Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Posts Tagged ‘adevar’

Zece fraze pentru o nouă „primăvară” în Biserică… (pentru tineri, dar nu numai!)

Posted by Paxlaur pe 17/08/2017

Ziua Mondiala a TineretuluiAnul 2018 va fi anul Sinodului tinerilor. „A întâlni, a însoţi, a avea grijă de fiecare tânăr, niciunul exclus”, perspectiva documentului pregătitor al celui de-al doilea Sinod convocat de papa Francisc după cel despre familie, care începe în octombrie 2018 şi se poate baza deja pe un sit propriu. Asta a amintit la 12 august chiar papa, cu un tweet, invitând la participare: „Dragi tineri, voi sunteţi speranţa Bisericii. Cum visaţi viitorul vostru? Participaţi la #sinodo18! http://goo.gl/WghUvl„.

Într-un timp marcat de incertitudine, de precaritate, de nesiguranţă, Francisc – ca în urmă cu un an la Cracovia – caută încontinuu îmbrăţişarea cu tinerii, cu care dialoghează adesea liber. Iată câteva din intervenţiile mai recente, adunate în „zece fraze”.

Ochii, oglinda şi fotoliul

„Însă a avea o frumoasă istorie în urmă nu foloseşte pentru a merge cu ochii îndreptaţi în spate, nu foloseşte pentru a se privi în oglindă, nu foloseşte pentru a se aşeza comozi în fotoliu! Nu uitaţi asta: să nu mergeţi cu ochii îndreptaţi în spate, vă veţi izbi de ceva! Să nu priviţi în oglindă! Atâţia suntem urâţi, mai bine să nu ne privim în oglindă! Şi să nu vă puneţi comozi în fotoliu, asta îngraşă şi face rău la colesterol!” (30 aprilie 2017, Discurs adresat Acţiunii Catolice Italiene).

Bunicii, parohia şi oratoriul

„A vorbi cu bunicii, a te juca împreună cu prietenii şi a merge la parohie şi la oratoriu. Deoarece, cu aceste trei lucruri, tu te vei ruga mai mult” (25 martie 2017, Vizita pastorală la Milano).

„Marea” politică

„Simţiţi puternic înlăuntrul vostru responsabilitatea de a arunca sămânţa bună a Evangheliei în viaţa lumii, prin slujirea carităţii, angajarea politică – intraţi în politică, dar vă rog în marea politică, în Politica scrisă cu majusculă!” (30 aprilie 2017, Discurs adresat Acţiunii Catolice Italiene).

O baie de popor

„Este bine de primit o baie de popor. A împărtăşi viaţa oamenilor şi a învăţa să se descopere care sunt interesele lor şi căutările lor, care sunt dorinţele lor şi rănile lor cele mai profunde; şi de ce anume au nevoie de la noi. Acest lucru este fundamental pentru a nu cădea în sterilitatea de a da răspunsuri la întrebări pe care nimeni nu şi le pune” (27 aprilie 2017, Discurs la Congresul Forumului Acţiunii Catolice).

Curajul de a risca…

„Noi suntem pe drum, spre Sinod şi spre Panama. Şi acest drum este riscant. Dar dacă un tânăr nu riscă, este îmbătrânit. Şi noi trebuie să riscăm. Voi tinerilor trebuie să riscaţi în viaţă. Astăzi trebuie să pregătiţi viitorul. Viitorul este în mâinile voastre. În Sinod, Biserica, toată, vrea să-i asculte pe tineri: ce gândesc, ce simt, ce vor, ce critică şi de care lucruri se căiesc. Totul. Biserica are nevoie de şi mai multă primăvară, iar primăvara este anotimpul tinerilor” (8 aprilie 2017, Discurs la Veghea de rugăciune pentru ZMT).

… şi acela de a căuta adevărul

„Dar una dintre primele forme de curaj pe care voi trebuie s-o aveţi este să vă întrebaţi: «Dar acest lucru este normal sau acest lucru nu este normal?». Curajul de a căuta adevărul. Este normal ca în fiecare zi să crească acel sentiment de indiferenţă? Nu-mi pasă ce li se întâmplă altora; indiferenţa cu prietenii, vecinii, în cartier, la locul de muncă, în şcoală… Este normal ca mulţi dintre cei de vârsta noastră, migranţi sau care provin din ţări îndepărtate, dificile, însângerate de egoisme care conduc la moarte, trăiesc în oraşele noastre în condiţii cu adevărat dificile? Este normal acest lucru? Este normal că Mediterana a devenit un cimitir? Este normal acest lucru? Este normal ca atâtea, atâtea ţări – şi nu o spun despre Italia, pentru că Italia este atât de generoasă – atâtea ţări închid porţile în faţa acestor oameni care sunt răniţi şi fug de foamete, de război, aceşti oameni exploataţi, care vin să caute un pic de siguranţă… este normal? Dacă nu este normal eu trebuie să mă implic pentru ca asta să nu se întâmple” (27 mai 2017, Vizita pastorală la Genova).

Nu există viitor fără sacrificii

„Noile generaţii au dreptul de a putea merge spre ţinte importante şi la îndemâna destinului lor în aşa fel încât, stimulaţi de idealuri nobile, să găsească forţa şi curajul de a face la rândul lor sacrificiile necesare pentru a ajunge la ţintă, pentru a construi un viitor demn de om, în relaţii, la locul de muncă, în familie şi în societate” (10 iunie 2017, Discurs la Quirinale).

Adolescenţa nu este o patologie

„Adolescenţa nu este o patologie pe care trebuie s-o combatem. Face parte din creşterea normală, naturală a vieţii copiilor noştri. Unde este viaţă este mişcare, unde este mişcare sunt schimbări, căutare, incertitudini, este speranţă, bucurie precum şi angoasă şi dezolare” (19 iunie 2017, Discurs la Întâlnirea diecezei de Roma).

În misiune în periferii

„Mergeţi, ajungeţi la toate periferiile! Mergeţi şi acolo fiţi Biserică, având forţa Duhului Sfânt” (30 aprilie 2017, Discurs la Acţiunea Catolică Italiană).

A lăsa o amprentă

„Ca tânăra din Nazaret, puteţi îmbunătăţi lumea, pentru a lăsa o amprentă care să marcheze istoria, cea a voastră şi a multor altora. Biserica şi societate au nevoie de voi. Cu apropierea voastră, cu curajul pe care-l aveţi, cu visele şi idealurile voastre, cad zidurile imobilismului şi se deschid drumuri care ne duc la o lume mai bună, mai dreaptă, mai puţin crude şi mai umane” (21 martie 2017, Videomesaj pentru următoarele ZMT).

(Papa Francisc şi tinerii: zece fraze pentru o nouă „primăvară” în Biserică
de M. Michela Nicolais
după agenţia SIR, 14 august 2017)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

http://www.ercis.ro

Posted in Lecturi, Papa Francisc, tineri | Etichetat: , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Edith Stein – Tereza Benedicta a Crucii (video)

Posted by Paxlaur pe 09/08/2017

Saint Teresa Benedicta of the Cross (Edith Stein)Virgin and Martyr Edith Stein, born in 1891 in Breslau, Poland, was the youngest child of a large Jewish family. She was an outstanding student and was well versed in philosophy with a particular interest in phenomenology. Eventually she became interested in the Catholic Faith, and in 1922, she was baptized at the Cathedral Church in Cologne, Germany. Eleven years later Edith entered the Cologne Carmel. Because of the ramifications of politics in Germany, Edith, whose name in religion was Teresa Benedicta of the Cross, was sent to the Carmel at Echt, Holland. When the Nazis conquered Holland, Teresa was arrested, and, with her sister Rose, was sent to the concentration camp at Auschwitz. Teresa died in the gas chambers of Auschwitz in 1942 at the age of fifty-one. In 1987, she was beatified in the large outdoor soccer stadium in Cologne by Pope John Paul II. Out of the unspeakable human suffering caused by the Nazis in western Europe in the 1930’s and 1940’s, there blossomed the beautiful life of dedication, consecration, prayer, fasting, and penance of Saint Teresa. Even though her life was snuffed out by the satanic evil of genocide, her memory stands as a light undimmed in the midst of evil, darkness, and suffering. She was canonized on October 11, 1998.

Preluat de pe www.catholic.org

Tereza a Crucii

Îndemnându-ne să recurgem adesea la mijlocirea sfinţilor, în finalul Mesajului pentru Cea de-a XX-a Zi Mondială a Tineretului, papa Ioan Paul al II-lea a propus-o, printre alţii, şi pe sfânta Tereza Benedicta a CruciiEdith Stein (1891-1942) – ca model de trăire a eroismului evanghelic. Este sfânta care „a căutat adevărul cu pasiune” şi nu a ezitat „să-şi pună capacităţile intelectuale în slujba credinţei”. Despre viaţa acestei martire, comemorată la 9 august, cititorii pot găsi şi alte articole în Lumina creştinului nr. 8 (1997) şi nr. 11 (1998).

S-a născut la 12 octombrie 1891 la Breslau (astăzi Wroclaw, în Polonia), într-o familie de naţionalitate prusacă şi evreiască. După terminarea studiilor liceale, în perioada 1911-1915, Edith a urmat cursurile Universităţii din Breslau şi din Göttingen, unde l-a cunoscut pe filozoful Edmund Husserl. În anul 1915 şi-a întrerupt studiile pentru a lucra ca infirmieră într-un spital militar. În anul următor şi-a susţinut teza de doctorat la Universitatea din Freiburg, devenind apoi asistenta lui E. Husserl.

În noiembrie 1918, Edith şi-a întrerupt colaborarea cu Husserl şi s-a întors la Breslau pentru a pregăti examenul de numire în învăţământul universitar. În anul 1921, în timpul şederii la Bergzabern, E. Stein a citit autobiografia sfintei Tereza din Avila, luând drumul convertirii. Astfel, în anul 1922 a primit botezul catolic, luându-şi numele de Tereza Hedviga, a făcut prima Împărtăşanie şi a primit Mirul.

În perioada 1923-1931 a predat la Institutul de Formare Pedagogică, a tradus Corespondenţa şi Jurnalul lui J.H. Newman, precum şi lucrarea „De veritate” a sfântului Toma de Aquino. În anii următori a fost conferenţiară la Institutul de Pedagogie Ştiinţifică de la Münster, fiind mai apoi destituită în virtutea legilor antisemite.

La 14 octombrie 1933, Edith a intrat în conventul carmelit din Köln-Lindenthal, luându-şi numele de Tereza-Benedicta a Crucii. Pentru a fi ferită de persecuţia nazistă a fost transferată, în anul 1939, în conventul olandez din Echt, de unde totuşi a fost arestată în anul 1942 şi dusă la Auschwitz, unde a murit la 9 august într-o cameră de gazare, împreună cu sora ei, Roza.

A fost beatificată de papa Ioan Paul al II-lea la 1 mai 1987, apoi canonizată la 11 octombrie 1998 şi proclamată copatroană a Europei la 1 octombrie 1999, alături de sfânta Brigitta din Suedia şi Ecaterina din Siena.

Motoul sfintei Tereza Benedicta a Crucii – „Nu-ţi visa viaţa de creştin, ci trăieşte-ţi activ visul de credinţă!” – reprezintă pentru toţi un îndemn de a trăi în mod autentic viaţa creştină şi de a creşte în credinţă, contemplându-l pe Cristos în misterul crucii sale.

Emanuel Imbrea

* * *

Din scrierile sfintei Tereza a Crucii

* „Rugăciunea reprezintă o scară a lui Iacob, pe care spiritul omului se ridică spre Dumnezeu şi pe care harul lui Dumnezeu coboară către om… Deşi vedem sufletul uman în singurătate şi mizerie, deşi suntem martori la ceea ce-l năpădeşte, la căderile şi ridicările sale, suntem însoţiţi de certitudinea plină de siguranţă că acesta este făurit de mâinile lui Dumnezeu, că drumul şi ţelul său stau într-un mod vizibil în faţa strălucirii Celui Veşnic” (Căi spre liniştea interioară).

* „Drumul neamului omenesc porneşte de la Cristos pentru a ajunge la Cristos. El creează omul conform chipului pe care el însuşi a dorit să-l realizeze cândva în propria sa persoană” (Fiinţa finită şi Fiinţa eternă).

* „Atingerea divină nu are nici formă, nici întindere, căci cuvântul este scutit de orice formă şi de orice modă. Ea este substanţială, adică se împlineşte în suflet pur şi simplu prin fiinţa lui Dumnezeu şi este din acest motiv inexprimabilă. Cum este infinită, ea este, aşadar, infinit de delicată. În felul acesta, sufletul poate gusta din savoarea vieţii eterne” (Ştiinţa crucii).

(„Lumina creştinului”, 8/2005)

Preluat de pe www.ercis.ro

Citește și NU POȚI FI CREȘTIN DACĂ URĂȘTI

 

 

Posted in E bine de ştiut, Film, Sfântul zilei | Etichetat: , , , , , , , , , | 2 Comments »

Măreția unei clipe și fericirea

Posted by Paxlaur pe 26/06/2017

fericireaÎntr-o singură clipă poți spune da sau nu, poți opta pentru bine sau pentru rău, poți alege adevărul sau minciuna. Totul într-o singură clipă. Iar acea clipă te poate purta spre o viață fericită sau spre una plină de regrete. Într-o astfel de clipă există o forță inestimabilă!

Câtă fericire este pe chipul omului care nu trebuie să spună niciodată: „Ah, dacă aș putea să dau timpul înapoi și să (re)acționez diferit, să aleg altfel”. Doar cei care au ales mereu binele și adevărul sunt fericiți și au chipul strălucitor.

Pentru a ne construi fericirea trebuie să ne „educăm la adevăr”. Trebuie să fim învățați să iubim adevărul și să-l alegem în fiecare clipă. Alegerile se fac în fracțiuni de secundă, în acea clipă în care te decizi, iar dacă nu ești „educat la adevăr”, în acea clipă existențială – de multe ori foarte tensionată! – alegi greșit, alegi răul. Educația la adevăr este cea care ne salvează de distrugerea vieții prin nefericire!

Alegerea adevărului și a binelui depinde de o fracțiune de secundă. Chiar și cele mai nobile acțiuni, care s-au desăvârșit în zeci de ani, au avut nevoie de o clipă măreață, de minutul în care s-au născut și concretizat în mintea unei ființe, în locul cel mai tainic al inimii. Câtă măreție purtăm în inima invizibilă ochilor, în gândurile clipelor ascunse privilor.

Dumnezeu, sufletul, dar și cele mai profunde trăiri sunt invizibile. În interiorul nostru se dau bătăliile esențiale. Gândurile noastre ne pun la munci mai grele decât faptele, pentru că în fața gândurilor suntem singuri, atât de singuri cum nu suntem în nicio altă situație. Acolo, în adâncul inimii ne scufundăm gândurile și, într-o clipă de singurătate desăvârșită, vrem să alegem binele, adevărul, frumosul.

Gândul este temelia celor mai frumoase sau odioase fapte. De acolo începe totul. De aceea, trebuie să ne purificăm gândurile și să gândim mereu binele, adevărul, frumosul. Să ne educăm mintea la adevăr, să ne educăm gândurile la adevăr. Să facem aceasta în fiecare zi, astfel încât, atunci când va veni clipa decisivă să nu fim surprinși, ci să ne fie ușor, natural să alegem adevărul, să alegem fericirea.

Să ne educăm zilnic la adevăr și astfel în clipa decisivă vom alege cu ușurință calea spre o viață fericită: adevărul!

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , | 1 Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: