Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Archive for the ‘Toma’ Category

El a văzut ceva și a crezut altceva: el a văzut un om și l-a mărturisit pe Dumnezeu!

Posted by Paxlaur pe 03/07/2013

Toma si IsusSfinţi Părinţi au fost şi vor rămâne pentru totdeauna prin splendoarea credinţei şi a mărturiei lor! Iată o nouă dovadă legată de apostolul sărbătorit astăzi, sfântul Toma:

Din Omiliile asupra Evangheliilor de sfântul Grigore cel Mare, papă
(Omil. 26, 7-9: PL 76, 1201-1202)

Domnul meu și Dumnezeul meu

Toma, unul dintre cei doisprezece, numit și Geamă­nul, nu era cu ei când a venit Isus (In 20,24). Numai acest ucenic era absent. Atunci când s-a întors, a auzit relatarea faptelor întâmplate, dar a refuzat să creadă în ceea ce a auzit. Domnul a venit din nou și i-a dat uceni­cului necredincios să atingă coasta, i-a arătat mâinile și, indicând cicatricele rănilor sale, a vindecat rana necre­dinței lui. Fraților preaiubiți, ce anume vedeți în toate acestea? Oare credeți că este o simplă întâmplare faptul că acel ucenic ales de Domnul a fost absent, că, venind, a auzit faptul petrecut, că, auzind, el s-a îndoit, că, îndo­indu-se, el a atins și că, atingând, el a crezut?
Nu, acestea nu au fost o simplă întâmplare, ci s-au petrecut din dispoziție divină. Blândețea Domnului a acționat în mod minunat, deoarece acel ucenic, cu îndo­ielile sale, în timp ce atingea rănile trupului învățăto­rului el vindeca în noi rănile necredinței. Necredința lui Toma a folosit mai mult pentru credința noastră decât pentru credința celorlalți ucenici. De fapt, în timp ce el este condus din nou la credință prin atingere, sufletul nostru este consolidat în credință prin depășirea oricărei îndoieli. Astfel, ucenicul care s-a îndoit și a atins a devenit martor al adevărului învierii.
El a atins și a exclamat: Domnul meu și Dumnezeul meu! Isus i-a zis: Pentru că m-ai văzut, Toma, ai crezut (In 20,28-29). Și cum apostolul Paul a spus: Credința este garanția realităților sperate, dovada realităților care nu se văd (Evr 11,1), este clar că credința este dovada acelor lucruri care nu se pot vedea. Lucrurile care se văd nu mai cer credința, dar sunt obiect al cunoașterii. Dar dacă Toma a văzut și a atins, cum de se spune: Pentru că m-ai văzut, ai crezut? De fapt, el a văzut ceva și a crezut altceva. Divinitatea nu poate fi văzută de omul muritor. Așadar, el a văzut un om și l-a mărturisit pe Dumnezeu, spunând: Domnul meu și Dum­nezeul meu! El a crezut văzând. A văzut un om adevărat și a spus că era acel Dumnezeu pe care nu-l putea vedea.
Ne provoacă mare bucurie ceea ce urmează: Fericiți sunt cei care cred fără să fi văzut (In 20,28). Fără îndoială, cu aceste cuvinte suntem indicați în special noi, cei care credem în cel pe care nu l-am văzut cu sim­țurile noastre. Am fost desemnați noi, cu condiția însă ca să facem ca faptele noastre să urmeze credinței. Crede cu adevărat cel care pune în practică, prin viața sa, ade­vărul în care crede. Sfântul Paul spune despre cei care zic doar, prin vorbe, că au credință: Ei declară că îl cunosc pe Dumnezeu, dar îl tăgăduiesc prin fapte (Tit 1,16). Iar Iacob scrie: Credința fără fapte este moartă (Iac 2,26).

Posted in Toma | Etichetat: , , | 2 Comments »

Fericiţi sunt cei care cred fără să fi văzut!

Posted by Paxlaur pe 03/07/2013

La mulţi ani celor care poartă numele sfântului Toma. Domnul să le binecuvânteze viaţa prin mijlocirea patronului lor ceresc!

Sfantul Toma

Posted in apostolul, Toma | Etichetat: , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: