Cine și unde te-a chemat? Ai ales?

E bine să te știi, să te simți chemat. Aceasta deși ne este clar: nu chemarea în sine este importantă, ci mai important este cel care ne-a chemat și misiunea pe care ne-a încredințat-o. El, cel care cheamă, e același mereu pentru toți, chiar dacă vocațiile noastre, chemarea și misiunea sunt diferite. Toți suntem chemați de același Dumnezeu să lăsăm această lume un pic mai bună, să facem ceva bun pentru cel de lângă noi, să predicăm Vestea cea bună tuturor, mici și mari, săraci și bogați. Tuturor!

E bine să te simți/știi chemat, dar și mai mare bine – ba chiar fericire deplină! – este să trăiești corespunzător cu chemarea pe care ai primit-o! Fericit este cel care nu risipește talanții primiți! Fericit cel care nu se lasă subjugat de „filozofiile” şi speculațiile fără sens ale oamenilor. Fericit cel care se simte împlinit prin Cristos, cu Cristos și în Cristos (cfr. Col 2,8-9).

Iar dacă nu te simți chemat, dacă încă nu știi care ți-e menirea în această lume, dacă încă rătăcești căutând drumul, urcă pe munte, stai „singur cu Isus” până când te vei simți ales. Acolo, pe munte, răsună vocea lui! Te vei simți chemat pe nume. Apoi coboară și du la îndeplinire ceea ce Domnul ți-a încredințat în familia ta, în comunitatea ta, în locul în care ai ajuns! Sigur nu ești acolo din întâmplare: el te-a chemat și te-a „plantat” exact acolo ca să aduci rod, rod bogat! 

Dacă încă nu te simți chemat, dacă încă nu ți-ai găsit vocația, poate e și pentru că nu ai ales. Tu ce alegi? Ce vrei să faci cu viața ta?

NB. Chemați nu sunt doar preoții sau persoanele consacrate, ci toți: chemați la viața de familie, chemați la sfânta preoție, chemați la viața consacrată. Fiecare avem o vocație în mijlocul poporului lui Dumnezeu! Fericiți suntem dacă descoperim această chemare, dacă facem linișite ca să auzim glasul lui! Fericiți suntem dacă apoi cultivăm chemarea și o împlinim aducând rod bogat acolo unde Domnul ne-a trimis!


Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 6,12-19
În zilele acelea, Isus s-a dus pe munte, să se roage, şi a petrecut noaptea în rugăciune către Dumnezeu. 13 Când s-a făcut ziuă, i-a chemat pe discipolii săi la sine şi a ales doisprezece dintre ei pe care i-a numit apostoli: 14 pe Simon, pe care l-a numit Petru, şi pe Andrei, fratele lui, pe Iacob şi Ioan, pe Filip şi Bartolomeu, 15 pe Matei şi Toma, pe Iacob, fiul lui Alfeu, şi pe Simon numit Zelotul, 16 pe Iuda, fiul lui Iacob, şi pe Iuda Iscariot, care a devenit trădător. 17 Coborând împreună cu ei, s-a oprit pe câmpie. O mare mulţime de discipoli ai săi şi mult popor din toată Iudeea, din Ierusalim şi din zona de pe coastă a Tirului şi a Sidonului 18 au venit ca să-l asculte şi să fie vindecaţi de bolile lor. Cei chinuiţi de duhuri necurate erau vindecaţi 19 şi toată mulţimea căuta să-l atingă, pentru că ieşea din el o putere care-i vindeca pe toţi.

Cuvântul Domnului

Succes!

Mult succes celor care astăzi încep școala. 

Prin mijlocirea sfintei Fecioare Maria, Mama noastră și Regina îngerilor, Dumnezeu să vă binecuvânteze și să vă ocrotească pe toți, mici și mari. Succes și fericire copiilor! Răbdare și putere părinților! Inspirație și înțelepciune educatorilor, învățătorilor și profesorilor. 

Iar celor care, la început de an școlar, suferă din cauza lipsurilor, sus inima. Domnul ascultă rugăciunea voastră. Domnul va veni și nu va întârzia. Nu sunteți singuri. Nu sunteți uitați. 

Rămânem uniți în rugăciune și în facerea de bine. (Detalii AICI: Copilul (in)vizibil și AICI: Școala din inima copiilor (ne)cunoscuți)


Cei care vor să ajute, 
pot începe prin a vedea și a ajuta copilul de lângă ei. 

Sau un copil necunoscut: 

  • prin Banca Transilvania:

cont în Lei: RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Dăncuță Laurențiu 

cont în Euro: RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Dăncuță Laurențiu.

  • prin PayPal/VISA/MASTERCARD/MAESTRO

Școala din inima copiilor (ne)cunoscuți

Susține un copil, dăruind

€10.00

Cât costă?

Credința și exigențele chemării lui Cristos pot fi înțelese și, mai ales, trăite plecând de la rugăciune. „Dumnezeule atotputernic şi milostiv, numai prin darul tău, credincioşii te pot sluji cum se cuvine”. Urmarea lui Cristos cu fidelitate este un har. Numai Domnul poate „înlătura orice piedică din calea noastră, ca să alergăm cu bucurie în întâmpinarea făgăduinţelor divine”.

Acest lucru ne amintește nu doar câtă nevoie are fiecare vocație de susținere prin rugăciune, ci și câtă nevoie avem de rugăciune înainte de a ne alege drumul pe care vrem să-l parcurgem pe urmele lui Cristos. Rugăciunea și meditația sunt formele necesare de (supra)viețuire – sunt un stil de viață! – pentru a evita falimentul, înfrângerea spirituală. Ele sunt acel moment al zilei când te așezi în fața Domnului și în fața conștiinței tale și calculezi „cheltuiala”, calculezi cu ce anume te prezinți la marea luptă, la războiul vieții: împlinirea vocației, trăirea chemării (cf. Lc 14,28.31).

Trebuie să medităm, să ne rugăm și să vedem care sunt „costurile” urmării lui Cristos. Cine nu se roagă nu va reuși niciodată să-și dăruiască viața pentru alții. Oare se pot mântui cei care nu se roagă? Este foarte greu să se mântuiască chiar și cel care se roagă, însă pentru cel care nu se roagă, pentru cel care nu se retrage în inimtimitatea inimii pentru a se întâlni în meditație cu Domnul, este imposibil. Dacă nu ne place să ne punem în prezența Domnului prin rugăciune și meditație, Dumnezeu nu ne va obliga niciodată să intrăm în împărăția sa. Mântuirea este un dar, însă acest dar poate fi acceptat sau respins, poate fi iubit sau tratat cu indiferență, cu superficialitate.

Sfânta Evanghelie ne arată diferința dintre cei care merg prin viață cu superficialitate și cei care se decid să dea totul pentru a se mântui, pentru a fi cu Isus. Fragmentul începe cu prezentarea mulțimii numeroase care mergea după Isus. E ușor să fii unul din mulțime, fără să-ți asumi personal „costurile” urmării decisive a lui Cristos. De aceea, Domnul, cunoscând ceea ce este în inima celor din marea mulțime, se adresează fiecărei inimi: „Niciunul dintre voi care nu renunţă la tot ceea ce are nu poate fi discipolul meu” (Lc 14,33). Pentru a păși pe urmele lui Cristos trebuie să renunțăm la tot ceea ce ne-ar putea ține departe de el, departe de mântuire. La ce ai renunțat pentru Cristos? La ce trebuie să mai renunți?

Esențialul și exigențele acestei urmări sunt evidențiate și de apostolul Paul atunci când spune: „Să nu datoraţi nimic nimănui, decât să vă iubiţi unii pe alţii… Iubirea nu face niciun rău aproapelui. Aşadar, plinătatea Legii este iubirea” (Rom 13,8.10).


Într-adevăr, costurile urmării lui Cristos sunt mari: 
trebuie să renunțăm la tot! 
Însă pierderile neurmării lui Cristos sunt dezastruoase: 
ne pierdem viața, sufletul, mântuirea, totul! 
Ce alegem?


Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 14,25-33
În acel timp, multă lume mergea după Isus, iar el, întorcându-se, le-a spus: 26 „Dacă cineva vine la mine şi nu-şi urăşte tatăl, mama, femeia, copiii, fraţii şi surorile, ba chiar propria sa viaţă, nu poate fi discipolul meu. 27 Cine nu-şi poartă crucea şi nu vine după mine nu poate fi discipolul meu. 28 Într-adevăr, cine dintre voi, voind să construiască un turn, nu stă mai întâi să calculeze cheltuiala, dacă are cu ce să-l termine? 29 Pentru ca nu cumva, punând temelia şi neputând să-l termine, toţi cei care-l văd să înceapă a-l lua în râs, 30 spunând: «Acest om a început să construiască, dar nu poate să termine». 31 Sau care rege, pornind la război împotriva altui rege, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă poate cu zece mii să-l înfrunte pe cel care vine împotriva lui cu douăzeci de mii? 32Iar de nu, pe când celălalt este încă departe, trimite solie ca să ceară pacea. 33 Tot astfel, niciunul dintre voi care nu renunţă la tot ceea ce are nu poate fi discipolul meu”.

Cuvântul Domnului