Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Archive for the ‘Sfânta Tereza Benedicta a Crucii – Edith Stein’ Category

Nu poți fi creștin dacă urăști!

Posted by Paxlaur pe 09/08/2017

Iubire si ura_Love-Hate„Dumnezeu ştie să spună doar Te iubesc!… Dumnezeu nu are cuvinte ca să spună creaţiei sale: Te urăsc! Însă creaţia are cuvinte pentru a-i spune lui Dumnezeu Te urăsc. Într-un anume sens, creaţia e mai puternică decât Dumnezeu. Îl poate urî pe Dumnezeu, de care nu poate fi, la rându-i, urâtă”, citim în lucrarea Simone Weil şi Edith Stein, scrisă de Jean-Francois Thomas. Aceste cuvinte reflectă trăirea și durerea sufletelor care au văzut cât de departe poate ajunge ura omului față de Dumnezeu, față de om, față de întreaga creație.

Cine a avut posibilitatea să viziteze muzeul lagărului de concentrare de la Auschwitz, nu poate să nu simtă întrebările încolțind în inima sa: „Cât de departe poate merge răutatea, ura, violența umană? Care sunt limitele răului ce se naște din interiorul omului?” Ceea ce s-a întâmplat acolo și în toate lagărele și închisorile regimurilor totalitariste ne vorbește despre „ura” care poate să pună stăpânire pe inima omului și să-l poarte la cele mai atroce acțiuni.

Cu toate acestea, nu trebuie să uităm că acele locuri macabre nu sunt doar memoria răului, ci și un adevărat memorial al binelui, al virtuții din atâtea suflete. Mii de oameni și-au mărturisit credința și iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele tocmai în acele locuri în care toți încercau să sufoce iubirea între oameni și credința în Dumnezeu. Acolo și-au mărturisit credința oameni desăvârșiți ca sfânta Tereza Benedicta a Crucii care a practicat ceea ce i-a învățat pe alții: „Nu-ți visa viața de creștin, ci trăiește-ți activ visul de credință”! În acele locuri și-au trăit și mărturisit credința, au strălucit și au vegheat „fecioare înțelepte” (cf. Mt 25,4). Acolo, în mijlocul urii dezlănțuite nu de Dumnezeu, ci de om împotriva omului, zeci de suflete au fost „logodite cu Domnul pentru totdeauna”. Tocmai acolo unde părea că s-a stins orice urmă de dreptate sau milostivire, Dumnezeu și-a arătat prezența și a îmbrățișat sufletele oamenilor încercați, spunându-le: „Te voi logodi cu mine pentru totdeauna. Te voi logodi cu mine în dreptate, în judecată, în milostivire şi îndurare. Te voi logodi cu mine în fidelitate şi-l vei cunoaşte pe Domnul” (Os 2,21-22).

Sfânta Tereza Benedicta a Crucii l-a cunoscut pe Cristos și frumusețea evangheliei, splendoarea adevărului. În mijlocul unei generații pline de controverse, în care mulți, atunci ca și acum, arătau spre Dumnezeu și religie ca responsabili ai răului, noi trebuie să rămânem martori și colaboratori ai adevărului: Dumnezeu e iubire.

Să nu uităm niciodată ca noi, prin harul lui Cristos, suntem rodul martiriului celor din lagărele naziste și comuniste. Sacrificiul sfinților martiri nu a rămas fără rod. Să trăim astfel încât și viața noastră să aducă rod bogat.


Dumnezeu știe să spună doar „Te iubesc”.
Așadar, tu, fiu al lui Dumnezeu prin botez, poți doar iubi.
Nu poți fi creștin dacă urăști!


9 august 2017 

Miercuri din săptămâna a 18-a de peste an
SF. TEREZA BENEDICTA A CRUCII (Edith Stein), fc. m., patroană a Europei
Os 2,16.17b.21-22; Ps 44; Mt 25,1-13

LECTURA I
Acolo mă va urma, ca în vremea tinereţii ei.
Citire din cartea profetului Osea 2,16.17b.21-22
Aşa spune Domnul: „Iată, o voi ademeni, o voi duce în pustiu şi-i voi vorbi la inimă! Acolo îi voi da viile ei şi Valea Acor ca poartă a speranţei. 17b Ea va cânta acolo ca în zilele tinereţii ei, ca în ziua când a ieşit din ţara Egiptului. 21 Te voi logodi cu mine pentru totdeauna. Te voi logodi cu mine în dreptate, în judecată, în milostivire şi îndurare. 22 Te voi logodi cu mine în fidelitate şi-l vei cunoaşte pe Domnul”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 44(45),11-12.14-15.16-17 (R.: 11a)
R.: Ascultă, fiică, priveşte şi pleacă-ţi urechea!

11 Ascultă, fiică, priveşte şi pleacă-ţi urechea,
uită de poporul tău şi de casa părintelui tău!
12 Regele râvneşte frumuseţea ta;
el îţi este stăpânul, prosternă-te în faţa lui! R.

14 Toată abundenţa fiicei regelui se vede
când este îmbrăcată în haine brodate cu aur.
15 În haine strălucitoare e adusă la rege;
fecioare formează alaiul ei,
prietenele ei sunt aduse la tine. R.

16 Sunt aduse în bucurie şi veselie,
sunt conduse în palatul regelui.
17 În locul părinţilor tăi vor fi copiii tăi
şi îi vei pune conducători peste tot pământul. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
(Aleluia) Vino, mireasa lui Cristos, primeşte-ţi coroana pe care ţi-a pregătit-o Domnul pentru vecie! (Aleluia)

EVANGHELIA
Iată mirele! Ieşiţi-i în întâmpinare!
Citire din evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 25,1-13
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi această parabolă: „Atunci împărăţia cerurilor va fi asemenea cu zece fecioare, care, luându-şi candelele, au ieşit în întâmpinarea mirelui. 2 Cinci dintre ele erau nechibzuite, iar cinci, înţelepte. 3 Cele nechibzuite şi-au luat candelele, dar nu au luat cu ele untdelemn, 4 însă cele înţelepte, împreună cu candelele, au luat untdelemn în vasele lor. 5 Întrucât mirele întârzia, au aţipit toate şi au adormit. 6 Iar la miezul nopţii s-a auzit un strigăt: «Iată, mirele! Ieşiţi-i în întâmpinare!» 7 Atunci s-au ridicat toate acele fecioare şi şi-au pregătit candelele. 8 Cele nechibzuite au zis celor înţelepte: «Daţi-ne din untdelemnul vostru, căci candelele noastre se sting!» 9 Dar cele înţelepte au răspuns zicând: «Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă! Mergeţi mai bine la cei care vând şi cumpăraţi-vă!” 10 Iar în timp ce ele erau plecate ca să cumpere, a venit mirele. Cele care erau pregătite au intrat cu el în sala de nuntă şi uşa s-a închis. 11 Mai târziu, au venit şi celelalte fecioare şi au zis: «Stăpâne, stăpâne, deschide-ne!» 12 Dar el, răspunzând, le-a zis: «Adevăr vă spun, nu vă cunosc”. 13 Vegheaţi, aşadar, pentru că nu ştiţi nici ziua, nici ceasul!”

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Posted in Predici si meditatii, Sfânta Tereza Benedicta a Crucii - Edith Stein, Sfântul zilei | Etichetat: , , , , , | 1 Comment »

Sfânta Tereza Benedicta a Crucii (Edith Stein) – patroana Europei

Posted by Paxlaur pe 09/08/2011

Sfânta Biserică celebrează astăzi, 9 august, sărbătoarea sfintei Tereza Benedicta a Crucii (Edith Stein), patroană a Europei. O scurtă incursiune în experienţa ei de viaţă ne va ajuta să descoperim o sfântă care, deşi s-a născut într-o familie de evrei, a descoperit adevărul evanghelic şi l-a trăit într-un mod admirabil.

Edith Stein s-a născut în ziua de Yom Kippur (o sărbătoare iudaică celebrată la 12 octombrie) a anului 1891, într-o familie numeroasă de evrei, cu 11 copii, din oraşul Wroclaw, situat în provincia Silezia.

Rămasă orfană de tată de la vârsta de doi ani, Edith are în mama sa un exemplu extraordinar de pietate şi de perseverenţă în lupta cu greutăţile inerente vieţii. Totuşi, pietatea mamei sale nu o determină să meargă din convingere la rugăciunile de la sinagogă, ci, aşa cum va declara mai târziu, mergea doar pentru a fi împreună cu mama sa.

După ce face studii strălucite în oraşul natal, finalizate apoi la Gottingen, tânăra evreică obţine, în anul 1917, titlul de doctor în filozofie cu o teză „Despre empatie“. Alături de Edmund Husserrl, care-i va deveni mentor în cercetarea sa ştiinţifică viitoare, Edith va cunoaşte pe filosoful Max Scheler. Avea în faţă, într-adevăr, un viitor care se anunţa a fi foarte luminos.

Dar Primul Război Mondial bătea la uşă. Avea să urmeze o perioadă foarte grea a istoriei, în care filozofia şi ştiinţa teoretică aveau să cedeze locul unei „ştiinţe practice”, care pornea de la experienţa unei vieţi dure, a unei vieţi fragile, aşa cum a fost ea experimentată de cei care au trăit acele timpuri tragice.

Totuşi, Edith învăţase ceva important din filozofie, şi anume că descoperirea adevărului trebuie văzută, nu ca o cunoaştere teoretică, ci ca un mod fundamental de a fi, care modelează şi dă un contur clar întregii vieţi a omului. De aceea, Edith Stein a făcut un curs de infirmiere şi a lucrat în timpul războiului ca soră medicală într-un spital militar austriac. Îngrijirea suferinzilor din secţia celor cu boli infecţioase şi munca în sala de operaţii, unde decesele nu erau deloc puţine, a schimbat mult din optica ucenicei lui Husserl.

Deşi înainte de a pleca de acasă, Edith nu mai era o practicantă a religiei părinţilor ei, totuşi ea realizează acum că aflarea adevărului înseamnă apropierea de religios. „Cine caută adevărul îl caută pe Dumnezeu, fie că face aceasta conştient sau nu“, avea să mărturisească ea mai târziu.

Astfel, Edith începe treptat să se apropie de credinţa creştină. Această apropiere se realizează mai întâi prin contactul direct cu oamenii şi abia mai târziu prin lectură şi studiu. Pentru ea, momentul în care a descoperit că, odată ce un om crede, cei din jurul lui, din străini, cum îi erau până atunci, îi devin deodată fraţi, a fost una marcantă. „Credinţa este mai aproape de înţelepciunea divină decât orice cunoaştere filozofică sau ştiinţă teologică. Ea ne este de un ajutor inestimabil“, afirma Edith Stein.

Moartea subită a unui bun prieten o face să simtă puternic durerea Crucii. Edith trăieşte o stare cumplită de suferinţă legată de neputinţa în faţa morţii. Totuşi, în această apăsare ceva interior vine şi tămăduieşte sufletul rănit, redându-i pacea: e mâna lui Dumnezeu care se aplecă la durerile omeneşti, luându-le asupra sa. Această experienţă face ca Edith să părăsească pentru totdeauna religia părinţilor ei şi să se convertească la creştinism, manifestându-şi dorinţa de a intra în monahism.

Deşi neînţeleasă în acţiunea ei de membrii familiei din care provenea, proaspăta convertită a trecut repede peste reacţia conaţionalilor săi şi s-a dedicat unei activităţi intense. Pentru ea „religia a devenit nu o chestie care ţine de retrageri în linişte sau de câteva ore de sărbătoare, ci a constituit rădăcina şi fundamentul întregii sale vieţi, aşa cum trebuie să fie nu doar pentru câţiva aleşi, ci pentru orice creştin adevărat.“

Venirea la putere a lui Hitler în anul 1933 a adus o schimbare radicală pentru întreaga Europă. Soarta evreilor devenea incertă. Intrarea în acelaşi an a profesoarei de filosofie Stein ca soră carmelită în mănăstirea din Köln nu a însemnat o fugă de realitatea unei persecuţii iminente. Dacă ar fi fost aşa, Edith avea posibilitatea plecării în America Latină, unde conaţionalii îi oferiseră, în aşteptarea unor timpuri mai bune, şansa continuării nestingherite a operei sale ştiinţifice. Ea a refuzat această opţiune şi a simţit persecuţia împotriva evreilor ca pe o prigoană adusă umanităţii lui Cristos. În urmarea lui Cristos, Tereza Benedicta a Crucii (numele de maică al lui Edith Stein) a trăit posibilitatea învingerii răului prin bine, care se realizează, nu prin evitarea suferinţei, ci prin asumarea ei în Crucea lui Cristos, în mod solidar cu şi pentru ceilalţi. După ce a trăit nouă ani în mănăstirea carmelitelor din Köln şi mai apoi din Echt, Olanda, Tereza, împreună cu sora sa Rosa Stein, au fost ridicate de Gestapo la 2 august 1942 şi întemniţate la Amersfoort. Cinci zile mai târziu, ele au fost deportate împreună cu un mare număr de conaţionali, în lagărul de exterminare de la Auschwitz din Polonia. După toate mărturiile, ziua de 9 august a însemnat sfârşitul ei pământesc în camera de gazare a lagărului.

Iată, în încheiere, un text semnificativ din scrierile sale, care spune multe despre crezul ei şi despre modul ei de a-şi mărturisi acest crez: „Dragostea pentru cei din jurul nostru este măsura dragostei noastre faţă de Dumnezeu. Dar aceasta este cu totul diferită de iubirea firească, omenească, căci, prin iubire, suntem legaţi de cei de un sânge cu noi sau care ne sunt apropiaţi prin caracter sau prin interese. Ceilalţi ne sunt «străini», nu ne privesc, poate chiar ne sunt dezagreabili prin felul lor de a fi şi îi ţinem cât mai departe posibil de noi. Pentru creştin nu există «străin», «îndepărtat». Omul care stă în faţa noastră şi are nevoie de noi este întotdeauna «aproape». Indiferent dacă ne este părinte sau nu, dacă îl apreciem sau nu, dacă este demn moral sau nu, iubirea lui Cristos nu cunoaşte graniţe, nu încetează niciodată şi nu se ascunde în faţa urâţeniei sau a mizeriei. El a venit din dragoste pentru păcătoşi, nu pentru cei drepţi. În sensul său ultim, iubirea este dăruirea sinelui propriu şi unirea cu persoana iubită. Duhul Sfânt îl învăţă să cunoască iubirea pe cel ce împlineşte voia lui Dumnezeu. Căci, făcând ceea ce Dumnezeu îi cere, dăruindu-se total, el vede viaţa divină devenind propria sa viaţă interioară şi dacă intră în el însuşi Îl vede pe Dumnezeu în sine.” (Edith Stein, „La puissance de la Croix“)

Articol preluat de pe www.amdis.ro

Posted in Sfânta Tereza Benedicta a Crucii - Edith Stein | Etichetat: , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: