A cânta este un semn de bucurie și o expresie de iubire…

Muzica divinitatii „Nu este nimeni care să nu iubească,
însă trebuie văzut ce anume iubește”.

  Cântați Domnului un cântec nou; lauda lui în adu­narea credincioșilor săi (Ps 149,1).
Suntem îndemnați să cântăm Domnului un cântec nou. Omul nou cunoaște cântecul nou. A cânta este un semn de bucurie și, dacă observăm mai atent acest lucru, este și o expresie de iubire. Așadar, cel care știe să iubească viața nouă știe și să cânte cântecul nou. Ce anume este această viață nouă, trebuie să o știm în vederea cântecului nou. Într-adevăr, totul aparține unei singure împărății: omul nou, cântarea nouă, legământul nou. De aceea, omul nou va cânta cântecul nou și va aparține legământului nou.
Nu este nimeni care să nu iubească, însă trebuie văzut ce anume iubește. Nu suntem îndemnați să nu iubim, ci să alegem obiectul iubirii noastre. Dar ce vom alege, dacă mai întâi nu suntem aleși? Deoarece noi nu iubim dacă mai întâi nu suntem iubiți. Ascultați-l pe apostolul Ioan: Noi iubim pentru că el ne-a iubit mai întâi (cf. 1In 4,10). Caută pentru om motivul pentru care trebuie să-l iubească pe Dumnezeu și nu-l vei găsi decât pe acesta: pentru că Dumnezeu l-a iubit mai întâi. Cel pe care noi l-am iubit s-a dat deja pe sine pentru noi, s-a dat ca să-l putem iubi. Ce anume a dat pentru ca să-l iubim, ascultați mai clar de la apostolul Paul: Iubirea lui Dumnezeu a fost revărsată în inimile noastre (Rom 5,5). De unde? Oare de la noi? Nu. Deci de la cine? Prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat (Rom 5,5).
Având deci o încredere atât de mare, să-l iubim pe Dumnezeu din Dumnezeu. Ascultați-l mai clar pe același Ioan: Dumnezeu este iubire; cine rămâne în iubire ră­mâ­ne în Dumnezeu, iar Dumnezeu rămâne în el (1In 4,16). Nu este suficient a spune: Iubirea este de la Dumnezeu (1In 4,7). Cine dintre noi ar îndrăzni să spună ceea ce a fost spus: Dumnezeu este iubire? A spus-o cel care știa ceea ce avea. Dumnezeu ni se oferă în mod complet. Ne spune: Iubiți-mă și mă veți avea, pentru că nu puteți să mă iubiți dacă nu mă aveți deja.
O, fraților, o, fiilor, o, popor creștin, o, sfântă și cerească seminție, o, voi care sunteți renăscuți în Cris­tos, creaturi ale unei lumi divine, ascultați-mă, ba chiar prin mine: Cântați Domnului un cântec nou. Tu spui: Iată, eu cânt. Desigur, tu cânți, aud că tu cânți. Dar fii atent ca viața ta să nu dea mărturie împotriva glasului tău.
Cântați cu glasul, cântați cu inima, cântați cu gura, cântați cu sfânta voastră conduită. Cântați Domnului un cântec nou. Mă întrebați ce trebuie să cântați despre cel pe care îl iubiți? Fără îndoială, despre cel pe care-l iubești vrei să cânți. Căutați laudele pe care să le cântați? Ați auzit: Cântați Domnului un cântec nou. Căutați lau­dele? Lauda lui să răsune în adunarea credincioșilor. Cântărețul devine el însuși lauda cântecului său.
Vreți să aduceți laude lui Dumnezeu? Voi sunteți ceea ce spuneți. Veți fi lauda lui dacă veți trăi bine.

Din Predicile sfântului Augustin, episcop
Să cântăm Domnului cântarea iubirii
Pred. 34, 1-3.5-6: CCL 41, 424-426

Reclame

O bucurie împărtăşită este o bucurie dublă, o durere împărtăşită este o jumătate de durere…

Citat-Sfântul-Augustin_durere_suferinta

„O bucurie împărtăşită este o bucurie dublă,
o durere împărtăşită este o jumătate de durere”.

(Jacques Deval)

Strig din cauza zbuciumului inimii mele

copil în rugăciune    Strig din cauza zbuciumului inimii mele (Ps 37[38],9). Există un suspin ascuns, pe care omul nu-l aude; totuși, dacă inima este cuprinsă de o dorință atât de puternică încât rana omului interior se exprimă printr-un strigăt care o descoperă, atunci este căutată cauza și omul se întreabă pe sine: Poate este aceasta care o face să sus­pine, sau poate este aceea care i-a făcut aceasta. Cine poate să înțeleagă, dacă nu acela ai cărui ochi și urechi sunt atinse de acest suspin. Psalmistul spune: sus
Căci însăși dorința ta este rugăciunea ta; dacă dorința este continuă, continuă este și rugăciunea. Nu fără rost a spus Apostolul: Rugați-vă fără încetare (1Tes 5,17). A voit oare cu aceasta să spună că noi trebuie, fără înce­tare, să ne plecăm genunchiul, să ne prosternăm trupul, să ne înălțăm mâinile? Dacă spunem că aceasta este rugă­ciunea noastră, atunci nu putem să o facem fără încetare.
Este o altă rugăciune, interioară, care este fără înce­tare, și aceasta este dorința. Orice ai face, dacă dorești acea odihnă de sâmbătă [odihna în Dumnezeu], atunci nu încetezi să te rogi. Dacă nu vrei să încetezi să te rogi, nu înceta să dorești.
Dacă dorința ta este continuă, continuu este și strigă­tul tău. Nu vei tăcea, decât dacă încetezi să iubești. Cine sunt cei care au tăcut? Cei despre care se spune: Din cauza înmulțirii fărădelegii, iubirea multora se va răci (Mt 24,12).
Răceala iubirii este inima care tace; iubirea care arde este inima care strigă. Dacă iubirea rămâne mereu, strigă mereu, dorește mereu; dacă strigi mereu, dorești mereu; dacă dorești mereu, îți amintești de odihnă.
În fața ta e toată dorința mea. Ce se întâmplă dacă dorința ta este în fața lui, dar nu și suspinul tău? De unde poate să vină aceasta, când însăși dorința se exprimă prin suspin?
De aceea, psalmul continuă: Și suspinul meu nu-ți este ascuns (Ps 37[38],10). Ție nu-ți este ascuns, însă multor oameni le este ascuns. Uneori, se pare că umilul slujitor al lui Dumnezeu spune: Și suspinul meu nu-ți este as­cuns. Alteori, se pare că slujitorul lui Dumnezeu râde: oare dorința lui a murit în inima sa? Dacă există dorința, există și suspinul; el nu ajunge întotdeauna la urechile oamenilor, dar niciodată nu încetează să ajungă la ure­chile lui Dumnezeu.

(Din Comentariu asupra psalmilor de sfântul Augustin, episcop
Ps 37[38], 13-14: CCL 38, 391-392:
Dorința ta este rugăciunea ta)

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: