Arhive pentru ‘sfântul Petru’

Recompensă

„Iată, 
noi am lăsat toate şi te-am urmat! 

Deci care va fi partea noastră?”
(Mt 19,27).

Să-l slujești pe Dumnezeu este deja o recompensă. 

Să iubești necondiționat este deja o recompensă.

Să ai puterea de a ierta tuturor totul este deja o recompensă. 

Să trăiești în pace cu toți este deja o recompensă. 

Mai mult, să fii făcător de pace este deja o recompensă.

Să faci bine tuturor este deja o recompensă.

Să fii sărac de dragul lui Cristos, care deși bogat s-a făcut sărac pentru noi, este deja o recompensă.

Să crezi în Dumnezeu este deja o recompensă.

Să te rogi fără să te descurajezi este deja o recompensă.

Să trăiești în pace cu toți este deja o recompensă.

Să iubești adevărul și să-l slujești este deja o recompensă.

Să fii curat cu inima este deja o recompensă.

Să ai doar gânduri bune este deja o recompensă.

Să ai doar cuvinte pline de iubire este deja o recompensă.

Să iubești viața și să o protejezi este deja o recompensă.

Să iubești familia și să o protejezi este deja o recompensă.

Să fii mângâiere pentru copiii din jurul tău este deja o recompensă.

Să fii generos cu cei săraci este deja o recompensă.

Să fii milostiv este deja o recompensă.

Să fii ocrotitorul celor mici, al orfanilor, al văduvelor, al săracilor, este deja o recompensă.

Să ai speranță „împotriva oricărei speranța” este deja o recompensă.

Să fii blând este deja o recompensă.

Să-l primești în casa ta pe cel lipsit de adăpost este deja o recompensă.

Să dai de mâncare celui flămând este deja o recompensă.

Să dai de băut celui însetat este deja o recompensă.

Să-l îmbraci pe cel gol este deja o recompensă.

Să-l orientezi pe cel rătăcit este deja o recompensă.

Să-i vizitezi pe cei bolnavi și închiși este deja o recompensă.

Să refuzi păcatul este deja o recompensă.

Să ai curaj și să rămâi ferm de partea lui Cristos, a păcii, a binelui, adevărului, atunci când mulți fug este deja o recompensă.

Să nu răspunzi la rău cu rău este deja o recompensă.

Să nu urăști este deja o recompensă.

Să nu faci fapte necurate este deja o recompensă.

Să nu te bucuri de răul altuia este deja o recompensă.

Să nu furi este deja o recompensă.

Să nu minți este deja o recompensă.

Să nu ucizi este deja o recompensă. 

Să nu poftești bunurile, casa, țara aproapelui tău, este deja o recompensă.

Să-l cauți pe Cristos este deja o recompensă pentru că el se lasă găsit. Ba mai mult, el însuși vine spre tine și te găsește și te răsplătește boierește, așa cum a promis, însutit și înmiit. 

Nimeni nu ne poate da ceea ce ne oferă Cristos!
Nu există recompensă mai mare!


Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 10,28-31
În acel timp, Petru a început să-i spună lui Isus: „Iată, noi am lăsat toate şi te-am urmat!” 29 Isus i-a zis: „Adevăr vă spun că nu este nimeni care a lăsat casă, sau fraţi sau surori sau mamă sau tată sau copii sau ogoare pentru mine şi pentru evanghelie 30 şi să nu primească însutit acum, în timpul acesta, case, fraţi, surori, mame, copii şi ogoare, dar şi persecuţii, iar în veacul care va veni, viaţa veşnică. 31 Şi mulţi dintre primii vor fi ultimii, iar ultimii vor fi primii”.

Cuvântul Domnului




În luna martie „mergem” alături de copiii singuri, săraci, orfani, de pe urma războiul (Detalii AICI: Copilului orfan)!

E puțin ceea ce facem, un fel de picătură într-un ocean,
dar cum bine spunea maica Tereza de Calcutta:

dacă picătura noastră nu este acolo,
oceanului îi lipsește ceva!

Ajută un copil

Cei care doresc pot sprijini proiectele Paxlaur și ajuta copiii prin PayPal: paxlaur@yahoo.com sau prin Banca Transilvania: în RON: RO53BTRLRONCRT0378224401 în EURO: RO03BTRLEURCRT0378224401. Dăncuță Laurențiu. Vă mulțumesc!

€10.00




Mai multe detalii despre proiectele Paxlaur AICI:
PROIECTELE PAXLAUR.

Biserica nu e un „club de pensionari”

Noi suntem chipul și forța
pe care Biserica o are în cel de-al treilea mileniu, 
pe care nu puțini îl numesc cu îngrijorare ultimul.
Adevărul este că nimeni nu știe dacă va fi ultimul, 
dar cu siguranță pentru noi este singurul 
în care putem da mărturie despre Cristos și Biserica sa.

Cine participă astăzi la sfânta Liturghie își însușește această rugăciune potrivită pentru timpurile noastre agitate: „Te rugăm, Doamne, ca nicio tulburare din lumea aceasta să nu ne poată zdruncina, de vreme ce tu ne-ai întemeiat pe stânca mărturisirii de credință a sfântului apostol Petru”. Nimeni și nimic nu trebuie să ne tulbure, dimpotrivă trebuie să stăm uniți în rugăciune în jurul Domnului care repetă și astăzi: „Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea şi porţile iadului nu o vor birui”. Cristos, privind spre Petru, vede în el și în apostoli mulțimea tuturor celor care, secol după secol, vor trăi în Biserică și pentru Biserică. Privirea și cuvintele lui Cristos au ajuns până la noi, cei care astăzi împreună cu Sfântul Părinte papa Francisc, cu episcopii și preoții, cu persoanele consacrate și cu laicii formăm Biserica pe care o mărturisim în Crez ca una, sfântă, catolică și apostolică.

Conciliul al II-lea din Vatican ne învață: „Isus Cristos, Păstorul veșnic, a întemeiat sfânta Biserică, trimițându-i pe apostoli așa cum el însuși a fost trimis de Tatăl, și a voit ca urmașii lor, adică episcopii, să fie până la sfârșitul veacurilor păstori în Biserica sa. Iar pentru ca episcopatul însuși să fie unul și indivizibil, a așezat în fruntea celorlalți apostoli pe sfântul Petru și a stabilit în el principiul și fundamentul veșnic și vizibil al unității credinței și comuniunii. Conciliul pune din nou în fața tuturor credincioșilor, pentru a fi crezută cu tărie, această învățătură despre instituirea, perpetuitatea, puterea și rostul primatului sacru al pontifului roman și despre magisteriul lui infailibil și, mergând pe aceeași linie, a hotărât să mărturisească și să proclame în fața tuturor învățătura despre episcopi, urmașii apostolilor, care, împreună cu urmașul lui Petru, vicarul lui Cristos și capul văzut al întregii Biserici, conduc casa Dumnezeului celui viu” (LG, 18).

Ce înseamnă pentru noi faptul că facem parte din „casa Dumnezeului celui viu”? Și care este contribuția noastră în lupta Bisericii cu „porțile iadului”? Simțim noi că Biserica este familia noastră și că trebuie să ne implicăm în viața și activitățile ei? Slujim noi Biserica cu darurile primite (1Pt 4,10)?

Să slujim fraților noștri și plini de Duhul Sfânt să strigăm: „Dumnezeu e viu. Domnul trăiește și este prezent în Biserica sa. Nicio tulburare din lumea aceasta nu ne poate zdruncina”. Să nu lăsăm Biserica să fie un „club de pensionari”, de oameni obosiți și plictisiți care nu fac altceva decât să-și aștepte sfârșitul. Să redăm Bisericii tinerețea unui Dumnezeu veșnic viu, să redăm Bisericii chipul tânărului care îl așteaptă pe Cristos. Sub călăuzirea Duhului Sfânt, noi suntem chipul și forța pe care Biserica o are în cel de-al treilea mileniu, pe care nu puțini îl numesc cu îngrijorare ultimul. Adevărul e că nimeni nu știe dacă va fi ultimul, dar cu siguranță pentru noi este singurul în care putem da mărturie despre Cristos și Biserica sa.


Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 16,13-19
În acel timp, venind în părţile Cezareii lui Filip, Isus i-a întrebat pe discipolii săi, zicând: „Cine spun oamenii că este Fiul Omului?” 14 Ei i-au spus: „Unii, «Ioan Botezătorul», alţii, «Ilie», alţii, «Ieremia sau unul dintre profeţi»”. 15 El le-a spus: „Dar voi cine spuneţi că sunt?” 16 Atunci Simon Petru a luat cuvântul şi a zis: „Tu eşti Cristos, Fiul Dumnezeului cel viu!” 17 Isus, luând cuvântul, a spus: „Fericit eşti Simon, fiul lui Iona, căci nu carnea şi sângele ţi-au revelat aceasta, ci Tatăl meu care este în ceruri. 18 Şi eu îţi zic: tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea şi porţile iadului nu o vor birui. 19 Ţie îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor: dacă vei lega ceva pe pământ, va fi legat în ceruri, iar dacă vei dezlega ceva pe pământ, va fi dezlegat în ceruri”.

Cuvântul Domnului

Pasul de la „replici de expert” la smerenie, recunoștință și căință

Nu te teme! O duminică binecuvântată!

Fără Dumnezeu
și fără ascultarea cuvântului său
suntem ca Petru:
trudim zadarnic.
Cu Domnul reușim într-o clipă totul,
așa cum ne amintește psalmistul:
„În zadar vă sculați dis-de-dimineață
și vă culcați târziu,
mâncându-vă pâinea în oboseală,
pe când Domnul o dă preaiubiților săi
în timpul somnului” (Ps 127,2).

„Înaintează în larg! Nu te teme”! Sunt cuvinte rostite de un om Dumnezeu nu doar acum 2000 de ani, ci astăzi, aici, în sfânta Evanghelie. Mesajul este pentru noi, cei care încercăm să înțelegem planul lui Dumnezeu.

Domnul ne spune: „Înaintează în larg”! Însă, care larg? Același spre care ne-am îndreptat parcă zadarnic de zeci de ori, asemenea lui Petru care trudise degeaba toată noapte? Care larg, Doamne? Încotro ne trimiți? Nu mai vrem. Suntem obosiți. Am tot încercat. Nu am „prins” nimic. Obosiți ne strângem mrejele, le curățăm asemenea lui Petru, însă nu pentru o nouă încercare, ci pentru un abandon.

Însă Domnul insistă. Cu delicatețe ne spune din nou: „Înaintează în larg! Nu te teme”! Fără să se impună, Domnul ni se propune în speranța că planul său va fi alegerea noastră. El este prea gentil ca să ne forțeze libertatea. Dar are în el ceva irezistibil! Cedăm asemenea lui Petru: deși obosit și dezamăgit după o noapte zadarnică, deși pescar expert care știa când și cum se prinde pește, – spre deosebire de Isus din Nazaret, „fiul unui tâmplar”! -, când Maestrul îi poruncește, cedează și aruncă din nou mrejele. Dacă nu din iubire, poate din respect sau insistență. Sau poate că se gândea: „Îi voi arăta eu tâmplarului că nu se poate prinde nimic acum. Îi voi arăta că măcar la asta mă pricep mai bine decât el”. Însă ascultarea a dat rod și a prins o mulțime mare de pești. Și în loc de o replică de expert a urmat o recunoștință plină de căință: „Îndepărtează-te de mine, căci sunt un om păcătos, Doamne”.

Fără Dumnezeu și fără ascultarea cuvântului său suntem ca Petru: trudim zadarnic. Cu Domnul reușim într-o clipă totul, așa cum ne amintește psalmistul: „În zadar vă sculați dis-de-dimineață și vă culcați târziu, mâncându-vă pâinea în oboseală, pe când Domnul o dă preaiubiților săi în timpul somnului” (Ps 127,2). El, Atotputernicul iubitor de oameni, poate schimba oricând datele problemei, pentru el nimic nu este imposibil (Lc 1,37)!

Să împlinim cuvântul Domnului fără teamă și fără jumătăți de măsură. Astăzi este o nouă zi de trudă, o nouă încercare. Însă acest „astăzi” este momentul potrivit să înaintăm în larg. Nu mâine! Nu noaptea următoare! Ci acum, plini de încredere în Domnul. El nu ne (dez)amăgește. Iar când plini de căință și uimire vom spune cu Petru: „îndepărtează-te de la mine, căci sunt un om păcătos!”, el, Domnul și Dumnezeul nostru, ne va spune: „Nu te teme!”.Da, să nu ne temem să ne îmbulzim asemenea mulțimilor ca să ascultăm cuvântul său! Să nu ne temem să-i ascult îndemnurile pe care ni le dă prin cei din comunitatea și familia noastră, mai ales prin superiorii noștri. Să nu ne temem să înaintăm în largul vieții și al credinței, să facem pași mari, siguri, chiar și când pare întuneric: să avem încredere în el, lumina și viața noastră. Să nu ne temem și să ne recunoaștem cu smerenie păcatele, iar el ne va purifica. El va face prin noi și în noi lucruri minunate. El nu ne abandonează niciodată!


Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 5,1-11
În acel timp, pe când mulţimea îl îmbulzea pe Isus, ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu, iar el stătea lângă lacul Genezaret, 2 a văzut două bărci trase la mal, iar pescarii, coborâţi din ele, spălau năvoadele. 3 Suindu-se într-una din bărci, care era a lui Simon, l-a rugat s-o îndepărteze puţin de la mal. Aşezându-se, învăţa mulţimile din barcă. 4 Când a terminat de vorbit, i-a spus lui Simon: „Înaintează în larg şi aruncaţi-vă năvoadele pentru pescuit!” 5 Răspunzând, Simon i-a spus: „Învăţătorule, toată noaptea ne-am chinuit, dar nu am prins nimic. Însă la cuvântul tău, voi arunca năvoadele”. 6 Şi, făcând aceasta, au prins aşa o mare mulţime de peşti încât li se rupeau năvoadele. 7 Atunci au făcut semne însoţitorilor lor din cealaltă barcă să vină pentru a-i ajuta. Ei au venit şi au umplut amândouă bărcile încât erau gata să se scufunde. 8 Văzând aceasta, Simon Petru a căzut la picioarele lui Isus, spunând: „Îndepărtează-te de mine, căci sunt un om păcătos, Doamne!” 9 Pentru că îl cuprinsese teama pe el şi pe toţi care erau cu el pentru pescuirea pe care au făcut-o, 10 la fel şi pe Iacob şi pe Ioan, fiii lui Zebedeu, care erau însoţitorii lui Simon. Însă Isus i-a spus lui Simon: „Nu te teme, de acum înainte vei fi pescar de oameni!” 11 După ce au dus bărcile la mal, părăsind toate, l-au urmat pe Isus.

Cuvântul Domnului



Susține blogul și proiectele Paxlaur! (Detalii AICI: PROIECTELE PAXLAUR. Și AICI: Proiectul lunii februarie: COPILUL BOLNAV)

Pentru un COPIL BOLNAV (proiectul lunii februarie 2022)

Dacă vrei să ajuți, poți susține proiectele Paxlaur destinate copiilor bolnavi prin: PayPal: paxlaur@yahoo.com. Sau: Banca Transilvania: în RON: RO53BTRLRONCRT0378224401 în EURO: RO03BTRLEURCRT0378224401. Dăncuță Laurențiu. Vă mulțumesc!

€10.00

%d blogeri au apreciat: