Take my hand, o Blessed Mother

„Take my hand, o Blessed Mother
hold me firmly lest I fall;
I grow nervous while walking
and humbly on thee call.
Guide me over every crossing,
watch me when I’m on the stairs
let me know that you’re beside me;
listen to my fervent prayers.
Bring me to my destination
safely along the way,
bless my every undertaking
and my duties for the day.
And when evening creeps upon me
I’ll never fear to be alone:
once again, O Blessed Mother,
take my hand and lead me home”.
Amen.

Școala din inima copiilor (necunoscuți)

Mulți copii ajung la școală. Adică trec prin școală.
Însă în câte inimi de copil ajunge școala? În câte rămâne?

Peste câteva zile va suna din nou clopoțelul. Motiv de bucurie și entuziasm pentru unii copii. Pentru alții, motiv de îngrijorare, teamă, rușine… ba chiar refuz și abandon. Unii nu au haine (curate), alții încălțăminte (întreagă), alții rechizite (suficiente), alții părinți (prezenți), alții învățători (atenți)… Și atunci școala devine o povară… iar unii deja s-au scuturat de ea. Au abandonat!

Împreună putem suplini unele lipsuri, putem schimba mentalități și vieți. Să ne interesăm de copiii din jurul nostru: vecini, rude, prieteni, colegi de serviciu. Copiii din blocul, cartierul, satul nostru au tot ce le trebuie pentru a începe școala cu drag? Sau merg din prima zi împovărați de rușine și lipsuri? Să oferim un ghiozdan, un caiet, o pereche de pantofi, o uniformă… sau măcar o încurajare, un sfat. Să ne așezăm lângă ei și să-i ajutăm la teme. Să le citim o poveste. Să le ascultăm poeziile învățate cu atâta pasiune și emoții. Să-i încurajăm! Să le spunem că merită să învețe, că școala le va schimba viața dacă o vor îndrăgi, dacă o vor lăsa să le intre în inimă. 

Cei care vor să ajute un copil necunoscut și să susțină acest proiect, o pot face prin: 

  • prin Banca Transilvania:

cont în Lei: RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Dăncuță Laurențiu 

cont în Euro: RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR), Dăncuță Laurențiu.

  • prin PayPal/VISA/MASTERCARD/MAESTRO
scoala-ca-un-apus-de-soare-memorabil-paxlaur-ncr

Școala din inima copiilor (necunoscuți)

Școala trebuie să fie ceva memorabil: ca un splendid apus de soare înflăcărat de speranța răsăritului. Dar asta depinde și de noi, cei care ne-am bucurat mult timp deja de lumina soarelui și a școlii. Dăruiește

€10.00

Sper ca împreună să ducem măcar zece copii la școală. Sau poate vor fi 100! Domnul știe! Și nu doar să-i ducem spre școală, ci să-i ajutăm să se apropie de școală cu entuziasm astfel încât școală să intre în inima lor și să facă parte din viața lor. Ba mai mult, să transforme toată viața lor. Școala trebuie să fie ceva memorabil: ca un splendid apus de soare înflăcărat de speranța răsăritului. Dar asta depinde și de noi, cei care ne-am bucurat mult timp deja de lumina soarelui și a școlii.

Vă mulțumesc în numele tuturor copiilor.

Urăști?

„Dumnezeu ştie să spună doar Te iubesc!… Dumnezeu nu are cuvinte ca să spună creaţiei sale: Te urăsc! Însă creaţia are cuvinte pentru a-i spune lui Dumnezeu Te urăsc. Într-un anume sens, creaţia e mai puternică decât Dumnezeu. Îl poate urî pe Dumnezeu, de care nu poate fi, la rându-i, urâtă”, citim în lucrarea Simone Weil şi Edith Stein, scrisă de Jean-Francois Thomas. Aceste cuvinte reflectă trăirea și durerea sufletelor care au văzut cât de departe poate ajunge ura omului față de Dumnezeu, față de om, față de întreaga creație.

Cine a avut posibilitatea să viziteze muzeul lagărului de concentrare de la Auschwitz, nu poate să nu simtă întrebările încolțind în inima sa: „Cât de departe poate merge răutatea, ura, violența umană? Care sunt limitele răului ce se naște din interiorul omului?” Ceea ce s-a întâmplat acolo și în toate lagărele și închisorile regimurilor totalitariste ne vorbește despre „ura” care poate să pună stăpânire pe inima omului și să-l poarte la cele mai atroce acțiuni.

Cu toate acestea, nu trebuie să uităm că acele locuri macabre nu sunt doar memoria răului, ci și un adevărat memorial al binelui, al virtuții din atâtea suflete. Mii de oameni și-au mărturisit credința și iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele tocmai în acele locuri în care toți încercau să sufoce iubirea între oameni și credința în Dumnezeu. Acolo și-au mărturisit credința oameni desăvârșiți ca sfânta Tereza Benedicta a Crucii care a practicat ceea ce i-a învățat pe alții: „Nu-ți visa viața de creștin, ci trăiește-ți activ visul de credință”! În acele locuri și-au trăit și mărturisit credința, au strălucit și au vegheat „fecioare înțelepte” (cf. Mt 25,4). Acolo, în mijlocul urii dezlănțuite nu de Dumnezeu, ci de om împotriva omului, zeci de suflete au fost „logodite cu Domnul pentru totdeauna”. Tocmai acolo unde părea că s-a stins orice urmă de dreptate sau milostivire, Dumnezeu și-a arătat prezența și a îmbrățișat sufletele oamenilor încercați, spunându-le: „Te voi logodi cu mine pentru totdeauna. Te voi logodi cu mine în dreptate, în judecată, în milostivire şi îndurare. Te voi logodi cu mine în fidelitate şi-l vei cunoaşte pe Domnul” (Os 2,21-22).

Sfânta Tereza Benedicta a Crucii l-a cunoscut pe Cristos și frumusețea evangheliei, splendoarea adevărului. În mijlocul unei generații pline de controverse, în care mulți, atunci ca și acum, arătau spre Dumnezeu și religie ca responsabili ai răului, noi trebuie să rămânem martori și colaboratori ai adevărului: Dumnezeu e iubire.

Să nu uităm niciodată ca noi, prin harul lui Cristos, suntem rodul martiriului celor din lagărele naziste și comuniste. Sacrificiul sfinților martiri nu a rămas fără rod. Să trăim astfel încât și viața noastră să aducă rod bogat.


Citire din evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 25,1-13
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi această parabolă: „Atunci împărăţia cerurilor va fi asemenea cu zece fecioare, care, luându-şi candelele, au ieşit în întâmpinarea mirelui. 2 Cinci dintre ele erau nechibzuite, iar cinci, înţelepte. 3 Cele nechibzuite şi-au luat candelele, dar nu au luat cu ele untdelemn, 4 însă cele înţelepte, împreună cu candelele, au luat untdelemn în vasele lor. 5 Întrucât mirele întârzia, au aţipit toate şi au adormit. 6 Iar la miezul nopţii s-a auzit un strigăt: «Iată, mirele! Ieşiţi-i în întâmpinare!» 7 Atunci s-au ridicat toate acele fecioare şi şi-au pregătit candelele. 8 Cele nechibzuite au zis celor înţelepte: «Daţi-ne din untdelemnul vostru, căci candelele noastre se sting!» 9 Dar cele înţelepte au răspuns zicând: «Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă! Mergeţi mai bine la cei care vând şi cumpăraţi-vă!» 10 Iar în timp ce ele erau plecate ca să cumpere, a venit mirele. Cele care erau pregătite au intrat cu el în sala de nuntă şi uşa s-a închis. 11 Mai târziu, au venit şi celelalte fecioare şi au zis: «Stăpâne, stăpâne, deschide-ne!» 12 Dar el, răspunzând, le-a zis: «Adevăr vă spun, nu vă cunosc». 13 Vegheaţi, aşadar, pentru că nu ştiţi nici ziua, nici ceasul!”

Cuvântul Domnului