În „cultura” noastră de bancuri (o cultură care se dovedeşte a fi foarte productivă, obişnuiţi fiind să facem băşcălie de tot ce ne iese în cale!), nu ştiu cum se face că multe bancuri (mai puţin cele care sunt cu Ion sau Bulă) sunt cu Gheorghe. Aceasta după cum şi în varianta feminină cele care nu sunt cu Alinuţa, sunt cu Maria. Însă pentru noi, creştinii, aceste nume – Gheorghe, Ion, Maria – au o semnificaţie aparte. Fiecare om trebuie să fie însoţit de sentimente înalte atunci când le rosteşte. Sunt nume de mari oameni sfinţi.

Poate că ar trebui ca în purtarea numelui să fie ca în fotbal cu purtarea numerelor de pe tricou. Atunci când un jucător este foarte bun şi îşi termină cariera, numărul este retras. Nimeni nu mai are voie, cel puţin o perioadă de timp, să poarte acel număr, cinstind astfel memoria celui care a fost deosebit. Unele nume, pentru valoarea lor, ar trebui retrase de la Starea Civilă pentru a nu mai putea fi înregistrate. După cum în fotbal se găsesc greu jucători care să se ridice la înălţimea adevăratelor valori devenite istorie (este suficient să ne gândim de când se caută pentru Naţionala noastră un nou „Hagi” care să ne ducă spre un Campionat Mondial sau European!), la fel şi în purtarea numelui se găsesc destul de greu oameni cu caracter care să fie demni de a purta astfel de nume. Cu toate acestea, cu toate că e greu să te ridici la înălţimea predecesorilor, sunt mulţi care fac cinste acestor nume.

Astăzi vorbim despre cel pe care-l sărbătorim în fiecare an la 23 aprilie: sfântul martir Gheorghe. Clopotele bisericilor (catolice şi ortodoxe, deopotrivă) bat la unison cinstind memoria purtătorului de biruinţă în lupta cu cel rău. În România, Gheorghe este unul dintre cele mai răspândite nume. Sunt şi localităţi care poartă acest nume (chiar Sfântul Gheorghe). De asemenea un braţ al Dunării se numeşte tot Sfântul Gheorghe. El este şi patronul sau ocrotitorul Armatei Române, după cum patronează şi unele ţări ca Anglia, Georgia, sau unele oraşe cum sunt: Botoşani, Drobeta Turnu-Severin, Timişoara, Londra, Moscova, Rio de Janeiro – unde va fi Ziua Mondială a Tineretului în această vară. Şi dacă la toate acestea adăugăm că Gheorghe (în spaniolă Jorge) este numele actualului sfânt Părinte papa Francisc (Jorge Mario Bergoglio) atunci toate astea ne obligă să reformulăm şi să regândim atitudinea noastră faţă de ceea ce înseamnă să fii Gheorghe!

Este ziua în care toţi trebuie să conştientizăm că a fi Gheorghe este o cinste (în pofida a ceea ce spun bancurile sau a mentalităţilor împământenite prin abuzul „exclamaţiilor” cu iz peiorativ de genul: „Eşti Gheorghe!”). Să fii Gheorghe înseamnă să ai mereu curajul celui care ştie că niciodată nu este părăsit de Dumnezeu în încercare, după cum Biserica dă mărturie despre marele martir Gheorghe prin aceste cuvinte: „Acesta este bărbatul care nu a fost părăsit de Dumnezeu în ziua încercării; va fi încoronat îndată căci a rămas credincios poruncilor Domnului”. Să te numeşte Gheorghe trebuie să fie un imbold spre lucruri măreţe, spre victorii, spre altruism căci porţi numele celui despre care cântăm împreună cu Biserica Răsăriteană: „Ca un apărător al celor robiţi şi celor săraci ocrotitor, celor bolnavi doctor, împăraţilor ajutător, Purtătorule de biruinţă, Mare Mucenice Gheorghe, roagă-l pe Cristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre” (Troparul Sfântului Gheorghe).

Chiar dacă la sfânta Liturghie astăzi nu s-au citit lecturile specifice pentru un sfânt martir, lecturile propuse pentru Timpul Pascal, surprind şi caracteristici din viaţa sfântului Gheorghe. Astfel putem spune că şi viaţa sa se poate regăsi în aceste cuvinte: ” Acesta, când a ajuns şi a văzut cum a lucrat harul lui Dumnezeu, s-a bucurat şi-i îndemna pe toţi să rămână ataşaţi de Domnul din toată inima” (Fap 11,23). Poate că aceste cuvinte i se potrivesc cel mai bine dacă sunt legate şi de acea istorioară care circulă ca făcând parte din viaţa sa: înfrângerea balaurului prin puterea lui Cristos de care a rămas ataşat până la moarte, chiar şi în faţa celor mai mari ameninţări. Astfel, a fi Gheorghe înseamnă să fii ataşat mereu de Domnul Isus şi să le ceri şi altora să facă acest lucru, arătându-le meritele acestei ataşări.

De asemenea putem lega foarte bine de viaţa sfântului Gheorghe şi cuvântul lui Isus din evanghelia zilei: „Oile mele ascultă glasul meu: eu le cunosc şi ele mă urmează. Eu le dau viaţa veşnică: nu vor pieri nicicând şi nimeni nu le va răpi din mâna mea” (In 10, 27-28). Din partea Domnului, Bunul Păstor, pentru mărturia sa de credinţă, neclintită în faţa ameninţărilor şi a torturilor, sfântul Gheorghe a primit cununa învingătorului, răsplata oferită „oiţelor” care ascultă mereu glasul Păstorului. El l-a urmat pe Domnul fără şovăire şi de aceea numele său nu va pieri nicicând: nu doar pentru că este scris în mai toate registrele de la starea civilă din lumea întreagă, ci mai ales pentru că este înscris în Cartea Vieţii.

Să implorăm de la Dumnezeu, prin mijlocirea sfântului Gheorghe, toate harurile de care avem nevoie pentru a nu ceda niciodată în faţa răului, pentru a evita compromisul şi mai ales pentru a lupta de partea celor slabi, săraci, bolnavi, fiind astfel martori credincioşi ai lui Cristos, Păstorul cel bun.

Astăzi trebuie să înălţăm un gând special de rugăciune pentru cei care poartă numele marelui mucenic Gheorghe, în special un gând şi o urare pentru Sfântul Părinte Papa Francisc: prin mijlocirea sfântul Gheorghe să primească de la Dumnezeu puterea de a lupta neobosit împotriva răului şi de a ieşi mereu învingător. Haruri şi putere pentru toţi sărbătoriţii!

Fii şi tu Gheorghe! Luptă cu răul! În fond toată istoria vieţii şi a martiriului său, precum şi toată legenda pusă în jurul său, se pot reduce la un adevăr esenţial: binele iese întotdeauna învingător! Nu trebuie să ne temem sau să ne lăsăm înşelaţi de victoria aparentă a răului. Binele triumfă, Cristos Domneşte pentru totdeauna ca învingător al răului, al păcatului şi al morţii.

„Preamărind, Doamne, puterea ta, ne rugăm ţie cu umilinţă, ca sfântul Gheorghe, care l-a urmat pe Fiul tău în pătimire, cu aceeaşi generozitate să ne ajute şi pe noi în slăbiciunile noastre”. Amin!

Marţi, 23 aprilie 2013 

Marti din saptamâna a 4-a a Pastelui
Ss. Gheorghe, m. *; Adalbert, ep. m. *

LECTURA I
Vorbeau şi grecilor, vestind pe Domnul Isus.

Citire din Faptele Apostolilor 11,19-26
În zilele acelea, ¹⁹ cei care s-au împrăştiat din cauza tulburării iscate împotriva lui Ştefan, au ajuns până în Fenicia, Cipru şi Antiohia, vestind evanghelia numai iudeilor. ²⁰ Dar printre ei erau şi unii bărbaţi din Cipru şi Cirene care, ajungând la Antiohia, s-au adresat şi grecilor, propovăduindu-le pe Domnul Isus. ²¹ Mâna Domnului era cu ei şi un mare număr de oameni au îmbrăţişat credinţa şi s-au întors la Domnul. ²² Biserica din Ierusalim a auzit vorbindu-se despre acestea şi atunci Barnaba a fost trimis până la Antiohia. ²³ Acesta, când a ajuns şi a văzut cum a lucrat harul lui Dumnezeu, s-a bucurat şi-i îndemna pe toţi să rămână ataşaţi de Domnul din toată inima. ²⁴ Barnaba era un om bun, plin de Duhul Sfânt şi de credinţă. Şi s-a întors la Domnul o mare mulţime de oameni. ²⁵ De aceea, Barnaba a plecat la Tars, ca să-l caute pe Saul ²⁶ şi, aflându-l, l-a adus la Antiohia. Un an întreg ei au fost oaspeţii acestei biserici şi au instruit foarte mult popor. Astfel că la Antiohia s-a dat ucenicilor pentru întâia oară numele de creştini.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 86,1-3.4-5.6-7 (R.: Ps 116,1a)
R.: Lăudaţi-l pe Domnul, toate popoarele!
sau
Aleluia.
¹ Domnul iubeşte Sionul.
El i-a aşezat temeliile pe munţii cei sfinţi.
² Porţile Sionului îi sunt mai plăcute
decât toate lăcaşurile lui Iacob.
³ Lucruri măreţe s-au spus despre tine,
Cetate a lui Dumnezeu. R.

⁴ „Egiptul şi Babilonul se numără
printre cei care mă venerează.
Filistenii, popoarele din Tir şi Etiopia
s-au născut în Sion”.
⁵ Sionului i se va zice: „Mamă!”
Toţi s-au născut acolo; Cel Preaînalt îl susţine cu tărie. R.

⁶ Domnul scrie în cartea popoarelor:
„Acesta şi acela s-au născut într-însul”.
⁷ Iar ei cântă în dans şi veselie:
„Toate izvoarele mele sunt în tine”. R.

ALELUIA In 10,27
(Aleluia) Oile mele ascultă glasul meu, zice Domnul,
eu le cunosc pe ele şi ele mă urmează. (Aleluia)

EVANGHELIA
Eu şi cu Tatăl una suntem.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 10,22-30
²² La Ierusalim se celebra sărbătoarea Dedicării templului. Era iarnă. ²³ Isus umbla prin templu, prin galeria lui Solomon. ²⁴ Iudeii s-au strâns în jurul lui şi i-au spus: „Până când ai de gând să ne ţii în îndoială? Dacă tu eşti Mesia, spune-ne-o pe faţă!” ²⁵ Isus le-a răspuns: „V-am spus-o, dar nu credeţi. Lucrurile pe care le fac în numele Tatălui meu, acestea dau mărturie despre mine. ²⁶ Dar voi nu credeţi, pentru că nu sunteţi dintre oile mele. ²⁷ Oile mele ascultă glasul meu: eu le cunosc şi ele mă urmează. ²⁸ Eu le dau viaţa veşnică: nu vor pieri nicicând şi nimeni nu le va răpi din mâna mea.²⁹ Tatăl meu, care mi le-a dat, este mai mare decât toţi şi nimeni nu poate să le răpească din mâna Tatălui meu. ³⁰ Eu şi Tatăl una suntem”.

Cuvântul Domnului