Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Archive for the ‘Ecaterina din Siena’ Category

Ieşirea din criză

Posted by Paxlaur pe 29/04/2013

Ecaterina din SienaAceasta este fecioara înţeleaptă, pe care Domnul a găsit-o veghind; iar când a venit Mirele, a intrat cu el în sala ospăţului (cf. Mt 25,10). Sărbătoarea de astăzi, sfânta Ecaterina, fecioară şi învăţător al Bisericii, patroană a Europei, mai taie un pic din elanul celor care spun că Biserica Catolică este „împotriva femeilor”, „le desconsideră” sau  „le discriminează”. În această zi, în toată Biserica, se aminteşte rolul deosebit al acestei femei sfintei, atât pentru viaţa Bisericii, cât şi pentru viaţa şi cultura Europei. Lumea întreagă, astăzi, aşa cum am făcut şi noi dimineaţă la sfânta Liturghie în capela Seminarului, se roagă pentru Europa: ca să-şi amintească frumuseţea valorilor umane şi creştine, rădăcinile ei. Totodată ne-am rugat şi am cerut harul ca să recunoaştem şi să preţuim drepturile şi demnitatea femeii, după cum am cerut înţelepciune şi putere pentru toate soţiile şi mamele ca să fie exemplu de credinţă şi de virtute în familiile lor.

Sfânta Ecaterina din Siena (1347-1380) şi-a dorit o Biserică sfântă, plină de păstori plini de zel şi de credincioşi dispuşi să-şi mărturisească oricând credinţa, mai ales prin trăirea cu fidelitate a obligaţiilor de zi cu zi: statornicia în cele mici va aduce fidelitatea faţă de cele mai mari şi mai grele obligaţii. A iubit Biserica, dar şi Europa (aşa cum era Europa atunci) şi a luptat pentru instaurarea păcii, care, spunea ea, este misiunea Bisericii: „Biserica poate reface armonia în lume, dând oamenilor Sângele lui Cristos, care generează pacea”.

Astăzi ne uităm prin Biserică, ne uităm şi prin Europa şi căutăm acele rădăcini atât de bine înfipte în timpul vieţii acestei sfinte şi multă vreme după ea. Oare ce s-a ales de toate acele învăţături? Oare unde este pasiunea pentru valorile morale, umane, creştine? Oare nu mai este Europa locul în care toţi vor să trăiască în armonie, în iubire şi înţelegere?

Europa (şi Biserica!) părea atunci să devină un fel de arbore care va produce roade îmbelşugate, bune, frumoase. Oamenii abia aşteptau să înflorească şi să se bucure de ele. Astăzi îmi vin în minte cuvintele lui Isus: „Feriţi-vă de profeţii falşi care vin la voi în haine de oi, dar înăuntru sunt lupi răpitori. Îi veţi recunoaşte după roadele lor. Oare se culeg struguri din mărăcini sau smochine din ciulini? La fel, tot pomul bun face fructe bune, iar pomul rău face fructe rele. Un pom bun nu poate să facă fructe rele, nici un pom rău să facă fructe bune. Orice pom care nu face fructe bune este tăiat şi aruncat în foc. Aşadar, îi veţi recunoaşte după roadele lor (Mt 7,15-20).

Ce roade produce astăzi Europa? Ce roade produc astăzi creştinii? Ce roade culegem noi din viaţa pe care o ducem? Ce urmează? Ce se va povesti despre noi? Ce vor spune că am făcut cu acel pom bun care ani de-a rândul, secole, a făcut roade bune? Cine sunt astăzi profeţii falşi? Cine încearcă astăzi să ne convingă că putem culege struguri foarte buni din mărăcini?

Ieşirea din criză a Europei, a lumii (a Bisericii) nu se va face prin tot felul de calcule sau împrumuturi bancare (necesare pentru construcţii şi proiecte) sau mici înţelegeri pătate adesea de compromisuri. Ieşirea din criză se poate întâmpla prin trăirea dreptăţii în cele mai mici gesturi, prin aplicarea iubirii faţă de aproapele în orice situaţie, prin cultivarea valorilor umane, morale şi creştine. Altfel spus ieşirea din criză nu o vor face bancherii şi nici managerii, ci sfinţii, oamenii de caracter. Ei şi viaţa lor sunt soluţia. De ei, de oamenii sfinţi, bărbaţi şi femei, săraci sau bogaţi, bătrâni sau tineri, are nevoie Europa şi Biserica. Ei sunt soluţia. Ei ne vor salva, cei care asemenea sfintei Ecaterina din Siena au „curajul dreptăţii” şi „curajul sfinţeniei”. De aceea, investiţiile (şi nici măcar nu e vorba de miloane de euro!) trebuie să se facă în sfinţenia oamenilor, a caracterelor, şi apoi în clădiri, comisii, proiecte Bio sau Eco etc. Cui foloseşte pe termen lung cel mai performant spital, cea mai tehnologizată companie, cea mai ilustră universitate dacă în toate acestea nu lucrează oameni de caracter, oameni sfinţi? (iar aici sfinţi nu înseamnă creştini, ci înseamnă oameni care au coloană vertebrală, inimă şi minte şi le şi folosesc făcând binele şi fugind de rău. Simplu!)

Să fim sfinţi şi vom vedea că există viaţă după criză!

Te rugăm, Părinte îndurător, ca exemplul de credinţă şi de iubire faţă de Europa şi faţă de Biserică a sfintei Ecaterina, să trezească în sufletele noastre dorinţa sfântă de a ne apropia cât mai mult de tine şi de oameni, iar mijlocirea ei puternică să ne dobândească harurile necesare pentru a reda Europei valorile umane, morale şi religioase. Aşa te rugăm prin Cristos, Domnul nostru. Amin.

Reţine

Omenirea are nevoie de oameni sfinţi: singurii care ne pot salva de la un faliment total, singurii care ne pot arăta calea pe care trebuie să mergem pentru a ajunge cu bine la scopul vieţii: mântuirea sufletului.  

AICI puteţi citi despre viaţa sfintei Ecaterina din Siena

Luni, 29 aprilie 2013 

Luni din saptamâna a 5-a a Pastelui
SF. ECATERINA DIN SIENA, fc. înv., patroana a Europei

 

LECTURA I
Sângele lui Cristos ne curăţă de orice păcat.

Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Ioan 1,5-2,2
Preaiubiţilor, 5 aceasta este vestea pe care am auzit-o de la Isus Cristos şi v-o vestim: că Dumnezeu este lumină şi în el nu este întuneric. 6 Dacă zicem că avem împărtăşire cu el şi totuşi umblăm în întuneric, minţim şi nu trăim după adevăr. 7 Dar dacă umblăm în lumină precum este el în lumină, atunci avem împărtăşire unul cu altul şi sângele lui Isus, Fiul lui, ne curăţă de orice păcat. 8 Dacă zicem că nu avem păcat, ne amăgim pe noi înşine şi adevărul nu este în noi. 9 Dacă mărturisim păcatele noastre, el este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţe de toată nelegiuirea. 10 Dacă zicem că n-am păcătuit, îl facem mincinos şi cuvântul lui nu este în noi. 2,1Copiii mei, acestea vi le scriu, ca să nu păcătuiţi. Şi dacă a păcătuit cineva, avem mijlocitor la Tatăl pe Isus Cristos cel drept. 2 El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre, dar nu numai pentru ale noastre, ci şi pentru ale lumii întregi.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 44,11-12.14-15.16-17 (R.: cf. 11a)
R.: Ascultă, fiică, priveşte şi fii cu luare aminte!
11 Ascultă, fiică, priveşte şi pleacă-ţi urechea,
uită de poporul tău şi de casa tatălui tău.
12 Regele râvneşte frumuseţea ta;
el îţi este stăpânul, pleacă-te în faţa lui. R.

14 Fiica regelui îşi face intrarea,
împodobită strălucitor cu haine ţesute în aur.
15 În haine strălucitoare e adusă la rege;
fecioare formează alaiul ei, prietenele ei sunt aduse la tine. R.

16 Cu strigăte de bucurie şi veselie
intră în palatul regelui.
17 Locul părinţilor tăi îl vor lua copiii,
îi vei pune stăpânitori în lumea întreagă. R.

ALELUIA Cf. Mt 25,10
(Aleluia) Aceasta este fecioara înţeleaptă,
pe care Domnul a găsit-o veghind;
iar când a venit Mirele, a intrat cu el în sala ospăţului. (Aleluia)

EVANGHELIA
Iată Mirele! Ieşiţi-i în întâmpinare!

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 25,1-13
În acel timp, Isus a spus ucenicilor această parabolă: 1 „Împărăţia cerului este asemenea cu zece fecioare invitate la nuntă, care şi-au luat candelele şi au ieşit în întâmpinarea mirelui. 2 Însă cinci dintre ele erau nechibzuite, iar cinci erau înţelepte. 3 Cele nechibzuite, luând candele, n-au luat cu ele untdelemn. 4 Cele înţelepte au luat untdelemn în vase, o dată cu candelele lor. 5 Fiindcă mirele întârzia, au aţipit toate şi au adormit. 6 La miezul nopţii s-a auzit un strigăt: «Iată, vine mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!». 7 Atunci s-au trezit toate acele fecioare şi-au pregătit candelele. 8 Cele nechibzuite au zis către cele înţelepte: «Daţi-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele». 9 Dar cele înţelepte le-au răspuns: «Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă; mai bine mergeţi la vânzători şi cumpăraţi-vă». 10 Plecând ele ca să cumpere, a sosit mirele; cele care erau pregătite au intrat cu el în sala nunţii şi uşa s-a închis. 11 Mai târziu au venit şi celelalte tinere şi au zis: «Doamne, Doamne, deschide-ne!». 12 Dar el le-a răspuns: «Vă spun adevărul: Nu vă cunosc». 13Vegheaţi, aşadar, căci nu ştiţi nici ziua, nici ceasul!”

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Posted in Ecaterina din Siena, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , | 3 Comments »

Dialogul despre providenţa divină

Posted by Paxlaur pe 29/10/2011

Cât de bun şi de plăcut este Duhul tău, Doamne, faţă de toţi!

Astăzi la Oficiul lecturilor, sub îndrumarea învăţăturii sfintei Ecaterina din Siena, patroana Europei,  suntem chemaţi să medităm despre providenţa divină, cum are grijă Domnul de toate creaturile sale în toate aspiraţiile lor. Iată un fragment din opera sa Dialogul despre providenţa divină (dictată unor scribi, pentru că ea nu ştia să scrie!), operă care a contribuit mult la decizia luată de papa Paul al VI-lea, la 4 octombrie 1970, să o declare pe sfânta Ecaterina de Siena „Învăţător al Bisericii”:

Veşnicul Tată, cu o bunătate inefabilă, şi-a îndreptat ochiul iubirii sale spre sufletul meu, spunându-i:
„Fiica mea preaiubită, vreau să arăt lumii milostivirea mea şi să am grijă, în orice necesitate, de creaturile mele raţionale în toate aspiraţiile lor. Însă omul ignorant schimbă în moarte ceea ce eu dau pentru viaţă, şi astfel, devine crud faţă de sine însuşi.
 Eu am mereu grijă şi tot ceea ce am dat omului vine de la providenţă. Prin providenţă l-am creat. Atunci când am privit în mine însumi, m-am îndrăgostit de crea­tura mea şi am voit să o creez după chipul şi asemănarea mea ca dar al providenţei mele. De aceea, m-am îngrijit să-i dau memorie, ca să reţină binefacerile mele. Am făcut-o părtaşă şi de puterea mea de Tată veşnic.
I-am dat intelectul, pentru ca în înţelepciunea Fiului meu unul-născut să cunoască şi să înţeleagă voinţa mea, că eu i-am deschis izvorul tuturor harurilor şi i-am oferit cu foc iubirea mea părintească. I-am dat capacita­tea şi voinţa de a iubi, făcând-o părtaşă de darul de iubire al Duhului Sfânt, ca să poată iubi ceea ce a cunoscut şi a văzut cu intelectul.
Acestea le-a făcut providenţa mea dulce, numai pentru ca ea să fie capabilă să mă înţeleagă şi să mă guste pe mine şi să se bucure de vederea mea veşnică. După cum ţi-am făcut cunoscut, cerul era închis din cauza păca­tului lui Adam: de la neascultarea lui au urmat toate relele din lumea întreagă.
Pentru a elimina această moarte, l-am înzestrat pe om cu ceea ce era necesar. I-am dat Cuvântul, adică pe Fiul meu unul-născut, şi l-am eliberat din starea sa prin providenţa mea. Am voit ca el să devină ascultător, şi astfel, să fie în măsură să elimine acel venin pe care-l băuse din cauza neascultării primului părinte care a fost pe pământ. Cristos, mişcat de iubire, a acceptat ascultarea şi a mers la moartea cea ruşinoasă a crucii şi, prin moarte, a redat viaţa, desigur, nu datorită meritelor omului, ci prin concesie divină”.

Din Dialogul despre providenţa divină al sfintei Ecaterina din Siena, fecioară
(Cap. 134, ed. latina, Ingolstadii 1583, ffo 215v-216)

Posted in Ecaterina din Siena, Lecturi | Etichetat: , , , | 2 Comments »

 
%d blogeri au apreciat asta: