Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Archive for the ‘Vieţile Sfinţilor’ Category

Să o redescoperim pe „Doamna în alb”

Posted by Paxlaur pe 13/05/2017

sfintii de la FatimaDupă ce în trecut Dumnezeu a privit cu drag la smerenia unei tinere, la umilința slujitoarei sale, Fecioara Maria (cf. Lc 1,48); după ce însuși Isus a spus că Tatăl ascunde misterele sale celor înțelepți și pricepuți și le revelează celor mici” (cf. Mt 11,25), „în aceste zile din urmă” (Evr 1,2), după exemplul Tatălui, Sfânta Fecioară Maria a ales să se facă cunoscută și să încredințeze mesajele sale unor copilași. Mai exact, în urmă cu 100 de ani, la 13 mai 1917, Preacurata s-a arăta celor trei păstorași portughezi: Lucia Dos Santos, care avea 10 ani, Francisc Marto, de nouă 9 şi surorii lui, Iacinta Marto, în vârstă de doar 7 ani.

Acestor trei copii, în mijlocul unei lumi devastate de Primul Război Mondial, le-a fost încredințat să amintească oamenilor de atunci și de acum remediile pentru o lume mai bună: rugăciunea Rozariului, lupta împotriva păcatului, consacrarea vieții și a lumii la Inima Neprihănită a Mariei.

În luna mai sutem invitați să o privim pe Sfânta Fecioară Maria prin ochii celor trei copilași de la Fatima și să o redescoperim pe „Doamna în alb” ca pe o mamă iubitoare. Ea este Regina păcii care vrea salvarea fiilor încercați de război și sfâșiați de durere. Iacinta, pe când se afla pe patul de moarte, i-a spus Luciei: „Eu plec spre Paradis, însă tu rămâi aici pentru a spune tuturor că Dumnezeu vrea să instituie în lume devoțiunea Inimii Neprihănite a Mariei. Când va veni momentul să dai mărturie, să nu te ascunzi, ci să spui tuturor că Dumnezeu ne dă haruri prin mijlocirea Inimii Neprihănite… Să cerem pace Inimii Neprihănite a Mariei, pentru că Dumnezeu a pus pacea în mâinile ei”.

Totodată, „Doamna de o desăvârșită frumusețe” este salvarea păcătoșilor, cea care ne ferește de focul iadului. Ea i-a învățat pe păstorașii de la Fatima – și de atunci repetăm zi de zi – această rugăciune: „O, Isuse, iartă-ne păcatele, ferește-ne de focul Iadului și du în cer toate sufletele, mai ales pe acelea care au mai mare nevoie de mila ta”.

Acești păstorași ne uimesc și ne invită să le urmăm exemplul: în timp ce Iacinta făcea sacrificii, jertfe pentru a scăpa sufletele păcătoșilor din Infern, Francisc căuta zilnic momente în care să stea în tăcere în preajma tabernacolului și a Mariei pentru a consola inimile lor sfinte. Ce frumos este să primești curaj de la un copil, de la Francisc care, deși suferea cumplit din cauza bolii, se arăta mereu mulțumit și fericit. Iar când Lucia îl întreba dacă suferă mult, spunea radiind de fericire: „Destul de mult, dar nu-i nimic. Sufăr pentru a-l consola pe Isus. Și apoi, în curând merg în cer”.

Maica plină de smerenie și regina rozariului a revărsat în inimile păstorașilor toate harurile. Astfel, Francisc (11 iunie 1908 – 4 aprilie 1919) și Iacinta (11 martie 1910 – 20 februarie 1920) au fost declarați fericiți de papa Ioan Paul al II-lea la 13 mai 2000. Iar la 23 martie 2017 papa Francisc a aprobat canonizarea lor. El însuși, papa Francisc, i-a declarat sfinți la 13 mai 2017, la Fatima, în timpul celebrării sfintei Liturghii jubiliare: 100 de ani de la prima apariție a Sfintei Fecioare. De asemenea, acum se desfășoară și procesul pentru beatificarea Slujitoarei lui Dumnezeu Lucia (28 martie 1907 – 13 februarie 2005).

Astăzi când suntem încercați de războaie, de ură, de violarea drepturilor fundamentale ale omului, de enormele suferințe ale oamenilor și ale națiunilor, și în mod deosebit de lupta împotriva lui Dumnezeu, dusă până la negarea existenței sale, avem nevoie de cuvintele Mariei, avem nevoie de prezența și de încurajarea ei. Prin mijlocirea sfinților de la Fatima să promovăm pacea și să ne rugăm pentru întoarcerea păcătoșilor.

Anunțuri

Posted in E bine de ştiut, Papa Francisc, Predici si meditatii, Sfânta Fecioară Maria, Vieţile Sfinţilor | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

Noi ce suntem: persecutați sau persecutori?

Posted by Paxlaur pe 02/05/2017

trandafiri_floare_mariaSuntem în luna dedicată sfintei fecioare Maria. Este ziua a doua a acestei luni iar Biserica îl comemorează pe sfântul episcop Atanasiu. De asemnea este o zi de marți, zi în care mulți aleargă la mijlocirea sfântului Anton de Padova. Iar prima lectură ne oferă exemplul sfântului Ștefan, primul martir. Avem, așadar, patru sfinți care fac în jurul nostru un zid ocrotitor. Ei sunt, cum spune psalmistul, „stâncă de scăpare, cetate întărită” în jurul nostru. Însă nu este sufiecient să ne simțim în siguranță în preajma lor, ci trebuie să privim spre ei și să le imităm credința, viața, iubirea.

La începutul sfintei Liturghii, Biserica ne invită să ne unim în rugăciune și să cerem harul ca, bucurându-ne de învățătura sfinților și de ocrotirea lor, „să creștem necontenit în cunoașterea și iubirea” lui Dumnezeu. Doar crescând zilnic în iubire putem imita exemplul sfântul Ștefan. În timp ce era omorât cu pietre, el stătea în genunchi și se ruga: „Doamne Isuse, primeşte duhul meu… Doamne, nu le socoti păcatul acesta!” (cf. Fap 7,59-60). Altfel spus, cunoscându-l pe Cristos, iubindu-l și apărând credința în dumnezeirea sa, a trăit și împlinit tot cuvântul: „Iubiți-i pe dușmanii voștri și rugați-vă pentru cei care vă persecută, ca să deveniți fiii Tatălui vostru care este în ceruri, care face să răsară soarele său peste cei răi și peste cei buni și să plouă peste cei drepți și peste cei nedrepți” (Mt 5,44-45).

Acum să ne întoarcem privirea de la viețile sfinților la viața noastră: de câtă iubire suntem capabili? Ce facem pentru a crește în iubire? Noi cum apărăm credința în Dumnezeu? Noi suntem persecutați pentru credință sau suntem persecutorii celor care cred? Este greu astăzi să nu te regăsești fie într-o categorie, fie în alta! Și nu trebuie să ne gândim la o persecuție sângeroasă. Astăzi e suficientă indiferența față de sacramente și față de Biserică, descurajarea și ispitirea celor care vor să creadă și să-l urmeze pe Cristos, încurajarea viciilor, lipsa educației, tratarea cu ușurință a lucrurilor cu adevărat esențiale pentru trup și suflet. Așadar, ce suntem: persecutați sau persecutori? Să ne amintim cuvântul lui Cristos: „Vai vouă, când toți oamenii vă vor vorbi de bine” (Lc 6,26).

„Unitatea de măsură” a statutului nostru – persecutați sau persecutori – ne este dată și de relația pe care o avem cu Pâinea vieții, cu Cristos prezent în sfânta Împărtășanie. Cât de des ne împărtășim? Cum ne împărtășim? Cât vorbim cu Cristos prezent în taina euharistică? De acolo primim toată forța, toată energia de care avem nevoie pentru a fi asemenea sfinților, căci însuși Domnul ne spune: „Celui care vine la mine nu-i va mai fi foame şi celui care crede în mine, nu-i va mai fi sete niciodată” (In 6,35).

 


Privind la Neprihănita Fecioară Maria,
înțelegem cum ne vrea Dumnezeu:
„Sfinți și neprihăniți în iubire” (cf. Ef 1,4).


2 mai 2017 

Marţi din săptămâna a 3-a a Paştelui
Ss. Atanasie, ep. înv. **; Antonin din Florenţa, ep.
Fap 7,51-8,1a; Ps 30; In 6,30-35

LECTURA I
Doamne Isuse, primeşte duhul meu!
Citire din Faptele Apostolilor 7,51-8,1a
În zilele acelea, Ştefan a spus poporului, bătrânilor şi cărturarilor: „Încăpăţânaţi, cu inimile şi urechile păgâne, voi vă împotriviţi întotdeauna Duhului Sfânt. Aşa au fost părinţii voştri, aşa sunteţi şi voi! 52 Pe care dintre profeţi nu i-au persecutat părinţii voştri? Ei i-au ucis pe cei care vesteau dinainte despre venirea Celui Drept, pe care voi, acum, l-aţi trădat şi l-aţi ucis. 53 Voi aţi primit Legea prin slujirea îngerilor şi nu aţi păzit-o”. 54 Când au auzit ei acestea, fremătau de furie în inima lor şi scrâşneau din dinţi împotriva lui. 55 Dar Ştefan, plin de Duh Sfânt, cu ochii îndreptaţi spre cer, a văzut gloria lui Dumnezeu şi pe Isus stând la dreapta lui Dumnezeu 56 şi a zis: „Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând la dreapta lui Dumnezeu!” 57 Atunci ei, strigând cu glas puternic, şi-au astupat urechile şi s-au năpustit împreună asupra lui 58 şi, scoţându-l din cetate, aruncau cu pietre asupra lui. Martorii şi-au pus hainele la picioarele unui tânăr numit Saul. 59 Şi, în timp ce îl loveau cu pietre, Ştefan a strigat, zicând: „Doamne Isuse, primeşte duhul meu!” 60 Apoi, căzând în genunchi, a strigat cu glas puternic: „Doamne, nu le socoti păcatul acesta!” Şi, spunând aceasta, a adormit. 8,1a Şi Saul era de acord cu uciderea lui.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 30(31),3cd-4.6 şi 7b şi 8a.17 şi 21ab (R.: 6a)
R.: În mâinile tale, Doamne, încredinţez duhul meu.
sau:
Aleluia.

3cd Fii pentru mine o stâncă de scăpare,
o cetate întărită, ca să mă mântuieşti!
4 Tu eşti stânca mea, cetatea mea,
pentru numele tău, condu-mă şi călăuzeşte-mă! R.

6 În mâinile tale îmi încredinţez duhul,
tu mă vei mântui, Doamne, Dumnezeule adevărat.
7b Eu îmi pun încrederea numai în Domnul.
8a Mă voi bucura şi mă voi veseli de îndurarea ta. R.

17 Fă să strălucească faţa ta peste slujitorul tău,
mântuieşte-mă în îndurarea ta!
21ab Tu îi ascunzi sub protecţia feţei tale
de uneltirile omului. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 6,35ab
(Aleluia) „Eu sunt pâinea vieţii, spune Domnul. Celui care vine la mine nu-i va mai fi niciodată foame”. (Aleluia)

EVANGHELIA
Nu Moise v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl meu vă va da pâinea din cer, cea adevărată.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 6,30-35
În acel timp, mulţimea i-a spus lui Isus: „Ce semn faci tu ca să vedem şi să credem în tine? Ce înfăptuieşti? 31 Părinţii noştri au mâncat mană în pustiu, după cum este scris: «Le-a dat să mănânce pâine din cer»”. 32 Atunci, Isus le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: nu Moise v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl meu vă va da pâinea din cer, cea adevărată. 33 Căci pâinea lui Dumnezeu este aceea care se coboară din cer şi dă viaţă lumii”. 34 Ei i-au zis: „Doamne, dă-ne întotdeauna pâinea aceasta!” Isus le-a spus: 35 „Eu sunt pâinea vieţii. Celui care vine la mine nu-i va mai fi foame şi celui care crede în mine, nu-i va mai fi sete niciodată”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii, Vieţile Sfinţilor | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

Fetița miracolului, mireasa celui răstignit!

Posted by Paxlaur pe 11/04/2017

Gemma GalganiViețile sfinților sunt comorile pe care Biserica le prezintă omenirii ca pe o invitație la trăirea credinței: „Iată roadele frumoase ale inimii care crede”! Putem scrie sau citi zeci de tratate prin care să promovăm și să apărăm credința, însă viețile sfinților rămân capodopere convingătoare: ei, sfinți și sfinte, sunt astăzi „sarea pământului și lumina lumii” (cf. Mt 5,13-16).

Frumusețea inimii care crede se vede și în viața sfintei Gemma Galgani, născută la 12 martie 1878, în Borgonuovo di Camigliano (Lucca, Italia). Prima încercare a vieții – moartea mamei, la 17 septembrie 1886, pe când Gemma avea doar opt ani – a depășit-o prin „credința matură a copilului” convins că Paradisul există: „Mama a plecat în Ceruri. De acolo mă va ajuta și acolo o voi revedea” (cf. Mt 18,3). A înțeles din propria viață că „mireasa celui răstignit” nu are alte „bijuterii” decât crucea și spinii. Cu aceste „bijuterii” s-a împodibit atunci când și-a pierdut fratele Gino, seminarist, care abia împlinise 18 ani. Apoi, la 11 noiembrie 1897, o nouă „bijuterie” i-a încoronat inima cu spini: moartea tatălui.

Crucea și spinii Mântuitorului încep să se manifeste tot mai profund în viața ei. Astfel în toamna anului 1898 se îmbolnăvește grav. În timpul iernii situația ei se agravează atât de tare încât, având deja picioarele paralizate, la 2 februarie 1899, medicii declară că nu va supraviețui acelei nopți. Nu se lasă pradă durerilor și nici disperării. Se roagă intens. Face devoțiuni în cinstea sfinților: Gabriel al Maicii Îndurerare și Margareta Maria Alacoque. Astfel, la 3 martie, chiar în prima vineri din lună, după ce a primit sfânta Împărtășanie, s-a vindecat în mod miraculos. De atunci toți au numit-o „Fetița miracolului”!

Chiar dacă dorința ei de a intra în mănăstire nu s-a concretizat, ea a făcut votul de feciorie la 8 decembrie 1898, în solemnitatea Neprihănitei Zămisliri, în mijlocul suferințelor. După vindecare, la 23 martie 1899 i-a apărut sfântul Gabriel al Maicii Îndurerate și i-a spus: „Destinația ta e Calvarul, suferința Mântuitorului”. La 30 martie, în Joia Sfântă, i-a apărut însuși Isus. Privind la cel răstignit, în inima ei răsuna: „Isus ne-a iubit până la moartea pe cruce: suferița este cea care ne învață să iubim”.

Apoi, din ascultare față de confesorul ei, a mărturisit: „Eram în seara de 8 iunie 1899, când, dintr-o dată, am simţit o durere interioară pentru păcatele mele. Mi-a apărut Isus, care avea toate rănile deschise. Din acele răni nu mai ieşea sânge, ieşeau un fel de flăcări de foc, care au venit în contact cu mâinile mele, cu picioarele mele, cu inima mea. Am simţit că mor…”. A fost ziua când a primit stigmatele: răni deschise care îi apăreau de joi seara până vineri, la ora 15.00, și erau însoţite de extaze. Umila mireasă a Răstignitului ascundea sub mănuşi semnele participării la pătimirile lui Cristos.

Într-o continuă luptă cu Diavolul, care îi apărea în diferite feluri pentru a o ispiti, și după îndelungate suferințe interioare, în primăvara anului 1902 se îmbolnăvește din nou. Deși părea vindecată, în luna octombrie starea ei se agravează. În ianuarie 1903 este izolată într-un apartament, trăind astfel și experiența lui „Cristos părăsit”, experiența tăcerii lui Dumnezeu. În Sâmbăta Sfântă, la 11 aprilie 1903, în timp ce clopotele anunțau învierea Domnului, Gemma pleca spre casa Tatălui. Avea 25 de ani!

Papa Pius al XI-lea a declarat-o fericită la 14 mai 1933, iar papa Pius al XII-lea, la 2 mai 1940, a declarat-o sfântă, propunând-o ca model pentru întreaga Biserică.


Un gând de rugăciune și o urare din inimă celor care poartă numele sfintei Gema: Domnul să vă ocrotească și să ne ofere tuturor, prin mijlocirea sfinților patroni, pace și har!

Posted in E bine de ştiut, Vieţile Sfinţilor | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

O, de s-ar renaşte în noi preţuirea tăcerii…

Posted by Paxlaur pe 20/03/2017

Raffaello holy-family-with-palm Sfanta Familie Isus Maria si IosifCel care vrea să-și trăiască cu adevărat credința și să nu rămână doar un creștin de duminică, are nevoie de mijlocirea și exemplul sfinților, de ajutorul acelor oameni care nu s-au temut să împlinească în viața lor ceea ce Dumnezeu le-a cerut: „Iosif, fiul lui David, nu te teme să o iei pe Maria, soţia ta, căci ceea ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt! Ea va naşte un fiu şi-i vei pune numele Isus, căci el va mântui poporul său de păcatele sale”. Și noi, luminați de cuvântul Evangheliei și urmând învățătura Bisericii, mărturisim și credem că sfântul Iosif „a făcut după cum i-a poruncit îngerul Domnului”. Noi mărturisim și credem că sfântul Iosif a fost chemat de Dumnezeu „să o ia la sine pe Maria, soţia sa”, care purta „ceea ce a fost zămislit în ea de Duhul Sfânt” (Mt 1,20), pentru ca Isus, „care se numeşte Cristos”, să se nască din soţia lui Iosif în descendenţa mesianică a lui David (Mt 1,16; cf. CBC 437)

Astăzi în Biserica Universală răsună: Ite ad Joseph – Mergeți la Iosif. Dacă vrem să creștem în credință să mergem la Nazaret și să învățăm de la Iosif, de la Maria, de la sfânta Familie, de la locul în care Isus a crescut în înțelepciune, în statură și în har (cf. Lc 2,51-52): „Viaţa ascunsă de la Nazaret îi permite fiecărui om să fie în comuniune cu Isus pe căile cele mai obişnuite ale vieţii de toate zilele. Nazaretul este şcoala unde începe să fie înţeleasă viaţa lui Isus: şcoala Evangheliei. (…) Mai întâi, o lecţie de tăcere. O, de s-ar renaşte în noi preţuirea tăcerii, această admirabilă şi indispensabilă atmosferă a spiritului! (…) O lecţie de viaţă de familie. Nazaretul să ne reamintească ce înseamnă familia, comuniunea ei de iubire, frumuseţea ei austeră şi simplă, caracterul ei sacru şi inviolabil. (…) O lecţie de muncă. O, Nazaret, cămin al „Fiului Lemnarului”, mai ales aici am vrea să înţelegem şi să celebrăm legea, aspră, dar mântuitoare, a trudei omeneşti! (…) Şi, în sfârşit, vrem să-i salutăm aici pe toţi cei care muncesc în lumea întreagă şi să le arătăm pe marele lor model, pe fratele lor dumnezeiesc (Papa Paul al VI-lea; cf. CBC 533).

Cuvintele îngerului care au răsunat în inima dreptului Iosif și cărora el le-a dat ascultare deplină, răsună astăzi pentru noi: „Nu te teme să o iei la tine pe Maria!”. Să nu ne temem să primim în viața noastră sfinții! Să nu ne temem să privim și să imităm modelul de viață pe care îl oferă sfântul Iosif. Trebuie să ne înflăcărăm de dorința de a fi asemenea lui: să-l iubim pe Dumnezeu mai presus de orice și să-i urmăm îndemnurile, plini de credință și speranță. Ca să fim asemenea lui trebuie să avem mereu în inima noastră prezența lui Isus și a Mariei, comorile sale.


Viața minunată a sfinților
este un nesecat izvor de curaj pentru noi
care lucrăm la desăvârșirea credinței noastre.


20 martie 2017 

Luni din săptămâna a 3-a din Post
† SF. IOSIF, soţul Sf. Fc. Maria; 
Ss. Ioan Nepomuk, pr. m.; Paul, Ciril, Eugen şi îns. m. 

2Sam 7,4b-5a.12-14a.16; Ps 88; Rom 4,13.16-18.22; Mt 1,16.18-21.24a (Lc 2,41-51a)

LECTURA I
Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatăl său (Lc 1,32).
Citire din cartea a doua a lui Samuel 7,4b-5a.12-14a.16
În zilele acela, cuvântul Domnului a fost adresat lui Natan: „Du-te şi spune-i slujitorului meu David: «Aşa vorbeşte Domnul: 12 Când se vor împlini zilele tale şi te vei odihni cu părinţii tăi, voi ridica un descendent al tău după tine, care a ieşit din tine, şi-i voi întări domnia. 13 El va zidi o casă numelui meu şi voi întări scaunul lui de domnie pentru vecie. 14a Eu îi voi fi lui tată şi el îmi va fi mie fiu. 16Casa ta şi domnia ta vor fi stabile înaintea ta pentru totdeauna, iar tronul tău va fi întărit pe vecie»”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 88(89),2-3.4-5.27 şi 29 (R.: cf. 37a)
R.: Seminţia lui va dăinui în vecii vecilor.

2 Îndurările Domnului în veci le voi cânta,
cu gura mea voi face cunoscută
din generaţie în generaţie fidelitatea ta.
3 Căci ai spus: „Îndurarea s-a întemeiat pentru totdeauna;
ai stabilit în ceruri fidelitatea ta. R.

4 Am încheiat alianţă cu alesul meu,
i-am promis cu jurământ slujitorului meu David:
5 «Îţi voi întări seminţia pe vecie,
din generaţie în generaţie,
îţi voi întemeia tronul tău de domnie»”. R.

27 El îmi va spune: „Tu eşti tatăl meu,
Dumnezeul meu şi stânca mântuirii mele”.
29 Pentru el păstrez pe veci îndurarea mea
şi alianţa mea va rămâne neclintită pentru el”. R.

LECTURA A II-A
Nu prin lege i-a fost făcută promisiunea lui Abraham.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 4,13.16-18.22
Fraţilor, promisiunea că va deveni moştenitorul lumii i-a fost făcută lui Abraham şi descendenţei lui nu prin Lege, ci prin justificarea din credinţă. 16 De aceea promisiunea a fost făcută prin credinţă, ca să fie din har şi ca promisiunea să rămână sigură pentru toată descendenţa: nu numai pentru cel care provine din Lege, ci şi pentru cel care provine din credinţa lui Abraham, care este părintele nostru, al tuturor – 17 după cum este scris: „Te-am pus părinte al multor neamuri” – înaintea lui Dumnezeu în care a crezut, care dă viaţă celor morţi şi cheamă la fiinţă cele ce nu sunt. 18 Sperând împotriva oricărei speranţe, el a crezut că va deveni părintele multor neamuri, după cum i se spusese: „Aşa va fi descendenţa ta”. 22 Pentru aceasta i s-a considerat ca justificare.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Ps 83(84),5
(Aleluia) Fericiţi sunt cei care locuiesc în casa ta, Doamne, pentru că te pot lăuda mereu. (Aleluia)

EVANGHELIA
Iosif a făcut după cum i-a poruncit îngerul Domnului.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 1,16.18-21.24a
Iacob i-a dat naştere lui Iosif, soţul Mariei, din care s-a născut Isus, cel care se numeşte Cristos. Naşterea lui Isus Cristos însă a fost astfel: mama lui, Maria, fiind logodită cu Iosif, înainte ca ei să fi fost împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt. 19 Iosif, soţul ei, fiind drept şi nevoind s-o expună, a vrut să o lase în ascuns. 20 Cugetând el la acestea, iată că un înger al Domnului i-a apărut în vis, spunându-i: „Iosif, fiul lui David, nu te teme să o iei pe Maria, soţia ta, căci ceea ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt! 21 Ea va naşte un fiu şi-i vei pune numele Isus, căci el va mântui poporul său de păcatele sale”. 24a Trezindu-se din somn, Iosif a făcut după cum i-a poruncit îngerul Domnului.

Cuvântul Domnului

sau, la alegere:

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Ps 83(84),5
(Aleluia) Fericiţi sunt cei care locuiesc în casa ta, Doamne, pentru că te pot lăuda mereu. (Aleluia)

EVANGHELIA
Iată, tatăl tău şi cu mine te-am căutat îngrijoraţi!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 2,41-51a
Părinţii lui Isus mergeau în fiecare an la Ierusalim de sărbătoarea Paştelui. 42 Când avea el doisprezece ani, au urcat acolo după obiceiul sărbătorii. 43 Împlinindu-se acele zile, pe când se întorceau, copilul Isus a rămas în Ierusalim, dar părinţii lui nu ştiau. 44 Socotind însă că este cu grupul de pelerini, au mers cale de o zi şi-l căutau printre rude şi cunoscuţi. 45 Negăsindu-l, s-au întors la Ierusalim căutându-l. 46 După trei zile, l-au găsit în templu, stând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări. 47 Toţi cei care îl ascultau se mirau de înţelepciunea şi de răspunsurile lui. 48 Văzându-l, ei au rămas înmărmuriţi şi mama lui i-a spus: „Fiule, de ce ne-ai făcut aceasta? Iată, tatăl tău şi cu mine te-am căutat îngrijoraţi!” 49 El însă le-a spus: „De ce m-aţi căutat? Nu ştiaţi că eu trebuie să fiu în casa Tatălui meu?” 50 Însă ei n-au înţeles cuvântul pe care li-l spusese. 51a Apoi a coborât cu ei, a venit la Nazaret şi era supus lor.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii, Sfântul Iosif, Sfântul zilei, Vieţile Sfinţilor | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

Căpitan la 15 ani: mai bine moartea, decât păcatul!

Posted by Paxlaur pe 09/03/2017

Don Bosco si Dominic SavioA fi creștin înseamnă a avea o strânsă relație de prietenie cu Isus și cu sfinții, o legătură care presupune o continuă creștere în cunoașterea Celuilalt. Așa cum despre Cristos învățăm din Sfânta Scriptură și din Tradiția Bisericii, luminați și asistați de Duhul Sfânt, la fel trebuie să aprofundăm, să înțelegem și să imităm viețile sfinților. Îndemnul Apostolului răsună și astăzi: „Fiți imitatorii mei așa cum eu sunt al lui Cristos” (1Cor 11,1), pentru că „cine se aseamănă se adună”. Astfel s-au adunat și ajutat, de exemplu, sfinții Dominic Savio și Don Bosco.

Dominic s-a născut la 2 aprilie 1842, în apropierea orașului Torino. Încă de mic și-a exprimat cu înflăcărare dorința vieții sale: sfințenia. Astfel, deși părea imposibil pentru acele timpuri, la vârsta de doar șapte ani a primit prima sfântă Împărtășanie. În acea zi Dominic spunea: „Tot ce am mai scump pe lume este Isus! Mă voi spovedi și împărtăși cât mai des”. Și a adăugat cu hotărâre: „Mai bine moartea, decât păcatul”!

Dorea să fie sfânt, dar nu singur: voia ca toți să calce pe urmele lui Cristos. Astfel, nu doar că nu mânca fără să-i mulțumească Domnului, dar îi mustra pe toți, mici sau mari, când refuzau să se roage înainte de masă. El nu cunoștea frica: „De ce să mă tem? Eu nu sunt singur! Am îngerul păzitor care mă însoțește”. Mai mult, voind să semene în totalitate cu Isus, lua deseori asupra sa greșelile altora. Într-o zi, acuzat pe nedrept că „a stricat” soba clasei, Dominic nu a negat și a fost pedepsit. Apoi, descoperindu-se adevărul, și întrebat fiind de ce a luat asupra sa vina colegilor, a răspuns: „Acei copii, vinovați deja de alte rele, ar fi fost exmatriculați. Eu speram să fiu iertat! Și apoi mă gândeam la Isus: și el a fost pedepsit pe nedrept”. Inima sa ardea de pasiunea de a fi ca Isus: sărac, iubitor de oameni, salvator de suflete.

La 12 octombrie 1854, a fost dus de tatăl sau la oratoriul lui Don Bosco și încredințat acestui mare sfânt. Asemenea educatorului său, era înflăcărat de dorința de a câștiga suflete pentru Paradis. Imediat după proclamarea dogmei Neprihănitei Zămisliri, la 8 decembrie 1854, Dominic a compus această rugăciune: “Marie, îți dăruiesc inima mea. Fă să fie pe veci a ta! Fă-mă mai degrabă să mor decât să fac un singur păcat. Isus și Maria, voi sunteți pentru totdeauna prietenii mei”.

Într-o zi, pe când Dominic se juca împreună cu alți copii, Don Bosco a venit în mijlocul lor și i-a rugat să scrie pe un bileţel dorința lor cea mai mare. Fantezia copiilor s-a pus imediat în mișcare și fiecare a cerut tot felul de jucării și lucruri. Pe un bilețel, semnat de Dominic, scria doar atât: „Eu vreau să mă ajutați să fiu sfânt”! Aceasta era dorința lui cea mai mare: să fie sfânt! Noi ce dorințe avem?

În 1857 starea de sănătate a lui Dominic a devenit fragilă. S-a întors în casa părintească și a început să se pregătească pentru o moarte sfântă, așa cum sfântă i-a fost și viața. La 9 martie, condus de Neprihănita Fecioară, radiind de fericire și văzând cerurile deschizându-se, a plecat spre Paradis, spre Isus, speranța și iubirea vieții sale.

„Căpitan la doar 15 ani”, pentru că voia să-i conducă pe toți la Cristos, Dominic a fost numit de papa Pius al IX-lea „Micul gigant al sufletului”, delcarându-l, la 9 iulie 1933, eroul virtuților creștine. La 5 martie 1950 a fost beatificat de papa Pius al XII-lea, care l-a și canonizat la 12 iunie 1954, devenind astfel cel mai tânăr sfânt catolic fără coroana martiriului.

Posted in Predici si meditatii, Sfântul zilei, Vieţile Sfinţilor | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: