Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Archive for the ‘tineri’ Category

Zece fraze pentru o nouă „primăvară” în Biserică… (pentru tineri, dar nu numai!)

Posted by Paxlaur pe 17/08/2017

Ziua Mondiala a TineretuluiAnul 2018 va fi anul Sinodului tinerilor. „A întâlni, a însoţi, a avea grijă de fiecare tânăr, niciunul exclus”, perspectiva documentului pregătitor al celui de-al doilea Sinod convocat de papa Francisc după cel despre familie, care începe în octombrie 2018 şi se poate baza deja pe un sit propriu. Asta a amintit la 12 august chiar papa, cu un tweet, invitând la participare: „Dragi tineri, voi sunteţi speranţa Bisericii. Cum visaţi viitorul vostru? Participaţi la #sinodo18! http://goo.gl/WghUvl„.

Într-un timp marcat de incertitudine, de precaritate, de nesiguranţă, Francisc – ca în urmă cu un an la Cracovia – caută încontinuu îmbrăţişarea cu tinerii, cu care dialoghează adesea liber. Iată câteva din intervenţiile mai recente, adunate în „zece fraze”.

Ochii, oglinda şi fotoliul

„Însă a avea o frumoasă istorie în urmă nu foloseşte pentru a merge cu ochii îndreptaţi în spate, nu foloseşte pentru a se privi în oglindă, nu foloseşte pentru a se aşeza comozi în fotoliu! Nu uitaţi asta: să nu mergeţi cu ochii îndreptaţi în spate, vă veţi izbi de ceva! Să nu priviţi în oglindă! Atâţia suntem urâţi, mai bine să nu ne privim în oglindă! Şi să nu vă puneţi comozi în fotoliu, asta îngraşă şi face rău la colesterol!” (30 aprilie 2017, Discurs adresat Acţiunii Catolice Italiene).

Bunicii, parohia şi oratoriul

„A vorbi cu bunicii, a te juca împreună cu prietenii şi a merge la parohie şi la oratoriu. Deoarece, cu aceste trei lucruri, tu te vei ruga mai mult” (25 martie 2017, Vizita pastorală la Milano).

„Marea” politică

„Simţiţi puternic înlăuntrul vostru responsabilitatea de a arunca sămânţa bună a Evangheliei în viaţa lumii, prin slujirea carităţii, angajarea politică – intraţi în politică, dar vă rog în marea politică, în Politica scrisă cu majusculă!” (30 aprilie 2017, Discurs adresat Acţiunii Catolice Italiene).

O baie de popor

„Este bine de primit o baie de popor. A împărtăşi viaţa oamenilor şi a învăţa să se descopere care sunt interesele lor şi căutările lor, care sunt dorinţele lor şi rănile lor cele mai profunde; şi de ce anume au nevoie de la noi. Acest lucru este fundamental pentru a nu cădea în sterilitatea de a da răspunsuri la întrebări pe care nimeni nu şi le pune” (27 aprilie 2017, Discurs la Congresul Forumului Acţiunii Catolice).

Curajul de a risca…

„Noi suntem pe drum, spre Sinod şi spre Panama. Şi acest drum este riscant. Dar dacă un tânăr nu riscă, este îmbătrânit. Şi noi trebuie să riscăm. Voi tinerilor trebuie să riscaţi în viaţă. Astăzi trebuie să pregătiţi viitorul. Viitorul este în mâinile voastre. În Sinod, Biserica, toată, vrea să-i asculte pe tineri: ce gândesc, ce simt, ce vor, ce critică şi de care lucruri se căiesc. Totul. Biserica are nevoie de şi mai multă primăvară, iar primăvara este anotimpul tinerilor” (8 aprilie 2017, Discurs la Veghea de rugăciune pentru ZMT).

… şi acela de a căuta adevărul

„Dar una dintre primele forme de curaj pe care voi trebuie s-o aveţi este să vă întrebaţi: «Dar acest lucru este normal sau acest lucru nu este normal?». Curajul de a căuta adevărul. Este normal ca în fiecare zi să crească acel sentiment de indiferenţă? Nu-mi pasă ce li se întâmplă altora; indiferenţa cu prietenii, vecinii, în cartier, la locul de muncă, în şcoală… Este normal ca mulţi dintre cei de vârsta noastră, migranţi sau care provin din ţări îndepărtate, dificile, însângerate de egoisme care conduc la moarte, trăiesc în oraşele noastre în condiţii cu adevărat dificile? Este normal acest lucru? Este normal că Mediterana a devenit un cimitir? Este normal acest lucru? Este normal ca atâtea, atâtea ţări – şi nu o spun despre Italia, pentru că Italia este atât de generoasă – atâtea ţări închid porţile în faţa acestor oameni care sunt răniţi şi fug de foamete, de război, aceşti oameni exploataţi, care vin să caute un pic de siguranţă… este normal? Dacă nu este normal eu trebuie să mă implic pentru ca asta să nu se întâmple” (27 mai 2017, Vizita pastorală la Genova).

Nu există viitor fără sacrificii

„Noile generaţii au dreptul de a putea merge spre ţinte importante şi la îndemâna destinului lor în aşa fel încât, stimulaţi de idealuri nobile, să găsească forţa şi curajul de a face la rândul lor sacrificiile necesare pentru a ajunge la ţintă, pentru a construi un viitor demn de om, în relaţii, la locul de muncă, în familie şi în societate” (10 iunie 2017, Discurs la Quirinale).

Adolescenţa nu este o patologie

„Adolescenţa nu este o patologie pe care trebuie s-o combatem. Face parte din creşterea normală, naturală a vieţii copiilor noştri. Unde este viaţă este mişcare, unde este mişcare sunt schimbări, căutare, incertitudini, este speranţă, bucurie precum şi angoasă şi dezolare” (19 iunie 2017, Discurs la Întâlnirea diecezei de Roma).

În misiune în periferii

„Mergeţi, ajungeţi la toate periferiile! Mergeţi şi acolo fiţi Biserică, având forţa Duhului Sfânt” (30 aprilie 2017, Discurs la Acţiunea Catolică Italiană).

A lăsa o amprentă

„Ca tânăra din Nazaret, puteţi îmbunătăţi lumea, pentru a lăsa o amprentă care să marcheze istoria, cea a voastră şi a multor altora. Biserica şi societate au nevoie de voi. Cu apropierea voastră, cu curajul pe care-l aveţi, cu visele şi idealurile voastre, cad zidurile imobilismului şi se deschid drumuri care ne duc la o lume mai bună, mai dreaptă, mai puţin crude şi mai umane” (21 martie 2017, Videomesaj pentru următoarele ZMT).

(Papa Francisc şi tinerii: zece fraze pentru o nouă „primăvară” în Biserică
de M. Michela Nicolais
după agenţia SIR, 14 august 2017)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

http://www.ercis.ro

Anunțuri

Posted in Lecturi, Papa Francisc, tineri | Etichetat: , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Prioritățile și „visele”: o singură listă

Posted by Paxlaur pe 06/08/2017

lista prioritati viseNe-am început vara cu o listă întreagă de lucruri pe care am fi vrut să le realizăm: să ne relaxăm, să ne facem prieteni noi (nu doar pe facebook, ci în realitate!) și să consolidăm vechile prietenii prin revederi și excursii. Ne-am propus să citim cărți bune, să vedem filme bune, să călătorim și să facem fapte bune, poate chiar să ajutăm ca voluntari în diferite locuri și instituții. Multe planuri, poate chiar prea multe pentru un timp atât de scurt. Însă oare timpul este scurt sau nu am reușit noi să ne organizăm bine, să ne alegem cu grijă prioritățile? Nu cumva deși visăm mult, ne organizăm puțin și mergem prea mult pe improvizații?

Viața nu poate fi trăită pășind dintr-o imporivizație în alta. Inima nu iubește improvizațiile și nu poate ajunge la fericire parcurgând drumuri improvizate. Și chiar dacă aparent improvizațiile ne pot ajuta sau salva uneori, de cele mai multe ori ele ne distrug visele și fericirea.

Așadar, unde e și cum arată lista noastră de priorități pentru această zi, această lună, acest an? Ce am realizat în această vacanță? Care sunt speranțele noastre? Suntem convinși că putem trăi mai bine luna august decât luna iulie? Care ne sunt prioritățile și care este visul nostru cel mai mare? Ce facem pentru a ni-l împlini?

Prioritatea timpului liber trebuie să fie cum să ne apropiem unii de alții, cum să creștem împreună, cum să punem împreună bunurile, bucuriile, viața, tot ceea ce avem și suntem.

Prioritatea trebuie să fie cunoașterea celuilalt, dar și cunoașterea de sine și a lui Dumnezeu. Cât timp am acordat celuilalt? Dar lui Dumenzeu? Dar cunoașterii de sine? Calea spre împlinire, spre o viață fericită trece prin aceste cunoașteri. Trebuie să (re)cunoaștem cum suntem, unde suntem și ce anume putem îmbunătăți în viața noastră.

Prioritățile vacanței trebuie să cuprindă prioritățile vieții, speranțele pe care le avem pentru viitorul nostru. Nu există un timp potrivit pentru a ne opri din visare. Nu există un timp în care să încetăm să luptăm pentru visele noastre. Nu doar vacanța trece, ci viața! De aceea, să ai o listă cu priorități înseamnă să ai vise și să trăiești bucuria împlinirii lor. De fapt, înseamnă să trăiești fericit!

Posted in Predici si meditatii, tineri | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

Inima uitată și… voluntariatul (în vacanță!)

Posted by Paxlaur pe 14/07/2017

singuratate fuga risipaEste atât de puternic parfumul vacanței cu bucuria timpului petrecut „altfel” decât în restul anului. Vara sună mai puțin clopoțelul pentru școală, iar ceasul unora nu-i va mai trezi cu noaptea-n cap ca să meargă la muncă. Nu doar că ziua este mai lungă, ci ființa noastră întreagă pare să fie scufundată într-un imens ocean de timp pe care am vrea să-l petrecem cu familia, cu prietenii, cu oamenii dragi. Acestea sunt zilele când timpul pare generos cu noi și cu planurile noastre. Cum ne vom petrece vacanța, concediul? Ce planuri avem pentru vara aceasta? Am inclus în planurile noastre și o „inimă uitată”?

Există multe locuri, unele chiar foarte aproape de noi, în care trăiesc zeci de „inimi uitate”: copii sau bătrâni, sănătoși sau bolnavi, oameni pe care uneori îi vezi zâmbind, însă pe chipul lor stă cimentată tristețea singurătății. Cele mai multe din aceste „inimi uitate” – într-o casă de copii, într-un azil de bătrâni, într-o casă părăsită, într-o familie numeroasă și săracă etc. – nu-și permit planuri de vacanță, bucuria unei excrusii, fericirea de a sta cu cei dragi. Ei își permit doar firimituri de fericire, dar și pe acestea doar atunci când o „inimă generoasă” se apropie de ei. Nu există flăcări de fericire mai mari ca acelea care se nasc din întâlnirea unei „inimi uitate” cu o inimă generoasă. Aceste flăcări de fericire ating cerul și devin o frumoasă ploaie de stele.

Cum ar fi să strecurăm în planurile noastre pentru timpul liber – vacanță sau concediu! – și câteva ore, zile în care să ne așezăm inima lângă o „inimă uitată”? Chiar și o vizită într-o casă de copii sau un azil de bătrâni poate însemna un câștig imens pentru viața noastră și a celor vizitați. Ba mai mult, nu doar să ne așezăm inima lângă ei, ci să ne suflecăm mâinile și să muncim câteva ore sau zile pentru ei. Lucrurile mici, simple, făcute cu o inimă mare pentru și lângă „inimile uitate” ne vor umple viața de fericire, ne vor umple de Cristos (cf. Mt 25,40).

Voluntariatul sau slujirea dezinteresată este izvor de har, de forță, de fericire. Răsplata pe care o aduce volunatariatul nu se poate număra. Nu e în bani. Nici cântări. Nu e în aur. Însă se poate simți: e iubire, acea forță care „mișcă sori și stele”.

Posted in E bine de ştiut, Predici si meditatii, tineri | Etichetat: , , , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: