„Oricine face voinţa lui Dumnezeu, acela îmi este frate şi soră şi mamă”, ne spune Cristos. Ce har pentru noi să putem fi frate și soră și mamă pentru Isus. Și toate acestea doar cu o condiție: să facem voința lui Dumnezeu. Pare simplu, dar care este această voință? Ce așteaptă Dumnezeu de la noi? Este același Cristos care ne spune: „Să-l iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău și din tot cugetul tău… și să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Mt 22,37-39). Iar la ultima cină, adresându-se ucenicilor săi, Cristos lasă omenirii porunca cea nouă, calea pentru a împlini voința lui Dumnezeu: „Să vă iubiți unii pe alții. Așa cum eu v-am iubit pe voi, așa să vă iubiți unii pe alții!” (In 13,34).
Este omul capabil să împlinească „porunca cea nouă”? Suntem noi capabili să-l iubim pe aproapele ca pe noi înșine? Sfinții dau mărturie despre măreția pe care Dumnezeu a pus-o în om și despre harurile cu care omul a fost înzestrat astfel încât să poată împlini voința lui. Sfinții au reușit să-l cunoască pe Dumnezeu și să-i împlinească voința iubindu-i pe semenii lor.
Un astfel de om sfânt a fost episcopul Francisc de Sales, învățător al Bisericii. El nu s-a mulțimit să străbată de unul singur calea spre împlinirea voinței lui Dumnezeu, ci a voit să fie un exemplu și un sprijin și pentru semenii săi. Este un mare semn de sfințenie să nu uiți de frații tăi în timp ce alergi spre veșnicie.
Sfântul Francisc de Sales le-a vorbit tuturor despre viața evlavioasă și despre harurile care vin dintr-o astfel de viață: „La facerea lumii, Dumnezeu poruncea plantelor să facă roadele lor, fiecare după felul ei: tot astfel poruncește el creștinilor, care sunt plantele vii ale Bisericii sale, să producă roadele evlaviei, fiecare după starea și chemarea lui. Evlavia trebuie să fie practicată în diferite moduri: într-un fel de nobil, în alt fel de meseriaș, într-un fel de servitor, în alt fel de rege, într-un fel de văduvă și de tânăra necăsătorită, în alt fel de femeia măritată. Și nu numai atât, dar trebuie potrivită practicarea evlaviei cu puterile, treburile și obligațiile fiecăruia în particular…. Evlavia nu strică nici un lucru când este adevărată, ci le desăvârșește pe toate, iar când se împotrivește legitimei ocupații a cuiva, ea este, fără îndoială, greșită. Albina scoate mierea ei din flori, fără a le stânjeni, lăsându-le întregi și proaspete precum le-a găsit; dar adevărata evlavie face și mai bine, căci nu numai că nu strică nici un fel de îndeletnicire sau ocupație, ci, dimpotrivă, le împodobește și le înfrumusețează”.
Viața evlavioasă este calea care ne ajută să împlinim voința lui Dumnezeu și astfel să devenim „frate și soră și mamă” pentru Cristos.
Privește spre înălțimea crucii de pe Calvar
și înțelege că Răstignitul nu este un străin,
ci fratele tău, Cristos.
24 ianuarie 2017
Marţi din săptămâna a 3-a de peste an
Sf. Francisc de Sales, ep. înv. **
Evr 10,1-10; Ps 39; Mc 3,31-35
LECTURA I
Iată, vin ca să fac voinţa ta, Dumnezeule!
Citire din Scrisoarea către Evrei 10,1-10
Fraţilor, de fapt, Legea, care are o umbră a bunurilor viitoare, şi nu icoana realităţilor – prin jertfele aduse neîncetat în fiecare an -, nu poate nicidecum să-i desăvârşească pe cei care se apropie. 2Altfel nu ar înceta oare jertfele aduse, dacă cei care aduc cult, curăţaţi o dată pentru totdeauna, nu ar mai avea conştiinţa păcatelor? 3 Dar tocmai în aceste jertfe, în fiecare an, se face amintirea păcatelor. 4 Pentru că sângele taurilor şi al ţapilor nu poate să înlăture păcatele. 5 Pentru aceasta, intrând în lume, el spune: „Tu n-ai voit nici jertfă, nici ofrandă, ci mi-ai alcătuit un trup. 6 Nu ţi-au plăcut nici arderile de tot, nici jertfele pentru păcat. 7 Atunci am zis: «Iată, vin – în sulul cărţii este scris despre mine – ca să fac voinţa ta, Dumnezeule!»” 8 După ce a spus mai întâi: „Tu n-ai voit şi nici nu ţi-au plăcut jertfele şi ofrandele, arderile de tot şi jertfele pentru păcat – acestea sunt totuşi oferite conform Legii – 9 acum, zice, iată, vin ca să fac voinţa ta!” Astfel, desfiinţează jertfa dintâi ca s-o întemeieze pe a doua. 10 Datorită acestei voinţe, suntem sfinţiţi prin jertfa trupului lui Isus Cristos o dată pentru totdeauna.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 39(40),2 şi 4ab.7-8a.10.11 (R.: 8a.9a)
R.: Iată, vin, Doamne, ca să fac voinţa ta!
2 Cu dor l-am aşteptat pe Domnul,
iar el s-a plecat spre mine şi mi-a ascultat strigătul.
4ab El a pus în gura mea un cântec nou,
un imn de laudă pentru Dumnezeul nostru. R.
7 Jertfă şi ofrandă tu nu doreşti,
tu mi-ai deschis urechile;
nu ceri nici arderi de tot, nici jertfă pentru păcat.
8a Atunci, am zis: „Iată, vin!” R.
10 Vestesc dreptatea ta în adunarea cea mare;
nu-mi închid buzele;
tu ştii lucrul acesta, Doamne! R.
11 Nu am tăinuit dreptatea ta în inima mea,
ci vorbesc despre fidelitatea şi mântuirea ta.
Nu am ascuns îndurarea şi adevărul tău
în adunarea cea mare. R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Mt 11,25
(Aleluia) Te preamăresc pe tine, Părinte, stăpânul cerului şi al pământului, pentru că ai descoperit celor mici, misterele împărăţiei tale. (Aleluia)
EVANGHELIA
Oricine face voinţa lui Dumnezeu, acela îmi este frate şi soră şi mamă.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 3,31-35
În acel timp, au venit mama şi fraţii lui Isus şi, stând afară, au trimis la el ca să-l cheme. 32Mulţimea era aşezată în jurul lui şi i-au spus: „Iată, mama ta şi fraţii tăi te caută afară!” 33 Iar el, răspunzând, le-a zis: „Cine este mama mea şi cine sunt fraţii mei?” 34 Şi, rotindu-şi privirea peste cei aşezaţi în jurul lui, a spus: „Iată mama mea şi fraţii mei! 35 Oricine face voinţa lui Dumnezeu, acela îmi este frate şi soră şi mamă”.
Cuvântul Domnului
