Arhive pentru ‘Craciun’

Crăciun fericit! Vă doresc cuvinte chibzuite

Cuvântul este o forță atomică. Nu trebuie niciodată desconsiderat, bagatelizat. Orice particulă poate genera haos sau ordine în Univers și în inima noastră. Puterea cuvântului se oglindește în explozia fascinantă de lumină și de viață de la începutul lumii: Dumnezeu a zis și s-a făcut! La fel de fascinantă este prezența tranșantă a Cuvântului întrupat: a venit între noi și a împărțit istoria și omenirea în două. Cristos a transformat lumea prin patima, moartea și învierea sa, dar și prin cuvintele cu care a învățat, a ales, a binecuvântat, a vindecat, a înviat. Ecoul acelor cuvinte răsună și astăzi și, străbătând lumea, schimbă inimi. Cu adevărat: cerul și pământul vor trece, dar cuvintele sale nu trec, ci se împlinesc, rodesc. 

Sfârșitul anului este timpul bilanțului. Împreună cu anul pe care-l încheiem lăsăm în urmă zeci de mii de cuvinte rostite sau scrise. Mii de cuvinte, în diferite moduri, au plecat zilnic din noi spre celălalt. Unele nici măcar nu ni le mai amintim: automatisme, ipocrizii, manipulări. Multe erau bârfe smălțuite cu răutate. Dar au fost și cuvinte memorabile, frumoase, prin care ne-am manifestat iubirea, recunoștința, respectul.

Să ne răsfoim vocabularul acestui an și să privim chipurile destinatarilor cuvintelor noastre: dincolo de cei indiferenți, unii au plâns, alții au râs. Și tocmai lacrimile lor de fericire sau de durere dau mărturie despre forța cuvintelor noastre. Așadar, cum ne-au fost cuvintele în acest an: am construit vieți sau am dărâmat? Am iubit oamenii sau i-am ruinat? Când oamenii ne ascultă se simt încurajați sau deznădăjduiți?

Cuvântul stârnește sau șterge lacrimi. El face să țâșnească strigăte de disperare sau să se întruchipeze fericirea. Iar acum, în acest timp sfânt, lângă noi și în inima noastră stă tocmai ceea ce am construit prin forța cuvintelor noastre. Și ce anume vedem în jurul nostru: binecuvântare sau blestem? Poduri sau ziduri? Fericire sau disperare? Prietenie sau singurătate? Care este rodul cuvintelor noastre?

În timp ce contemplăm și slujim Cuvântul făcut trup, să fim stăpâni buni ai cuvintelor noastre. Să nu abuzăm de cuvinte: să ascultăm mai mult decât vorbim, să citim mai mult decât scriem. Să drămăluim cuvântul și să-l rostim numai spre tămăduirea inimilor, spre fericirea și binele aproapelui. Întocmai ca Isus, Cuvântul întrupat pentru mântuirea noastră.

Crăciun binecuvântat și un an nou plin de cuvinte chibzuite!


Luna decembrie 2021: Tu ești omul bun pentru copilul necunoscut

Dacă vreți să ajutați, puteți susține proiectele Paxlaur destinate copiilor: PayPal: paxlaur@yahoo.com. Sau prin Banca Transilvania: în RON: RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON) în EURO: RO03BTRLEURCRT0378224401. Vă mulțumesc! Dăncuță Laurențiu. Domnul să ne țină uniți în rugăciune și în facerea de bine!

€10.00

AICI puteți citi detalii despre PROIECTELE PAXLAUR!

CRĂCIUN FERICIT!

Nu așa se calculează! Matematica lui Dumnezeu

Nu contează cât dai, ci cât păstrezi!

Toți am fost speriați cel puțin o dată în fața matematicii: lucrări de control și teze, examene de capacitate și de admitere, examenul de bacalaureat, restul corect de la cumpărături, datorii acumulate, dobânzi la creditele făcute etc. În fine, matematica este o sperietoare pentru mulți. Dar nu despre asta este vorba acum, nu despre cum calculează omul, ci despre cum calculează Domnul. Și asta sună ca o veste nu tocmai bună pentru cei certați cu matematica: există matematică și pe lumea cealaltă. Există o matematică divină, chiar dacă se spune că Dumnezeu știe să numere doar până la unu. Numai că matematica lui Dumnezeu și a Paradisului este mult diferită de a noastră. Și chiar dacă pe pământ „socoteala Domnului” este neglijată, într-o altă lume – una perfectă! – se ține cont de ea. Sau poate chiar numai de ea. 

Pe când mă pregăteam să prezint acest Proiect pentru luna decembrie, se proclama în Biserică fragmentul evanghelic despre văduva care a oferit pentru templu doar doi bănuți și a fost lăudată de Domnul. Ba mai mult, însuși Dumnezeu a socotit că ea, cu doar cele două monede mici, a pus mai mult decât toți, chiar și decât cei care puneau monede multe și mari (cf. Lc 21,1-14). Meditând acest fragment și ajutat de Sfinții Părinți (în special, sfântul Ambroziu) am înțeles „matematica lui Dumnezeu”: pentru Domnul nu contează cât dăm, ci cât păstrăm pentru noi. Nu se calculează ceea ce se dă, ci ceea ce rămâne. Dumnezeu nu a numărat atât bănuții puși de văduvă, ci a socotit ceea ce a păstrat pentru ea: nimic! A dat totul pentru Dumnezeu! De aceea a Isus a spus spre uimirea tuturor: „Vă spun: cu adevărat această văduvă săracă a pus mai mult decât toți, pentru că toți aceștia au oferit lui Dumnezeu din surplusul lor, pe când ea, din sărăcia ei, a oferit tot ce avea la viața ei” (Lc 21,3-4).

Astăzi, de sfântul Nicolae, și până la Crăciun, până la sărbătoarea Nașterii Domnului, trăim într-o atmosferă a darurilor: primim și dăruim. Dar în timp ce inima noastră este tensionată de goana după cadouri, în jurul nostru pășește tăcută Speranța. Cu chip de copil, speranța este prezentă lângă noi. Ea este prezentă în inima și în ochii celor mici care, deși săraci, speră. Atât le-a mai rămas: speranța. Speră să vină și anul acesta – sau măcar anul acesta! – Moș Neculae, Moș Crăciun. Sau oricine cu orice, numai să simtă că cineva și-a amintit de ei. Darul primit este pentru ei lumină pentru încă un an. Darul primit este pentru ei confirmarea că încă mai există oameni buni. Și ce fain să fii om bun pentru inima unui copil fără să-i fii părinte, bunic, unchi, verișor, rudă sau prieten. Doar atât: om bun! Într-o inimă de copil, ce privește cerul cu ochii strălucindu-i de bucurie și recunoștință, stă scris: „Un om bun s-a gândit la mine! Mulțumesc, Doamne, pentru omul bun!”.

Acesta este Proiectul lunii Decembrie: să fim omul bun pentru un copil necunoscut. Să ne amintim de copiii uitați și să oferim daruri, să oferim speranță pentru încă un an, calculând totul după matematica lui Dumnezeu. Poate că în inima noastră darul ne pare a fi un gest mic, însă pentru cel care-l primește este totul, este scânteia de care are nevoie pentru ca inima să-i fie incendiată de credința în oamenii buni și în Dumnezeu, Tatăl tuturor. 

Prin acest ultim proiect al anului 2021 vă mulțumesc tuturor pentru generozitatea, dragostea și prietenia manifestate față de cei mici. Am dus multă speranță, bucurie, căldură, educație, credință, dragoste de viață în inimi încercate prea devreme de durere. Acolo unde erau lacrimi, am văzut ochi strălucind de fericire. Iar fericirea lor e meritul dvs., al tuturor celor care ați susținut și susțineți proiectele Paxlaur. Vă mulțumesc pentru că ați scris în inima copiilor: „Omul bun există”! Cred cu tărie că Domnul va folosi o matematică specială în a vă recompensa cu toate harurile de care aveți nevoie! Însutit și înmiit!

Să nu uităm: în fața Domnului nu contează cât dăm, ci cu cât rămânem atunci când dăm. Această este matematica lui Dumnezeu. Orice altă matematică este invenția oamenilor. Vă doresc gând bun și inimă generoasă de sfântul Nicolae și de Crăciun, de dragul Pruncului și al copiilor. Zile de har: Domnul este aproape! 

copil-privind-cerul-paxlaur

Luna decembrie 2021: Tu ești omul bun pentru copilul necunoscut

Dacă vreți să ajutați, puteți susține proiectele Paxlaur destinate copiilor: PayPal: paxlaur@yahoo.com. Sau prin Banca Transilvania: în RON: RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON) în EURO: RO03BTRLEURCRT0378224401. Vă mulțumesc! Dăncuță Laurențiu. Domnul să ne țină uniți în rugăciune și în facerea de bine!

€10.00

NB. Matematică din rândurile de mai sus nu conține operațiuni sau calcule destinate minții, ci inimii. Nu se recomandă folosirea acestei matematici pentru contabilitatea sau dezvoltarea firmelor și a veniturilor, ci doar pentru afacerea vieții: Paradisul! 

Ce au în comun oamenii care îl văd pe Dumnezeu?

Ceea ce au în comun oamenii care îl văd pe Dumnezeu – acei oameni care așteaptă, caută și simt imediat prezența lui Dumnezeu, asemenea Anei – nu este inteligența sau vârsta, nici bogăția sau funcția, nici sărăcia sau suferința, ci iubirea. Iar cine-l iubește cu adevărat, îl caută și îl strigă cu ardoare: vrem să vedem chipul tău! Arată-ne, Doamne, fața ta! Fă să strălucească fața ta asupra noastră și vom fi mântuiți (cfr. Ps 27,8-14; 80,7).

Și Dumnezeu li se arată. Domnul ni se arată! Se face prezent! Se face om! 

Cuvântul făcut trup, Dumnezeu făcut om: e mult mai mult decât poate suporta logica acestei lumi dacă nu e susținută de harul credinței. Nimeni în afară de Isus Cristos nu ar fi putut să umple acest abis între Dumnezeu și om. Cu adevărat e mai mare mister în faptul că Dumnezeu s-a făcut om, decât în faptul că un om a murit pentru noi. Distanța dintre Dumnezeu și om e mai mare decât distanța dintre om și moarte! Numai un Dumnezeu iubitor de oameni putea păși peste acest abis. 

Ferice de cel care răspunde cu iubire la iubire! Ferice de cel care străbate lumea căutând chipul lui Cristos, căutând prezența lui Dumnezeu în Euharistie, în Scriptură și în cei săraci!


Aleluia.
Ne-a strălucit o zi sfântă. Veniţi, neamuri, şi adoraţi-l pe Domnul! Astăzi a coborât pe pământ o lumină mare.
Aleluia

EVANGHELIA
Vorbea despre copil tuturor celor care aşteptau eliberarea Ierusalimului.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 2,36-40
În acel timp, era acolo şi Ana, profetesa, fiica lui Fanuel, din tribul lui Aşer. Aceasta era mult înaintată în vârstă. După ce trăise cu bărbatul ei şapte ani de la fecioria ei, 37 era acum văduvă şi ajunsese la optzeci şi patru de ani. Ea nu părăsea templul, slujind zi şi noapte prin posturi şi rugăciuni. 38 Fiind prezentă şi ea, îl mărturisea pe Dumnezeu şi vorbea despre copil tuturor celor care aşteptau eliberarea Ierusalimului. 39 Când au împlinit toate după Legea Domnului, s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret. 40 Iar copilul creştea şi se întărea, plin de înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era asupra lui.

Cuvântul Domnului