Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Posts Tagged ‘adevar’

Disconfortul dreptății și popularitatea unui Dumnezeu milostiv…

Posted by Paxlaur pe 21/10/2017

dreptate milostivire balantaInima noastră aspiră după iubire, iertare, gingășie, milostivire. Vrem să simțim mereu confortul ce ne vine din faptul că toți cei din jur ne înțeleg slăbiciunile și defectele. Chiar și atunci când facem cele mai mari greșeli sperăm într-o îmbrățișare, într-o înșiruire de cuvinte care să însemne: „Lasă, stai liniștit, nu-i nimic grav. Mergem înainte!” sau „Te înțeleg și te iert”. Multe sentimente sunt râvnite de inima noastră, dar oare dreptatea mai este astăzi o dorință a vieții noastre? Mai râvnim noi acea dreptate care nu alungă iubirea, milostivirea și nici măcar iertarea, ci le desăvârșește spre binele tuturor? Nu cumva avem „iconițe” doar cu Dumnezeu cel milostiv, uitând de Dumnezeul cel drept?

Pentru cei care au înlocuit „Dumnezeu vede tot” cu „Dumnezeu iartă tot” evanghelia de astăzi s-ar putea să fie incomodă. Pentru cei care cred că a trecut timpul adevărurilor de credință și că „Dumnezeu este drept: el răsplătește binele și pedepsește răul” precum și capitolul 25 din Evanghelia după sfântul Matei sunt texte depășite, formulări care nu au nimic în comun cu popularitatea unui Dumnezeu milostiv, cuvintele lui Isus din această zi pot crea un disconfort spiritual. Când separăm milostivirea și iubirea de dreptate, ceea ce obținem nu este cu siguranță credință. Totodată știm că nu se poate vorbi despre milostivire și iubire în afara adevărului. Toate acestea trebuie să se regăsească împreună: milostivire, iubire, adevăr și dreptate.

Astăzi Isus ne invită să ne amintim învățătura Bisericii: „Oricine va huli împotriva Duhului Sfânt nu va afla iertare în veac, ci e vinovat de un păcat veşnic (cf. Mc 3,29). Îndurarea lui Dumnezeu nu cunoaşte margini, dar cel care refuză în mod deliberat să o primească prin căinţă respinge iertarea păcatelor sale şi mântuirea oferită de Duhul Sfânt . O asemenea împietrire poate duce la nepocăinţa finală şi la pierzarea veşnică” (CBC 1864). Iată care sunt aceste păcate împotriva Duhului Sfânt, păcate care se împotrivesc într-un chip deosebit harului lui Dumnezeu şi, de aceea, îngreunează convertirea: nesocotirea bunătăţii lui Dumnezeu cu gândul ca el nu ne va pedepsi; deznădăjduirea în mila lui Dumnezeu; împotrivirea faţă de adevărul cunoscut; pizmuirea aproapelui pentru harurile pe care le-a primit; împietrirea inimii în faţa dojenilor mântuitoare; încăpăţânarea în nepocăinţă.

Să-l invocăm în această zi pe însuși Duhul Sfânt, Domnul și de viață dătătorul, ca să putem sta departe de tot ceea ce ne îngreunează convertirea. Să stăruim în rugăciune împreună cu sfânta Fecioară Maria ca și asupra noastră să vină noi Rusalii și să practicăm dreptatea și adevărul, să trăim în milostivire și iubire.


Nu putem separa milostivirea de adevăr și nici iubirea de dreptate.
Toate trăiesc îmbrățișate în Dumnezeu
și trebuie să facă parte din viața noastră,
precum în cer așa să fie și pe pământ (cf. Ps 85,11-12).


21 octombrie 2017 

Sâmbătă din săptămâna a 28-a de peste an
Ss. Ursula şi îns., m.; Celina; Ilarion, abate
Rom 4,13.16-18; Ps 104; Lc 12,8-12

LECTURA I
Abraham a sperat împotriva oricărei speranţe.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 4,13.16-18
Fraţilor, promisiunea că va deveni moştenitorul lumii i-a fost făcută lui Abraham şi descendenţei lui nu prin Lege, ci prin justificarea din credinţă. 16 De aceea, promisiunea a fost făcută prin credinţă, ca să fie din har şi ca promisiunea să rămână sigură pentru toată descendenţa: nu numai pentru cel care provine din Lege, ci şi pentru cel care provine din credinţa lui Abraham, care este părintele nostru, al tuturor – 17 după cum este scris: „Te-am pus părinte al multor neamuri” – înaintea lui Dumnezeu în care a crezut, care dă viaţă celor morţi şi cheamă la fiinţă cele ce nu sunt. 18 Sperând împotriva oricărei speranţe, el a crezut că va deveni părintele multor neamuri, după cum i se spusese: „Aşa va fi descendenţa ta”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 104(105),6-7.8-9.42-43 (R.: 8a)
R.: Domnul îşi aduce aminte în veci de alianţa sa.

6 Voi, descendenţii lui Abraham, slujitorul lui,
voi, copiii lui Iacob, aleşii lui!
7 El, Domnul, este Dumnezeul nostru;
judecăţile lui sunt lege pentru tot pământul. R.

8 El îşi aduce aminte totdeauna de alianţa sa,
de cuvântul pe care l-a dat pentru o mie de generaţii,
9 de alianţa pe care a încheiat-o cu Abraham,
de jurământul pe care l-a făcut lui Isaac. R.

42 Pentru că şi-a adus aminte de cuvântul său cel sfânt
dat lui Abraham, slujitorul său.
43 L-a făcut pe poporul său să iasă cu veselie,
pe aleşii săi, în mijlocul strigătelor de bucurie. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 15,26d.27a
(Aleluia) Duhul adevărului va da mărturie despre mine, spune Domnul; şi voi veţi da mărturie. (Aleluia)

EVANGHELIA
Duhul Sfânt vă va învăţa ce trebuie să spuneţi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 12,8-12
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Vă zic, dar, oricine va da mărturie pentru mine înaintea oamenilor, şi Fiul Omului va da mărturie pentru el înaintea îngerilor lui Dumnezeu. 9 Însă cine mă va renega înaintea oamenilor va fi renegat înaintea îngerilor lui Dumnezeu. 10 Şi oricine va spune vreun cuvânt împotriva Fiului Omului va fi iertat; dar cel care va spune blasfemii împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat. 11 Când vă vor duce înaintea sinagogilor, a guvernanţilor şi a autorităţilor, nu vă îngrijoraţi cum sau ce veţi răspunde sau ce veţi spune, 12 căci Duhul Sfânt vă va învăţa în acel ceas ce trebuie să spuneţi”.

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Greu de cucerit…

Posted by Paxlaur pe 17/10/2017

Assisi octombrie 2017 11Unii spun că iubirea față de o persoană este direct proporțională cu sacrificiile făcute pentru a ajunge la acea persoană. Altfel spus, ceea ce se obține ușor nu va fi niciodată prețuit ca o adevărată valoare. Plecând de aici, uneori am putea fi încercați de ispita regretului că nu ne-am născut într-o țară de misiuni, într-un loc în care Cristos „este greu de cucerit”. Aici, în inima creștinătății, avem impresia că l-am dobândit pe Cristos fără prea mult efort și poate de aceea nu reușim să-l iubim mai mult. Noi am crescut cu Cristos alături și am început să-l tratăm ca pe un vecin oarecare, uitând că este Domnul. L-am transformat pe Dumnezeu într-un vecin ușor de cucerit și de uitat. În schimb el, Domnul, ca să ne dobândească, s-a întrupat, a suferit, a murit răstignit pe cruce și a înviat. Iubirea lui față de noi este imensă: ne-a dobândit prin prețul sângelui. Însă iubirea noastră față de el este atât de firavă. Trebuie să muncim mai mult pentru a-l avea pe Cristos. Trebuie să învățăm valoarea sacrificiului, a jertfei, în iubire și pentru iubire.

De fapt, ar trebui ca în fiecare zi să plecăm de la zero. Să ne trezim ca și cum nu l-am fi cunoscut deloc pe Cristos și astăzi, abia astăzi învățăm ceva despre el. Cu câtă ardoare în suflet ar trebui să deschidem astăzi evanghelia și să citim despre el. Astăzi ar trebui să răsfoim evangheliile așa cum un suflet îndrăgostit desface nerăbdător o scrisoare de dragoste: vrea să știe ce a mai făcut, ce s-a întâmplat și mai ales cum și când va fi posibil să-și revadă iubirea. Ne lipsește entuziasmul sufletelor îndrăgostite!

Pentru o perioadă de timp, Biserica ne propune să medităm fragmente din Scrisoarea sfântului apostol Paul către romani. Să luăm aminte la aceste cuvinte zguduitoare în care ne putem regăsi: „Deşi l-au cunoscut pe Dumnezeu, ei nu l-au glorificat ca Dumnezeu… au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună: au cinstit şi au adus cult creaturii în locul Creatorului” (cf. Rom 1,21-25).

Deși l-am cunoscut pe Dumnezeu, nu l-am glorificat și nu l-am iubit. Nu-l iubim! Iar printre consecințele orgoliului care ne împiedică să-l iubim pe Domnul sunt lipsa de respect pentru viață și pentru trup și totodată schimbarea adevărul în minciună. De fapt, schimbarea minciunii în adevăr, pentru că tot felul de minciuni ne sunt vândute (sau le vindem?!) ca adevăr! Vindem și cumpărăm minciuni cu acea seninătate a omului care luptă pentru dreptate și adevăr. Când facem toate aceste lucruri suntem ipocriți: înăbușim adevărul prin nelegiuire (cf. Rom 1,18). Suntem noi cei cărora Isus le spune și astăzi: „Acum, voi, fariseii, curăţaţi exteriorul paharului şi al farfuriei, dar în interiorul vostru sunteţi hrăpăreţi şi răutăcioşi. Nebunilor!” (Lc 11,39-40).


Să ne apropiem de Dumnezeu și de Biblie
cu pasiunea unui suflet îndrăgostit
care dorește să știe mai multe despre iubirea inimii.


17 octombrie 2017 

Marţi din săptămâna a 28-a de peste an
Ss. Ignaţiu din Antiohia, ep. m. **; Osea, profet
Rom 1,16-25; Ps 18; Lc 11,37-41

LECTURA I
Deşi oamenii l-au cunoscut pe Dumnezeu, ei nu l-au preamărit ca Dumnezeu.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 1,16-25
Fraţilor, eu nu mă ruşinez de evanghelie, căci ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea oricărui om care crede, mai întâi a iudeului şi apoi a grecului. 17 Căci dreptatea lui Dumnezeu este revelată în ea din credinţă spre credinţă, după cum este scris: „Cel drept va trăi din credinţă”. 18Într-adevăr, mânia lui Dumnezeu se revelează din cer asupra oricărei nelegiuiri şi nedreptăţi a oamenilor care înăbuşă adevărul prin nelegiuire; 19 pentru că ceea ce poate fi cunoscut despre Dumnezeu este vădit în ei, întrucât Dumnezeu li s-a făcut cunoscut. 20 De fapt, realitatea sa invizibilă sau puterea sa veşnică şi dumnezeirea lui pot fi cunoscute cu mintea de la creaţia lumii în făpturile lui, aşa încât ei nu se pot scuza. 21 Căci, deşi l-au cunoscut pe Dumnezeu, ei nu l-au glorificat ca Dumnezeu şi nu i-au adus mulţumire, ci au rătăcit în cugetări inutile, iar inima lor nechibzuită s-a întunecat. 22 Pretinzându-se înţelepţi, au înnebunit 23 şi au înlocuit gloria Dumnezeului nepieritor cu asemănarea chipului omului pieritor, al păsărilor, al patrupedelor şi al reptilelor. 24 De aceea i-a lăsat Dumnezeu pradă necurăţiei, în voia poftelor inimii lor, aşa încât îşi necinstesc singuri trupurile. 25 Aceştia au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună: au cinstit şi au adus cult creaturii în locul Creatorului, care este binecuvântat în veci. Amin!

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 18(19),2-3.4-5 (R.: 2a)
R.: Cerurile dau mărturie despre slava lui Dumnezeu.

2 Cerurile vorbesc despre slava lui Dumnezeu
şi firmamentul vesteşte lucrarea mâinilor sale.
3 Ziua încredinţează zilei mesajul,
iar noaptea transmite nopţii cunoaşterea. R.

4 Nu e vorbire, nu sunt cuvinte
ale căror glasuri să se poată auzi,
5 şi totuşi vocea lor străbate tot pământul,
vestea lor ajunge la marginile lumii. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Evr 4,12ad
(Aleluia) Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi plin de putere; el judecă sentimentele şi gândurile inimii. (Aleluia)

EVANGHELIA
Daţi de pomană cele din interior şi, iată, toate vor fi curate pentru voi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 11,37-41
În acel timp, pe când Isus vorbea, un fariseu l-a invitat să ia masa la el. El a intrat şi s-a aşezat la masă. 38 Văzându-l, fariseul s-a mirat că nu s-a spălat înainte de masă. 39 Atunci, Domnul i-a spus: „Acum, voi, fariseii, curăţaţi exteriorul paharului şi al farfuriei, dar în interiorul vostru sunteţi hrăpăreţi şi răutăcioşi. 40 Nebunilor! Oare cel care a făcut exteriorul n-a făcut şi interiorul? 41 De aceea, daţi de pomană cele din interior şi, iată, toate vor fi curate pentru voi!”

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

Nu răutatea este opusul iubirii, ci indiferența

Posted by Paxlaur pe 10/09/2017

indiferenta opusul iubiriiPe drept se spune că „nu răutatea este opusul iubirii, ci indiferența”! Indiferența cu care tratăm răul din noi și din jurul nostru seacă inimile, le golește de virtute, de iubire, de adevăr. Indiferența alimentează ura, războiul, corupția. În timp ce iubirea aduce pacea, fericirea, dreptatea, libertatea. Acestea din urmă sunt darurile iubirii și ale Evangheliei, darurile pe care ni le oferă însuși Cristos. Și totuși învățătura sa este respinsă sau tratată cu indiferență.

Este atât de greu să înțelegem de ce unii oameni disprețuiesc o învățătură atât de sublimă, cum este cea a Evangheliei. De ce să urăști un adevăr care nu face rău nimănui? Cum să nu iubești ceea ce te îndeamnă la comuniune, la iubire, la împăcare?

Lecturile de astăzi pot fi sintetizate în versetul de la evanghelie: „Dumnezeu a împăcat lumea cu sine prin Cristos și a pus în noi cuvântul reconcilierii, cuvântul împăcării” (cf. 2Cor 5,19). Domnul ne-a asociat misiunii sale de mântuire. Trebuie să începem această duminică tocmai conștientizând că însuși Dumnezeu ne-a încredințat o misiune: împăcarea. Suntem chemați să vestim și să purtăm în jurul nostru iubirea, acea dragoste despre care Apostolul spune: „Iubirea nu face niciun rău aproapelui. Aşadar, plinătatea Legii este iubirea” (Rom 13,10). Iar în prima lectură, ca și în Evanghelie, Domnul ne învață cum să concretizăm această iubire: „Dacă fratele tău greşeşte împotriva ta, mergi şi mustră-l numai între patru ochi! Dacă te ascultă, l-ai câştigat pe fratele tău” (Mt 18,15).

Care este atitudinea noastră față de misiunea pe care Cristos ne-a încredințat-o? Oare chiar atragem noi atenția fratelui nostru atunci când greșește, atunci când păcătuiește? Și dacă îi atragem atenția, care este modul în care facem acest lucru? Suntem noi plini de dragoste față de cei care greșesc și încercăm să le salvăm viața?

Ne-am construit garduri din ce în ce mai înalte și ne-am izolat pereții caselor tocmai pentru a nu mai vedea ce se întâmplă dincolo de viața noastră. Ba mai mult, ne-am tencuit pereții inimii pentru a nu mai simți nimic din ceea ce ne-ar putea tulbura liniștea egoistă. Ne-am înconjurat cu un strat gros de indiferență și nu vrem să fim implicați în viața altora. Atunci când trecem indiferenți sau chiar trăim zilnic în indiferență lângă cel care păcătuiește și nu-i spunem nimic, uităm cuvântul Domnului: „Când îi voi spune celui rău: »Răule, vei muri!», dar tu nu-i vei spune ca să-l avertizezi pe cel rău de la calea sa, el, cel rău, va muri din cauza nelegiurii sale, iar eu voi căuta sângele lui din mâna ta” (Ez 33,8).


Trebuie să ne unim forțele
pentru a face această lume mai bună,
pentru a izgoni păcatul.
Știm că noi înșine suntem mici și plini de păcate,
însă ne încredem în cuvântul și prezența Domnului,
„căci unde doi sau trei sunt adunaţi în numele meu,
sunt şi eu acolo, în mijlocul lor”, spune Domnul (Mt 18,20).


10 septembrie 2017 

† DUMINICA a 23-a de peste an
Sf. Nicolae din Tolentino, pr.
Ez 33,7-9; Ps 94; Rom 13,8-10; Mt 18,15-20

LECTURA I
Dacă tu nu-i vei spune ca să-l avertizezi pe cel rău de la calea sa, eu voi căuta sângele lui din mâna ta.
Citire din cartea profetului Ezechiel 33,7-9
Aşa spune Domnul: „Fiul omului, te pun străjer pentru casa lui Israel. Ascultă din gura mea cuvântul şi avertizează-i din partea mea! 8 Când îi voi spune celui rău: „Răule, vei muri!», dar tu nu-i vei spune ca să-l avertizezi pe cel rău de la calea sa, el, cel rău, va muri din cauza nelegiurii sale, iar eu voi căuta sângele lui din mâna ta. 9 Dar dacă tu îl vei avertiza pe cel rău să se întoarcă de la calea lui, iar el nu se întoarce de la calea lui, el va muri din cauza nelegiuirii sale, dar tu îţi vei salva viaţa”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 94(95),1-2.6-7.8-9 (R.: 8)
R.: O, de aţi asculta astăzi glasul Domnului, nu vă împietriţi inimile voastre!

1 Veniţi să cântăm cu veselie Domnului,
să strigăm cu bucurie către stânca mântuirii noastre,
2 să mergem înaintea lui cu cântece de laudă
şi în cântări de psalmi să-l preamărim! R.

6 Veniţi să-l adorăm şi să ne plecăm în faţa lui
şi să îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru,
7 căci el este Dumnezeul nostru,
iar noi suntem poporul pe care el îl păstoreşte,
turma pe care mâna lui o călăuzeşte! R.

8 O, de aţi asculta astăzi glasul lui:
„Nu vă împietriţi inimile ca la Meriba,
ca în ziua de la Massa în pustiu;
9 acolo m-au ispitit părinţii voştri,
m-au pus la încercare, deşi au văzut lucrările mele!” R.

LECTURA A II-A
Plinătatea Legii este iubirea.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 13,8-10
Fraţilor, să nu datoraţi nimic nimănui, decât să vă iubiţi unii pe alţii, pentru că cel care îl iubeşte pe altul a împlinit deja Legea! 9 De fapt: „Să nu săvârşeşti adulter! Să nu ucizi! Să nu furi! Să nu pofteşti!” şi orice altă poruncă sunt cuprinse în cuvântul acesta: „Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!” 10 Iubirea nu face niciun rău aproapelui. Aşadar, plinătatea Legii este iubirea.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE 2Cor 5,19
(Aleluia) Dumnezeu era în Cristos, împăcând lumea cu sine şi punând în noi cuvântul reconcilierii. (Aleluia)

EVANGHELIA
Dacă te ascultă, l-ai câştigat pe fratele tău.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 18,15-20
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Dacă fratele tău greşeşte împotriva ta, mergi şi mustră-l numai între patru ochi! Dacă te ascultă, l-ai câştigat pe fratele tău. 16 Dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi, «pentru ca orice hotărâre să fie întemeiată pe declaraţia a doi sau trei martori!» 17 Dacă refuză să-i asculte şi pe ei, spune-l Bisericii! Iar dacă refuză să asculte şi de Biserică, să fie pentru tine ca un păgân şi un vameş! 18 Adevăr vă spun: tot ce veţi lega pe pământ va fi legat şi în cer şi tot ce veţi dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în cer. 19 Iarăşi vă spun: dacă doi dintre voi pe pământ se vor uni să ceară orice lucru, le va fi dat de Tatăl meu care este în ceruri. 20 Căci unde doi sau trei sunt adunaţi în numele meu, sunt şi eu acolo, în mijlocul lor”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , | 1 Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: