Arhive pentru ‘Vladimir Ghika’

Doamne, susține-mă cu privirea săracilor tăi

Doamne, voi merge să găsesc pe unul din cei pe care i-ai numit „Tu-Însuți”.
Fie ca darul pe care i-l aduc și inima cu care i-l dau să fie bine primite de către fratele meu în nevoie! Fie ca acest moment petrecut lângă el, încercând să îi fac bine, să aducă, atât pentru el cât și pentru mine, fructele vieții veșnice!
Doamne, binecuvântează-mă cu mâna și inima sărmanilor tăi!
Doamne, zâmbește-mi în privirea sărmanilor tăi!
Doamne, primește-mă într-o bună zi în Sfânta Companie a sărmanilor tăi!

(Rugăciunea aceasta a fost compusă de Fericitul Vladimir Ghika și ne-o recomandă înaintea fiecărei vizite la un sărman. Textul este preluat din cartea: Mihaela Vasiliu, O lumină în întuneric: Monseniorul Vladimir Ghika, ARCB, București 2012, p. 70).

Anul acesta transform cadourile de ziua mea în lemne – sursă de lumină, căldură și alimentație – pentru copiii săraci…

Participă și tu la proiectul Paxlaur: Ofer(ă) „un lemn” unui copil și du în viața unui copil lumină, căldură și hrană. Detalii AICI: https://paxlaur.com/2021/05/01/ofera-un-lemn-unui-copil/

Ofer(ă)„un lemn” unui copil sărăc… Anul acesta transform cadourile de ziua mea în lemne – sursă de lumină, căldură și alimentație – pentru copiii săraci…

Să observăm copiii din jurul nostru… ei sunt cea mai bună oglindă a inimii noastre și a viitorului omenirii! Cei care doresc pot susține blogul și proiectele Paxlaur (în special ajutorul acordat copiilor săraci pentru a nu abandona școala și viața!) fie prin PayPal (paxlaur@yahoo.com), fie prin contul RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON) sau RO03BTRLEURCRT0378224401 (EURO), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Pentru alte detalii: paxlaur@yahoo.com Vă mulțumesc! Domnul să vă binecuvânteze! Pr. Laurențiu Dăncuță

€7.00

Ce au în comun focul și cartea? Lemnul…
Da, însă nu doar lemnul, ci și lumina, căldura, forța:
așa cum focul cu puterea lui
poate lumina o încăpere,
încălzi o casă
și transforma alimentele în hrană,
la fel și o carte bună are suficientă forță
pentru a lumina o minte, încălzi o inimă
și salva o viață,
hrănind-o și inspirând-o.

04/05/2021 2 5

Încrederea în Dumnezeu și statornicia

„Este câte un om slab care are nevoie de ajutor, lipsit de putere şi împovărat de sărăcie; ochiul Domnului îl priveşte cu bunătate şi îl ridică din umilirea lui şi îi înalţă capul: mulţi se miră din cauza lui.
Cele bune şi cele rele, viaţa şi moartea, sărăcia şi bogăţia sunt de la Dumnezeu.
Înţelepciunea şi disciplina şi cunoaşterea legii sunt la Domnul; iubirea şi căile binelui sunt la el.
Nebunia şi întunericul sunt create pentru cei păcătoşi; cei care îşi găsesc plăcerea în rele îmbătrânesc în rău.
Darul lui Dumnezeu rămâne pentru cei drepţi şi bunăvoinţa lui îi va însoţi în veci.
Este câte un om care se îmbogăţeşte prin zgârcenie, şi aceasta este răsplata lui: în ziua în care îşi va zice: „Mi-am găsit tihna şi de acum voi mânca singur din bunurile mele”, nu ştie că timpul trece şi moartea se apropie, va lăsa toate altora şi va muri.
Rămâi hotărât în angajarea ta şi cu aceasta îndeletniceşte-te, trăieşte până la bătrâneţe împlinindu-ţi hotărârile.
Nu te mira de lucrările celor păcătoşi; încrede-te însă în Dumnezeu şi rămâi la datoria ta,
căci este uşor înaintea lui Dumnezeu să-l îmbogăţească pe cel sărac.
Binecuvântarea lui Dumnezeu este răsplata celui drept şi reuşita lui va da roade îndată.
Să nu spui: „De ce am nevoie? Şi ce va fi al meu din aceste bunuri?”
Să nu spui:„Am destul, pentru ce să mă mai necăjesc de acum?”
În ziua bunăstării să nu uiţi de cele rele şi în ziua nenorocirii să nu uiţi de cele bune, pentru că este uşor înaintea lui Dumnezeu ca în ziua morţii să dea fiecăruia după căile sale.
Nefericirea unui ceas te face să uiţi bunăstarea; la moartea unui om se descoperă lucrările lui.
Înainte de moarte să nu lauzi nici un om, pentru că omul se cunoaşte în cele de pe urmă”.

(din cartea lui Ben Sirah 11,12-30)

SPRIJINĂ și tu UN COPIL care riscă să abandoneze ȘCOALA și VIAȚA!

Cei care doresc pot susține proiectele Paxlaur (în special ajutorul acordat copiilor săraci pentru a nu abandona școala și viața!) fie prin PayPal (paxlaur@yahoo.com), fie prin contul RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Pentru alte detalii: paxlaur@yahoo.com Vă mulțumesc! Domnul să vă binecuvânteze! Pr. Laurențiu Dăncuță

€4,00

16/01/2019 1 6

Prințul Vladimir Ghika a fost „canonizat” de regina Maria a României

Maria, Regina României, Povestea vieții mele, volumul II, editura Rao, București 2013, 334

Cât de înălțător este să întâlnești oameni buni, oameni frumoși, oameni cu un suflet nobil, oameni despre care să poți spune: „Iată cu adevărat un om în sufletul căruia nu este prefăcătorie. Iată cu adevărat un om care face doar binele, un om care caută doar ceea ce este frumos și adevărat, un om care își iubește aproapele. Cât de frumoși și blânzi sunt oamenii care trăiesc pentru alții, oamenii de caracter, sfinții”!

Astfel de sentimente și gânduri s-au împletit în prințesa Maria, viitoarea regină a României, atunci când l-a cunoscut pe fericitul prinț martir Vladimir Ghika, la sfârșitul celor două războaie balcanice (1912-1913). S-au întâlnit în timp ce ambii – Prințesă și Prinț – îngrijeau plini de dragoste bolnavii din lagărul de holerici de la Zimnicea. Ce imagine plină de speranță în trecutul României: ea, prințesa moșternitoare a tronului României, și el, prințul devenit preot catolic pentru a fi un bun ortodox, îngrijând bolnavii de holeră!

M-a cuprins un sentiment foarte plăcut când am găsit cele scrise de Regina Maria a României în urma întâlnirii cu Vladimir Ghika, „coborâtor din voievozii români de demult”:

„Cu toată inima și cu tot sufletul făcea parte dintre cei care simt aprigă năzuință de a-și jertfi viața în slujba semenilor lui… Vladimir Ghika era din fire un sfânt…

Își oferise serviciile ca un simplu infirmier, își alesese câmpul lui de muncă în cel mai întunecat dintre toate corturile de bolnavi, acela pe care îl poreclisem iadul; acolo erau aduse cazurile cele mai fără nădejde; acolo culegea moartea cel mai bogat seceriș…

Aici oferi Vladimir Ghika să facă serviciul de noapte printre muribunzi, neînfricoșat, fără să admită că s-ar putea obosi, nelăsându-se respins de nici o grozăvie, misionar în sensul cel mai înalt al cuvântului…”

(Maria, Regina României,
Povestea vieții mele,
volumul II, editura Rao, București 2013, p. 334).

Născut în ziua de Crăciun a anului 1873 și mort, sau mai bine zis ucis, în închisorile comuniste la 16 mai 1954, prințului preot Vladimir Ghika i-a fost recunoscut martiriul (de către papa Francisc) la 27 martie 2013. A fost beatificat, în prezența a peste 10.000 de persoane, la 31 august 2013.