Până la urmă ce schimbare aștepți? Ce revoluție vrei? 

Toți vor să fie reformatori. Sau se cred reformatori și ne vor și pe noi revoluționari. Însă ce fel de reformatori? O nouă revoluție a iubirii, așa cum a făcut Cristos? Sau o revoluție a smereniei, a Magnificatului, așa cum a făcut Fecioara Maria? Sunt pretenții prea mari? Poate! 

Dar dacă tot ne visăm și-i visăm și pe alții ca reformatori, să ne amintim că avem revoluționari mai apropiați de capacitățile noastre. Să luam aminte la exemplul și la revoluția lor, atunci când începem să scoatem „paiul” din ochiul fratelui nostru, din ochiul lumii sau al Bisericii. 

Avem două modele atât de diferite! Unul e Francisc de Assisi. Altul e Luther. Amândoi au vrut o reformă a lumii, a Bisericii, a omului. Unul, Sărăcuțul, a început cu propria persoană. Și ce revoluție a stârnit! Ce lume minunată a creat. Ce foc a aprins și câte inimi mistuie și astăzi! Celălalt, sărmanul, a început de la ceilalți. Și ce a creat? Haos religios! 

Noi ce vrem? Care este modelul nostru? De fapt, cine este modelul nostru?

Să nu mai stârnim „revoluția celuilalt” înainte de a începe și de a încheia propria revoluție, care nu poate fi alta decât a iubirii și a smereniei. Așa a fost mereu în istorie. Toate celelalte sunt de la Diavol, tatăl dezbinărilor în casă, în familie, în comunitate, în noi înșine. 


Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 6,39-42
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi şi o parabolă: „Poate un orb să conducă un alt orb? Nu vor cădea amândoi în groapă? 40 Discipolul nu este superior învăţătorului, dar orice discipol instruit va fi la fel ca învăţătorul său. 41 De ce, aşadar, vezi paiul din ochiul fratelui tău, însă nu iei în seamă bârna din ochiul tău? 42 Cum poţi să-i spui fratelui tău: «Frate, lasă-mă să scot paiul din ochiul tău!» atunci când nu vezi bârna din ochiul tău? Ipocritule, scoate mai întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea limpede să scoţi paiul din ochiul fratelui tău!”

Cuvântul Domnului

Suntem neamuri?

Acest fragment nu este atât despre transmiterea vieții, 
ci mai ales despre transmiterea credinței, 
despre transmiterea misterului lui Dumnezeu (Mt 1,1-17). 

Viața și credința își au originea și împlinirea în Dumnezeu!
Privind „genealogia lui Isus Cristos, fiul lui David”, 
conștientizăm modul minunat în care lucrează Domnul:
nimic nu e întâmplător, nimic nu e imposibil.
Ce oameni! Ce istorii! Cât zbucium în viețile lor!
Să privim cu atenție la ei, la viața lor,
la modul în care au lucrat cu și pentru Dumnezeu.
Nu sunt doar nume, sunt lucrarea lui Dumnezeu,
sunt parte din planul de iubire al lui Dumnezeu cu omul, cu omenirea. 

Mai mult, socotind generațiile
așa cum sunt „calculate” de sfântul Matei (14+14+14) 
ar trebui să întâlnim 42 de generații. 
Însă avem doar 40, 
un număr care nu e cu siguranță nici greșit, nici întâmplător.
Putem „completa” pentru a ajunge la 14+14+14. 
La început, înainte de Abraham, e Dumnezeu:
el este originea tuturor, el este Tatăl lui Abraham prin credință.
Iar la sfârșit Domnul a lăsat un loc pentru noi, 
pentru tine, pentru mine, 
pentru fiecare om (re)născut prin Cristos, cu Cristos și în Cristos. 
Prin apă și Duh Sfânt am fost renăscuți la o viață nouă,
am devenit fiii lui Dumnezeu și formăm marea sa familie. 


Acum, ascultând, meditând și trăind cuvântul lui Cristos, 
îi suntem și frate și soră și mamă!
Să tresăltăm de bucurie
pentru că numele noastre nu sunt scrise doar într-o carte, 
ci mult mai mult: sunt scrise în ceruri (Mt 1,1/17; Lc 8,21; 10,20).


Genealogia lui Isus Cristos, fiul lui David.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 1,1-17
Cartea genealogiei lui Isus Cristos, fiul lui David, fiul lui Abraham: Abraham i-a dat naştere lui Isaac; Isaac i-a dat naştere lui Iacob; Iacob le-a dat naştere lui Iuda şi fraţilor lui; 3 Iuda le-a dat naştere lui Fares şi lui Zara din Tamar; Fares i-a dat naştere lui Esrom; Esrom i-a dat naştere lui Aram; 4 Aram i-a dat naştere lui Aminadab; Aminadab i-a dat naştere lui Naason; Naason i-a dat naştere lui Salmon; 5 Salmon i-a dat naştere lui Booz din Rahab; Booz i-a dat naştere lui Obed din Rut; Obed i-a dat naştere lui Iese; 6 Iese i-a dat naştere lui David, regele. David i-a dat naştere lui Solomon, din femeia lui Urie; 7 Solomon i-a dat naştere lui Roboam; Roboam i-a dat naştere lui Abía; Abía i-a dat naştere lui Asaf; 8 Asaf i-a dat naştere lui Iosafat; Iosafat i-a dat naştere lui Ioram; Ioram i-a dat naştere lui Ozia; 9 Ozia i-a dat naştere lui Ioatam; Ioatam i-a dat naştere lui Ahaz; Ahaz i-a dat naştere lui Ezechia; 10 Ezechia i-a dat naştere lui Manase; Manase i-a dat naştere lui Amos; Amos i-a dat naştere lui Iosia; 11 Iosia le-a dat naştere lui Iehonia şi fraţilor lui, în timpul deportării în Babilon. 12După deportarea în Babilon, Iehonia i-a dat naştere lui Salatiel; Salatiel i-a dat naştere lui Zorobabel; 13 Zorobabel i-a dat naştere lui Abiud; Abiud i-a dat naştere lui Eliachim; Eliachim i-a dat naştere lui Azor; 14 Azor i-a dat naştere lui Sadoc; Sadoc i-a dat naştere lui Ahim; Ahim i-a dat naştere lui Eliud; 15 Eliud i-a dat naştere lui Eleazar; Eleazar i-a dat naştere lui Matan; Matan i-a dat naştere lui Iacob; 16 Iacob i-a dat naştere lui Iosif, soţul Mariei, din care s-a născut Isus, cel care se numeşte Cristos. 17 Aşadar, acestea sunt toate generaţiile: de la Abraham până la David, paisprezece generaţii; de la David până la deportarea în Babilon, paisprezece generaţii, iar de la deportarea în Babilon până la Cristos, paisprezece generaţii.

Cuvântul Domnului

Vai vouă când toţi oamenii vă vor vorbi de bine

„Vai vouă când toţi oamenii vă vor vorbi de bine” (Lc 6,26). Aceste cuvinte rostite de Dumnezeu ar trebui să ne smulgă din goana noastră după laude și onoruri. Într-o lume în care fericirea depinde de prea multe ori de numărul de aprecieri primite, Cristos ne spune: „Vai vouă, dacă munciți doar pentru a vă primi răsplata în lumea aceasta! Vai vouă, dacă așteptați doar laude! Vai vouă pentru că adevărata fericire nu vine din vorbele sau părerile pe care alții le au despre voi, ci izvorul fericirii este în inima omului, în ceea ce omul scoate și oferă din inima sa”. Sărăcia, foametea, plânsul și orice fel de critică sau persecuție vor trece și, dincolo de suferințe, cel care este drept în faptele și cuvintele sale va ajunge să cunoască adevărata fericire. Să nu ne temem în fața criticilor și a persecuțiilor, ci „întemeiaţi şi tari în credinţă şi neclintiţi în speranţa evangheliei (Col 1,23), să privim la Cristos și la mângâierea cuvintelor sale: „Bucuraţi-vă în ziua aceea şi tresăltaţi de bucurie, căci, iată, răsplata voastră va fi mare în cer!” (Lc 6,23).

Deși încă pe pământ, trăim deja „cerul” pentru că am înviat împreună cu Cristos și „căutăm cele de sus, unde Cristos șade la dreapta lui Dumnezeu”. Dincolo de orice suferință, noi știm că atunci „când se va arăta Cristos, care este viaţa voastră, atunci şi noi ne vom arăta împreună cu el în glorie” (cf. Col 3,1-4). Pentru aceasta, fugim de gloria acestei lumi și, ajutați de Domnul, încercăm zi de zi să ne bucurăm de împlinirea speranței noastre: Paradisul.

Sfântul Paul ne arată calea concretă pentru a gusta deja fericirea și pentru a nu ne lăsa seduși de această lume sau de goana după aprecieri: „Daţi morţii membrele pământeşti: desfrânarea, necurăţia, patima, pofta cea rea şi lăcomia, care este idolatrie… îndepărtaţi de la voi mânia, furia, răutatea, blasfemia, vorbele ruşinoase din gura voastră! Nu vă minţiţi unii pe alţii” (cf. Col 3,5-9). Fericirea trece prin trăirea acestor cuvinte!

Desprea aceasta au dat mărturie sfinții care au gustat această fericire și ne-au făcut-o cunoscută și nouă. Sfântul Ioan Gură de Aur ne invită să iubim izvorul adevăratei fericiri și, privind mereu la Cristos, să reînnnoim viața noastră. Noi trebuie să devenim asemenea Domnului și a sfinților săi și să avem „gură de aur”, cuvinte pline de învățătură și mângâiere pentru cei din jurul nostru. Fugind de laude și de mândrie, să-i slujim pe cei mici și să ne facem exemple de umilință și bunătate pentru cei din comunitatea noastră, pentru rude, prieteni, vecini, credincioși, bătrâni, săraci, bolnavi. Suntem chemați să fim imaginea lui Cristos, oameni pe a căror buze se găsesc cuvinte de aur, oameni care aduc mângâiere celor din jur prin smerenie, blândețe și răbdare.


O apreciere te poate face fericit o clipă, o zi! 
Un bine făcut în numele lui Cristos 
te poate face fericit o veșnicie!


Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 6,20-26
În acel timp, ridicându-şi ochii spre discipolii săi, Isus a spus: „Fericiţi voi, cei săraci, căci a voastră este împărăţia lui Dumnezeu! 21 Fericiţi voi, care acum sunteţi flămânzi, căci vă veţi sătura! Fericiţi voi, care plângeţi acum, căci veţi râde! 22 Fericiţi veţi fi când oamenii vă vor urî, când vă vor exclude, când vă vor insulta şi vor şterge numele vostru ca infam din cauza Fiului Omului. 23 Bucuraţi-vă în ziua aceea şi tresăltaţi de bucurie, căci, iată, răsplata voastră va fi mare în cer! Pentru că aşa au făcut şi părinţii lor profeţilor. 24 Dar vai vouă, bogaţilor, pentru că vă primiţi mângâierea! 25 Vai vouă, celor care sunteţi sătui acum, căci veţi suferi de foame! Vai vouă, celor care râdeţi acum, căci veţi jeli şi veţi lăcrima! 26 Vai vouă, când toţi oamenii vă vor vorbi de bine; pentru că aşa au făcut părinţii lor profeţilor falşi”.

Cuvântul Domnului