Prea târziu te-am iubit...

Gust bun și lumină clară

Dacă faptele și planurile noastre nu-i apropie pe oameni de Dumnezeu, înseamnă că sunt lipsite de gust bun și lumină clară. Noi înșine suntem lipsiți de viziune dacă lumina pe care o răspândim nu este lumină din lumina cu care Cristos a învins întunericul acestei lumi. Noi înșine suntem lipsiți de gust dacă starea pe care o dăm lumii nu are savoarea înțelepciunii Duhului lui Dumnezeu. Nimic din ceea ce facem nu are bună mireasmă dacă nu este spre gloria Tatălui nostru cel din ceruri.

8 iunie 2021

Marţi din săptămâna a 10-a de peste an
Sf. Medard, ep.
2Cor 1,18-22; Ps 118; Mt 5,13-16

LECTURA I
Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, nu este da şi nu, ci în el este numai da.
Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Corinteni 1,18-22
Fraţilor, credincios este Dumnezeu: cuvântul nostru faţă de voi nu este „da” şi „nu”. ¹⁹ Căci Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, care a fost predicat între voi, prin noi – de mine, de Silvan şi de Timotei – nu este „da” şi „nu”, ci în el este numai „da”. ²⁰ Într-adevăr, toate promisiunile lui Dumnezeu în el sunt „da”. De aceea prin
el rostim noi „amin” lui Dumnezeu, spre gloria sa. ²¹ Iar cel care ne întăreşte împreună cu voi în Cristos şi ne-a uns este Dumnezeu, ²² cel care ne-a însemnat cu sigiliul său şi a pus în inimile noastre arvuna Duhului.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 118(119),129-130.131-132.133 şi 135 (R.: 135a)
R.: Luminează-ţi faţa, Doamne, peste slujitorul tău!

¹²⁹ Mărturiile tale sunt minunate,
de aceea, sufletul meu le păzeşte cu fidelitate.
¹³⁰ Explicarea cuvintelor tale dă lumină
şi pricepere celor neştiutori. R.

¹³¹ Îmi deschid gura, căci ard de sete,
pentru că sunt însetat de poruncile tale.
¹³² Îndreaptă-ţi faţa spre mine şi îndură-te,
după judecata celor care iubesc numele tău! R.

¹³³ Fă statornici paşii mei după cuvântul tău
şi să nu aibă putere asupra mea nicio nelegiuire!
¹³⁵ Luminează-ţi faţa peste slujitorul tău
şi învaţă-mă hotărârile tale! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 5,16
(Aleluia) Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât ei să vadă faptele voastre bune şi să-l glorifice pe Tatăl vostru cel din ceruri! (Aleluia)

EVANGHELIA
Voi sunteţi lumina lumii.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 5,13-16
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Voi sunteţi sarea pământului. Dacă sarea îşi pierde gustul, cu ce se va săra? Nu mai este bună de nimic, decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni. ¹⁴ Voi sunteţi lumina lumii. Nu se poate ascunde o cetate aşezată pe munte. ¹⁵Nici nu se aprinde o
candelă şi se pune sub obroc, ci pe candelabru ca să lumineze pentru toţi cei care sunt în casă. ¹⁶Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât ei să vadă faptele voastre bune şi să-l glorifice pe Tatăl vostru cel din ceruri!”

Cuvântul Domnului

acum 2 luni 1 3

Fericirile noastre

Cine vrea să intensifice prezența lui Cristos în viața sa trebuie să înțeleagă și să trăiască fericirile – Magna Carta a vieții creștine. Iar dacă viața noastră – faptele, cuvintele, gândurile, planurile etc. – contrazice adevăratele fericiri înseamnă că încă nu l-am cunoscut pe Cristos și nu ne-am lăsat întâlniți de el. Dacă nu trăim aceste fericiri încă nu suntem fascinați de Domnul și de programul său de fericire. Iar ceea ce Cristos ne oferă nu este orice fel de fericire, ci fericirea veșnică!

Cât și cum fac parte fericirile din viața și planurile noastre?

Despre Fericiri și Muntele fericirilor puteți citi un alt articol AICI: Ziua în care am descoperit că fericirea are un munte!

7 iunie 2021

Luni din săptămâna a 10-a de peste an
Sf. Robert, abate
2Cor 1,1-7; Ps 33; Mt 5,1-12a

LECTURA I
Dumnezeu ne mângâie în orice strâmtorare a noastră ca să putem şi noi să-i mângâiem pe cei care se află în orice strâmtorare.
Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Corinteni 1,1-7
Paul, apostol al lui Cristos Isus prin voinţa lui Dumnezeu, şi fratele Timotei, către Biserica lui Dumnezeu care se află în Corint şi către toţi sfinţii care sunt în întreaga Ahaia: ² har vouă şi pace de la Dumnezeu Tatăl nostru şi de la Domnul Isus Cristos! ³ Binecuvântat să fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus
Cristos, Tatăl îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri, ⁴ care ne mângâie în orice strâmtorare a noastră ca să putem şi noi să-i mângâiem pe cei care se află în orice strâmtorare cu mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu. ⁵ Căci după cum prisosesc pătimirile lui Cristos în noi, tot la fel prin
Cristos prisoseşte şi mângâierea noastră. ⁶ Aşadar, dacă suntem în necaz, suntem astfel pentru mângâierea şi mântuirea noastră. Dacă suntem mângâiaţi, suntem astfel pentru mângâierea care vă întăreşte ca să suportaţi cu statornicie pătimirile pe care le îndurăm şi noi. ⁷ Şi speranţa noastră pentru voi este neclintită
ştiind că aşa cum sunteţi părtaşi ai suferinţelor, la fel veţi fi părtaşi ai mângâierii.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 33(34),2-3.4-5.6-7.8-9 (R.: 9a)
R.: Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul!

² Îl voi binecuvânta pe Domnul în orice timp,
lauda lui va fi fără încetare în gura mea.
³ Să se laude sufletul meu în Domnul!
Să audă cei umili şi să se bucure! R.

⁴ Preamăriţi-l pe Domnul împreună cu mine,
să înălţăm numele lui împreună!
⁵ L-am căutat pe Domnul şi el mi-a răspuns
şi m-a eliberat de orice teamă. R.

⁶ Priviţi la el şi veţi fi luminaţi
şi feţele voastre nu se vor ruşina!
⁷ Acest sărac a strigat şi Domnul l-a ascultat
şi l-a scăpat din toate strâmtorările sale. R.

⁸ Îngerul Domnului veghează lângă cei ce se tem de el
şi-i scapă din primejdie.
⁹ Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul,
fericit omul care în el îşi caută refugiu! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 5,12a
(Aleluia) „Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, spune Domnul, căci răsplata voastră mare este în ceruri!” (Aleluia)

EVANGHELIA
Fericiţi cei săraci în duh!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 5,1-12a
În acel timp, văzând mulţimile, Isus s-a urcat pe munte şi, după ce s-a aşezat, s-au apropiat de el discipolii săi. ² Şi, deschizându-şi gura, îi învăţa, zicând: ³ „Fericiţi cei săraci în duh, pentru că a lor este împărăţia cerurilor! ⁴ Fericiţi cei care plâng, pentru că ei vor fi mângâiaţi! ⁵ Fericiţi cei
blânzi, pentru că ei vor moşteni pământul! ⁶ Fericiţi cei cărora le este foame şi sete de dreptate, pentru că ei se vor sătura! ⁷ Fericiţi cei milostivi, pentru că ei vor afla milostivire! ⁸ Fericiţi cei curaţi la inimă, pentru că ei îl vor vedea pe Dumnezeu! ⁹ Fericiţi făcătorii de pace, pentru că ei vor fi
numiţi fiii lui Dumnezeu! ¹⁰ Fericiţi cei persecutaţi din cauza dreptăţii, pentru că a lor este împărăţia cerurilor! ¹¹ Fericiţi sunteţi când vă vor insulta, vă vor persecuta şi, minţind, vor spune împotriva voastră tot răul din cauza mea. ^12a Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, căci răsplata voastră mare este în ceruri!”

Cuvântul Domnului

acum 2 luni 1 6

Întotdeauna milostiv, dar drept!

Păstorul este chemat să exercite misiunea sa cu sfatul, convingerea, exemplul,
dar și cu autoritatea și puterea sacră…
Neglijența unui păstor în a recurge la sistemul penal
manifestă clar că el nu-și îndeplinește corect și fidel funcția sa.

Constituția apostolică

Pascite gregem Dei

cu care este reformată Cartea a VI-a
din Codul de Drept Canonic

„Păstoriți turma lui Dumnezeu, supraveghind-o, nu cu silă, ci de bunăvoie, așa cum vrea Dumnezeu” (cf. 1Pt 5,2). Cuvintele inspirate ale apostolului Petru răsună în cele din ritualul hirotonirii episcopale: „Domnul nostru Isus Cristos, trimis de Tatăl ca să-i răscumpere pe oameni, i-a trimis la rândul său în lume pe cei doisprezece apostoli, pentru ca plini de puterea Duhului Sfânt, să vestească Evanghelia tuturor popoarele și reunindu-i sub unicul păstor, să-i sfințească și să-i conducă la mântuire. (…) Cristos este cel care în înțelepciunea și prudența episcopului conduce poporul lui Dumnezeu în pelerinajul pământesc până la fericirea veșnică” (cf. Hirotonirea episcopului, a preoților și a diaconilor, a doua ediție „tipică”, nr. 42). Și păstorul este chemat să exercite misiunea sa „cu sfatul, convingerea, exemplul, dar și cu autoritatea și puterea sacră” (Lumen gentium, nr. 27), de vreme ce caritatea și milostivirea cer ca un Tată să se angajeze și la îndreptarea a ceea ce uneori devine strâmb.

Înaintând în pelerinajul său pământesc, încă din timpurile apostolice, Biserica și-a dat reguli de conduită care în decursul secolelor au compus un corp coerent de norme obligatorii, care fac unit poporul lui Dumnezeu și de respectarea cărora sunt responsabili episcopii. Aceste norme reflectă credința pe care noi toți o mărturisim, din care își trag forța lor obligatorie și, întemeiate pe ea, manifestă milostivirea maternă a Bisericii, care știe că are mereu ca scop mântuirea sufletelor. Trebuind să reglementeze viața comunității în trecerea timpului, este necesar ca aceste norme să fie strâns corelate cu schimbările sociale și cu noile exigențe ale poporului lui Dumnezeu, ceea ce face necesară uneori modificarea și adaptarea lor la circumstanțele schimbate.

Printre schimbările sociale rapide pe care le experimentăm, conștienți că „ceea ce trăim nu este pur și simplu o epocă de schimbări, ci este o schimbare de epocă” (Audiență acordată Curiei Romane cu ocazia prezentării urărilor de Crăciun, 21 decembrie 2019), pentru a răspunde în mod adecvat la exigențele Bisericii din toată lumea, apărea evidentă necesitatea de a supune revizuirii și disciplina penală promulgată de Sfântul Ioan Paul al II-lea, la 25 ianuarie 1983, în Codul de Drept Canonic, și că trebuia modificată în așa fel încât să permită păstorilor s-o utilizeze ca instrument mântuitor și corectiv mai agil, de folosit rapid și cu caritate pastorală pentru a evita rele mai grave și a alina rănile provocate de slăbiciunea umană.

În acest scop, Benedict al XVI-lea, veneratul meu predecesor, în 2007, a dat mandat Consiliului Pontifical pentru Textele Legislative să demareze studiul pentru o revizuire a normativei penale conținute în Codul din 1983. În virtutea acestui mandat, dicasterul s-a angajat cu atenție în examinarea în concret a noilor exigențe, în găsirea limitelor și carențelor legislației în vigoare și în indicarea soluțiilor posibile, clare și simple. Studiul s-a realizat în spirit de colegialitate și cooperare, și cu ajutorul experților și păstorilor și corelând soluțiile posibile cu exigențele și cu natura diferitelor Biserici locale.

Așadar a fost redactată o primă schiță a noii Cărți a VI-a din Codul de Drept Canonic, trimisă tuturor Conferințelor Episcopale, Dicasterelor din Curia Romană, superiorilor majori ai Institutelor călugărești, Facultăților de Drept Canonic și altor instituții ecleziastice, pentru a aduna observațiile lor. În același timp au fost interpelați și numeroși canoniști și experți în drept penal din toată lumea. Răspunsurile acestei prime consultări, ordonate cum se cuvine, au fost transmise după aceea unui grup special de experți, care a revizuit schița în lumina sugestiilor primite, pentru a o supune după aceea din nou analizării consultanților. În sfârșit, după alte revizuiri și confruntări, schița finală a fost examinată în sesiunea plenară a membrilor Consiliului Pontifical pentru Textele Legislative. La sfârșit, după ce s-au făcut corecturile inserate de sesiunea plenară, textul a fost transmis Pontifului Roman în luna februarie 2020.

Respectarea disciplinei penale este necesară pentru întregul popor al lui Dumnezeu, însă responsabilitatea aplicării sale corecte – așa cum s-a afirmat mai sus – revine în mod specific păstorilor și superiorilor fiecărei comunități. Este o misiune ce nu poate fi în niciun mod despărțită de munus pastorale încredințată lor, și care trebuie dusă la împlinire ca o exigență concretă și indispensabilă de caritate nu numai față de Biserică, față de comunitatea creștină și față de eventualele victime, ci și față de cel care a comis un delict, care are nevoie în același timp de milostivire și de corectare din partea Bisericii.

În trecut, a provocat multe daune lipsa de percepție a raportului intim existent în Biserică între exercitarea carității și recurgerea – unde o cer circumstanțele și dreptatea – la disciplina sancționatoare. Acest mod de a gândi – experiența o învață – riscă să ducă la trăirea cu comportamente contrare disciplinei obiceiurilor, la remedierea căreia nu sunt suficiente numai îndemnurile sau sugestiile. Această situație poartă adesea cu sine pericolul ca odată cu trecerea timpului, aceste comportamente să se consolideze până acolo încât să facă mai dificilă corectarea și creând în multe cazuri scandal și dezorientare în rândul credincioșilor. Pentru aceasta aplicarea pedepselor devine necesară din partea păstorilor și a superiorilor. Neglijența unui păstor în a recurge la sistemul penal manifestă clar că el nu-și îndeplinește corect și fidel funcția sa, așa cum am avertizat în mod expres în documente recente, între care Scrisorile apostolice date în formă de „Motu Proprio” (Ca o mamă iubitoare din 4 iunie 2016 și Vos estis lux mundi din 7 mai 2019).

Într-adevăr caritatea cere ca păstorii să recurgă la sistemul penal de fiecare dată când este necesar, ținând cont de cele trei scopuri care-l fac necesar în comunitatea eclezială, adică restabilirea exigențelor dreptății, corectarea vinovatului și repararea scandalurilor.

Așa cum am spus recent, sancțiunea canonică are și o funcție reparatoare și mântuitoare și caută mai ales binele credinciosului, motiv pentru care „reprezintă un mijloc pozitiv pentru realizarea Împărăției, pentru a reconstrui dreptatea în comunitatea credincioșilor, chemați la sfințirea personală și comună” (Către participanții la Sesiunea Plenară a Consiliului Pontifical pentru Textele Legislative, 21 februarie 2020).

Așadar, respectând continuitatea cu elementele generale ale sistemului canonic, care urmează o tradiție a Bisericii consolidate în timp, noul text introduce modificări de diferite genuri la dreptul în vigoare și sancționează câteva noi figuri de delict, care răspund la exigența tot mai răspândită în diferitele comunități de a vedea restabilită dreptatea și ordinea pe care delictul le-a deteriorat.

De asemenea este îmbunătățit textul din punct de vedere tehnic, mai ales în ceea ce privește aspectele fundamentale ale dreptului penal, cum ar fi de exemplu dreptul la apărare, prescrierea acțiunii penale, o determinare mai precisă a pedepselor, care răspunde la exigențele legalității penale și oferă ordinariilor și judecătorilor criterii obiective în identificarea sancțiunii mai potrivite de aplicat în cazul concret.

În revizuire s-a urmărit și principiul de a reduce cazurile în care impunerea unei sancțiuni este lăsată la discreția autorității, așa încât să favorizeze în aplicarea pedepselor, servatis de iure servandis, unitatea eclezială, în special pentru delicte care provoacă daună și scandal mai mare în comunitate.

Luând în considerare toate acestea, cu această constituție apostolică, promulg textul revizuit al Cărții a VI-a din Codul de Drept Canonic așa cum a fost ordonat și revizuit, în speranța ca el să fie instrument pentru binele sufletelor, și prescripțiile sale să fie aplicate de păstori, când este necesar, cu dreptate și milostivire, având conștiința că aparține slujirii lor, ca datorie de dreptate – eminentă virtute cardinală – să aplice pedepse atunci când o cere binele credincioșilor.

În sfârșit, pentru ca toți să poată înțelege cu ușurință dispozițiile despre care este vorba, stabilesc ca această revizuire a Cărții a VI-a din Codul de Drept Canonic să fie promulgată prin publicarea în L’Osservatore Romano, să intre în vigoare începând din ziua de 8 decembrie 2021 și să fie inserată după aceea în comentariul oficial Acta Apostolicae Sedis.

De asemenea stabilesc ca odată cu intrarea în vigoare a noii Cărți a VI-a să fie abrogată actuala Carte a VI-a din Codul de Drept Canonic, în pofida oricărui lucru contrar chiar dacă este demn de menționare deosebită.