Nu te teme! O duminică binecuvântată!

Fără Dumnezeu
și fără ascultarea cuvântului său
suntem ca Petru:
trudim zadarnic.
Cu Domnul reușim într-o clipă totul,
așa cum ne amintește psalmistul:
„În zadar vă sculați dis-de-dimineață
și vă culcați târziu,
mâncându-vă pâinea în oboseală,
pe când Domnul o dă preaiubiților săi
în timpul somnului” (Ps 127,2).

„Înaintează în larg! Nu te teme”! Sunt cuvinte rostite de un om Dumnezeu nu doar acum 2000 de ani, ci astăzi, aici, în sfânta Evanghelie. Mesajul este pentru noi, cei care încercăm să înțelegem planul lui Dumnezeu.

Domnul ne spune: „Înaintează în larg”! Însă, care larg? Același spre care ne-am îndreptat parcă zadarnic de zeci de ori, asemenea lui Petru care trudise degeaba toată noapte? Care larg, Doamne? Încotro ne trimiți? Nu mai vrem. Suntem obosiți. Am tot încercat. Nu am „prins” nimic. Obosiți ne strângem mrejele, le curățăm asemenea lui Petru, însă nu pentru o nouă încercare, ci pentru un abandon.

Însă Domnul insistă. Cu delicatețe ne spune din nou: „Înaintează în larg! Nu te teme”! Fără să se impună, Domnul ni se propune în speranța că planul său va fi alegerea noastră. El este prea gentil ca să ne forțeze libertatea. Dar are în el ceva irezistibil! Cedăm asemenea lui Petru: deși obosit și dezamăgit după o noapte zadarnică, deși pescar expert care știa când și cum se prinde pește, – spre deosebire de Isus din Nazaret, „fiul unui tâmplar”! -, când Maestrul îi poruncește, cedează și aruncă din nou mrejele. Dacă nu din iubire, poate din respect sau insistență. Sau poate că se gândea: „Îi voi arăta eu tâmplarului că nu se poate prinde nimic acum. Îi voi arăta că măcar la asta mă pricep mai bine decât el”. Însă ascultarea a dat rod și a prins o mulțime mare de pești. Și în loc de o replică de expert a urmat o recunoștință plină de căință: „Îndepărtează-te de mine, căci sunt un om păcătos, Doamne”.

Fără Dumnezeu și fără ascultarea cuvântului său suntem ca Petru: trudim zadarnic. Cu Domnul reușim într-o clipă totul, așa cum ne amintește psalmistul: „În zadar vă sculați dis-de-dimineață și vă culcați târziu, mâncându-vă pâinea în oboseală, pe când Domnul o dă preaiubiților săi în timpul somnului” (Ps 127,2). El, Atotputernicul iubitor de oameni, poate schimba oricând datele problemei, pentru el nimic nu este imposibil (Lc 1,37)!

Să împlinim cuvântul Domnului fără teamă și fără jumătăți de măsură. Astăzi este o nouă zi de trudă, o nouă încercare. Însă acest „astăzi” este momentul potrivit să înaintăm în larg. Nu mâine! Nu noaptea următoare! Ci acum, plini de încredere în Domnul. El nu ne (dez)amăgește. Iar când plini de căință și uimire vom spune cu Petru: „îndepărtează-te de la mine, căci sunt un om păcătos!”, el, Domnul și Dumnezeul nostru, ne va spune: „Nu te teme!”.Da, să nu ne temem să ne îmbulzim asemenea mulțimilor ca să ascultăm cuvântul său! Să nu ne temem să-i ascult îndemnurile pe care ni le dă prin cei din comunitatea și familia noastră, mai ales prin superiorii noștri. Să nu ne temem să înaintăm în largul vieții și al credinței, să facem pași mari, siguri, chiar și când pare întuneric: să avem încredere în el, lumina și viața noastră. Să nu ne temem și să ne recunoaștem cu smerenie păcatele, iar el ne va purifica. El va face prin noi și în noi lucruri minunate. El nu ne abandonează niciodată!

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 5,1-11
În acel timp, pe când mulţimea îl îmbulzea pe Isus, ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu, iar el stătea lângă lacul Genezaret, ² a văzut două bărci trase la mal, iar pescarii, coborâţi din ele, spălau năvoadele. ³ Suindu-se într-una din bărci, care era a lui Simon, l-a rugat s-o îndepărteze puţin de la mal. Aşezându-se, învăţa mulţimile din barcă. ⁴ Când a terminat de vorbit, i-a spus lui Simon: „Înaintează în larg şi aruncaţi-vă năvoadele pentru pescuit!” ⁵ Răspunzând, Simon i-a spus: „Învăţătorule, toată noaptea ne-am chinuit, dar nu am prins nimic. Însă la cuvântul tău, voi arunca năvoadele”. ⁶ Şi, făcând aceasta, au prins aşa o mare mulţime de peşti încât li se rupeau năvoadele. ⁷ Atunci au făcut semne însoţitorilor lor din cealaltă barcă să vină pentru a-i ajuta. Ei au venit şi au umplut amândouă bărcile încât erau gata să se scufunde. ⁸ Văzând aceasta, Simon Petru a căzut la picioarele lui Isus, spunând: „Îndepărtează-te de mine, căci sunt un om păcătos, Doamne!” ⁹ Pentru că îl cuprinsese teama pe el şi pe toţi care erau cu el pentru pescuirea pe care au făcut-o, ¹⁰ la fel şi pe Iacob şi pe Ioan, fiii lui Zebedeu, care erau însoţitorii lui Simon. Însă Isus i-a spus lui Simon: „Nu te teme, de acum înainte vei fi pescar de oameni!” ¹¹ După ce au dus bărcile la mal, părăsind toate, l-au urmat pe Isus.

Cuvântul Domnului