Cine ne va arăta ce este bine?

Convertirea„Generația de aur” s-a transofrmat ușor în „generația confuză”. Suntem înșelați, derutați. Fiecare are prentenția de a ne indica strada cea mai bună, însă de fiecare dată este în „cealaltă” direcție. Este atât de ușor să întâlnești un suflet obosit, un om epuizat și dezorientat. Sau poate că suntem noi cei lipsiți de vlagă și de aceea vedem în jur numai oameni extenuați. Poate! Cert este că mulți am pierdut calea și rătăcim, orbecăim, ținând cu disperare și prelungid ca-ntr-o agonie ultima fărâmă de speranță pentru noi și țara noastră, pentru noi și lumea întreagă, dar mai ales pentru noi și mântuirea sufletului.

Ne-am pus prea mult speranța în oameni. Iar acum, despre cei care trăiau în jurul nostru și făceau parte din viața noastră ca niște puncte de reper, am ajuns să spunem cuvinte asemănătoare cu cele rostite de deznădăjduiți ucenicii: „Noi credeam că el sau ea sau ei sunt cei care trebuiau să ne elibereze de confuzie și să ne arate calea, dar au trecut deja zile, luni, ani… și nimic bun nu s-a întâmplat. Ba mai mult, suntem și mai confuzi de când a apărut cutare și cutare și ne-a spus asta și asta despre ei” (cf. Lc 24,21-24). Și ce părere bună aveam noi despre oameni, despre x sau y… și câte speranțe ne-am agățat în ei, uitând de Dumnezeu și, totodată, uitând că nimeni nu e perfect, că nimeni nu e ferit de greșeli. Agățați și atașați de oameni nu l-am mai putut cuprinde, nu l-am mai putut îmbrățișa pe Dumnezeu…

Cât de vrednici de dojana Domnului suntem și noi: „O, nepricepuților și greoi de inimă în a crede…” (Lc 24,25). Nepricepuți am fost când ne-am spus speranța mai mult în oameni decât în Dumnezeu. Nepricepuți am fost când ne-am lăsat rătăciți, când am străbătut căi greșite. Nepricepuți suntem când nu știm cine ne arată cu adevărat binele și calea spre bine, spre viață, spre adevăr.

Confuzi, nepricepuți, grei de inimă, necredincioși. Aceștia suntem și cu această stare ne apropiem de tine, Dumnezeul nostru, și-ți spunem: „Doamne Isuse, explică-ne Scripturile; fă ca inimile noastre să se aprindă când tu însuţi ne vorbeşti!” (cf. Lc 24,32).

Să-ți vorbească Isus Cristos și inima ta să se aprindă presupune câteva realități care depășesc cu mult limitele noastre umane.

Să-ți vorbească Isus Cristos – Isus din Nazaret! – , și inima ta să se aprindă presupune să crezi că un om răstignit și mort pe cruce a înviat. Ba mai mult, să crezi că acest om era fiul lui Dumnezeu. Ba chiar mai mult, Dumnezeu însuși (cel despre care știm că este bun, milostiv, iubitor de oameni etc.) l-a dat pe propriul său fiu, pe unicul său fiu, la moarte pentru noi, pentru tine și pentru mine. Dumnezeu l-a dat la moarte pe fiul său… Oare chiar putem crede aceste lucruri? Ce ecou au ele în inima noastră când le analizăm? Simțim această putere extraordinară – a înviat din morți! – și această iubire care l-a făcut să-și dea viața pentru noi?

Să-ți vorbească Isus Cristos și inima ta să se aprindă presupune și să crezi că viața lui Cristos, ceea ce el a spus și a făcut merită să fie proclamat și trăit și astăzi. Presupune să fii convins că evangheliile nu sunt doar pentru cei care nu cunoașteau tehnologia și cosmosul, ingineria genetică și internetul etc. Evanghelia are un mesaj și pentru tine care, ca și mine, ca și colegul și vecinul și fratele tău, stai mai mult cu mâna pe tastatură și cu ochii pe „sticlă”. Chiar și pe facebook sau twitter sau instagram este loc pentru evanghelie, pentru cuvântul Domnului.

Însă partea cea mai grea acum vine: să-ți vorbească Isus Cristos și inima ta să se aprindă presupune să te convertești. E mai ușor să crezi în învierea morților decât să te convertești! Recunoaște! Deși, dacă suntem sinceri, descoperim că adevărata credință în învierea morților are ca rezultat o convertire constantă, zilnică, mereu mai profundă. Cine crede în învierea morților și viața veșnică, se convertește!

Așadar, e riscant să-l lași pe Isus nazarineanul să-ți vorbească. E riscant pentru că tot ce vrea e să ne convertim. Și insistă! Și nu renunță nici viu, nici… înviat! Așa și-a început activitatea – cu invitația la converitre: „Convertiți-vă și credeți în evanghelie” (Mc 1,15) – așa termină – cu trimiterea apostolilor să predice convertirea spre iertarea păcatelor: „Cristos trebuia să sufere şi să învie din morţi a treia zi şi să fie predicată convertirea în numele lui spre iertarea păcatelor la toate neamurile” (Lc 24,46-47). Aceasta este așteptarea pe care Dumnezeu o are de la noi… Ah, și cât de mult suferă pentru sufletele care refuză să se întoarcă la el. Cât de mare este suferința lui Cristos pentru fiecare păcătos… Ce om dispus să moară pentru a te salva nu ar suferi când ar vedea că nu vrei să fii salvat?! Cristos este cu adevărat în agonie până la sfârșitul lumii. Cristos suferă pentru fiecare păcătos care are nevoie de convertire. Cristos pătimește în fiecare om. Fiecărui om, întregii omeniri îi strigă: „Convertește-te și crede în evanghelie”!

Or astfel de realități și „invitații” pentru oamenii confuzi – mai ales pentru cei care au început să se complacă în această confuzie și dezorientare! – nu sunt cele mai de dorit. Ne este teamă să ni se aprindă inimile: dacă ne convertim? Dacă de mâine începem toți să facem doar binele? Dacă de mâine vom face doar ceea ce-l va ajuta pe celălalt să devină mai bun? Dacă de mâine vom începe toți să trăim ca „martori ai celui înviat”? Dacă …

„Cel sfânt și drept… cel care conduce la viață” vrea să ne întipărim în inima noastră chemarea sa: „Convertiți-vă și credeți în evanghelie”. În inima noastră trebuie să se întipărească aceste cuvinte ale apostolului Petru, ale unui om care a cunoscut gustul amar al păcatului, al trădării, dar și dulceața convertirii și a iertării: „Convertiți-vă și întoarceți-vă pentru ca păcatele voastre să fie iertate” (cf. Fap 3,14.15.19).

Iată care trebuie să fie dorința și rugăciunea noastră în mijlocul acestei vieți zbuciumate și dezorientate: „Doamne Isuse, explică-ne Scripturile; fă ca inimile noastre să se aprindă când tu însuţi ne vorbeşti!” (cf. Lc 24,32). Atunci când nu mai știm calea spre bine, spre adevăr, spre viață, și ne întrebăm împreună cu psalmistul: „Cine ne va arăta ce este bine?”, să-i cerem aceluiași Cristos veșnic viu: „Fă să răsară peste noi, Doamne, lumina feţei tale!” (Ps 4,7).

Până la urmă, aici este toată esența vieții de credință: să ne convertim, să credem în cel pe care Tatăl l-a trimis și să-i fim martori (cf. Mc 1,15, In 6,29, Lc 24,48). Atât!


15 aprilie 2018 

† DUMINICA a 3-a a Paştelui
Sf. Damian de Veuster, pr.
Fap 3,13-15.17-19; Ps 4; 1In 2,1-5a; Lc 24,35-48

LECTURA I
Voi l-aţi ucis pe cel care conduce la viaţă, dar Dumnezeu l-a înviat din morţi.
Citire din Faptele Apostolilor 3,13-15.17-19
În zilele acelea, Petru s-a adresat poporului: „Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob, Dumnezeul părinţilor noştri l-a glorificat pe Fiul său Isus pe care voi l-aţi dat în mâinile lui Pilat şi l-aţi renegat înaintea lui, pe când el judecase să-l elibereze. 14 Voi l-aţi renegat pe cel sfânt şi drept şi aţi cerut să vă fie graţiat un om criminal. 15 Voi l-aţi ucis pe cel care conduce la viaţă, dar Dumnezeu l-a înviat din morţi pe acesta căruia noi îi suntem martori. 17 Şi acum, fraţilor, ştiu că din neştiinţă aţi făcut aceasta, la fel ca şi conducătorii voştri, 18 dar Dumnezeu a împlinit astfel ceea ce promisese de mai înainte prin gura tuturor profeţilor că Unsul său va suferi. 19 Aşadar, convertiţi-vă şi întoarceţi-vă pentru ca păcatele voastre să fie iertate!”

Cuvântul Domnului

 

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 4,2.4.7.9 (R.: 7b)
R.: Fă să răsară peste noi, Doamne, lumina feţei tale!

2 Când strig către tine, răspunde-mi,
Dumnezeul dreptăţii mele!
Din strâmtorare m-ai scos în larg:
ai milă de mine şi ascultă-mi rugăciunea! R.

4 Să ştiţi că Dumnezeu face minuni
pentru cel credincios:
când strig către el, Domnul mă aude. R.

7 Mulţi spun: „Cine ne va arăta ce este bine?”
Fă să răsară peste noi, Doamne,
lumina feţei tale! R.

9 Eu mă culc în pace şi adorm îndată,
căci numai tu, Doamne,
mă faci să locuiesc în siguranţă. R.

 

LECTURA A II-A
El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre şi pentru ale lumii întregi.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Ioan 2,1-5a
Copiii mei, vă scriu acestea ca să nu păcătuiţi. Dar dacă cineva ar păcătui, avem un apărător la Tatăl, pe Isus Cristos, cel drept. 2 El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre, dar nu numai pentru ale noastre, ci şi pentru ale lumii întregi. 3 Din aceasta ştim că îl cunoaştem: dacă păzim poruncile lui. 4 Cine spune: „Eu îl cunosc”, dar nu păzeşte poruncile lui, este mincinos şi adevărul nu este în el. 5a Însă, dacă cineva păstrează cuvântul lui, într-adevăr iubirea lui Dumnezeu în el este desăvârşită.

Cuvântul Domnului

 

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Cf. Lc 24,32
(Aleluia) Doamne Isuse, explică-ne Scripturile; fă ca inimile noastre să se aprindă când tu însuţi ne vorbeşti! (Aleluia)

 

EVANGHELIA
Aşa este scris: Cristos trebuia să sufere şi să învie din morţi a treia zi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 24,35-48
În acel timp, discipolii le-au povestit cele de pe drum şi cum a fost recunoscut de ei la frângerea pâinii. 36 Pe când vorbeau ei acestea, Isus a stat în mijlocul lor şi le-a spus: „Pace vouă!” 37Speriaţi şi cuprinşi de teamă, credeau că văd un duh, 38 dar el le-a spus: „De ce v-aţi tulburat şi de ce se ridică aceste gânduri în inima voastră? 39 Priviţi mâinile şi picioarele mele, căci eu sunt! Pipăiţi-mă şi vedeţi: duhul nu are carne şi oase cum mă vedeţi pe mine că am!” 40 Şi, spunând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele. 41 Însă pentru că ei, de bucurie, încă nu credeau şi se mirau, Isus le-a spus: „Aveţi aici ceva de mâncare?” 42 Ei i-au dat o bucată de peşte fript. 43 Şi luând-o, a mâncat-o înaintea lor. 44 Apoi le-a spus: „Acestea sunt cuvintele pe care vi le-am spus când încă eram cu voi; că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre mine în Legea lui Moise, în Profeţi şi în Psalmi”. 45 Atunci le-a deschis mintea ca să înţeleagă Scripturile 46 şi le-a spus: „Aşa este scris: Cristos trebuia să sufere şi să învie din morţi a treia zi 47 şi să fie predicată convertirea în numele lui spre iertarea păcatelor la toate neamurile. Începând din Ierusalim, 48 voi veţi fi martorii acestor lucruri”.

Cuvântul Domnului

A cânta este un semn de bucurie și o expresie de iubire…

Muzica divinitatii „Nu este nimeni care să nu iubească,
însă trebuie văzut ce anume iubește”.

  Cântați Domnului un cântec nou; lauda lui în adu­narea credincioșilor săi (Ps 149,1).
Suntem îndemnați să cântăm Domnului un cântec nou. Omul nou cunoaște cântecul nou. A cânta este un semn de bucurie și, dacă observăm mai atent acest lucru, este și o expresie de iubire. Așadar, cel care știe să iubească viața nouă știe și să cânte cântecul nou. Ce anume este această viață nouă, trebuie să o știm în vederea cântecului nou. Într-adevăr, totul aparține unei singure împărății: omul nou, cântarea nouă, legământul nou. De aceea, omul nou va cânta cântecul nou și va aparține legământului nou.
Nu este nimeni care să nu iubească, însă trebuie văzut ce anume iubește. Nu suntem îndemnați să nu iubim, ci să alegem obiectul iubirii noastre. Dar ce vom alege, dacă mai întâi nu suntem aleși? Deoarece noi nu iubim dacă mai întâi nu suntem iubiți. Ascultați-l pe apostolul Ioan: Noi iubim pentru că el ne-a iubit mai întâi (cf. 1In 4,10). Caută pentru om motivul pentru care trebuie să-l iubească pe Dumnezeu și nu-l vei găsi decât pe acesta: pentru că Dumnezeu l-a iubit mai întâi. Cel pe care noi l-am iubit s-a dat deja pe sine pentru noi, s-a dat ca să-l putem iubi. Ce anume a dat pentru ca să-l iubim, ascultați mai clar de la apostolul Paul: Iubirea lui Dumnezeu a fost revărsată în inimile noastre (Rom 5,5). De unde? Oare de la noi? Nu. Deci de la cine? Prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat (Rom 5,5).
Având deci o încredere atât de mare, să-l iubim pe Dumnezeu din Dumnezeu. Ascultați-l mai clar pe același Ioan: Dumnezeu este iubire; cine rămâne în iubire ră­mâ­ne în Dumnezeu, iar Dumnezeu rămâne în el (1In 4,16). Nu este suficient a spune: Iubirea este de la Dumnezeu (1In 4,7). Cine dintre noi ar îndrăzni să spună ceea ce a fost spus: Dumnezeu este iubire? A spus-o cel care știa ceea ce avea. Dumnezeu ni se oferă în mod complet. Ne spune: Iubiți-mă și mă veți avea, pentru că nu puteți să mă iubiți dacă nu mă aveți deja.
O, fraților, o, fiilor, o, popor creștin, o, sfântă și cerească seminție, o, voi care sunteți renăscuți în Cris­tos, creaturi ale unei lumi divine, ascultați-mă, ba chiar prin mine: Cântați Domnului un cântec nou. Tu spui: Iată, eu cânt. Desigur, tu cânți, aud că tu cânți. Dar fii atent ca viața ta să nu dea mărturie împotriva glasului tău.
Cântați cu glasul, cântați cu inima, cântați cu gura, cântați cu sfânta voastră conduită. Cântați Domnului un cântec nou. Mă întrebați ce trebuie să cântați despre cel pe care îl iubiți? Fără îndoială, despre cel pe care-l iubești vrei să cânți. Căutați laudele pe care să le cântați? Ați auzit: Cântați Domnului un cântec nou. Căutați lau­dele? Lauda lui să răsune în adunarea credincioșilor. Cântărețul devine el însuși lauda cântecului său.
Vreți să aduceți laude lui Dumnezeu? Voi sunteți ceea ce spuneți. Veți fi lauda lui dacă veți trăi bine.

Din Predicile sfântului Augustin, episcop
Să cântăm Domnului cântarea iubirii
Pred. 34, 1-3.5-6: CCL 41, 424-426

Mi se pare că nu am mai auzit (ascultat!) aceste cuvinte…

sfantul ioan si sfantul Petru alearga spre mormant„Adevăr, adevăr vă spun:
mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne,
ci pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţi săturat”.

Apoi același Isus a adugat privindu-ne, și pe mine, și pe tine:

„Lucraţi nu pentru hrana pieritoare,
ci pentru hrana care rămâne spre viaţa veşnică
pe care v-o va da Fiul Omului;
căci pe el l-a însemnat Dumnezeu Tatăl cu sigiliul său”.
Atunci i-am zis:
„Ce să facem ca să săvârşim faptele lui Dumnezeu?”
Isus a răspuns şi le-a zis:
„Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu:
să credeţi în cel pe care l-a trimis el!” (cf. In 6,26-29).

Parcă azi le-am auzit prima dată.
Le-am ascultat.
Dacă le asculți n-ai cum să nu te întrebi:
eu de ce îl caut pe Isus? De ce îl slujesc? Ce vreau de la el?
Dar tu?

%d blogeri au apreciat asta: