Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Archive for the ‘Dominic Savio’ Category

Suntem oameni ai aşteptărilor

Posted by Paxlaur pe 24/04/2010

Pe drept cuvânt se spune că aşteptarea face parte din viaţa omului!

Suntem fiinţe în aşteptare, dar şi fiinţe aşteptate!

Aşteptăm să creştem şi să devenim cineva, ceva!

Aşteptăm să treacă timpul şi să primim ceva sau pe cineva (să revedem pe cineva drag sau să redobândim un lucru pierdut!)

Aşteptăm zile mai senine, sănătate mai bună, succes mai mult etc.

Omul care nu mai are aşteptări moare… este trist…lipsit de motivaţia de a trăi şi de speranţă!

Noi, ca şi creştini, nu avem voie să trăim fără aşteptări şi fără speranţe!

Dar în acelaşi timp, în timp ce noi avem aşteptări şi aşteptăm, alţii aşteaptă de la noi şi au aşteptări care depind de acţiunile noastre!

Prietenii, familia şi toţi cei din jurul nostru au anumite aşteptări de la noi: să-i iubim, să-i ajutăm, să le fim aproape ori de câte ori au nevoie!

Biserica are aşteptări de la noi, fii săi „ca să ne îndeplinim până la capăt misiunea şi slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus” (Fap 20, 24), aşa cum am auzit de la sfântul Paul în prima lectură a acestei zile!

Dumnezeu aşteaptă ca fiecare dintre noi, fiecare om, să-şi dea seama ce merită cu adevărat aşteptat şi sperat: Dumnezeu vrea ca fiecare să înţeleagă şi se convingă că viaţa veşnică este mai presus de orice. Iar în evanghelia acestei zile am auzit că viaţa veşnică aceasta este „Să te cunoască pe tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Cristos pe care l-ai trimis” (In 17,3).

Cu toate că ştim că trebuie să aşteptăm mereu ceva şi că mereu suntem aşteptaţi, suntem adesea confuzi în aşteptările noastre! În aceste timpuri în care toată lumea, mass-media, politica şi economia, au pretenţia că ei ştiu cel mai bine ce merită aşteptat şi ce anume trebuie să aşteptăm noi, care să fie aşteptările noastre, este greu să găseşti echilibru creştin, este greu să găseşti ce merită cu adevărat să aştepţi şi să speri!

Vă invit să ne lăsăm ajutaţi de trei modele, de trei oameni, de trei sfinţi, care au ştiut cu adevărat ce merită aşteptat, sfinţi care au ştiut care sunt aşteptările lui Dumnezeu de la ei şi care au intuit aşteptările celor de lângă ei.

Pentru că suntem în luna mai, o amintim mai întâi pe sfânta fecioară Maria.

Pentru că este marţi, îl amintim pe sfântul Anton de Padova.

Şi pentru că este 6 mai îl amintim pe micuţul sfânt, Dominic Savio.

Sfânta fecioară Maria este cea care ne învaţă cum să aşteptăm şi să împlinim în viaţa noastră voinţa lui Dumnezeu. De la ea învăţăm să spunem „fie mie după cuvântul tău”! Ea aştepta împreună cu întreg Israelul mântuirea promisă de Dumnezeu prin profeţi… şi s-a împlinit aşteptarea ei. Ba mai mult, ei i-a fost dat să-i fie mamă celui ce este Dumnezeu adevărat şi om adevărat, celui care ne-a mântuit! A aşteptat şi aşteptările ei au fost împlinite. Şi aşteptările noastre vor fi împlinite dacă ascultăm de cuvântul ei şi-i urmăm exemplul. Sfânta Fecioară ne spune tuturor care este calea prin care ne putem împlini aşteptările: „faceţi tot ce vă va spune el”, el fiind Fiul ei Isus Cristos! Învăţăm de la Maria pentru că ea este cea care a ştiut în viaţa ei ce să caute, ce merită căutat cu adevărat: Isus Cristos şi împărăţia lui Dumnezeu. „tatăl tău şi cu mine te-am căutat plini de îngrijorare”!

Aşadar, de la Sfânta Fecioară învăţăm că în centru aşteptărilor şi căutărilor noastre trebuie să fie Isus Cristos, Dumnezeu. Apoi, toate celelalte aşteptări trebuie să le formulăm şi le avem în noi mereu sub moto-ul: „Fie mie după cuvântul tău” sau, aşa cum cerem când ne rugăm Tatăl nostru „facă-se voia ta!”. Şi nu în ultimul rând, aşteptările noastre să fie ghidate şi să căutăm să le împlinim numai conform cu voinţa lui Dumnezeu, împlinind testamentul Mariei: „Faceţi tot ce vă va spune!”.

Cine este în centrul aşteptărilor noastre?! Care este aşteptarea noastră cea mai mare?! Ştim noi să spunem atunci când avem un eşec „fie mie după cuvântul tău”?!

Fiind zi de marţi, sfântul Anton de Padova este şi el în centrul atenţiei noastre. Prin el aşteptăm de la Dumnezeu diferite ajutoare spirituale şi materiale. El este sfântul care ne învaţă că tot sprijinul şi tot harul vin de la Dumnezeu. Că suntem prea slabi ca să ne bizuim numai pe forţele noastre. Că suntem prea mici ca să putem împlini singuri tot ceea ce ne-am propus, tot ceea ce aşteptăm şi sperăm.

Privind şi apelând la ajutorul sfântului Anton de Padova pentru a ne împlini speranţele, suntem cu toţii invitaţi să înţelegem că există lucruri care merită aşteptate şi lucruri care nu merită aşteptate, că există situaţii în care nu ne dăm seama că ceea ce noi cerem de la Dumnezeu prin mijlocirea sfântului Anton, nu este tocmai ceea ce e mai bun pentru noi şi pentru mântuirea noastră.

Sfântul Anton a ştiu ce să aştepte de la viaţă! A ştiu în cine să-şi pună încrederea pentru a-şi vedea împlinite aşteptările! A ştiu că tot harul de a predica, de a săvârşi minuni, de a face binele este darul lui Dumnezeu! Noi?! Ce aşteptăm? În cine ne punem încrederea?! Suntem conştienţi că tot ceea ce suntem şi avem este darul lui Dumnezeu?!

Iar alături de aceşti doi mari sfinţi, stă sfântul Dominic Savio pe care Biserica ni-l propune astăzi. Sfântul Dominic a trăit foarte puţin, murind la numai 15 ani! Deviza vieţii sale a fost „mai bine moartea decât păcatul”… Pentru ca să ai o astfel de deviză în viaţă îţi trebuie mult curaj şi, mai ales, îţi trebuie să conştientizezi că nu există nimic mai presus de aşteptat decât mântuirea, decât vederea lui Dumnezeu. Astăzi Dominic Savio ne invită şi pe noi să ne revizuim aşteptările şi să ne alegem şi noi ca deviză pentru viaţă „mai bine moartea decât păcatul!” Îndrăznim? Să încercăm acest lucru măcar pentru o zi! Mâine dimineaţă, la rugăciunea noastră de dimineaţă să-i spunem Domnului: „Doamne, fă ca în această zi să nu păcătuiesc. Fă ca în această zi mai bine să mor decât să te supăr, decât să te jignesc”.

Aşteptarea cea mai de preţ a sfântului Dominic Savio a fost sfinţenia vieţii, iar la sfârşitul ei mântuirea sufletului. În timp ce era în oratoriul sfântului Don Bosco, în timp ce se juca împreună cu ceilalţi copii, don Bosco a venit în mijlocul lor şi i-a rugat ca fiecare să scrie pe o bucată de hârtie ce îşi doreşte să primească de la el cu ocazia unei sărbători care se apropia. Fantezia copiilor şi dorinţele lor s-au pus imediat în mişcare şi fiecare a cerut tot felul de jucării şi lucruri. Pe un bileţel, cel semnat de Dominic Savio scria: „Eu vreau să mă ajutaţi să fiu sfânt”!

Aceasta era aşteptarea lui! Aceasta era dorinţa lui cea mai mare! Noi ce dorinţe avem?!

Dacă acum sfânta Fecioară Maria, sfântul Anton, sfântul Dominic Savio ar veni în mijlocul nostru, aici în Biserică şi ne-ar spune: Cere-mi orice şi-ţi voi mijloci de la Dumnezeu, noi ce le-am cere?! Care este în clipa de faţă aşteptarea noastră cea mai mare? Care este speranţa care ne umple inima?!

Dumnezeu,care este mai mare decât toţi sfinţii şi autorul sfinţeniei, poate să împlinească orice aşteptarea a inimii noastre. Să-i cerem să ne înveţe ce să aşteptăm şi cum să împlinim aşteptările celor de lângă noi! Să-l implorăm pe Duhul Sfânt să coboare asupra noastră şi să ne lumineze inimile noastre ca să ştim mereu ce să cerem pentru noi şi pentru semenii noştri.

(predica marţi, 6 mai 2008, sfântul Dominic Savio)

Posted in Anton de Padova, Diverse, Dominic Savio, Predici si meditatii, Sfânta Fecioară Maria, Sfântul zilei | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: