glorie ca a unicului născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr. 15Ioan a dat mărturie despre el şi a strigat, zicând: „Acesta era cel despre care v-am spus: «Cel care vine după mine a fost înaintea mea pentru că era mai înainte de mine»”. 16 Căci noi toţi am primit din plinătatea lui har după har. 17 Pentru că Legea a fost dată prin Moise, harul şi adevărul au fost prin Isus Cristos. 18 Nimeni nu l-a văzut vreodată pe Dumnezeu; Fiul unic al lui Dumnezeu, cel care este spre pieptul Tatălui, el l-a revelat.

Cuvântul Domnului

IMG_7867Dragi prieteni,

Emanuel, Dumnezeu-cu-noi,
născut la Betleem din Fecioara Maria,
este Calea pașilor noștri,
este Adevărul inimii noastre,
este Cuvântul făcut carne
pentru ca noi să avem Viață
și să o avem din belșug
(cf. In 10,10; 14,6).

Veniți să-l adorăm!

Pruncului Divin să ne închinăm
în toate zilele vieții nostre.

Lui Cristos să ne închinăm
și în brațele lui larg deschise
să punem toată viața noastră,
trecutul, viitorul și mai ales prezentul nostru.

Vă doresc un Crăciun binecuvântat
și un An Nou plin de pace și har!

Cu recunoștință și prietenie,
Pr. Laurențiu Dăncuță (Paxlaur)

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: