Cuvântul tău este bucuria și veselia inimii mele

Sfantul Ieronim_2Comemorându-l pe sfântul Ieronim, suntem chemați să începem sfânta Liturghie proclamând acest adevăr: „Fericit omul care cugetă la legea Domnului ziua și noaptea: el va aduce rod la timpul potrivit” (Ps 1,2-3). Fericiți suntem dacă ne facem timp să medităm Scripturile și să ne apropiem de cuvântul Domnului, ascultându-l și împlinindu-l. Cât timp din viața noastră oferim pentru a citi Sfânta Scriptură? Am reușit măcar o dată să parcurgem toate paginile Bibliei? Chiar și în topurile făcute de necreștini Biblia apare printre cea mai vândută și citită carte, precum și în toate listele cu cele 10 (100 sau 1000) de cărți de citit într-o viață. Nu ne putem apropia de Sfânta Carte cum ne-am apropia de un roman, ci trebuie să ne apropiem de ea cu venerație și cu dorința de a ne cunoaște istoria, istoria mântuirii, misterul mântuirii noastre.

Astăzi Biserica ne îndreaptă atenția spre un om care și-a dedicat viața Sfintei Scripturi. Sfântul Ieronim a tradus Biblia în limba latină (Vulgata) iar prin scrierile sale, fie comentarii, fie scrisori, a apărat credința creștină împotriva rătăcirilor și a ereziilor. Iată mărturia sa: „Îmi împlinesc datoria, ascultând de porunca lui Cristos: Cercetați Scripturile (In 5,39), și: Căutați și veți găsi (Mt 7,7), pentru a nu mi se spune asemenea iudeilor: Voi vă înșelați, nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu (Mt 22,29). De fapt, așa cum spune apostolul Paul, dacă Cristos este puterea lui Dumnezeu și înțelepciunea lui Dumnezeu, cel care nu cunoaște Scripturile, nu cunoaște puterea lui Dumnezeu, nici înțelepciunea sa. Ignorarea Scripturilor este ignorarea lui Cristos”.

Dacă refuzăm să ne apropiem de Scripturi, refuzăm să ne apropiem de Cristos. Cum putem sta departe de cuvântul Domnului când Apostolul ne spune atât de clar: „Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu și de aceea Scriptura este folositoare pentru a învăța, pentru a mustra, pentru a îndrepta, pentru a da înțelepciune și pentru a educa pe calea dreptății” (2Tim 3,16). Citirea, meditarea și trăirea Sfintei Scripturi nu rămâne fără rod, ci aduce în viața noastră nu doar cunoașterea lui Cristos, ci chiar întâlnirea cu el. Iar viața unui creștin, fără cunoașterea lui Cristos și fără speranța întâlnirii cu el este tristă și de neconceput.

Prin mijlocirea sfântului Ieronim, Domnul să deschidă inimile noastre și să pătrundă în noi cuvântul Fiului. Să scoatem în această zi din bibliotecă Biblia și să o citim. Este suficient să citim 4-5 capitole în fiecare zi pentru a străbate întreaga Sfântă Carte într-un an. Iar cuvântul Domnului merită mai mult de 10-15 minute din ziua noastră. Să nu uităm: „Scripturile ne vor da înţelepciunea care ne va conduce la mântuire” (2Tim 3,15).


„Doamne, am găsit cuvintele tale și m-am hrănit cu ele;
cuvântul tău este bucuria și veselia inimii mele” (cf. Ier 15,16).


30 septembrie 2017 

Sâmbătă din săptămâna a 25-a de peste an
Ss. Ieronim, pr. înv. **; Grigore Luminătorul, ep.
Zah 2,5-9.14-15a; Ps Ier 31,10.11-12ab.13; Lc 9,43b-45

LECTURA I
Iată, eu vin şi locuiesc în mijlocul tău!
Citire din cartea profetului Zaharia 2,5-9.14-15a
Mi-am ridicat ochii şi m-am uitat şi, iată, era un om care avea în mână o funie de măsurat! 6 Eu am spus: Unde mergi?” El mi-a zis: Să măsor Ierusalimul, ca să văd care este lăţimea lui şi care este lungimea lui”. 7 Iată, îngerul care vorbea cu mine a ieşit şi un alt înger i-a ieşit în întâmpinare. 8 El i-a zis: Fugi şi spune-i tânărului acestuia: «Ierusalimul va fi locuit precum cetăţile deschise datorită mulţimii de oameni şi de animale din mijlocul lui. 9 Iar eu voi fi pentru el – oracolul Domnului – ca un zid de foc de jur împrejur; voi fi gloria sa în mijlocul lui”. 14 Bucură-te şi veseleşte-te, fiică a Sionului, căci, iată, eu vin şi voi locui în mijlocul tău – oracolul Domnului. 15a Se vor alipi multe neamuri de Domnul în ziua aceea şi vor fi poporul meu şi eu voi locui în mijlocul tău”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ier 31,10.11-12ab.13 (R.: cf. 10d)
R.: Domnul ne păzeşte aşa cum păstorul îşi păzeşte turma.

10 Ascultaţi, neamuri, cuvântul Domnului,
faceţi-l cunoscut în insulele îndepărtate şi spuneţi:
Cel care l-a împrăştiat pe Israel îl adună
şi îl păzeşte ca păstorul turma sa!” R.

11 Căci Domnul l-a eliberat pe Iacob,
l-a răscumpărat din mâna unuia mai puternic decât el.
12ab Ei vor veni şi vor cânta de bucurie pe înălţimile Sionului;
vor alerga spre bunătatea Domnului. R.

13 Atunci, fecioara se va veseli la joc, şi tinerii şi bătrânii împreună;
voi schimba jalea lor în veselie,
îi voi mângâia şi-i voi umple de bucurie în durerea lor. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. 2Tim 1,10
(Aleluia) Mântuitorul nostru Isus Cristos a nimicit moartea şi a făcut să strălucească viaţa şi nemurirea prin evanghelie. (Aleluia)

EVANGHELIA
Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor. Discipolilor le era frică să-l întrebe despre cuvântul acesta.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 9,43b-45
În timp ce toţi se mirau pentru toate câte le făcea, Isus le-a spus discipolilor săi: Ascultaţi cu atenţie cuvintele acestea: Fiul Omului are să fie dat în mâinile oamenilor”. 45 Însă ei nu înţelegeau cuvântul acesta, căci era nelămurit pentru ei, ca să nu-l priceapă, şi le era frică să-l întrebe despre cuvântul acesta.

Cuvântul Domnului

Ieronim Emiliani – o inimă care vede

ieronim-emiliani-patronul-orfanilorPapa Benedict al XVI-lea ne învață: „Programul creștinului – programul bunului samaritean, programul lui Isus – este o inimă care vede. Această inimă vede unde este necesară iubirea și acționează în consecință” (Deus caritas est, 31). Cu astfel de inimi, care privesc cu gingășie și înțelepciune, sunt înzestrați oamenii sfinți, printre care și Ieronim Emiliani, născut la Veneția în anul 1486.

Obiceiurile acelor timpuri presupuneau ca tinerii din familiile nobile să urmeze cariera militară. Drumul lui Ieronim spre gloria militară a început în 1509. Deși se anunța o ascensiune rapidă și o carieră lungă, totul a luat sfârșit la 27 august 1511, când a fost făcut prizonier. În lanțuri și în deplină singurătate a avut parte de o experiență spirituală asemănătoare celei trăite de sfântul Ignațiu de Loyola. A descoperit rugăciunea și meditația și a promis sfintei fecioare Maria că, atunci când va fi eliberat, își va dedica viața slujirii celor săraci, în special tinerilor abandonați. „Prin intervenția Sfintei Fecioare”, cum povestea el, la 27 septembrie 1511 a fost eliberat în mod miraculos.

Liber fiind, și-a consacrat viața lui Dumnezeu și s-a dedicat în întregime slujirii aproapelui. În acele timpuri, ca și astăzi, erau atât de necesari oamenii dedicați slujirii sărăcilor. Epidemia de ciumă și războaiele au sărăcit Veneția și întreaga Italie, astfel încât în fiecare casă erau oameni abandonați, copii și bătrâni care sufereau. Încerca să-i ajute pe toți, însă avea inima sfâșiată de durere mai ales când întâlnea copii orfani.

În 1528 a vândut totul, inclusiv mobila din casă, pentru a-i ajuta pe săraci. A început să trăiască printre voluntari, ajutându-i pe cei atinși de ciumă. El însuși a fost cuprins de ciumă și a început să se pregătească pentru moarte. Însă, în mod miraculos, s-a vindecat.

Salvat pentru a doua oară, s-a dedicat cu și mai multă ardoare operei sale: salvarea orfanilor, a bătrânilor și a prostituatelor. „Văzând cu inima” și-a dat seama că săracii nu au nevoie doar de pâine, doar de cineva care să se îngrijească de trupul lor, ci au nevoie de cineva care să se îngrijească mai ales de sufletul și de mintea lor. Astfel, pentru a-i ajuta, a înființat un „orfelinat” unde micii săraci nu primeau doar pâine, ci și educație religioasă și instrucția necesară pentru a putea practica o meserie.

Inspirat de providența divină, susținut și de confesorul său, cardinalul Carafa (viitorul papă Paul al IV-lea) a început să colinde întreaga Italie înființând case, orfelinate, în care cei săraci primeau hrană pentru trup și pentru suflet, primeau un viitor!

După anul 1535 a fost chemat și la Roma. Însă Ieronim spunea: „În același timp mă cheamă și la Roma și în ceruri. Cred că voi alege să merg la Cristos”. A murit la 8 februarie 1537, atins de ciumă, în timp ce-i îngrija pe cei bolnavi și săraci. Însă înainte de a pleca din această lume, a înființat la Somasca, lângă Bergamo, Societatea Clericilor Regulari (Părinții Somaschi) cei care și astăzi duc mai departe opera sa, ajutându-i în special pe orfani. Pentru aceasta, după ce a fost canonizat în anul 1767, în anul 1928 papa Pius al XI-lea l-a numit patron universal al orfanilor şi al tinerilor abandonați.

Să primim astăzi îndemnul din testamentul său: „Mergeți pe urmele celui Răstignit; iubiți-vă unii pe alții; slujiți-i pe cei săraci”! Iar rugăciunea sa să devină astăzi rugăciunea noastră: „Doamne Isuse, în mare ta bunătate, reînnoiește poporul creștin și redă-i sfințenia pe care o avea în timpul apostolilor tăi”.

Sfinte Ieronim, roagă-te pentru noi! Mijlocește-ne o inimă care vede!

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat: