Întâlnirea naţională a preoţilor

„Dacă Dumnezeu găsea un om mai imperfect, mai defectuos decât mine, în mod sigur pe el l-ar fi ales” (sf. Ioan Maria Vianney)

În perioada 17-20 mai 2010, s-a desfăşurat la Oradea, cea de-a şasea întâlnire naţională a preoţilor. Organizată de episcopia romano catolică de Oradea împreună cu eparhia greco-catolică de Oradea această întâlnire a încheiat seria reuniunilor naţionale propuse de Conferinţa Episcopală Română pentru acest an al sfintei preoţii. Totul s-a desfăşurat după un program bilincv (româneşte şi ungureşte) şi biritual (romano-catolic şi greco-catolic).

Luni seara, zeci de preoţi de ambele rituri, tineri şi bătrâni, veniţi din toată ţara (din Dieceza de Iaşi, au participat şase preoţi: Francisc Vernică – Paşcani; Augustin Puşcaşu – Sascut; Daniel Budău – Roman; Romeo Neculai – Oneşti; Sergiu Doru Stoica – Cleja şi Laurenţiu Dăncuţă – Iaşi), au fost întâmpinaţi de mesajul celor doi episcopi din Oradea, Bocskei Laszlo şi Virgil Bercea. Deschiderea a avut loc în catedrala romano-catolică, unde am primit cu toţii cuvântul de salut al gazdelor: „ne-am adunat ca să ne punem împreună în pelerinaj spre Isus. Acel Isus pe care ni-l prezintă evangheliile, care poate fi incomod uneori pentru noi şi pentru lume, dar care singur poate să răspundă celor mai profunde aşteptări ale noastre… Să redescoperim iubirea de la început, din ziua hirotonirii noastre şi totodată să actualizăm prietenia noastră cu Cristos. De fapt, esenţa preoţiei constă tocmai în a avea o legătură specială, o prietenie specială cu Cristos… Să stăm aici, împreună şi să ne verificăm iubirea şi fidelitatea, căci fidelitatea este expresia elocventă a iubirii în timp”. Înainte de rugăciunea de seară am fost cu toţii fascinaţi de cântarea celor două coruri de tineri, Fiat Lux şi Szent Laszlo.

Marţi, 18 mai, după sfânta liturghie în rit bizantin, celebrată în catedrala greco-catolică „Sfântul Nicolae”, coordonaţi de părintele Alexandru Buzalic – doctor în teologie şi profesor – am mediat asupra identităţii preotului: „cine este preotul?” „Ce aşteaptă Domnul de la el?” „Cum este viaţa sa” etc. „Noi nu deţinem preoţia, ci participăm la aceeaşi unică preoţie a lui Cristos… Nu suntem puşi în fruntea unui popor, ci în inima lui, spre şi pentru slujire… De aceea, fiecare trebuie să-şi trăiască preoţia, ea să devină viaţa noastră, devenind oamenii ai rugăciunii, mereu convinşi că nu suntem singuri, ci în prezenţa şi sub asistenţa celui care ne-a chemat şi ne-a sfinţit”. După meditaţie, împărţiţi pe grupuri, am încercat să răspundem diferitelor întrebări şi provocări: „Cum reuşesc să fiu în lumea de azi o imagine a lui Isus?”, „Cum îmi trăiesc vocaţia? Mă ridic la înălţimea chemării mele?”, „Lumea contemporană, pierzându-şi credinţa şi valorile adevărate, rătăceşte, este în criză. Cum îl aduc pe Dumnezeu în viaţa oamenilor?”, „Cum văd eu viitorul Bisericii? Care este rolul meu?”.

Tot în această zi am avut ocazia să vizităm oraşul Oradea, iar apoi am participat la lansarea cărţilor de drept canonic oriental (Studii canonice: implicaţii intra şi extra ecleziale şi Ius Ecclesiae – Bono Spirituali Hominum. Interferenţa canonice) ale părintelui William Bleiziffer şi la prezentarea cărţii „Psihologia religiilor”, a părintelui Alexandru Buzalic. După un moment spiritual (rozariul, Acatistul, spovadă, colocvii etc.) în biserica „Coborârea Duhului Sfânt”, am împărtăşit cu toţii impresiile primei zile: Cristos era acolo, în mijlocul nostru, pentru că eram adunaţi în numele lui şi ne cerea să fim mai des împreună.

Coordonatorul spiritual al zilei de miercuri a fost părintele Felfoldi Laszlor, vicar episcopal din Debrecin, Ungaria. În meditaţia ţinută în catedrala Romano-Catolică „Sfânta Maria”, ne-a amintit tuturor: cine suntem, cui slujim şi cum trebuie să slujim; conştientizarea permanentă că darul credinţei pe care îl avem nu este un lux, ci o favoare şi obligaţia de a ne lăsa surprinşi de acţiunea şi darurile Duhului Sfânt, de a fi deschişi. Necesitatea re-evanghelizării şi a convertirii, împreună cu parabola Fiului Risipitor, au fost în centrul meditaţiei. Acelaşi preot a ţinut şi meditaţia din cadrul Sfintei Liturghii celebrate în Biserica din satul Sâniob, comunitate de lângă Oradea în care timp de câteva secole s-a aflat cea mai importantă relicvă a bisericii maghiare: „dreapta sfântă”, braţul sfântul Ştefan, rege al Ungariei. Acum atenţia ne-a fost îndreptată spre sfânta Euharistie, marele dar făcut omenirii de Dumnezeu prin Cristos şi pe care el, Cristos, l-a pus acum în mâinile noastre. La sfânta Liturghie a participat şi fostul episcop de Oradea, Tempfli Jozsef.

Ne-am bucurat ca la această întâlnire să vizităm mai multe monumente istorice, dintre care şi Palatul Episcopal şi Muzeul Diecezan, şi am trăit în acest oraş zile de har: momente în care toţi ne-am consolidat chemarea, ne-am reînnoit „da”-ul, ne-am reamintit de iubirea de la început.

Joi, dis de dimineaţă, am pornit spre locurile noastre de pastoraţie cu dorinţa de a trăi cât mai autentic darul şi misterul preoţiei şi dornici de a ne revedea.

PS. „Fiţi autentici în viaţa voastră şi în slujirea voastră. Fixându-vă privirea asupra lui Cristos, să duceţi o viaţă modestă, în solidaritate cu credincioşii la care aţi fost trimişi. Slujiţi-i pe toţi, fiţi disponibili în parohii, însoţiţi noile mişcări şi asociaţii, sprijiniţi familiile, nu uitaţi legătura cu tinerii, amintiţi-vă de săraci şi de cei abandonaţi” (Benedict al XVI-lea către preoţi!)

*** * ***

Mai multe despe Anul Sfintei Preoţii puteţi citi pe Annus sacerdotalis şi pe Episcopia de Iaşi

Sacrificiu? Nihil sine Deo

N-ai pus în viaţa mea nimic fără motiv, ci, subtil, tentant, ai presărat-o cu scopuri şi intenţii.

Iniţial n-am înţeles ce vrei, ce faci, unde mă duci, pentru cine plec, unde-am s-ajung, de ce.

Habar n-aveam cum eşti! Auzisem doar frânturi cum că iubeşti fără măsură şi te faci, la fel,  iubit!

Iubirea… iubire… a fi iubit şi a iubi… Ce mari cuvinte! Ce ţel măreţ! Ce dulce ispită! Cine ar rezista?

Lăsând în urmă totul, am spus „da!”, am strigat „vreau”, am spus „promit”. Părea de vis. Şi alergam.

Sărman copil! Dulce chemare! Trandafir înmiresmat, dar plin de spini. Gingaşă voce. Tu, copleşirea mea!

Iartă-mi, acum, îndrăzneala, dar vreau să ştiu de ce, de ce m-ai amăgit?Cum să rezist? Cum să îndur?

Neputincios mă simt când văd că nu e cum mi-ai spus, cum mi s-a zis: că-i numai har, că totu-i luminiş şi splendid.

E altfel! E totul îmbibat de sacrificiu şi durere. E, ce-i drept, un drum frumos, dar plin, prea plin de lipsuri şi de chin.

Da-i prea târziu să dau înapoi, să mă retrag! Iubirea-ţi mă constrânge! Stau! Rămân! Dau glas din nou acelui „Iată-mă”. Strig „da”!

E o alegere acum! Dar cere sacrificii! Vrea schimbări! Să nu păstrez nimic şi să dau tot. Voi reuşi? Oare chiar pot?

Oricât de greu va fi, eu voi lupta! De mă susţii, voi câştiga! Şi va fi totul… totul… numai şi numai pentru ea, Biserica, şi pentru tine!

Dans lent

Această poezie a fost scrisă de o adolescentă bolnavă de cancer în stadiu
terminal, într-un spital din New York.

Ai privit vreodată copiii într-o „învârtitoare”?
Ai ascultat zgomotul ploii
Când cade pe pământ?
Ai urmărit vreodată zborul neregulat al unui fluture?
Ai observat apusul soarelui?
Ai face bine sa încetineşti.
Nu dansa aşa de repede.
Timpul e scurt.
Muzica nu durează mult.
Îţi trece fiecare zi în zbor?
Când zici „Cum te simţi”?” „Ce mai faci”?”
Asculţi răspunsul?
Când ziua se sfârşeşte
Te întinzi în pat
Cu sute de întrebări succesive
Ce îţi trec prin cap?
Ai face bine să încetineşti.
Nu dansa aşa de repede.
Timpul este scurt.
Muzica nu durează mult.

I-ai spus vreodată copilului tău,
O să facem mâine asta?
Fără să-ţi dai seama de dezamăgirea lui, pentru că erai grăbit/ă?
Ai pierdut legătura cu o prietenie buna ce apoi a încetat
Pentru că tu nu aveai niciodată timp
Să suni şi să spui „Bună”?
Ai face bine să încetineşti.
Nu dansa aşa de repede.
Timpul este scurt.
Muzica nu durează mult.

Când alergi aşa de repede pentru a ajunge undeva
Pierzi jumătate din plăcerea de a merge.
Când eşti preocupat/ă şi alergi toată ziua,
Este ca şi un cadou niciodată deschis… Aruncat.
Viaţa nu este o cursă.
Să o iei mai încet…
Ascultă muzica
Înainte să se termine cântecul.