Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Archive for the ‘(spre) Preoţie’ Category

Cine este preotul?

Posted by Paxlaur pe 23/06/2017

Tu esti preot in veciSărbătorind Preasfânta Inimă a lui Isus și Ziua Mondială de Rugăciune pentru Sfințirea Preoților fiecare creștin trebuie să se lase pătruns de această întrebare: Cine este preotul?

Monseniorului Helder Pessoa Camara (1909-1999), arhiepiscop şi teolog brazilian, cunoscut ca părintele săracilor, povestea că dorind să intre în seminar a avut de întâmpinat împotrivirea tatălui său ateu. Sătul de insistenţele sale de a deveni preot, tatăl i-a pus: „Măi băiete, văd că ne tot baţi la cap cu prostiile tale, cum că vrei să te faci preot. Dar tu ştii ce înseamnă să fii preot? Chiar ştii tu ce este un preot?”. Atunci, de la acel om, tatăl meu, un bărbat care nu umbla la biserică şi care era pornit împotriva preoţilor, am învăţat cea mai frumoasă definiţie a preotului. El mi-a spus: „Măi băiete, tu ştii ce înseamnă să fii preot? Tu ştii că preotul nu poate să se închidă în el însuşi? Că preotul nu-şi mai aparţine sieşi, ci aparţine lui Dumnezeu şi oamenilor. Mai ales oamenilor, pentru că Dumnezeu nu are nevoie de noi. Însă ceea ce vrea Dumnezeu este să-i slujim pe oameni”.

Preotul este un semn care stârneşte împotrivire, mirare: într-o lume care se zbate să adune într-un mod egoist, preotul este cel care (se) dăruieşte plin de altruism. Într-o lume care aclamă forţa răzbunării, a dreptăţii sângeroase, preotul cheamă la iubire, la iertare, reluând strigătul lui Cristos: „Iubiţi pe duşmanii voştri, faceţi bine celor care vă urăsc, rugaţi-vă pentru cei care vă prigonesc” (cf. Lc 6,27-28). Într-o lume plină de fapte care strigă „Noi nu avem nevoie de Cristos şi de Biserica sa”, preotul vine şi spune: „Nu vă fie teamă. Deschideţi-vă larg inimile în faţa lui Cristos. Numai Cristos ştie ce se află în inima omului”.

Isus însuși ne spune cine sunt preoții: „Voi sunteţi prietenii mei, pentru că toate câte le-am auzit de la Tatăl vi le-am făcut cunoscute. Nu voi m-aţi ales pe mine, ci eu v-am ales pe voi şi v-am constituit ca să mergeţi şi să aduceţi roade” (In 15,14-16). Preotul trebuie să fie prietenul lui Cristos.

Preoţii sunt cei cărora Isus le încredinţează secretele inimii sale: „V-am spus acestea pentru ca bucuria mea să fie în voi şi bucuria voastră să fie deplină” (In 15,11). Isus ne vrea plini de bucurie. Un preot trist, lipsit de entuziasmul fericirii, nu va convinge niciodată. Tristețea înseamnă lipsa speranței și prezența păcatului.

Nu există preoţie pentru care Sfânta Fecioară Maria să nu fie un model şi totodată un sprijin. În preoţi se regăsește viaţa Mariei. Ce a fost esenţial la ea? Grija faţă de Isus: grija să-l primească, să-l crească, să-i păstreze cuvintele în inimă, să-l prezinte altora cu mesajul: „Faceţi tot ce vă va spune!”. De fapt, aceasta este misiunea preotului: să aibă grijă de Cristos slujindu-l în oameni.


Cristos i-a dat preotului vocaţia de a uni Cerul cu pământul.
El este cel care coboară Cerul în viaţa şi inima omului.


Astăzi, peste câteva ore, în catedrala romano-catolică din Iaşi, 13 tineri vor fi hirotoniţi întru Preoţie, vineri, 23 iunie 2017 (Sărbătoarea Preasfânta Inimă a lui Isus), prin impunerea mâinilor PS Petru Gherghel.

După mai mulţi ani de formare umană, intelectuală şi spirituală, cei 13 de diaconi vor fi hirotoniţi preoţi: 8 pentru Dieceza de Iaşi şi 5 călugări franciscani conventuali.

Liturghia de hirotonire, care va începe la ora 11.00, în catedrala „Sfânta Fecioară Maria, Regină”, va fi prezidată de PS Petru Gherghel, episcop de Iaşi. Vor participa: PS Aurel Percă, episcop auxiliar de Iaşi, superiori ai Provinciei „Sfântul Iosif” a Fraţilor Minori Conventuali, profesori de la institutele unde au studiat candidaţii, preoţi din ţară şi străinătate, părinţi şi rude ale candidaţilor, precum şi mulţi credincioşi.

După proclamarea Evangheliei, candidaţii vor răspunde prezent la auzirea numelui şi vor face un pas în faţă. După ce toţi vor declara înaintea poporului că vor să-şi asume misiunea Preoţiei, episcopul va primi din partea lor promisiunea de ascultare şi respect. În timp ce diaconii aspiranţi la preoţie vor sta prosternaţi cu faţa la pământ, se va cânta Litania tuturor sfinţilor, după care vor avea loc impunerea mâinilor şi rugăciunea de consacrare. Cei hirotoniţi vor îmbrăca hainele specifice preotului (stola şi ornatul), iar apoi vor avea loc ungerea mâinilor cu sfânta crismă, înmânarea pâinii şi vinului şi vor primi sărutul păcii.

Ca pregătire apropiată pentru Preoţie, candidaţii au făcut câteva zile de exerciţii spirituale (rugăciune şi meditaţii) la Luncani, judeţul Bacău, (fraţii franciscani în perioada 10-15 iunie, cu pr. Bogdan Emilian Balaşcă, OFMConv.; diaconii de la Seminarul din Iaşi în perioada 15-21 iunie, cu pr. Iosif Iacob).

După hirotonire, în una dintre următoarele duminici (25 iunie sau 2, 9 iulie), preoţii nou-sfinţiţi vor celebra prima sfântă Liturghie în localităţile natale. La 1 august vor începe misiunea pe care o vor primi din partea superiorilor.

Alţi doi tineri care au studiat la Institutul Teologic „Sfântul Iosif” din Iaşi, vor fi sfinţiţi preoţi joi, 29 iunie, în catedrala „Sfântul Iosif” din Bucureşti; ei vor sluji în Arhidieceza de Bucureşti.

Hirotonirea întru Preoţie este o împlinire pentru candidaţi şi o bucurie pentru părinţii şi rudele candidaţilor, precum şi pentru Biserică. Mare este darul pe care-l vor primi şi mare este taina aşezată în mâinile lor.

„Iată ce aş vrea să spun preoţilor tineri – sublinia papa Francisc celor zece preoţi pe care i-a hirotonit în Duminica Vocaţiilor (1 iunie 2017): voi sunteţi aleşi, sunteţi dragi Domnului! Dumnezeu vă priveşte cu duioşie de Tată şi, după ce a făcut ca inima voastră să se îndrăgostească, nu va lăsa să şovăie paşii voştri. În ochii săi sunteţi importanţi şi el are încredere că veţi fi la înălţimea misiunii la care v-a chemat”.

Biroul de Presă
Pr. Cornel Cadar
http://www.ercis.ro


Persoane de contact:

– pr. Cornel Cadar (tel. 0745/850844; email: cornel@ercis.ro);

– pr. Claudiu Bulai (tel. 0746/407635; email: claudiu@ercis.ro)

* * *

Candidaţii la Preoţie:

  • Pentru Dieceza de Iaşi:

    1. Alois Cancel (Faraoani, 01.01.1991)

    2. Liviu Marian Focioroş (Moineşti, 26.08.1991)

    3. Valentin Giurgică (Gherăeşti, 14.02.1991)

    4. Mihail Andrei Iacob (Săbăoani „Sfântul Mihail”, 01.04.1990)

    5. Ciprian Miclăuş (Valea Seacă, 08.03.1991)

    6. Iulian Năiţă (Butea, 12.07.1991)

    7. Cristian Nistor (Pustiana, 14.04.1980)

    8. Iulian Sescu (Săbăoani „Sfântul Mihail”, 20.06.1991)

  • Pentru Arhidieceza de Bucureşti: (vor fi hirotoniţi la 29 iunie)

    1. Cătălin Alexandru Mititelu (Târgu Trotuş, 08.10.1990)

    2. Robert Petrişor (Bucureşti „Adormirea Maicii Domnului”, 19.11.1990).

  • Pentru Ordinul Fraţilor Minori Conventuali:

    1. Marius-Andrei Blaj (Sagna, 01.06.1989)

    2. Robert Cojoc (Berzunţi, 15.11.1989)

    3. Paul-Aurel Işciuc (Satu Nou-Rediu, 07.04.1989)

    4. Andrei Mîrţ (Pildeşti, 26.10.1989)

    5. Mihai Percă (Săbăoani „Înălţarea Sfintei Cruci”, 10.02.1988).


23 iunie 2017 

† PREASFÂNTA INIMĂ A LUI ISUS;
Sf. Iosif Cafasso, pr.
Dt 7,6-11; Ps 102; 1In 4,7-16; Mt 11,25-30

LECTURA I
Domnul v-a îndrăgit şi v-a ales.
Citire din cartea Deuteronomului 7,6-11
În zilele acelea, Moise a vorbit către popor: „Tu eşti un popor sfânt pentru Domnul Dumnezeul tău. Domnul Dumnezeul tău te-a ales ca să fii pentru el un popor ca parte a lui dintre toate popoarele de pe faţa pământului. 7 Nu pentru că aţi fi mai numeroşi decât toate popoarele v-a iubit Domnul pe voi şi v-a ales – voi sunteţi cel mai mic dintre toate popoarele -, 8 ci pentru că Domnul vă iubeşte şi a ţinut jurământul pe care l-a jurat părinţilor voştri; de aceea Domnul v-a scos cu mână puternică, v-a răscumpărat din casa sclaviei şi din mâna lui Faraon, regele Egiptului. 9 Să ştii că Domnul Dumnezeul tău, el este Dumnezeu: este un Dumnezeu fidel, care îşi ţine alianţa şi îndurarea faţă de cei care îl iubesc şi păzesc poruncile lui până la a mia generaţie. 10 Dar răsplăteşte fiecăruia dintre cei care îl urăsc spre a-i pierde şi nu întârzie să răsplătească fiecăruia dintre cei care îl urăsc. 11 Păzeşte poruncile, hotărârile şi judecăţile pe care ţi le poruncesc eu astăzi ca să le împlineşti!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 102(103),1-2.3-4.6-7.8 şi 10 (R.: cf. 17)
R.: Mila Domnului rămâne fără încetare peste cei care se tem de el.

1 Binecuvântează-l, suflete al meu, pe Domnul
şi tot ce este în mine să binecuvânteze numele său cel sfânt!
2 Binecuvântează-l, suflete al meu, pe Domnul
şi nu uita nicicând de binefacerile sale! R.

3 El îţi iartă toate nelegiuirile
şi te vindecă de orice boală.
4 El îţi răscumpără viaţa din adânc
şi te încununează cu dragoste şi îndurare. R.

6 Domnul face dreptate şi judecată dreaptă
tuturor celor care suferă asuprire.
7 El a făcut cunoscute lui Moise căile sale
şi faptele sale minunate, fiilor lui Israel. R.

8 Domnul este îndurător şi milostiv,
el este îndelung răbdător şi plin de îndurare.
10
El nu face după greşelile noastre,
nici nu ne pedepseşte după fărădelegile noastre. R.

LECTURA A II-A
Dumnezeu ne-a iubit.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Ioan 4,7-16
Iubiţilor, să ne iubim unii pe alţii, pentru că iubirea este de la Dumnezeu şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi-l cunoaşte pe Dumnezeu! 8 Cine nu iubeşte nu l-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire. 9 Prin aceasta s-a arătat iubirea lui Dumnezeu în noi: Dumnezeu l-a trimis în lume pe Fiul său, unul născut, ca să trăim prin el. 10 În aceasta constă iubirea: nu noi l-am iubit pe Dumnezeu, ci el ne-a iubit şi l-a trimis pe Fiul său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre. 11 Iubiţilor, dacă Dumnezeu ne-a iubit astfel, şi noi trebuie să ne iubim unii pe alţii. 12 Nimeni nu l-a văzut pe Dumnezeu vreodată. Dacă ne iubim unii pe alţii, Dumnezeu rămâne în noi şi iubirea lui în noi este desăvârşită. 13 Prin aceasta cunoaştem că rămânem în el şi el în noi: ne-a dat din Duhul său. 14 Iar noi am văzut şi dăm mărturie că Tatăl l-a trimis pe Fiul ca mântuitor al lumii. 15 Oricine mărturiseşte că Isus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămâne în el şi el în Dumnezeu. 16 Noi am cunoscut şi am crezut în iubirea pe care Dumnezeu o are faţă de noi. Dumnezeu este iubire şi cine rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu, iar Dumnezeu rămâne în el.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 11,29ab
(Aleluia) „Luaţi asupra voastră jugul meu, spune Domnul, şi învăţaţi de la mine că sunt blând şi smerit cu inima”. (Aleluia)

EVANGHELIA
Sunt blând şi smerit cu inima.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 11,25-30
În acel timp, Isus a luat cuvântul şi a zis: „Te preamăresc, Tată, Domn al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns acestea celor înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai revelat celor mici. 26 Da, Tată, pentru că aceasta a fost dorinţa ta. 27 Toate mi-au fost date de Tatăl meu şi nimeni nu-l cunoaşte pe Fiul decât Tatăl, nici pe Tatăl nu-l cunoaşte nimeni decât Fiul şi acela căruia Fiul vrea să-i reveleze. 28Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă! 29 Luaţi asupra voastră jugul meu şi învăţaţi de la mine că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi alinare pentru sufletele voastre! 30 Căci jugul meu este plăcut, iar povara mea este uşoară”.

Cuvântul Domnului

Posted in (spre) Preoţie, Luna iunie: inima lui Isus, Preasfânta Inimă a lui Isus, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

Iată-mă, trimite-mă pe mine!

Posted by Paxlaur pe 07/05/2017

Tu esti preot in veciIubiți frați și surori!

În anii trecuți, am avut ocazia să reflectăm asupra a două aspecte care se referă la vocația creștină: invitația de „a ieși din noi înșine” pentru a ne pune în ascultarea glasului Domnului și importanța comunității ecleziale ca loc privilegiat în care chemarea lui Dumnezeu se naște, se alimentează și se exprimă.

Acum, cu ocazia celei de-a 54-a Zi Mondială de Rugăciune pentru Vocații, aș vrea să mă opresc asupra dimensiunii misionare a chemării creștine. Cine se lasă atras de glasul lui Dumnezeu și a pornit în urmarea lui Isus descoperă foarte repede, înlăuntrul său, dorința de nesuprimat de a duce Vestea Bună fraților, prin evanghelizare și prin slujirea în caritate. Toți creștinii sunt constituiți misionari ai Evangheliei! De fapt, discipolul nu primește darul iubirii lui Dumnezeu pentru o mângâiere privată; nu este chemat să se ducă pe sine însuși, nici să se îngrijească de interesele unei firme; el este pur și simplu atins și transformat de bucuria de a se simți iubit de Dumnezeu și nu poate reține această experiență numai pentru sine: „Bucuria Evangheliei care umple viața comunității discipolilor este o bucurie misionară” (Exortația apostolică Evangelii gaudium, 21).

De aceea, angajarea misionară nu este ceva care se adaugă la viața creștină, ca și cum ar fi un ornament, ci, dimpotrivă, este situată în inima credinței înseși: relația cu Domnul implică faptul de a fi trimiși în lume ca profeți ai cuvântului său și martori ai iubirii sale.

Dacă experimentăm în noi și multe fragilități și putem să ne simțim uneori descurajați, trebuie să ne ridicăm capul spre Dumnezeu, fără a ne lăsa striviți de sentimentul de nepotrivire sau de a ceda în fața pesimismului, care ne face spectatori pasivi ai unei vieți obosite și obișnuite. Nu există pentru teamă: însuși Dumnezeu e cel care vine să ne purifice „buzele necurate”, făcându-ne capabili pentru misiune: „«Iată, atingându-se acesta de buzele tale, vinovăția și păcatul tău sunt acoperite!». Am auzit glasul Domnului, zicând: «Pe cine voi trimite și cine va merge pentru noi». Iar eu am răspuns: «Iată-mă, trimite-mă pe mine!»” (Is 6,6-8).

Fiecare discipol misionar aude în inimă acest glas divin care îl invită să „treacă” prin mijlocul oamenilor, ca Isus, „vindecând și făcând bine” tuturor (cf. Fap 10,38). De fapt, deja am avut ocazia să amintesc că în virtutea Botezului, fiecare creștin este un „cristofor”, adică „unul care îl poartă pe Cristos” fraților (cf. Cateheză, 30 ianuarie 2016). Acest lucru este valabil îndeosebi pentru cei care sunt chemați la o viață de consacrare specială precum și pentru preoți, care cu generozitate au răspuns „iată-mă, Doamne, trimite-mă pe mine!”. Cu entuziasm misionar reînnoit, ei sunt chemați să iasă din sfintele țarcuri ale templului, pentru a permite duioșiei lui Dumnezeu să se reverse în favoarea oamenilor (cf. Omilie Sfânta Liturghie a Crismei, 24 martie 2016). Biserica are nevoie de astfel de preoți: încrezători și senini pentru că au descoperit adevărata comoară, nerăbdători să meargă s-o facă cunoscută tuturor cu bucurie! (cf. Mt 13,44).

Desigur, nu sunt puține întrebările care apar atunci când vorbim despre misiunea creștină: ce înseamnă a fi misionar al Evangheliei? Cine ne dăruiește forța și curajul vestirii? Care este logica evanghelică din care se inspiră misiunea? La aceste întrebări putem răspunde contemplând trei scene evanghelice: începutul misiunii lui Isus în sinagoga din Nazaret (cf. Lc 4,16-30); drumul pe care El îl parcurge ca Înviat alături de discipolii din Emaus (cf. Lc 24,13-35); și în sfârșit parabola seminței (cf. Mc 4,26-27).

Isus este uns de Duhul Sfânt și trimis. A fi discipol misionar înseamnă a participa activ la misiunea lui Cristos, pe care însuși Isus o descrie în sinagoga din Nazaret: „Duhul Domnului este asupra mea: pentru aceasta m-a uns să duc săracilor vestea cea bună; m-a trimis să proclam celor închiși eliberarea și celor orbi recăpătarea vederii, să redau libertatea celor asupriți; să vestesc un an de îndurare al Domnului” (Lc4,18-19). Aceasta este și misiunea noastră: a fi unși de Duhul Sfânt și a merge spre frați ca să vestim Cuvântul, devenind pentru ei un instrument de mântuire.

Isus se alătură drumului nostru. În fața întrebărilor care apar din inima omului și a provocărilor care se ridică din realitate, putem să avem o senzație de rătăcire și să simțim un deficit de energii și de speranță. Există riscul ca misiunea creștină să apară ca o simplă utopie irealizabilă sau, oricum, o realitate care depășește forțele noastre. Dar dacă-l contemplăm pe Isus Înviat, care merge alături de discipolii din Emaus (cf. Lc 24,13-15), încrederea noastră poate să fie reînsuflețită; în această scenă evanghelică avem o adevărată „liturgie a străzii”, care precede pe cea a Cuvântului și a Pâinii frânte și ne comunică, în fiecare pas al nostru, că Isus este alături de noi! Cei doi discipoli, răniți de scandalul Crucii, se întorc acasă parcurgând calea înfrângerii: poartă în inimă o speranță înfrântă și un vis care nu s-a realizat. În ei tristețea a luat locul bucuriei Evangheliei. Ce face Isus? Nu-i judecă, parcurge însăși drumul lor și, în loc să ridice un zid, deschide o nouă breșă. Lent transformă descurajarea lor, face să ardă inima lor și deschide ochii lor, vestind Cuvântul și frângând Pâinea. În același mod, creștinul nu poartă singur angajarea misiunii, ci experimentează, chiar și în trude și în neînțelegeri, „că Isus merge cu el, vorbește cu el, respiră cu el, muncește cu el. Îl simte pe Isus viu împreună cu el în mijlocul angajării misionare” (Exortația apostolică Evangelii gaudium, 266).

Isus face să încolțească sămânța. În sfârșit, este important a învăța din Evanghelie stilul vestirii. De fapt, adesea, chiar și cu intențiile cele mai bune, se poate întâmpla să se tolereze o anumită manie de putere, prozelitismul sau fanatismul intolerant. În schimb, Evanghelia ne invită să refuzăm idolatria succesului și a puterii, preocuparea excesivă pentru structuri și o anumită neliniște care răspunde mai mult unui spirit de cucerire decât celui de slujire. Sămânța Împărăției, deși mică, invizibilă și uneori nesemnificativă, crește în tăcere grație lucrării neîncetate a lui Dumnezeu: „Așa este împărăția lui Dumnezeu: ca un om care aruncă sămânța în pământ și, fie că doarme, fie că se scoală, noaptea și ziua, sămânța răsare și crește, nici el nu știe cum” (Mc 4,26-27). Aceasta este prima noastră încredere: Dumnezeu depășește așteptările noastre și ne surprinde cu generozitatea sa, făcând să răsară roadele muncii noastre dincolo de calculele eficienței umane.

Cu această încredere evanghelică ne deschidem la acțiunea tăcută a Duhului, care este fundamentul misiunii. Niciodată nu va putea exista nici pastorație vocațională, nici misiune creștină fără rugăciunea asiduă și contemplativă. În acest sens, trebuie alimentată viața creștină cu ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu și, mai ales, să se îngrijească relația personală cu Domnul în adorația euharistică, „loc” privilegiat de întâlnire cu Dumnezeu.

Această prietenie intimă cu Domnul doresc s-o încurajez cu putere, mai ales pentru a implora de sus noi vocații la preoție și la viața consacrată. Poporul lui Dumnezeu are nevoie să fie condus de păstori care-și dedică viața în slujba Evangheliei. De aceea, cer comunităților parohiale, asociațiilor și numeroaselor grupuri de rugăciune prezente în Biserică: împotriva ispitei descurajării, continuați să-l rugați pe Domnul pentru ca să trimită lucrători în secerișul său și să ne dea preoți îndrăgostiți de Evanghelie, capabili să devină aproapele cu frații și, astfel, să fie semn viu al iubirii milostive a lui Dumnezeu.

Iubiți frați și surori, și astăzi putem să regăsim ardoarea vestirii și să propunem, mai ales tinerilor, urmarea lui Cristos. În fața senzației răspândite a unei credințe obosite sau reduse la simple „datorii de îndeplinit”, tinerii noștri au dorința de a descoperi fascinația mereu actuală a figurii lui Isus, de a se lăsa interogați și provocați de cuvintele sale și de gesturile sale și, în sfârșit, de a visa, grație Lui, o viață pe deplin umană, bucuroasă să se dedice în iubire.

Maria Preasfântă, Mama Mântuitorului nostru, a avut curajul de a îmbrățișa acest vis al lui Dumnezeu, punând tinerețea sa și entuziasmul său în mâinile sale. Mijlocirea sa să ne obțină aceeași deschidere a inimii, promptitudinea în a rosti acel „Iată-mă” al nostru la chemarea Domnului și bucuria de a porni la drum (cf. Lc 1,39), asemenea ei, pentru a-l vesti întregii lumi.

Mesajul Sfântului Părinte Papa Francisc
pentru cea de-a 54-a Zi Mondială
de Rugăciune pentru Vocații
7 mai 2017

Stimulați de Duhul Sfânt pentru misiune

Traducător: pr. Mihai Pătrașcu

Preluat de pe www.magisteriu.ro

Posted in (spre) Preoţie, Misionarism, Papa Francisc, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Vocațiile sunt un indicator precis și incontestabil al vitalității de credință și de iubire

Posted by Paxlaur pe 07/05/2017

rugaciune pt vocatii„Cristos a suferit pentru noi lăsându-ne exemplu ca să mergem pe urmele lui și să trăim pentru dreptate (cf. 1Pt 2,21.24). Aceste cuvinte răsună ca o invitație în inimile noastre în Duminica Bunului Păstor și în Ziua Mondială a Vocațiilor. Într-o lume aflată într-o continuă căutare de lideri și maeștri, astăzi strălucește chipul lui Cristos, astăzi răsună cuvintele sale: „Toţi cei care au venit înainte de mine sunt hoţi şi tâlhari… Hoţul nu vine decât să fure, să înjunghie şi să ucidă. Eu am venit ca să aibă viaţă şi să o aibă din belşug” (cf. In 10,8.10)”. Iar cei care nu se mulțumesc doar să trăiască, să viețuiască, ci doresc să aibă „viață din belșug”, merg pe urmele lui Cristos, Bunul păstor, și „trăiesc pentru dreptate”, ba chiar împlinesc „toată dreptatea” (cf. Mt 3,15). Printre aceștia se află și cei care răspund chemării lui Cristos și primesc sacramentul sfintei preoții sau se consacră Domnului prin viața călugărească.

Tocmai spre aceștia ne invită Biserica să privim astăzi și să-i susținem cu rugăciunile noastre. Biserica are nevoie de persoane consacrate inimii lui Isus. Biserica are nevoie de vocații la sfânta preoție. Să ne amintim cuvintele sfântului părinte papa Paul al VI-lea – cuvinte preluate și de papa Benedict al XVI-lea în mesajul transmis pentru cea de a 50-a Zi Mondială de Rugăciune pentru Vocații: „Vocațiile sunt un indicator precis și incontestabil al vitalității de credință și de iubire a fiecărei comunități parohiale și diecezane și mărturie a sănătății morale a familiilor creștine. Acolo unde înmuguresc vocații numeroase la starea ecleziastică și călugărească, acolo se trăiește cu generozitate conform Evangheliei” (Paul al VI-lea, Radiomesaj, 11 aprilie 1964).

Câte vocații sunt în comunitatea noastră? Cum încurajăm vocațiile la sfânta preoție și la viața consacrată ? Ce le spunem tinerilor aflați în căutarea propriei vocații? Vorbim cu tinerii despre viitorul lor? Când ai întrebat ultima dată un tânăr dacă nu i-ar plăcea să se facă preot, să se dedice slujirii lui Dumnezeu și oamenilor?

E adevărat: noi credem și mărturisim că Domnul are mereu grijă de Biserica sa. Însă acest adevăr nu ne scutește de responsabilitate, de implicare. Dacă în casa noastră, în comunitatea noastră nu „trăim cu generozitate conform Evangheliei”, va fi greu să vedem încolțind mugurii vocației în sufletele de lângă noi. Dacă noi înșine – preoți, persoane consacrate, laici – nu mergem pe urmele Bunului păstor, riscăm să devenim „piedici” în calea celor care vor să se consacre Domnului, prilej de potricnire și de scandal pentru cei mai mici, frații Bunului păstor (cf. Mt 18,6-10).


„Secerișul este mare, însă lucrătorii sunt puțini.
Rugați-l deci pe Domnul secerișului
să trimită lucrători la secerișul lui” (Mt 9,37-38).
Roagă-te,
dar în același timp trăiește Evanghelia
ca și cum totul ar depinde de exemplul pe care îl oferi celor din jur.


7 mai 2017 

† DUMINICA a 4-a a Paştelui
Ss. Roza Venerini, călug.; Ghizela, regină; Anton Pecerski, pustnic
Fap 2,14a.36-41; Ps 22; 1Pt 2,20b-25; In 10,1-10

LECTURA I
Dumnezeu l-a făcut Domn şi Cristos.
Citire din Faptele Apostolilor 2,14a.36-41
În ziua Rusaliilor, Petru, stând în picioare, împreună cu cei unsprezece, şi-a ridicat glasul şi le-a vorbit: 36 „Să ştie cu siguranţă toată casa lui Israel că Dumnezeu l-a făcut Domn şi Cristos pe acest Isus pe care voi l-aţi răstignit”. 37 Când au auzit au fost pătrunşi la inimă şi au spus lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Ce să facem, fraţilor?” 38 Petru le-a zis: „Convertiţi-vă şi fiecare dintre voi să se boteze în numele lui Isus Cristos spre iertarea păcatelor voastre şi veţi primi darul Duhului Sfânt! 39 Căci promisiunea este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei care sunt departe, pe oricâţi i-ar chema Domnul Dumnezeul nostru”. 40 Şi cu multe alte cuvinte dădea mărturie şi-i îndemna, zicând: „Salvaţi-vă de această generaţie perversă!” 41 Aşadar, cei care au primit cuvântul lui au fost botezaţi. Şi în ziua aceea li s-au adăugat cam la trei mii de suflete.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 22(23),1-3a.3b-4.5.6 (R.: 1)
R.: Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic.
sau:
Aleluia.

1 Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic;
2 el mă paşte pe păşuni verzi,
mă conduce la ape de odihnă,
3a îmi înviorează sufletul. R.

3b Mă călăuzeşte pe cărări drepte de dragul numelui său.
4 Chiar dacă ar fi să umblu prin valea întunecată a morţii,
nu mă tem de niciun rău, căci tu eşti cu mine,
toiagul şi nuiaua ta mă mângâie. R.

5 Tu pregăteşti masă pentru mine
în faţa duşmanilor mei,
îmi ungi capul cu untdelemn
şi paharul meu e plin de se revarsă. R.

6 Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi
în toate zilele vieţii mele
şi voi locui în casa Domnului
până la sfârşitul zilelor mele. R.

LECTURA A II-A
V-aţi întors la păstorul sufletelor voastre.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Petru 2,20b-25
Preaiubiţilor, dacă suportaţi suferinţa, deşi faceţi binele, aceasta este un har înaintea lui Dumnezeu. 21 De fapt, la aceasta aţi fost chemaţi, căci Cristos a suferit pentru voi lăsându-vă exemplu ca să mergeţi pe urmele lui. 22 El, care nu a săvârşit păcat şi nici nu s-a găsit înşelăciune în gura lui, 23 el care, insultat fiind, nu a răspuns la insultă, suferind, nu ameninţa, ci s-a încredinţat în mâna celui care judecă cu dreptate. 24 El însuşi, pe lemn, a purtat păcatele noastre în trupul său, pentru ca noi, murind pentru păcate, să trăim pentru dreptate. Prin rănile lui aţi fost vindecaţi. 25 Căci eraţi ca nişte oi rătăcite, dar acum v-aţi întors la păstorul şi supraveghetorul sufletelor voastre.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 10,14
(Aleluia) „Eu sunt păstorul cel bun, spune Domnul. Eu cunosc oile mele şi ele mă cunosc pe mine”. (Aleluia)

EVANGHELIA
Eu sunt poarta oilor.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 10,1-10
În acel timp, Isus le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: Cine nu intră în staulul oilor pe poartă, ci sare prin altă parte, acela este un hoţ şi un tâlhar; 2 dar cel care intră pe poartă este păstorul oilor. 3Acestuia portarul îi deschide şi oile ascultă glasul lui; el îşi cheamă oile pe nume şi le conduce afară. 4 Când le-a scos pe toate ale sale, merge înaintea lor, iar oile îl urmează pentru că îi cunosc vocea. 5 Pe un străin nu l-ar urma, ci ar fugi de el, pentru că nu cunosc vocea străinilor”. 6 Isus spusese această asemănare pentru ei, dar ei nu au înţeles ceea ce le vorbea. 7 Atunci, Isus a zis din nou: „Adevăr, adevăr vă spun: eu sunt poarta oilor. 8 Toţi cei care au venit înainte de mine sunt hoţi şi tâlhari, dar oile nu i-au ascultat. 9 Eu sunt poarta. Dacă cineva intră prin mine, va fi mântuit. Va intra şi va ieşi şi va găsi păşune. 10 Hoţul nu vine decât să fure, să înjunghie şi să ucidă. Eu am venit ca să aibă viaţă şi să o aibă din belşug”.

Cuvântul Domnului

Posted in (spre) Preoţie, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: