Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Posts Tagged ‘adevar’

Consecințele orgoliului

Posted by Paxlaur pe 30/05/2017

Câți creștini, fie ei preoți, persoane consacrate sau laici, pot spune astăzi împreună cu apostolul Paul: „Eu nu pun niciun preţ pe viaţa mea, numai să duc la capăt alergarea mea şi slujirea pe care am primit-o de la Domnul Isus, aceea de a da mărturie despre evanghelia harului lui Dumnezeu”? Câți dintre noi, privindu-ne viața până astăzi, am putea spune: „Eu nu m-am dat înapoi să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu” (Fap 20,24.27)? Oare mai există astăzi oameni care să vestească planul lui Dumnezeu în întregime, care să prezinte lumii toată voința lui Dumnezeu? Oare mai sunt astăzi creștini care nu umblă cu jumătăți de măsură? Oare mai sunt printre noi oameni care trăiesc toată Evanghelia și nu doar fragmente? Dar creștini care să nu pună niciun preț pe viața lor și să fie interesați doar de slujirea pe care au primit-o de la Domnul? Câtă nevoie are omenirea și Biserica de astfel de oameni! Cât de mult ar putea schimba fața pământului și inimile oamenilor creștinii care ar da mărturie despre toată Evanghelia lui Dumnezeu!

Cu sigurață că astfel de oameni nu au dispărut. Există și astăzi creștini adevărați, buni. Însă noi suntem astfel de creștini? Noi cum și cât trăim din Evanghelie? Și dacă nu trăim toată Evanghelia, de ce facem acest lucru? Ce ne lipsește?

Ne lipsește privirea ațintită la Cristos. Ne uităm prea mult la oameni, ne comparăm prea mult cu oamenii și am uitat de Cristos, singurul nostru model. Deși l-am cunoscut pe Dumnezeu, nu l-am glorificat și nu l-am iubit (cf. Rom 1,21). Nu-l iubim! Și care sunt consecințele acestui orgoliu care ne împiedică să-l iubim pe Domnul (Cf. Sir 10,13)? Consecințele sunt cele pe care le vedem la tot pasul: lipsa de respect pentru viață și pentru trup și totodată schimbarea adevărul în minciună. De fapt, mai degrabă putem vorbi despre schimbarea minciunii în adevăr, pentru că tot felul de minciuni ne sunt vândute (sau le vindem!) ca adevăr! Vindem și cumpărăm minciuni cu acea seninătate a omului care luptă pentru dreptate și adevăr. Când facem toate aceste lucruri suntem ipocriți: înăbușim adevărul prin nelegiuire (cf. Rom 1,18).

Să ne deschidem inima la cuvântul Domnului și să refuzăm tot ceea ce înăbușă adevărul. Să folosim această zi pentru a-l descoperi pe Cristos cu acea pasiune a copilului care descoperă lumea și rămâne fascinat de tot ceea ce poate atinge, vedea, auzi. Să ne apropiem de evanghelie, de toată Scriptura cu pasiunea unui suflet îndrăgostit care dorește să știe mai multe despre iubirea inimii. Să deschidem Biblia și să nu ne mai amăgim că am citit-o și că o cunoaștem. Să o recitim până ajungem să o trăim. Și, mai ales, să ne rugăm: să privim la Cristos și să vorbim cu el.


Fericiți sunt cei care trăiesc toată Evanghelia
şi fac din viaţa lor dovada vie a credinţei în Dumnezeu.
Ei privesc doar la Cristos!
Ei trăiesc pentru Cristos!
Ei sunt sfinți!


30 mai 2017 

Marţi din săptămâna a 7-a a Paştelui
Ss. Ferdinand, rege; Ioana d’Arc, fc.
Fap 20,17-27; Ps 67; In 17,1-11a

LECTURA I
Duc la capăt alergarea mea şi slujirea pe care am primit-o de la Domnul Isus.
Citire din Faptele Apostolilor 20,17-27
În zilele acelea, de la Milet, Paul a trimis la Efes ca să-i cheme pe prezbiterii Bisericii. 18 Când aceştia au ajuns la el, le-a zis: „Voi ştiţi prea bine cum am fost cu voi tot timpul, din prima zi în care am coborât în Asia, 19 slujindu-l pe Dumnezeu cu toată umilinţa, vărsând lacrimi şi suportând încercările pe care mi le-au cauzat cursele iudeilor; 20 că nu m-am sustras de la nimic ca să vă vestesc cele folositoare şi v-am învăţat în public şi prin case, 21 am dat mărturie înaintea iudeilor şi a grecilor ca să se convertească la Dumnezeu şi să creadă în Domnul nostru Isus. 22 Şi iată că acum, împins de Duhul, mă duc la Ierusalim fără să ştiu ce mi se va întâmpla acolo, 23 decât că Duhul Sfânt îmi mărturiseşte din cetate în cetate şi-mi spune că mă aşteaptă lanţuri şi necazuri. 24Dar eu nu pun niciun preţ pe viaţa mea, numai să duc la capăt alergarea mea şi slujirea pe care am primit-o de la Domnul Isus, aceea de a da mărturie despre evanghelia harului lui Dumnezeu. 25 Şi acum, iată, eu ştiu că voi toţi pe la care am trecut predicând evanghelia împărăţiei nu-mi veţi mai vedea faţa! 26 De aceea, dau mărturie astăzi în faţa voastră: eu sunt curat de sângele tuturor, 27 căci nu m-am dat înapoi să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 67(68),10-11.20-21 (R.: 33a)
R.: Domnii ale pământului, cântaţi-i lui Dumnezeu!
sau:
Aleluia.

10 Ai dat o ploaie binefăcătoare, Dumnezeule,
moştenirea ta, sleită de puteri, ai înviorat-o.
11 Dumnezeule, vieţuitoarele tale au locuit în ţara
pe care ai pregătit-o în iubirea ta pentru cel sărac. R.

20 Binecuvântat să fie Domnul zi de zi!
Dumnezeul mântuirii noastre ne poartă de grijă.
21 Dumnezeul nostru este Dumnezeul mântuirii,
Domnul Dumnezeu are putere şi asupra morţii. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 14,16
(Aleluia) Îl voi ruga pe Tatăl, iar el vă va da un alt Mângâietor ca să fie cu voi pentru totdeauna. (Aleluia)

EVANGHELIA
Tată, glorifică-l pe Fiul tău!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 17,1-11a
În acel timp, Isus, ridicându-şi ochii spre cer, a zis: „Tată, a venit ceasul: glorifică-l pe Fiul tău ca Fiul să te glorifice pe tine, 2 pentru ca, precum i-ai dat putere asupra fiecărui om, să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care i-ai dat lui! 3 Iar viaţa veşnică aceasta este: să te cunoască pe tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe cel pe care l-ai trimis, pe Isus Cristos. 4 Eu te-am glorificat pe pământ împlinind lucrarea pe care mi-ai dat-o să o fac. 5 Şi acum, Tată, glorifică-mă la tine însuţi cu gloria pe care am avut-o la tine mai înainte de a fi fost lumea! 6 Am revelat numele tău oamenilor pe care tu mi i-ai dat din lume. Ai tăi erau şi mi i-ai dat, iar ei au ţinut cuvântul tău. 7Acum au cunoscut că tot ce mi-ai dat este de la tine, 8 căci cuvintele pe care mi le-ai dat, le-am dat lor, iar ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că am ieşit de la tine şi au crezut că tu m-ai trimis. 9 Eu mă rog pentru ei. Nu mă rog pentru lume, ci pentru cei pe care mi i-ai dat, pentru că sunt ai tăi. 10 Şi toate ale mele sunt ale tale şi ale tale sunt ale mele şi sunt glorificat în ei. 11a Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, iar eu vin la tine”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , | Leave a Comment »

La tine vreau să-mi petrec Paştele. Mă primești?

Posted by Paxlaur pe 12/04/2017

Pastele la tine_tuPentru cel care crede cu adevărat Cristos este Dumnezeu, iar când aude că „Fiul Omului” va fi trădat „se întristează peste măsură” și plin de îngrijorare întreabă: „Nu cumva sunt eu, Doamne?” (Mt 26,22). Însă pentru cel necredincios, Cristos poate fi cel mult un învățător, un om iscusit, dar nu Dumnezeu! Și astfel întreabă cu ipocrizie, lipsit de convingere, întocmai ca Iuda trădătorul: „Nu cumva sunt eu, învățătorule?” (Mt 26,25). Iar acestuia Cristos îi răspunde fără ezitare: „Tu ești!”.

Tu ești cel care îl trădează pe Cristos și Crezul atunci când nu ai curajul să numești rău ceea ce este cu adevărat rău și să numești virtute doar ceea ce este virtute. Trăim vremuri în care moda dulcegăriilor spirituale și a celebrului „merge și așa” fac ravagii. Sunt prea mulți cei care în loc să imite viața lui Cristos atunci când vine vorba de a iubi și mărturisi adevărul cu prețul oricărei jertfe, preferă să încerce varianta lui Iuda: „să vedem ce (îmi) va ieși de aici!”. Adevărata viață de credință nu se trăiești prin încercări, prin „forțarea” mâinii sau a planurilor lui Dumnezeu – „Încerc și poate-mi merge!” –, ci prin însușirea unui caracter care refuză compromisul și ambiguitatea. Nu ne vom putea bucura pe deplin de învierea Domnului dacă nu vom renunța la tot ceea ce ar putea să ne asemene cu Iuda. Și nu este întâmplător că Iuda este menționat deseori în aceste zile. El este simbolul slăbiciunilor noastre și totodată un semnal de alarmă pentru cei care cred că este suficient să stai în preajma celor sfinte pentru a fi în siguranță.

Tu ești cel care îl trădează pe Cristos și Biserica sa atunci când te faci că nu auzi dorința lui Cristos: „La tine vreau să fac Paştele cu ucenicii mei” (Mt 26,18). Da, Domnul se gândește chiar la tine, să fie chiar oaspetele tău, în casa ta, în familia ta, în comunitatea ta, în inima ta. Iar tu te faci că nu înțelegi… Iar el insistă: „Timpul este aproape, la tine vreau să-mi petrec Paştele”, cu tine, în viaţa şi-n inima ta vreau să trăiesc zilele acestea pătimirea, moartea şi învierea mea… „La mine, Doamne?” Păi…” şi căutăm motive să amânăm pe mâine, pe poimâine, poate pentru anul viitor, că doar va fi și atunci Învierea Domnului… Dar învierea ta? Trezirea ta? Convertirea ta? Mereu „mâine”?

Oare nu arde sufletul în noi când ne vorbeşte, așa cum ardea inima ucenicilor în drum spre Emaus (Lc 24,32-33)? Să fim purificați de focul arzător al cuvântului și să ne arătăm disponibili să-l primim și să sărbătorim Paștele împreună. Să vină în casa noastră, să vorbească inimii noastre în aceste zile şi ne vom ridica din starea noastră de păcat, ne va ajuta să ne menţinem departe de tot ce e rău, departe de păcat, departe de trădarea angajamentelor noastre.


Tu ești cel la care Domnul vrea să facă Paștele.
Tu!
Ești pregătit?
Deschide-ți larg inima și el te va vindeca,
el te va purifica,
el îți va dărui adevărata viață!


12 aprilie 2017 

Miercuri din Săptămâna Sfântă
Ss. Iuliu I, pp. m.; Sava Gotul, m.
Is 50,4-9a; Ps 68; Mt 26,14-25

LECTURA I
Nu mi-am ascuns faţa de la cei care mă insultau şi mă scuipau.
Citire din cartea profetului Isaia 50,4-9a
Domnul Dumnezeu mi-a dat o limbă de discipol ca să ştiu să vin în ajutor cu un cuvânt celui frânt; el mă trezeşte dimineaţa, de dimineaţă îmi deşteaptă urechea ca să ascult asemenea discipolilor. 5 Domnul Dumnezeu mi-a deschis urechea şi eu nu m-am împotrivit, nu m-am dat înapoi. 6Spatele l-am dat celor care mă loveau, obrajii, celor care îmi smulgeau barba. Nu mi-am ascuns faţa de la cei care mă insultau şi mă scuipau. 7 Domnul Dumnezeu mi-a venit în ajutor, de aceea nu am fost umilit; de aceea mi-am făcut faţa ca de cremene şi ştiu că nu voi fi făcut de ruşine. 8Cel care mă îndreptăţeşte este aproape: cine se va ridica împotriva mea? Să ne prezentăm împreună: cine este judecătorul meu să se apropie de mine! 9a Iată, Domnul Dumnezeu îmi vine în ajutor: cine este cel care mă declară vinovat?

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 68(69),8-10.21bcd-22.31 şi 33-34 (R.: 14c şi b)
R.: Răspunde-mi, Dumnezeule în timpul bunăvoinţei tale.

8 Pentru tine îndur batjocură şi umilirea îmi acoperă faţa.
9 Am ajuns un străin pentru fraţii mei,
un necunoscut pentru fiii mamei mele;
10 căci râvna casei tale mă mistuie,
insultele celor care te insultă au căzut asupra mea. R.

21bcd Aştept compătimire, dar în zadar,
aştept mângâietori şi nu găsesc niciunul.
22 Ei mi-au pus venin în mâncare
şi, când îmi era sete, mi-au dat să beau oţet. R.

31 Voi lăuda numele lui Dumnezeu prin cântări
şi îl voi preamări aducându-i mulţumire.
33 Să vadă cei umili şi să se bucure!
Căutaţi-l pe Dumnezeu
şi inimile voastre se vor bucura de viaţă!
34 Căci Domnul îi ascultă pe cei săraci
şi nu-i uită pe prizonierii săi care sunt în închisoare. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
Bucură-te, regele nostru: tu singur te-ai îndurat de noi în rătăcirile noastre!
sau:
Bucură-te, regele nostru, care, ascultând de Tatăl, ai fost dus la răstignire ca un miel blând la înjunghiere!

EVANGHELIA
Fiul Omului merge după cum a fost scris despre el, dar vai omului aceluia prin care Fiul Omului este trădat!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 26,14-25
În acel timp, unul dintre cei doisprezece, care se numeşte Iuda Iscarioteanul, s-a dus la arhierei 15şi le-a zis: „Ce-mi daţi ca să-l dau pe mâna voastră?” Ei i-au fixat treizeci de arginţi. 16 Şi de atunci căuta momentul potrivit ca să-l dea pe mâna lor. 17 În prima zi a Azimelor, s-au apropiat de Isus discipolii, zicând: „Unde vrei să-ţi pregătim ca să mănânci Paştele?” 18 El a spus: „Mergeţi în cetate la cutare şi spuneţi: «Învăţătorul zice: timpul meu este aproape. La tine voi face Paştele cu discipolii mei!»” 19 Discipolii au făcut cum le poruncise Isus şi au pregătit Paştele. 20 La lăsatul serii, stătea la masă împreună cu cei doisprezece 21 şi, în timp ce mâncau, a zis: „Adevăr vă spun, unul dintre voi mă va trăda”. 22 Întristaţi peste măsură, ei au început să-i spună unul după altul: „Nu cumva sunt eu, Doamne?” 23 El, răspunzând, a zis: „Cel care şi-a întins mâna cu mine în blid, acesta mă va trăda. 24 Căci Fiul Omului merge după cum a fost scris despre el, dar vai omului aceluia prin care Fiul Omului este trădat! Bine ar fi fost pentru omul acela dacă nu s-ar fi născut!” 25 Atunci Iuda, cel care avea să-l trădeze, luând cuvântul, l-a întrebat: „Nu cumva sunt eu, rabbi?” El i-a răspuns: „Tu ai zis”.

Cuvântul Domnului

Posted in Postul Mare, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

Nu trăieşti pe deplin după adevăr, dacă nu recunoști în mod liber această iubire

Posted by Paxlaur pe 03/03/2017

libertate distrusa_orbireCredința în Dumnezeu determină modul nostru de „a posti”. Felul nostru de a trăi „Postul” este adevărată mărturie despre credința (sau necredința!) noastră. Cei care reușesc să vadă în Cristos „Mirele mult așteptat” (cf. Mt 25,1-13 ), trăiesc împărțindu-și pâinea cu cel flămând, primidu-i pe săracii fără adăpost, îmbrăcându-i pe cei goi… În ei credința devine imbold spre acțiune, pentru că dragostea fața de Cristos-Mirele îi „constrânge” să-și convertească zilnic modul de „a posti”, îi „constrânge” să-l vadă pe Dumnezeu prezent în omul suferind (cf. 2Cor 5,14).

Dar oare toți oamenii sunt capabili să-l vadă pe Dumnezeu în omul suferind? Sunt toți oamenii capabili să-l (re)cunoască pe Domnul, să-l iubească și să-l slujească? Și dacă da, atunci de ce suntem diferiți de la o zi la alta, de la un om la altul?

Nu doar că omul este capabil de Dumnezeu, ci fără Dumnezeu nu-și poate afla niciodată liniștea. Dorul după Dumnezeu este înscris în inima omului creat pentru Dumnezeu, creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu de însuși Dumnezeu: „Temeiul cel mai profund al demnităţii umane rezidă în chemarea omului la comuniune cu Dumnezeu. Încă de la naşterea sa, omul este invitat la dialog cu Dumnezeu. Căci el nu există decât pentru că, fiind creat de Dumnezeu din iubire, este susţinut neîncetat de el, din iubire; nici nu trăieşte pe deplin după adevăr, dacă nu recunoaşte în mod liber această iubire” (GS 19).

Omul poate să-l cunoască și să-l slujească pe Dumnezeu doar dacă este liber, doar dacă se lasă eliberat de Adevăr (cf. In 8,32; Rom 4-8). Și tocmai această libertate – prețuită din ce în ce mai mult, dar nu mereu înțeleasă – este direct responsabilă de diferențele dintre noi. Felul de a ne folosi libertatea se vede cel mai bine în raportul cu Dumnezeu: ce și cât și cum îi dăm Domnului când avem posibilitatea să alegem între tot și nimic, între clipe și ore, între ceea ce suntem și ceea ce avem?

Dacă vrem să ne consolidăm credința și să trăim în libertatea oferită de Cristos (Gal 5,1), trebuie să conștientizăm și să potolim setea sufletului nostru. Sfântul Augustin și-a început celebrele sale Confesiuni evidențiind năzuința omului: „Pentru tine ne-ai creat, Doamne, şi neliniştită e inima noastră până ce nu-şi află odihna în tine”.

Dumnezeu însuși în aceste zile continuă să ne atragă spre el, să fie un Mire în mijlocul nostru, o prezență vie care nu „încetează să-i cheme pe toţi oamenii să-l caute, ca să trăiască şi să găsească fericirea. Dar această căutare pretinde de la om întreg efortul inteligenţei, voinţă dreaptă, inimă curată şi, de asemenea, mărturia celorlalţi, care să-l îndrume în căutarea lui Dumnezeu” (CBC 30).


Dumnezeu a voit „să-l lase pe om în mâna sfatului lui” (Sir 15,14),
astfel ca omul să-l caute spontan pe Creatorul său
și, atașându-se de el, să ajungă în libertate
la perfecțiunea deplină și fericită (GS 17).


3 martie 2017 

Vineri după Miercurea Cenuşii
Ss. Cunegunda, împ.; Marin, ostaş m.
Is 58,1-9a; Ps 50; Mt 9,14-15

LECTURA I
Oare acesta este postul pe care l-am ales?
Citire din cartea profetului Isaia 58,1-9a
Aşa spune Domnul Dumnezeu: „Strigă în gura mare, nu te opri! Înalţă-ţi glasul ca o trâmbiţă şi fă cunoscute poporului meu nelegiurile lui şi casei lui Iacob, păcatele sale! 2 Pe mine mă caută zi de zi şi căile mele doresc să le cunoască ca un neam care face dreptatea şi nu părăseşte judecata Dumnezeului său. Cer de la mine judecata dreaptă şi le place să se apropie de Dumnezeu. 3 De ce să postim dacă tu nu vezi? De ce să ne umilim sufletele dacă tu nu iei în seamă? În ziua când postiţi, voi vă preocupaţi de afaceri şi îi oprimaţi pe toţi muncitorii voştri. 4 Iată, postiţi între certuri şi dispute şi ca să loviţi cu pumnul nelegiuirii! Nu mai postiţi ca astăzi, ca să se audă glasurile voastre pe înălţimi! 5 Oare ca acesta este postul care-mi place sau ziua când omul îşi umileşte sufletul? Să-şi aplece capul ca trestia, să-şi pună sac şi cenuşă? Pe acesta îl numeşti tu post şi zi plăcută Domnului? 6 Oare nu acesta este postul pe care l-am ales? Dezleagă lanţurile nelegiuirii, desfă legăturile jugului, trimite-i liberi pe cei zdrobiţi; înlăturaţi orice jug! 7 Împarte pâinea ta cu cel flămând, adu-i în casa ta pe săracii fără adăpost, când vezi un om gol, îmbracă-l şi nu-i lăsa deoparte pe cei din neamul tău! 8 Atunci, lumina ta va răsări ca zorile şi vindecarea ta se va arăta repede; dreptatea ta va merge înaintea ta şi gloria Domnului te va păzi din spate. 9a Atunci îl vei chema pe Domnul şi el îţi va răspunde, vei striga şi el va zice: «Iată-mă!»”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 50(51),3-4.5-6a.18-19 (R.: 19b)
R.: Inima căită şi smerită, Dumnezeule, n-o dispreţui!

3 Ai milă de mine, Dumnezeule, după marea ta bunătate,
şi, după mulţimea îndurărilor tale,
şterge fărădelegea mea!
4 Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea
şi curăţă-mă de păcatul meu! R.

5 Căci recunosc fărădelegea mea
şi păcatul meu stă pururi înaintea mea.
6a
 Împotriva ta, numai împotriva ta am păcătuit
şi ce-i rău înaintea ta am săvârşit. R.

18 Pentru că jertfele nu-ţi sunt plăcute
şi, chiar dacă ţi-aş aduce,
arderile de tot nu te-ar mulţumi.
19 Jertfa mea, Dumnezeule, este duhul smerit,
inima căită şi smerită, Dumnezeule, n-o dispreţui! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Am 5,14
Căutaţi binele, şi nu răul, ca să trăiţi! Astfel, Domnul Dumnezeul Sabaot va fi cu voi.

EVANGHELIA
Vor veni zile când mirele va fi luat de la ei şi atunci vor posti.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 9,14-15
În acel timp, s-au apropiat de Isus discipolii lui Ioan şi i-au spus: „De ce noi şi fariseii postim mult, iar discipolii tăi nu postesc?” 15 Isus le-a spus: „Pot oare nuntaşii să plângă atât timp cât mirele este cu ei? Dar vor veni zile când mirele va fi luat de la ei şi atunci vor posti”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: