Arhive pentru ‘ziua mondiala a saracilor’

Povestea mamei de pe locul doi (luna noiembrie)

Au trecut șase luni de când am aflat povestea ei de viață. Părea imposibil ca o viață atât de tânără să cuprindă atâta suferință. Ce amestec dur: suferință și luptă. Dar ce mângâiere: atâtea bătălii câștigate singură. Viața ei se regăsea perfect într-una din cele trei copilării furate despre care am tot vorbit (AICI): și-a sacrificat tinerețea și viitorul ca să-și crească fratele mai mic. Deși ea însăși avea nevoie de o mamă, a devenit mamă pentru fratele ei. Și nu e totul! Fratele ei era un copil special: suferea de autism. Și ea, ca o adevărată soră și mamă, atât de mult și-a iubit fratele încât a început să studieze, să se documenteze și să cunoască tot ce se poate ști despre această suferință care afectează zeci de mii de vieți. Nu a fugit nici de suferința ei, nici de suferința lui. A luptat și a biruit: și-a câștigat fratele. I-a dăruit dragostea de viață dincolo de suferință. Și-a pus fratele pe primul loc, iar ea și proiectele ei de viață rămânând pe locul doi.

Timpul a dovedit că în timp ce-și dădea viața pentru fratele ei, era tocmai ea cea care primea viață de la fratele ei. Lecția de viață i-a fost de mare ajutor: a devenit expertă în tratarea copiilor cu autism. A fost ajutată, dar a și ajutat multe familii care aveau copii cu astfel de probleme. Așa a reușit să câștige puțin ca să se poate întreține pe ea și pe fratele ei. Însă… viața pare în fiecare zi o nouă poveste fără sfârșit. 

Adevărul este că nu știm profunzimile vieții: nu avem idee câtă suferință poate cuprinde sufletul nostru sau sufletul celui de lângă noi. Așa a fost și în cazul ei: după o copilărie și tinerețe trăită pentru a-și ajuta fratele – jertfă care a presupus renunțarea la facultatea pe care o începuse (și pe care a frecventat-o doi ani) și pe care atât de mult ar fi dorit să o termine tocmai pentru a-și găsi un serviciu bun! -, a dorit să-și întemeieze propria familie. Familia este locul potrivit pentru orice copil! O familie ar fi fost de ajutor și pentru fratele ei, dar și pentru copiii ei, copii pe care și-i dorea după anii petrecuți în mijlocul copiilor cu probleme. Însă ce tragedie: nu toți își doresc copii! Nici măcar cel alături de care credea că își va petrece viața în iubire, în fidelitate, ajutându-se reciproc pentru a crește copiii… I s-a cerut să avorteze sau să plece… Și a plecat! Nu a renunțat la copilul ei. Și nici la fratele ei. Nu a renunțat la viață. Și-a pus copilul și viața pe primul loc. Ea s-a pus din nou, cu smerenie, dar și cu încredere în providență, pe locul doi… Din nou pe locul doi. Locul întâi e mereu pentru celălalt, pentru viața celuilalt. O lecție pentru „maratoniștii” timpului nostru, pentru cei veșnic nemulțumiți, pentru cei care calcă orice și pe oricine în picioare pentru a ajunge pe primul loc. 

Iubirea sa față de viață copiilor și refuzul avortului nu au rămas nerăsplătite de Domnul și de oamenii buni pe care i-a întâlnit. Prin oameni minunați am cunoscut-o și eu. În jurul ei s-a construit o echipă frumoasă, coordonată de comunitatea Magnificat. Unii au ajutat-o în primele luni ca să nu stea în stradă și să poată duce la capăt sarcina: să fie bine și ea și copilul ei. De câteva luni este găzduită în apartamentul din București a unor oameni minunați pe care i-am cunoscut în Irlanda. Au răsărit în jurul ei oameni minunați: oameni iubitori de viață, ca Dumnezeu, iubitorul de oameni și de viață. 

Cu ajutorul oamenilor generoși a făcut un curs intensiv internațional de specializare pentru a putea lucra în continuare cu copiii cu autism. Acum s-a înscris și la facultatea de Psihologie. Clar, la una privată și cu un program flexibil pentru a putea avea grijă și de copilul ei născut la început de septembrie. O luptă! Poate o suferință prea mare pentru o femeie singură care-și sacrificase deja copilăria și tinerețea…

Sacrificiul continuă: e singură, cu un copil mic, cu universitatea, cu un frate cu probleme, cu o grămadă de cheltuieli pentru casă, masă, școală și mai ales viață, viața copilului. De fapt, nu e singură: ne are pe noi, are oameni minunați trimiși de Dumnezeu. 

Copilul și facultatea sunt prioritățile ei acum. Într-o zi poate va avea propriul serviciu, propriul cabinet și va ajuta la rândul ei mai mulți copii, ceea ce deja face prin disponibilitatea ei de a ajuta familiile care au copii cu autism. 

Orice ajutor e binevenit. Următoarea achiziție pentru ea ar fi un laptop sau o tabletă, instrumente atât de necesare pentru cursurile online, dar și pentru redactarea lucrărilor de la școală! Dar nu doar asta, ci și alte lucruri bune pentru un copil de trei luni și pentru o viață decentă.

Dacă cineva vrea să participe la acest proiect și să aducă o mângâiere acestei mame de pe locul doi – dar și altor persoane care trec prin această dramă (persoane care suferă poate chiar la puțini metri de noi, de casa noastră, de locul nostru de muncă, de școala noastră etc.)! – o pot face prin susținerea proiectelor Paxlaur. Vă mulțumesc!

Domnul să ne deschidă ochii inimii și să  vedem suferințele din jurul nostru, dramele prin care trec oamenii de lângă noi și să acționăm conform cu credința pe care o mărturisim. Să nu ne amăgim: credința fără fapte este moartă! 


Povestea mamei de pe locul doi

Dacă vrei să ajuți, susține Paxlaur și proiectul lunii noiembrie prin: PayPal: paxlaur@yahoo.com. Sau prin Banca Transilvania: în RON: RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON) – Dăncuță Laurențiu. Sau în EURO: RO03BTRLEURCRT0378224401. Vă mulțumesc! Domnul să ne țină uniți în rugăciune și în facerea de bine!

€9.00

PS. Dacă cineva dorește să o ajute direct pe această mamă sau alte persoane care trec prin aceeași situație delicată, pentru detalii mă poate contacta în privat pe paxlaur@yahoo.com. Vă mulțumesc!

Eu chiar am strâns lemne. De fapt, mai mult am căutat decât am strâns

Astăzi, pentru mulți, să strângi lemne este o „figură de stil” sau istorie, amintiri din copilărie. Însă pentru unii încă este chinul de fiecare zi, de fiecare anotimp. Mai ales iarna!

Eu am fost de multe ori la strâns lemne. De fapt, la căutat lemne, că de strâns strângeam doar dacă le găseam. Și asta de multe ori iarna când erau ascunse de zăpadă și înghețate! Probabil aveam mănuși. Nu-mi amintesc. Ceea ce îmi amintesc este doar acel frig căruia nu-i păsa de mănușile mele. Și nici cuielor nu le păsa. Și erau multe, pentru că lemnele le căutam pe șantierele din Bacău, mai ales cele din zona Parcului Catedralei. Se construiau blocurile turn în acele vremuri. Erau multe șantiere cu paznici buni care ne lăsau să strângem „surcelele” rămase de la schele sau de la panouri. Uneori găseam bucăți de scânduri sau lemne mai mari. O adevărată binecuvântare acei paznici buni și acele șantiere. Pădurea era prea departe. Și nici nu era pentru noi, oamenii săraci. Era începutul anilor 90. Dar eram norocoși pentru că și cămăruța în care ne înghesuiam era mică și nu avea nevoie de multe lemne pentru a se încălzi. Ce timpuri! Și ce binecuvântare era o „roabă cu cărbuni” de la o doamnă vecină! Cred că între timp a murit. Atunci avea cred 60-70 de ani. Sau atât de înrădăcinată părea în ochii mei de copil bunătatea ei. Nu-mi amintesc numele, dar Domnul sigur și-l amintește și o va răsplăti pentru căldura oferită unor persoane înghețate.

Nu, nu e o poveste. Și nici nu e o figură de stil. Eu chiar știu ce înseamnă focul și valoarea lui, ce prețioasă este pentru un copil căldura și lumina sa, puterea focului de a pregăti hrana… Și mai ales ce dureroasă e lipsa lui, ce pătrunzător e frigul și cât de adânc poate fi întunericul. Cât despre foame… Ea era potolită cu orice. Mofturile nu încăpeau în micuța cameră închiriată.

Apoi Domnul s-a milostivit de noi. Mult peste așteptările mele mici. Boierește mi-a dat, ca un adevărat Domn bogat în îndurare. Și câți oameni buni și frumoși și generoși a pus pe strada vieții mele… Îngeri și minuni!

Așa se explică și proiectul „Ofer(ă) un lemn unui copil (de ziua mea)”. Acum e rândul meu să fiu omul bun de pe strada cuiva. E rândul nostru și este acum! Mâine deja va fi rândul altora, însă astăzi este rândul nostru! Știu, este mai ales al meu, dar poate mai sunt și alții care vor să ofere. Și asta nu pentru că au prea mult, ci pentru că și ei știu cum e să nu ai!


de-ziua-mea_un-lemn-pentru-un-copil

Ofer(ă)„un lemn” unui copil sărăc…

Cei care doresc pot susține proiectele Paxlaur fie prin PayPal (paxlaur@yahoo.com), fie prin contul RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON) sau RO03BTRLEURCRT0378224401 (EURO), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Pentru alte detalii: paxlaur@yahoo.com Vă mulțumesc! Domnul să vă binecuvânteze! Pr. Laurențiu Dăncuță

€7.00


Mulțumesc! 

Mulțumesc tuturor!

Mulțumesc, Doamne, pentru tot! 

Singurul meu merit este milostivirea Domnului
și bunătatea oamenilor. Atât!

Ave Maria!

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Amin!

Astăzi, 16 mai, transform cadourile de ziua mea în lemne – sursă de lumină, căldură și alimentație – pentru copiii săraci…

Participă și tu la proiectul Paxlaur: Ofer(ă) „un lemn” unui copil și du în viața unui copil lumină, căldură și hrană. Detalii AICIhttps://paxlaur.com/2021/05/01/ofera-un-lemn-unui-copil/

MULȚUMESC!

Dumnezeu nu vinde, Dumnezeu dăruiește!

Dumnezeu nu vinde, Dumnezeu dăruiește! Poate că și pentru aceasta va fi greu pentru noi, dacă ne atașăm de cele materiale, să ne mântuim: credem că putem cumpăra ceea ce de fapt se dăruiește. Însă mântuirea este oferită doar celor care au loc în inima lor pentru daruri. Într-o inimă/viață plină nu mai încap darurile lui Dumnezeu (cf. Mc 10,17-30).

Chiar dacă avem, să fim săraci prin felul în care ne raportăm la ceea ce avem. Să fim săraci prin felul în care ne așezăm lângă cel sărac. Să fim săraci prin felul în care ne apropiem de Dumnezeu în rugăciune: „Dumnezeule, îndură-te de mine, păcătosul” (Lc 18,13). Să fim săraci și smeriți, căci doar „rugăciunea celui smerit străbate norii” (Sir 35,21). Domnul este aproape de cei săraci, de cei cu inima zdrobită și ascultă rugăciunea lor.

Pentru că omul sărac este smerit; pentru că omul sărac este conștient de micimea și fragilitatea lui; pentru că atunci când privește un alt om îl consideră „trimisul lui Dumnezeu”; pentru că nu are răutate în privire; pentru că nu este invidios; pentru că nu se consideră autosuficient; pentru că în viața și în inima lui este mereu loc pentru a primi; pentru că știe că și puținul se poate împărți la doi; pentru că știe că depinde de Dumnezeu și nu se rușinează să-l numească „Tată”; pentru că buzele lui sunt ecoul inimii atunci când rostește: „Dumnezeule, îndură-te de mine, păcătosul”; pentru că nu se roagă fără să creadă și crezând în Dumnezeu se roagă fără încetare; pentru că rugăciunea sa e un act smerit; pentru toate acestea și multe altele, Dumnezeu îi răspunde.

Astăzi cel sărac a strigat și Domnul l-a ascultat și te-a trimis pe tine, pe mine, pe noi… Noi suntem răspunsul lui Dumnezeu la rugăciunile celor săraci!


Anul acesta – 2021 – transform cadourile de ziua mea (16 mai) în lemne – sursă de lumină, căldură și alimentație – pentru copiii săraci…

Participă și tu la proiectul Paxlaur: Ofer(ă) „un lemn” unui copil și du în viața unui copil lumină, căldură și hrană. Detalii AICIhttps://paxlaur.com/2021/05/01/ofera-un-lemn-unui-copil/


Ofer(ă)„un lemn” unui copil sărăc…

Să observăm copiii din jurul nostru… ei sunt cea mai bună oglindă a viitorului și a inimii noastre! Cei care doresc pot susține blogul și proiectele Paxlaur (în special ajutorul acordat copiilor săraci pentru a nu abandona școala și viața!) fie prin PayPal (paxlaur@yahoo.com), fie prin contul RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON) sau RO03BTRLEURCRT0378224401 (EURO), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Pentru alte detalii: paxlaur@yahoo.com Vă mulțumesc! Domnul să vă binecuvânteze! Pr. Laurențiu Dăncuță

€7.00

%d blogeri au apreciat: