Arhive pentru ‘ziua mondiala a saracilor’

Testament

„Iubitorii de arginți”
nu-l cunosc cu adevărat pe Cristos! 
Cine l-a întâlnit pe Cristos
vrea să fie asemenea lui: sărac!

Desăvârșirea la care ne cheamă Cristos – „Fiţi desăvârşiţi precum Tatăl vostru ceresc este desăvârşit! (Mt 5,48) – nu poate fi atinsă fără îmbrățișarea sărăciei. Da, exact acea „virtute” care nu te lasă indiferent în fața nevoilor celor din jur. Unii încearcă să se amăgească, dar uită cuvântul Scripturii care zice: „Dacă cineva are bogăţiile lumii şi-l vede pe fratele său, care este în nevoie, şi îşi închide inima faţă de el, cum poate să rămână în acela iubirea lui Dumnezeu?” (1In 3,17).

Pentru a practica cu demnitate sfatul evanghelic al sărăciei, noi trebuie să învățăm direct de la Cristos „care, pentru noi, din iubire, deşi era bogat, s-a făcut sărac pentru ca, prin sărăcia lui, noi să ne îmbogăţim” (cf. 2Cor 8,9). Sărăcia nu este o materie școlară sau un curs care se predă în facultate! Trăirea sărăciei se deprinde privind la Cristos, la Cristos și la inima sa „blândă și smerită”. Sărăcia se imprimă în ființa celui care privește zi de zi simplitatea pruncului născut la Betleem și „despuierea” celui răstignit pe muntele Calvar! Nu poți privi ieslea și crucea, nu poți medita misterul unui Dumnezeu făcut om și să-ți astupi urechea la strigătul celui sărac (cf. Prov 21,13). Nu poți să meditezi misterul morții lui Cristos, să te gândești la lucrurile de pe urmă – moartea, judecata, raiul şi iadul – și să nu-ți amintești că toată judecata finală va fi despre iubire, despre ceea ce am făcut sau nu fraților noștri, în care trăiește și suferă Cristos și în zilele noastre. El însuși, Domnul și Judecătorul nostru, ne amintește în fiecare zi: „Adevăr vă spun: tot ce ați făcut unuia dintre frații mei cei mai mici, mie mi-ați făcut” (Mt 25,40).

Știm că „nu putem sluji și lui Dumnezeu și mamonei” (cf. Lc 16,13). Sunt vrednice de milă sufletele „iubitorilor de arginți”, căci dacă nu au fost credincioși cu mamona nedreaptă, cine le va încredința adevărata bogăție (cf. Lc16,11.14)? Însă cât de frumos strălucește sufletul acelor ființe care, deși au avut pe mâna lor „bogățiile acestei lumi”, nu și-au luat privirea de la cel despuiat și răstignit pe cruce! Cât de frumoase sunt sufletele celor care, în testamentul lor, pot spune asemenea cardinalului Silvano Piovanelli: „Am intrat pe linia dreaptă de sosire şi toată viaţa mea este îndreptată spre Domnul, care a umplut existenţa mea. Numai el a fost alături de mine şi a umplut mintea mea, inima mea, totul din mine. Prin el am simţit că sunt frate al tuturor oamenilor, îndeosebi al săracilor, al bolnavilor şi al persoanelor singure şi abandonate. Eu m-am născut sărac şi în pofida unei vieţi pline de contacte cu atâtea persoane, atâtea situaţii şi în pofida parcursului meu în Biserică, am rămas sărac, deci nu am nimic de lăsat; am de lăsat numai iubirea”.


Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 5,43-48
În acel timp, Isus îi învăţa pe discipolii săi, zicând: „Aţi auzit că s-a spus: «Să-l iubeşti pe aproapele tău şi să-l urăşti pe duşmanul tău!» 44 Eu însă vă spun: iubiţi-i pe duşmanii voştri şi rugaţi-vă pentru cei care vă persecută, 45 ca să deveniţi fiii Tatălui vostru care este în ceruri, care face să răsară soarele său peste cei răi şi peste cei buni şi să plouă peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi! 46 Căci, dacă îi iubiţi pe cei care vă iubesc, ce răsplată aveţi? Oare nu fac acelaşi lucru şi vameşii? 47 Şi dacă îi salutaţi numai pe fraţii voştri, ce faceţi mai mult? Oare nu fac acelaşi lucru şi păgânii? 48 Aşadar, fiţi desăvârşiţi precum Tatăl vostru ceresc este desăvârşit!”

Cuvântul Domnului




Dacă vrei să te alături celor care susțin Blogul și proiectele Paxlaur în favoarea copiilor o poți face:

  • prin Banca Transilvania:

cont în Lei: RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Dăncuță Laurențiu 

cont în Euro: RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Dăncuță Laurențiu.

  • prin PayPal/VISA/MASTERCARD/MAESTRO

Dăruiește prezent și viitor celor mici, pâine și educație!

€9.00

Povestea mamei de pe locul doi (luna noiembrie)

Au trecut șase luni de când am aflat povestea ei de viață. Părea imposibil ca o viață atât de tânără să cuprindă atâta suferință. Ce amestec dur: suferință și luptă. Dar ce mângâiere: atâtea bătălii câștigate singură. Viața ei se regăsea perfect într-una din cele trei copilării furate despre care am tot vorbit (AICI): și-a sacrificat tinerețea și viitorul ca să-și crească fratele mai mic. Deși ea însăși avea nevoie de o mamă, a devenit mamă pentru fratele ei. Și nu e totul! Fratele ei era un copil special: suferea de autism. Și ea, ca o adevărată soră și mamă, atât de mult și-a iubit fratele încât a început să studieze, să se documenteze și să cunoască tot ce se poate ști despre această suferință care afectează zeci de mii de vieți. Nu a fugit nici de suferința ei, nici de suferința lui. A luptat și a biruit: și-a câștigat fratele. I-a dăruit dragostea de viață dincolo de suferință. Și-a pus fratele pe primul loc, iar ea și proiectele ei de viață rămânând pe locul doi.

Timpul a dovedit că în timp ce-și dădea viața pentru fratele ei, era tocmai ea cea care primea viață de la fratele ei. Lecția de viață i-a fost de mare ajutor: a devenit expertă în tratarea copiilor cu autism. A fost ajutată, dar a și ajutat multe familii care aveau copii cu astfel de probleme. Așa a reușit să câștige puțin ca să se poate întreține pe ea și pe fratele ei. Însă… viața pare în fiecare zi o nouă poveste fără sfârșit. 

Adevărul este că nu știm profunzimile vieții: nu avem idee câtă suferință poate cuprinde sufletul nostru sau sufletul celui de lângă noi. Așa a fost și în cazul ei: după o copilărie și tinerețe trăită pentru a-și ajuta fratele – jertfă care a presupus renunțarea la facultatea pe care o începuse (și pe care a frecventat-o doi ani) și pe care atât de mult ar fi dorit să o termine tocmai pentru a-și găsi un serviciu bun! -, a dorit să-și întemeieze propria familie. Familia este locul potrivit pentru orice copil! O familie ar fi fost de ajutor și pentru fratele ei, dar și pentru copiii ei, copii pe care și-i dorea după anii petrecuți în mijlocul copiilor cu probleme. Însă ce tragedie: nu toți își doresc copii! Nici măcar cel alături de care credea că își va petrece viața în iubire, în fidelitate, ajutându-se reciproc pentru a crește copiii… I s-a cerut să avorteze sau să plece… Și a plecat! Nu a renunțat la copilul ei. Și nici la fratele ei. Nu a renunțat la viață. Și-a pus copilul și viața pe primul loc. Ea s-a pus din nou, cu smerenie, dar și cu încredere în providență, pe locul doi… Din nou pe locul doi. Locul întâi e mereu pentru celălalt, pentru viața celuilalt. O lecție pentru „maratoniștii” timpului nostru, pentru cei veșnic nemulțumiți, pentru cei care calcă orice și pe oricine în picioare pentru a ajunge pe primul loc. 

Iubirea sa față de viață copiilor și refuzul avortului nu au rămas nerăsplătite de Domnul și de oamenii buni pe care i-a întâlnit. Prin oameni minunați am cunoscut-o și eu. În jurul ei s-a construit o echipă frumoasă, coordonată de comunitatea Magnificat. Unii au ajutat-o în primele luni ca să nu stea în stradă și să poată duce la capăt sarcina: să fie bine și ea și copilul ei. De câteva luni este găzduită în apartamentul din București a unor oameni minunați pe care i-am cunoscut în Irlanda. Au răsărit în jurul ei oameni minunați: oameni iubitori de viață, ca Dumnezeu, iubitorul de oameni și de viață. 

Cu ajutorul oamenilor generoși a făcut un curs intensiv internațional de specializare pentru a putea lucra în continuare cu copiii cu autism. Acum s-a înscris și la facultatea de Psihologie. Clar, la una privată și cu un program flexibil pentru a putea avea grijă și de copilul ei născut la început de septembrie. O luptă! Poate o suferință prea mare pentru o femeie singură care-și sacrificase deja copilăria și tinerețea…

Sacrificiul continuă: e singură, cu un copil mic, cu universitatea, cu un frate cu probleme, cu o grămadă de cheltuieli pentru casă, masă, școală și mai ales viață, viața copilului. De fapt, nu e singură: ne are pe noi, are oameni minunați trimiși de Dumnezeu. 

Copilul și facultatea sunt prioritățile ei acum. Într-o zi poate va avea propriul serviciu, propriul cabinet și va ajuta la rândul ei mai mulți copii, ceea ce deja face prin disponibilitatea ei de a ajuta familiile care au copii cu autism. 

Orice ajutor e binevenit. Următoarea achiziție pentru ea ar fi un laptop sau o tabletă, instrumente atât de necesare pentru cursurile online, dar și pentru redactarea lucrărilor de la școală! Dar nu doar asta, ci și alte lucruri bune pentru un copil de trei luni și pentru o viață decentă.

Dacă cineva vrea să participe la acest proiect și să aducă o mângâiere acestei mame de pe locul doi – dar și altor persoane care trec prin această dramă (persoane care suferă poate chiar la puțini metri de noi, de casa noastră, de locul nostru de muncă, de școala noastră etc.)! – o pot face prin susținerea proiectelor Paxlaur. Vă mulțumesc!

Domnul să ne deschidă ochii inimii și să  vedem suferințele din jurul nostru, dramele prin care trec oamenii de lângă noi și să acționăm conform cu credința pe care o mărturisim. Să nu ne amăgim: credința fără fapte este moartă! 


Povestea mamei de pe locul doi

Dacă vrei să ajuți, susține Paxlaur și proiectul lunii noiembrie prin: PayPal: paxlaur@yahoo.com. Sau prin Banca Transilvania: în RON: RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON) – Dăncuță Laurențiu. Sau în EURO: RO03BTRLEURCRT0378224401. Vă mulțumesc! Domnul să ne țină uniți în rugăciune și în facerea de bine!

€9.00

PS. Dacă cineva dorește să o ajute direct pe această mamă sau alte persoane care trec prin aceeași situație delicată, pentru detalii mă poate contacta în privat pe paxlaur@yahoo.com. Vă mulțumesc!

Eu chiar am strâns lemne. De fapt, mai mult am căutat decât am strâns

Astăzi, pentru mulți, să strângi lemne este o „figură de stil” sau istorie, amintiri din copilărie. Însă pentru unii încă este chinul de fiecare zi, de fiecare anotimp. Mai ales iarna!

Eu am fost de multe ori la strâns lemne. De fapt, la căutat lemne, că de strâns strângeam doar dacă le găseam. Și asta de multe ori iarna când erau ascunse de zăpadă și înghețate! Probabil aveam mănuși. Nu-mi amintesc. Ceea ce îmi amintesc este doar acel frig căruia nu-i păsa de mănușile mele. Și nici cuielor nu le păsa. Și erau multe, pentru că lemnele le căutam pe șantierele din Bacău, mai ales cele din zona Parcului Catedralei. Se construiau blocurile turn în acele vremuri. Erau multe șantiere cu paznici buni care ne lăsau să strângem „surcelele” rămase de la schele sau de la panouri. Uneori găseam bucăți de scânduri sau lemne mai mari. O adevărată binecuvântare acei paznici buni și acele șantiere. Pădurea era prea departe. Și nici nu era pentru noi, oamenii săraci. Era începutul anilor 90. Dar eram norocoși pentru că și cămăruța în care ne înghesuiam era mică și nu avea nevoie de multe lemne pentru a se încălzi. Ce timpuri! Și ce binecuvântare era o „roabă cu cărbuni” de la o doamnă vecină! Cred că între timp a murit. Atunci avea cred 60-70 de ani. Sau atât de înrădăcinată părea în ochii mei de copil bunătatea ei. Nu-mi amintesc numele, dar Domnul sigur și-l amintește și o va răsplăti pentru căldura oferită unor persoane înghețate.

Nu, nu e o poveste. Și nici nu e o figură de stil. Eu chiar știu ce înseamnă focul și valoarea lui, ce prețioasă este pentru un copil căldura și lumina sa, puterea focului de a pregăti hrana… Și mai ales ce dureroasă e lipsa lui, ce pătrunzător e frigul și cât de adânc poate fi întunericul. Cât despre foame… Ea era potolită cu orice. Mofturile nu încăpeau în micuța cameră închiriată.

Apoi Domnul s-a milostivit de noi. Mult peste așteptările mele mici. Boierește mi-a dat, ca un adevărat Domn bogat în îndurare. Și câți oameni buni și frumoși și generoși a pus pe strada vieții mele… Îngeri și minuni!

Așa se explică și proiectul „Ofer(ă) un lemn unui copil (de ziua mea)”. Acum e rândul meu să fiu omul bun de pe strada cuiva. E rândul nostru și este acum! Mâine deja va fi rândul altora, însă astăzi este rândul nostru! Știu, este mai ales al meu, dar poate mai sunt și alții care vor să ofere. Și asta nu pentru că au prea mult, ci pentru că și ei știu cum e să nu ai!


de-ziua-mea_un-lemn-pentru-un-copil

Ofer(ă)„un lemn” unui copil sărăc…

Cei care doresc pot susține proiectele Paxlaur fie prin PayPal (paxlaur@yahoo.com), fie prin contul RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON) sau RO03BTRLEURCRT0378224401 (EURO), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Pentru alte detalii: paxlaur@yahoo.com Vă mulțumesc! Domnul să vă binecuvânteze! Pr. Laurențiu Dăncuță

€7.00


Mulțumesc! 

Mulțumesc tuturor!

Mulțumesc, Doamne, pentru tot! 

Singurul meu merit este milostivirea Domnului
și bunătatea oamenilor. Atât!

Ave Maria!

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Amin!

Astăzi, 16 mai, transform cadourile de ziua mea în lemne – sursă de lumină, căldură și alimentație – pentru copiii săraci…

Participă și tu la proiectul Paxlaur: Ofer(ă) „un lemn” unui copil și du în viața unui copil lumină, căldură și hrană. Detalii AICIhttps://paxlaur.com/2021/05/01/ofera-un-lemn-unui-copil/

MULȚUMESC!