Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Archive for the ‘Irineu’ Category

„Dumnezeu vrea să se obişnuiască cu omul”

Posted by Paxlaur pe 19/12/2011

Chiar şi după 19 secole, Sfântul Irineu (c. 130-202) este viu în viaţa creştinilor prin scrierile şi învăţăturile sale. Astăzi Biserica ne propune spre meditaţie un text din scrierea sa Adversus haereses, din care mi-a atras atenţia această frază îmbibată de iubirea lui Dumnezeu faţă de noi: „Cuvântul lui Dumnezeu, care locuieşte în om, s-a făcut Fiul Omului ca să-l obişnuiască pe om să-l primească pe Dumnezeu şi ca să-l obişnuiască pe Dumnezeu să locuiască în om, după cum i-a plăcut Tatălui”. Iată şi contextul exprimării acestui adevăr al iubirii pe care Dumnezeu ne-o poartă nouă, oamenilor:

Dumnezeu este gloria omului; omul însă este cel care primeşte lucrarea lui Dumnezeu, toată înţelepciu­nea şi puterea sa.

    Aşa cum un medic dă dovadă de capacităţile sale în faţa bolnavilor, la fel, Dumnezeu se manifestă în faţa oamenilor. De aceea, Paul spune: Dumnezeu i-a închis pe toţi în neascultare ca să se îndure de toţi (Rom 11,32); şi a spus aceasta despre om, despre acel om care nu ascultase de Dumnezeu şi căzuse din nemurire, dar, după aceea, prin Fiul lui Dumnezeu, a primit milostivirea care i-a permis să dobândească, prin Fiul, înfierea.
    Căci acela care, fără orgoliu sau pretenţii, deţine gloria care-i revine din cele ce au fost create şi de la cel care l-a creat, adică de la Dumnezeu, Stăpânul tuturor lucrurilor, cel care le face să existe, acela care rămâne în iubirea lui, în atitudine de ascultare şi mulţumire, va primi de la Dumnezeu o glorie şi mai mare şi va deveni tot mai mult asemenea cu cel care a murit pentru el.
    Căci Fiul lui Dumnezeu a coborât într-un trup ase­mănător păcatului (Rom 8,3), mai întâi, ca să con­damne păcatul şi, după ce l-a condamnat, să-l arunce afară din trup, apoi, ca să-l provoace pe om să-i devină asemenea, dându-i misiunea de a fi imitatorul lui Dum­nezeu, orânduindu-l, sub ascultarea Tatălui, ca să-l vadă pe Dumnezeu şi să devină capabil de Tatăl. Cuvântul lui Dumnezeu, care locuieşte în om, s-a făcut Fiul Omului ca să-l obişnuiască pe om să-l primească pe Dumnezeu şi ca să-l obişnuiască pe Dumnezeu să locuiască în om, după cum i-a plăcut Tatălui.
De aceea, Domnul însuşi ni l-a dat ca semn al mân­tuirii noastre, pe el care, născut din Fecioară, este Emanuel, deoarece era Domnul însuşi cel care îi mântuia pe oameni, pentru că ei nu puteau să se mân­tuiască cu propriile lor forţe. De aceea şi Paul, vorbind despre slăbiciunea omului, spune: Ştiu că în mine, în trupul meu, nu locuieşte nimic bun (Rom 7,18), voind să spună cu aceasta că binele mântuirii noastre nu vine de la noi, ci de la Dumnezeu. Şi iarăşi spune: Om nefe­ricit ce sunt! Cine mă va elibera de acest trup al morţii? (Rom 7,24). Apoi, ne prezintă eliberatorul: Harul Dom­nului nostru Isus Cristos (Rom 7,25).

    Acelaşi lucru îl spune şi Isaia: Întăriţi-vă, voi, mâini slabe; prindeţi puteri, voi, genunchi care tremuraţi. Spu­neţi celor slabi de inimă: „Întăriţi-vă şi nu vă temeţi. Iată Dumnezeul nostru! Va veni răzbunarea lui şi va răs­plăti pe fiecare. Dumnezeu însuşi va veni şi ne va mân­tui” (Is 35,3-4). Şi aceasta pentru că noi nu ne putem mântui de la noi înşine, ci cu ajutorul lui Dumnezeu.

Din tratatul Împotriva ereziilor de sfântul Irineu, episcop
(Cartea 3, 20, 2-3: SCh 34, 342-344)

Anunțuri

Posted in Irineu, Lecturi, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: