Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Archive for the ‘Vieţile Sfinţilor’ Category

Să o redescoperim pe „Doamna în alb”

Posted by Paxlaur pe 13/05/2017

sfintii de la FatimaDupă ce în trecut Dumnezeu a privit cu drag la smerenia unei tinere, la umilința slujitoarei sale, Fecioara Maria (cf. Lc 1,48); după ce însuși Isus a spus că Tatăl ascunde misterele sale celor înțelepți și pricepuți și le revelează celor mici” (cf. Mt 11,25), „în aceste zile din urmă” (Evr 1,2), după exemplul Tatălui, Sfânta Fecioară Maria a ales să se facă cunoscută și să încredințeze mesajele sale unor copilași. Mai exact, în urmă cu 100 de ani, la 13 mai 1917, Preacurata s-a arăta celor trei păstorași portughezi: Lucia Dos Santos, care avea 10 ani, Francisc Marto, de nouă 9 şi surorii lui, Iacinta Marto, în vârstă de doar 7 ani.

Acestor trei copii, în mijlocul unei lumi devastate de Primul Război Mondial, le-a fost încredințat să amintească oamenilor de atunci și de acum remediile pentru o lume mai bună: rugăciunea Rozariului, lupta împotriva păcatului, consacrarea vieții și a lumii la Inima Neprihănită a Mariei.

În luna mai sutem invitați să o privim pe Sfânta Fecioară Maria prin ochii celor trei copilași de la Fatima și să o redescoperim pe „Doamna în alb” ca pe o mamă iubitoare. Ea este Regina păcii care vrea salvarea fiilor încercați de război și sfâșiați de durere. Iacinta, pe când se afla pe patul de moarte, i-a spus Luciei: „Eu plec spre Paradis, însă tu rămâi aici pentru a spune tuturor că Dumnezeu vrea să instituie în lume devoțiunea Inimii Neprihănite a Mariei. Când va veni momentul să dai mărturie, să nu te ascunzi, ci să spui tuturor că Dumnezeu ne dă haruri prin mijlocirea Inimii Neprihănite… Să cerem pace Inimii Neprihănite a Mariei, pentru că Dumnezeu a pus pacea în mâinile ei”.

Totodată, „Doamna de o desăvârșită frumusețe” este salvarea păcătoșilor, cea care ne ferește de focul iadului. Ea i-a învățat pe păstorașii de la Fatima – și de atunci repetăm zi de zi – această rugăciune: „O, Isuse, iartă-ne păcatele, ferește-ne de focul Iadului și du în cer toate sufletele, mai ales pe acelea care au mai mare nevoie de mila ta”.

Acești păstorași ne uimesc și ne invită să le urmăm exemplul: în timp ce Iacinta făcea sacrificii, jertfe pentru a scăpa sufletele păcătoșilor din Infern, Francisc căuta zilnic momente în care să stea în tăcere în preajma tabernacolului și a Mariei pentru a consola inimile lor sfinte. Ce frumos este să primești curaj de la un copil, de la Francisc care, deși suferea cumplit din cauza bolii, se arăta mereu mulțumit și fericit. Iar când Lucia îl întreba dacă suferă mult, spunea radiind de fericire: „Destul de mult, dar nu-i nimic. Sufăr pentru a-l consola pe Isus. Și apoi, în curând merg în cer”.

Maica plină de smerenie și regina rozariului a revărsat în inimile păstorașilor toate harurile. Astfel, Francisc (11 iunie 1908 – 4 aprilie 1919) și Iacinta (11 martie 1910 – 20 februarie 1920) au fost declarați fericiți de papa Ioan Paul al II-lea la 13 mai 2000. Iar la 23 martie 2017 papa Francisc a aprobat canonizarea lor. El însuși, papa Francisc, i-a declarat sfinți la 13 mai 2017, la Fatima, în timpul celebrării sfintei Liturghii jubiliare: 100 de ani de la prima apariție a Sfintei Fecioare. De asemenea, acum se desfășoară și procesul pentru beatificarea Slujitoarei lui Dumnezeu Lucia (28 martie 1907 – 13 februarie 2005).

Astăzi când suntem încercați de războaie, de ură, de violarea drepturilor fundamentale ale omului, de enormele suferințe ale oamenilor și ale națiunilor, și în mod deosebit de lupta împotriva lui Dumnezeu, dusă până la negarea existenței sale, avem nevoie de cuvintele Mariei, avem nevoie de prezența și de încurajarea ei. Prin mijlocirea sfinților de la Fatima să promovăm pacea și să ne rugăm pentru întoarcerea păcătoșilor.

Anunțuri

Posted in E bine de ştiut, Papa Francisc, Predici si meditatii, Sfânta Fecioară Maria, Vieţile Sfinţilor | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

Noi ce suntem: persecutați sau persecutori?

Posted by Paxlaur pe 02/05/2017

trandafiri_floare_mariaSuntem în luna dedicată sfintei fecioare Maria. Este ziua a doua a acestei luni iar Biserica îl comemorează pe sfântul episcop Atanasiu. De asemnea este o zi de marți, zi în care mulți aleargă la mijlocirea sfântului Anton de Padova. Iar prima lectură ne oferă exemplul sfântului Ștefan, primul martir. Avem, așadar, patru sfinți care fac în jurul nostru un zid ocrotitor. Ei sunt, cum spune psalmistul, „stâncă de scăpare, cetate întărită” în jurul nostru. Însă nu este sufiecient să ne simțim în siguranță în preajma lor, ci trebuie să privim spre ei și să le imităm credința, viața, iubirea.

La începutul sfintei Liturghii, Biserica ne invită să ne unim în rugăciune și să cerem harul ca, bucurându-ne de învățătura sfinților și de ocrotirea lor, „să creștem necontenit în cunoașterea și iubirea” lui Dumnezeu. Doar crescând zilnic în iubire putem imita exemplul sfântul Ștefan. În timp ce era omorât cu pietre, el stătea în genunchi și se ruga: „Doamne Isuse, primeşte duhul meu… Doamne, nu le socoti păcatul acesta!” (cf. Fap 7,59-60). Altfel spus, cunoscându-l pe Cristos, iubindu-l și apărând credința în dumnezeirea sa, a trăit și împlinit tot cuvântul: „Iubiți-i pe dușmanii voștri și rugați-vă pentru cei care vă persecută, ca să deveniți fiii Tatălui vostru care este în ceruri, care face să răsară soarele său peste cei răi și peste cei buni și să plouă peste cei drepți și peste cei nedrepți” (Mt 5,44-45).

Acum să ne întoarcem privirea de la viețile sfinților la viața noastră: de câtă iubire suntem capabili? Ce facem pentru a crește în iubire? Noi cum apărăm credința în Dumnezeu? Noi suntem persecutați pentru credință sau suntem persecutorii celor care cred? Este greu astăzi să nu te regăsești fie într-o categorie, fie în alta! Și nu trebuie să ne gândim la o persecuție sângeroasă. Astăzi e suficientă indiferența față de sacramente și față de Biserică, descurajarea și ispitirea celor care vor să creadă și să-l urmeze pe Cristos, încurajarea viciilor, lipsa educației, tratarea cu ușurință a lucrurilor cu adevărat esențiale pentru trup și suflet. Așadar, ce suntem: persecutați sau persecutori? Să ne amintim cuvântul lui Cristos: „Vai vouă, când toți oamenii vă vor vorbi de bine” (Lc 6,26).

„Unitatea de măsură” a statutului nostru – persecutați sau persecutori – ne este dată și de relația pe care o avem cu Pâinea vieții, cu Cristos prezent în sfânta Împărtășanie. Cât de des ne împărtășim? Cum ne împărtășim? Cât vorbim cu Cristos prezent în taina euharistică? De acolo primim toată forța, toată energia de care avem nevoie pentru a fi asemenea sfinților, căci însuși Domnul ne spune: „Celui care vine la mine nu-i va mai fi foame şi celui care crede în mine, nu-i va mai fi sete niciodată” (In 6,35).

 


Privind la Neprihănita Fecioară Maria,
înțelegem cum ne vrea Dumnezeu:
„Sfinți și neprihăniți în iubire” (cf. Ef 1,4).


2 mai 2017 

Marţi din săptămâna a 3-a a Paştelui
Ss. Atanasie, ep. înv. **; Antonin din Florenţa, ep.
Fap 7,51-8,1a; Ps 30; In 6,30-35

LECTURA I
Doamne Isuse, primeşte duhul meu!
Citire din Faptele Apostolilor 7,51-8,1a
În zilele acelea, Ştefan a spus poporului, bătrânilor şi cărturarilor: „Încăpăţânaţi, cu inimile şi urechile păgâne, voi vă împotriviţi întotdeauna Duhului Sfânt. Aşa au fost părinţii voştri, aşa sunteţi şi voi! 52 Pe care dintre profeţi nu i-au persecutat părinţii voştri? Ei i-au ucis pe cei care vesteau dinainte despre venirea Celui Drept, pe care voi, acum, l-aţi trădat şi l-aţi ucis. 53 Voi aţi primit Legea prin slujirea îngerilor şi nu aţi păzit-o”. 54 Când au auzit ei acestea, fremătau de furie în inima lor şi scrâşneau din dinţi împotriva lui. 55 Dar Ştefan, plin de Duh Sfânt, cu ochii îndreptaţi spre cer, a văzut gloria lui Dumnezeu şi pe Isus stând la dreapta lui Dumnezeu 56 şi a zis: „Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând la dreapta lui Dumnezeu!” 57 Atunci ei, strigând cu glas puternic, şi-au astupat urechile şi s-au năpustit împreună asupra lui 58 şi, scoţându-l din cetate, aruncau cu pietre asupra lui. Martorii şi-au pus hainele la picioarele unui tânăr numit Saul. 59 Şi, în timp ce îl loveau cu pietre, Ştefan a strigat, zicând: „Doamne Isuse, primeşte duhul meu!” 60 Apoi, căzând în genunchi, a strigat cu glas puternic: „Doamne, nu le socoti păcatul acesta!” Şi, spunând aceasta, a adormit. 8,1a Şi Saul era de acord cu uciderea lui.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 30(31),3cd-4.6 şi 7b şi 8a.17 şi 21ab (R.: 6a)
R.: În mâinile tale, Doamne, încredinţez duhul meu.
sau:
Aleluia.

3cd Fii pentru mine o stâncă de scăpare,
o cetate întărită, ca să mă mântuieşti!
4 Tu eşti stânca mea, cetatea mea,
pentru numele tău, condu-mă şi călăuzeşte-mă! R.

6 În mâinile tale îmi încredinţez duhul,
tu mă vei mântui, Doamne, Dumnezeule adevărat.
7b Eu îmi pun încrederea numai în Domnul.
8a Mă voi bucura şi mă voi veseli de îndurarea ta. R.

17 Fă să strălucească faţa ta peste slujitorul tău,
mântuieşte-mă în îndurarea ta!
21ab Tu îi ascunzi sub protecţia feţei tale
de uneltirile omului. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 6,35ab
(Aleluia) „Eu sunt pâinea vieţii, spune Domnul. Celui care vine la mine nu-i va mai fi niciodată foame”. (Aleluia)

EVANGHELIA
Nu Moise v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl meu vă va da pâinea din cer, cea adevărată.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 6,30-35
În acel timp, mulţimea i-a spus lui Isus: „Ce semn faci tu ca să vedem şi să credem în tine? Ce înfăptuieşti? 31 Părinţii noştri au mâncat mană în pustiu, după cum este scris: «Le-a dat să mănânce pâine din cer»”. 32 Atunci, Isus le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: nu Moise v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl meu vă va da pâinea din cer, cea adevărată. 33 Căci pâinea lui Dumnezeu este aceea care se coboară din cer şi dă viaţă lumii”. 34 Ei i-au zis: „Doamne, dă-ne întotdeauna pâinea aceasta!” Isus le-a spus: 35 „Eu sunt pâinea vieţii. Celui care vine la mine nu-i va mai fi foame şi celui care crede în mine, nu-i va mai fi sete niciodată”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii, Vieţile Sfinţilor | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

Fetița miracolului, mireasa celui răstignit!

Posted by Paxlaur pe 11/04/2017

Gemma GalganiViețile sfinților sunt comorile pe care Biserica le prezintă omenirii ca pe o invitație la trăirea credinței: „Iată roadele frumoase ale inimii care crede”! Putem scrie sau citi zeci de tratate prin care să promovăm și să apărăm credința, însă viețile sfinților rămân capodopere convingătoare: ei, sfinți și sfinte, sunt astăzi „sarea pământului și lumina lumii” (cf. Mt 5,13-16).

Frumusețea inimii care crede se vede și în viața sfintei Gemma Galgani, născută la 12 martie 1878, în Borgonuovo di Camigliano (Lucca, Italia). Prima încercare a vieții – moartea mamei, la 17 septembrie 1886, pe când Gemma avea doar opt ani – a depășit-o prin „credința matură a copilului” convins că Paradisul există: „Mama a plecat în Ceruri. De acolo mă va ajuta și acolo o voi revedea” (cf. Mt 18,3). A înțeles din propria viață că „mireasa celui răstignit” nu are alte „bijuterii” decât crucea și spinii. Cu aceste „bijuterii” s-a împodibit atunci când și-a pierdut fratele Gino, seminarist, care abia împlinise 18 ani. Apoi, la 11 noiembrie 1897, o nouă „bijuterie” i-a încoronat inima cu spini: moartea tatălui.

Crucea și spinii Mântuitorului încep să se manifeste tot mai profund în viața ei. Astfel în toamna anului 1898 se îmbolnăvește grav. În timpul iernii situația ei se agravează atât de tare încât, având deja picioarele paralizate, la 2 februarie 1899, medicii declară că nu va supraviețui acelei nopți. Nu se lasă pradă durerilor și nici disperării. Se roagă intens. Face devoțiuni în cinstea sfinților: Gabriel al Maicii Îndurerare și Margareta Maria Alacoque. Astfel, la 3 martie, chiar în prima vineri din lună, după ce a primit sfânta Împărtășanie, s-a vindecat în mod miraculos. De atunci toți au numit-o „Fetița miracolului”!

Chiar dacă dorința ei de a intra în mănăstire nu s-a concretizat, ea a făcut votul de feciorie la 8 decembrie 1898, în solemnitatea Neprihănitei Zămisliri, în mijlocul suferințelor. După vindecare, la 23 martie 1899 i-a apărut sfântul Gabriel al Maicii Îndurerate și i-a spus: „Destinația ta e Calvarul, suferința Mântuitorului”. La 30 martie, în Joia Sfântă, i-a apărut însuși Isus. Privind la cel răstignit, în inima ei răsuna: „Isus ne-a iubit până la moartea pe cruce: suferița este cea care ne învață să iubim”.

Apoi, din ascultare față de confesorul ei, a mărturisit: „Eram în seara de 8 iunie 1899, când, dintr-o dată, am simţit o durere interioară pentru păcatele mele. Mi-a apărut Isus, care avea toate rănile deschise. Din acele răni nu mai ieşea sânge, ieşeau un fel de flăcări de foc, care au venit în contact cu mâinile mele, cu picioarele mele, cu inima mea. Am simţit că mor…”. A fost ziua când a primit stigmatele: răni deschise care îi apăreau de joi seara până vineri, la ora 15.00, și erau însoţite de extaze. Umila mireasă a Răstignitului ascundea sub mănuşi semnele participării la pătimirile lui Cristos.

Într-o continuă luptă cu Diavolul, care îi apărea în diferite feluri pentru a o ispiti, și după îndelungate suferințe interioare, în primăvara anului 1902 se îmbolnăvește din nou. Deși părea vindecată, în luna octombrie starea ei se agravează. În ianuarie 1903 este izolată într-un apartament, trăind astfel și experiența lui „Cristos părăsit”, experiența tăcerii lui Dumnezeu. În Sâmbăta Sfântă, la 11 aprilie 1903, în timp ce clopotele anunțau învierea Domnului, Gemma pleca spre casa Tatălui. Avea 25 de ani!

Papa Pius al XI-lea a declarat-o fericită la 14 mai 1933, iar papa Pius al XII-lea, la 2 mai 1940, a declarat-o sfântă, propunând-o ca model pentru întreaga Biserică.


Un gând de rugăciune și o urare din inimă celor care poartă numele sfintei Gema: Domnul să vă ocrotească și să ne ofere tuturor, prin mijlocirea sfinților patroni, pace și har!

Posted in E bine de ştiut, Vieţile Sfinţilor | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: