Religia indiferenței și viața ca o știre despre Evanghelie  

Să nu mai oftăm îngândurați și triști că nu-i putem ajuta pe toți cei despre care vedem la știri că suferă în nu știu ce țară, ci să facem din Evanghelie și din faptele noastre o știre care să miște inimi spre Dumnezeu și spre aproapele.

Cât de liniștită va fi inima noastră în ziua în care vom înțelege că Dumnezeu nu ne va cere socoteală de viața copilului sau a bătrânului care suferă departe de cărările noastre zilnice. Domnul nu a pus în mâinile noastre lacrimile oamenilor dintr-o lume necunoscută. În acele locuri, Providența a rânduit alți oameni care vor da cont de atitudinea lor în fața celor suferinzi. Însă nouă ne va cere socoteală de fiecare lacrimă pe care nu am șters-o din ochii copiilor și ai bătrânilor pe care i-am întâlnit. Suntem chemați să alinăm suferința concretă a celui de lângă noi, a celui pe care-l putem atinge și îmbrățișa. 

Să nu mai oftăm îngândurați și triști că nu-i putem ajuta pe toți cei despre care vedem la știri că suferă în nu știu ce țară, ci să facem din Evanghelie și din faptele noastre o știre care să miște inimi spre Dumnezeu și spre aproapele. 

Să nu ne amăgim: ori suntem și trăim ca adevărați creștini, ori am intrat în religia indiferenței, abandonându-l pe Dumnezeu și pe aproapele. Religia celor care întorc capul în altă parte dă târcoale omenirii și are mulți adepți, ușor de recunoscut după forma zăvorâtă a inimii și privirea egocentrică. 


Criteriile judecăţii finale

31 Când va veni Fiul Omului în gloria lui, împreună cu toţi îngerii, atunci se va aşeza pe tronul gloriei sale. 32 Şi se vor aduna înaintea lui toate neamurile, iar el îi va despărţi pe unii de alţii aşa cum păstorul desparte oile de capre: 33 va pune oile la dreapta sa, iar caprele la stânga.

 34 Atunci regele va spune celor de la dreapta sa: «Veniţi, binecuvântaţii Tatălui meu, moşteniţi împărăţia care a fost pregătită pentru voi de la întemeierea lumii! 35 Căci am fost flămând, şi mi-aţi dat să mănânc, am fost însetat, şi mi-aţi dat să beau, am fost străin, şi m-aţi primit, 36 gol, şi m-aţi îmbrăcat, bolnav, şi m-aţi vizitat, am fost în închisoare, şi aţi venit la mine!». 37 Atunci îi vor răspunde cei drepţi, zicând: «Doamne, când te-am văzut flămând, şi te-am hrănit, sau însetat, şi ţi-am dat să bei? 38 Când te-am văzut străin, şi te-am primit, sau gol, şi te-am îmbrăcat? 39 Când te-am văzut bolnav sau în închisoare, şi am venit la tine?». 40 Iar regele, răspunzând, le va spune: «Adevăr vă spun: tot ce aţi făcut unuia dintre fraţii mei cei mai mici, mie mi‑aţi făcut».

41 Atunci le va spune celor de la stânga: «Plecaţi de la mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic pregătit pentru diavol şi îngerii lui! 42 Căci am fost flămând, şi nu mi-aţi dat să mănânc, am fost însetat, şi nu mi‑aţi dat să beau, 43 am fost străin, şi nu m-aţi primit, gol, şi nu m‑aţi îmbrăcat, bolnav şi în închisoare, şi nu m-aţi vizitat». 44 Atunci ei îi vor răspunde, zicând: «Doamne, când te-am văzut flămând sau însetat sau străin sau gol, sau bolnav sau în închisoare, şi nu ţi‑am slujit?». 45 Iar el le va răspunde: «Adevăr vă spun: tot ce nu aţi făcut unuia dintre aceştia, cei mai mici, mie nu mi-aţi făcut». 46 Şi vor merge aceştia în chinul veşnic, iar cei drepţi, în viaţa cea veşnică” (Mt 25,31-46).

Testament

„Iubitorii de arginți”
nu-l cunosc cu adevărat pe Cristos! 
Cine l-a întâlnit pe Cristos
vrea să fie asemenea lui: sărac!

Desăvârșirea la care ne cheamă Cristos – „Fiţi desăvârşiţi precum Tatăl vostru ceresc este desăvârşit! (Mt 5,48) – nu poate fi atinsă fără îmbrățișarea sărăciei. Da, exact acea „virtute” care nu te lasă indiferent în fața nevoilor celor din jur. Unii încearcă să se amăgească, dar uită cuvântul Scripturii care zice: „Dacă cineva are bogăţiile lumii şi-l vede pe fratele său, care este în nevoie, şi îşi închide inima faţă de el, cum poate să rămână în acela iubirea lui Dumnezeu?” (1In 3,17).

Pentru a practica cu demnitate sfatul evanghelic al sărăciei, noi trebuie să învățăm direct de la Cristos „care, pentru noi, din iubire, deşi era bogat, s-a făcut sărac pentru ca, prin sărăcia lui, noi să ne îmbogăţim” (cf. 2Cor 8,9). Sărăcia nu este o materie școlară sau un curs care se predă în facultate! Trăirea sărăciei se deprinde privind la Cristos, la Cristos și la inima sa „blândă și smerită”. Sărăcia se imprimă în ființa celui care privește zi de zi simplitatea pruncului născut la Betleem și „despuierea” celui răstignit pe muntele Calvar! Nu poți privi ieslea și crucea, nu poți medita misterul unui Dumnezeu făcut om și să-ți astupi urechea la strigătul celui sărac (cf. Prov 21,13). Nu poți să meditezi misterul morții lui Cristos, să te gândești la lucrurile de pe urmă – moartea, judecata, raiul şi iadul – și să nu-ți amintești că toată judecata finală va fi despre iubire, despre ceea ce am făcut sau nu fraților noștri, în care trăiește și suferă Cristos și în zilele noastre. El însuși, Domnul și Judecătorul nostru, ne amintește în fiecare zi: „Adevăr vă spun: tot ce ați făcut unuia dintre frații mei cei mai mici, mie mi-ați făcut” (Mt 25,40).

Știm că „nu putem sluji și lui Dumnezeu și mamonei” (cf. Lc 16,13). Sunt vrednice de milă sufletele „iubitorilor de arginți”, căci dacă nu au fost credincioși cu mamona nedreaptă, cine le va încredința adevărata bogăție (cf. Lc16,11.14)? Însă cât de frumos strălucește sufletul acelor ființe care, deși au avut pe mâna lor „bogățiile acestei lumi”, nu și-au luat privirea de la cel despuiat și răstignit pe cruce! Cât de frumoase sunt sufletele celor care, în testamentul lor, pot spune asemenea cardinalului Silvano Piovanelli: „Am intrat pe linia dreaptă de sosire şi toată viaţa mea este îndreptată spre Domnul, care a umplut existenţa mea. Numai el a fost alături de mine şi a umplut mintea mea, inima mea, totul din mine. Prin el am simţit că sunt frate al tuturor oamenilor, îndeosebi al săracilor, al bolnavilor şi al persoanelor singure şi abandonate. Eu m-am născut sărac şi în pofida unei vieţi pline de contacte cu atâtea persoane, atâtea situaţii şi în pofida parcursului meu în Biserică, am rămas sărac, deci nu am nimic de lăsat; am de lăsat numai iubirea”.


Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 5,43-48
În acel timp, Isus îi învăţa pe discipolii săi, zicând: „Aţi auzit că s-a spus: «Să-l iubeşti pe aproapele tău şi să-l urăşti pe duşmanul tău!» 44 Eu însă vă spun: iubiţi-i pe duşmanii voştri şi rugaţi-vă pentru cei care vă persecută, 45 ca să deveniţi fiii Tatălui vostru care este în ceruri, care face să răsară soarele său peste cei răi şi peste cei buni şi să plouă peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi! 46 Căci, dacă îi iubiţi pe cei care vă iubesc, ce răsplată aveţi? Oare nu fac acelaşi lucru şi vameşii? 47 Şi dacă îi salutaţi numai pe fraţii voştri, ce faceţi mai mult? Oare nu fac acelaşi lucru şi păgânii? 48 Aşadar, fiţi desăvârşiţi precum Tatăl vostru ceresc este desăvârşit!”

Cuvântul Domnului




Dacă vrei să te alături celor care susțin Blogul și proiectele Paxlaur în favoarea copiilor o poți face:

  • prin Banca Transilvania:

cont în Lei: RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Dăncuță Laurențiu 

cont în Euro: RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Dăncuță Laurențiu.

  • prin PayPal/VISA/MASTERCARD/MAESTRO

Dăruiește prezent și viitor celor mici, pâine și educație!

€9.00

Cunoaștem Evanghelia, dar trăim după Legea talionului…

Într-o lume plină de ură și violență nu este tocmai ușor să citești și să trăiești Evanghelia care propune iubirea și iertarea. Omului contemporan i se pare nedreaptă până și Legea talionului: e prea puțin ochi pentru ochi și dinte pentru dinte. Noi vrem răzbunare!

Dacă nu ne vom întoarce la Evanghelie, la legea iubirii și a iertării, vom sfârși prin a ne autodistruge. Ne alimentăm ura, ne deprindem cu violența și semănăm cu o bombă gata să explodeze și să distrugă totul în jurul nostru. Albert Einstein spunea că dacă vrem ca speciile noastre să supraviețuiască, dacă vrem să salvăm lumea atunci „iubirea este unicul răspuns. Probabil nu suntem încă pregătiți să creăm o bombă a iubirii, un mecanism destul de puternic pentru a distruge ura, egoismul și lăcomia care devastează planetă. Cu toate acestea, fiecare individ poartă cu sine un mic, dar puternic generator de iubire, a cărui energie așteaptă să fie eliberată”. Fiecare om are în sine această putere de a răspândi iubirea, de a nu răspunde cu ură la ură.

Știm, a ierta este dificil, mai ales atunci când vorbim de dureri profunde, de dezamăgiri venite de la oameni apropiați. Nu degeaba spunem: „A greși e omenește, a ierta este divin”. A ierta este dificil pentru că iertarea nu înseamnă să uiți, ci înseamnă să începi să-l privești pe celălalt cu privirea lui Cristos, cu speranța convertirii. Doar prin Cristos și cu Cristos putem împlini în viața noastră legea iubirii. Toți avem nevoie de Cristos dacă vrem să schimbăm această lume, dacă vrem să eliberăm această lume de rău, de ură și de violență! Sfântul părinte papa Ioan Paul al II-lea spunea: „Pentru orice om este valabilă chemarea lui Cristos la convertirea de la un comportament dăunător și de la violența pe care o simte mereu în trupul său. Nu există nici un om care să nu aibă nevoie să fie eliberat de Cristos, deoarece nu există nici unul care să nu fie, într-o formă mai mică sau mai mare, prizonierul pasiunilor sale”.

Suntem prizonieri ai pornirilor noastre și din cauză că nu stă în firea noastră să punem iubirea mai presus de dreptate, Evanghelia mai presus de Legea talionului. Reușim cu greu să ne controlăm pentru a nu ne lăsa pradă răzbunării, impulsului de a-l „lovi” pe cel care ne „lovește”. Iertarea sau, și mai mult, „întoarcerea celuilalt obraz” nu este un gest pe care îl facem cu ușurință, spontan. Dimpotrivă, de cele mai multe ori suntem tentați să întoarcem răul celor care ne fac rău. Este suficient să ne revizuim viața din ultimul timp pentru a vedea de câte ori am reușit să întoarcem și celălalt obraz și de câte ori ne-am lăsat pradă impulsului de răzbunare. Reușim noi să punem iubirea mai presus de dreptate, iertarea mai presus de răzbunare, generozitatea mai presus de avariție? Cât și cum reușim noi să trăim Evanghelia?


Suntem atât de diferiți de Cristos: 
predicăm Evanghelia, 
dar trăim după Legea talionului!


Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 5,38-42
În acel timp, Isus îi învăţa pe discipolii săi, zicând: „Aţi auzit că s-a spus: «Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte!» 39 Eu însă vă spun: să nu vă împotriviţi celui rău; ba, mai mult, dacă cineva te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i-l şi pe celălalt! 40 Celui care vrea să te judece şi să-ţi ia tunica, lasă-i şi mantia, 41 iar dacă cineva te-ar constrânge să faci o mie de paşi, mergi cu el două! 42 Celui care îţi cere dă-i şi celui care vrea să împrumute de la tine nu-i întoarce spatele!”

Cuvântul Domnului

%d blogeri au apreciat: