Iată un text pe care Biserica ni-l propune spre meditaţie în această zi a sărbătorii sfinţilor arhangheli Mihail, Gabriel şi Rafael.
Apelativul „înger” arată misiunea, nu natura
Trebuie ştiut că apelativul „înger” arată misiunea, nu natura. De fapt, acele duhuri sfinte, din patria cerească, sunt întotdeauna duhuri, dar nu se pot numi mereu îngeri, pentru că numai atunci sunt îngeri când, prin intermediul lor, este dată o veste. Cei care aduc veşti obişnuite sunt numiţi îngeri, în schimb, cei care vestesc cele mai mari evenimente sunt numiţi arhangheli.
Pentru aceasta, la Fecioara Maria nu este trimis un înger oarecare, ci arhanghelul Gabriel. De fapt, se cuvenea ca pentru această misiune să fie trimis un înger dintre cei mai mari, pentru a aduce cea mai mare dintre veşti.
Lor le sunt atribuite nume deosebite, pentru ca şi din modul de a-i numi să apară ce fel de slujire le este încredinţată. În cetatea sfântă a cerului, făcută desăvârşită de cunoaşterea deplină care provine din vederea lui Dumnezeu cel atotputernic, îngerii nu au nume deosebite, care să deosebească persoanele lor. Însă, atunci când vin la noi pentru vreo misiune, iau şi numele misiunii pe care o exercită. Astfel, Mihail înseamnă: „Cine este ca Dumnezeu?”, Gabriel: „Puterea lui Dumnezeu” şi Rafael: „Medicamentul lui Dumnezeu”.
Atunci când trebuie să se facă ceva care cere mare curaj şi putere, se spune că este trimis Mihail, ca să se poată înţelege, din acţiune şi din nume, că nimeni nu poate să acţioneze ca Dumnezeu. Vechiul duşman, care, în mândria sa, a dorit să fie asemenea lui Dumnezeu, spunând: Mă voi sui în cer (cf. Is 14,13-14), îmi voi înălţa tronul pe stelele lui Dumnezeu, voi deveni asemenea Celui Preaînalt, la sfârşitul lumii va fi abandonat şi condamnat la chinul veşnic. Ei bine, el este prezentat în luptă cu arhanghelul Mihail, aşa cum este spus de Ioan: S-a făcut un război în cer: Mihail şi îngerii săi s-au luptat cu balaurul (Ap 12,7).
La Maria este trimis Gabriel care este numit „Puterea lui Dumnezeu”; el venea ca să-l vestească pe cel care a voit să apară în umilinţă pentru a elimina puterile rele ale văzduhului. Aşadar, trebuia să fie vestit de „Puterea lui Dumnezeu” cel care venea ca Domn al oştirilor şi războinic puternic.
Rafael, aşa cum am spus, înseamnă „Medicamentul lui Dumnezeu”. De fapt, el a atins ochii lui Tobia, i-a tratat, şi a alungat întunericul orbirii sale. Aşadar, pe bună dreptate, a fost numit „Medicamentul lui Dumnezeu” cel care a fost trimis să facă vindecări.
Din Omiliile asupra Evangheliilor ale sfântului Grigore cel Mare, papă
(Omil. 34, 8-9: PL 76, 1250-1251)