Dumnezeu are cel mai frumos zâmbet pe care l-am văzut vreodată

Batrana doamna zambindÎntr-un orășel trăia un copil care voia să-l cunoască pe Dumnezeu. El auzise că trebuie să străbați un drum lung și anevoios pentru a-l întâlni. Și-a pregătit o gentuță cu un pachet de mâncare și câteva sticle cu suc și a pornit să străbată drumul spre locul unde avea să-l întâlnească pe Dumnezeu. Străbătând aleile unui parc a văzut o bătrânică așezată pe o bancă și hrănind porumbeii. S-a așezat lângă ea și a început să mănânce. Văzând cum îl privea bătrânica, a înțeles că-i era și ei foame și i-a oferit din pachețelul său. Ea, foarte fericită, i-a zâmbit și i-a mulțumit. Copilul era atât de fericit. Și-a împărțit totul cu ea. I-a dăruit și din sucul său, doar să o vadă din nou zâmbind. Era atât de fascinat. Și-au petrecut ziua împreună. Când a început să se întunece s-a ridicat să plece. A făcut câțiva pași, apoi s-a întors și a cuprins-o într-o îmbrățișare gingașă, iar ea i-a dărui un zâmbet și mai frumos decât cele de până atunci.

Întors acasă, mama a rămas surprinsă de fericirea care strălucea pe fata lui și l-a întrebat: „Ce ai făcut? De ce ești atât de fericit?” El i-a zis: „Astăzi am mâncat cu Dumnezeu. Și știi ceva? Dumnezeu are cel mai frumos zâmbet pe care l-am văzut vreodată”.

În același timp ajunsese acasă și bătrâna, iar cei din casă au întrebat-o de unde are această nouă strălucire pe chip, de unde această fericire. Și ea le-a răspuns: „Astăzi am mâncat cu Dumnezeu. Și știți ceva? Dumnezeu este cu mult mai tânăr decât mi-am închipuit eu!”

Nu știu de câte ori am avut ocazia ca atunci când, în drumul nostru, în viața noastră, ne așezăm lângă cineva și privindu-l să vedem că în el este Dumnezeu; să observăm că are chipul lui Dumnezeu, zâmbetul lui, tinerețea lui. Ni se poate întâmpla asta stând în biserică, privind în stânga sau în dreapta, sau poate acasă, la serviciu sau la școală, oriunde. De câte ori l-am văzut pe Dumnezeu prezent în ceilalți? Dacă am reuși să descoperim chipul lui Dumnezeu în cel de lângă noi, cu siguranță atunci am descoperi și valoarea pe care o are: nu l-am mai disprețui, nu l-am mai vorbi de rău, nu l-am mai face pe cel drag să sufere, pentru că am ști că-l facem să sufere pe Dumnezeu prezent în el. Dacă am simți prezența lui Dumnezeu în fratele nostru atunci cu siguranță nu ne-am lăsa tulburați de nicio grijă și ne-am îndrepta doar spre ceea ce este adevărat și vrednic de cinste.

Reține

Singurul stăpân al lumii și al viei rămâne Domnul, noi toți suntem administratori. Și nimeni nu este mai presus de fratele său în care locuiește Dumnezeu.

Duminică, 5 octombrie 2014 

† DUMINICA a 27-a de peste an
Ss. Alois Scrosoppi, pr.; Faustina Kowalska, calug.; Ff. Albert Marvelli; Bartolo Longo
Is 5,1-7; Ps 79; Fil 4,6-9; Mt 21,33-43

LECTURA I
Via Domnului universului este casa lui Israel.
Citire din cartea profetului Isaia 5,1-7
1 Voi cânta pentru prietenul meu cântecul celui ce mi-e drag despre via sa. Prietenul meu avea o vie pe o coastă mănoasă. 2 El a săpat-o, a curăţit-o de pietre şi a sădit viţă de soi bun. A zidit un turn în mijlocul ei şi a săpat un teasc. El trăgea nădejde să-i facă struguri buni, dar a făcut struguri sălbatici. 3 Acum, aşadar, voi locuitori ai Ierusalimului şi bărbaţi din Iudeea, fiţi judecători între mine şi via mea. 4 Ce-aş mai fi putut face viei mele şi nu i-am făcut? Eu am aşteptat să-mi rodească struguri buni. Pentru ce mi-a rodit struguri sălbatici? 5 Vă voi spune acum ce voi face viei mele: îi voi smulge gardul, ca să pască în ea vitele; îi voi dărâma zidul, ca s-o calce toţi în picioare. 6 Voi face din ea o coastă pustie; nu va mai fi nici curăţată, nici săpată; o vor năpădi spinii şi bălăriile. Voi porunci norilor să nu mai plouă peste ea. 7 Via Domnului universului este casa lui Israel, iar bărbaţii din Iudeea sunt viţa pe care el o iubea. El se aştepta la dreptate şi iată vărsare de sânge. El nădăjduia judecată dreaptă şi iată strigătele celor nedreptăţiţi.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 79,9 şi 12.13-14.15-16.19-20 (R.: Is 5,7a)
R.: Mântuieşte, Doamne, pe poporul tău, căci el este via ta!
9 Poporul tău era ca o vie; tu ai smuls-o din Egipt
şi ai alungat popoare, ca s-o sădeşti.
12 I-ai întins mlădiţele până la mare
şi lăstarii ei ajungeau până la Eufrat. R.

13 Pentru ce i-ai smuls gardul acum,
încât toţi trecătorii o jefuiesc?
14 O pustieşte mistreţul din pădure
şi o pasc animalele sălbatice. R.

15 Doamne, Dumnezeul universului, întoarce-te iarăşi!
Priveşte din cer şi vezi,
îngrijeşte-te de via aceasta
16 şi ocroteşte ceea ce a sădit mâna ta puternică. R.

19 Atunci nu ne vom mai îndepărta de tine;
tu ne vei da viaţă şi vom invoca numele tău.
20 Întoarce-ne, Doamne, Dumnezeul universului,
fă să ne strălucească faţa ta şi vom fi mântuiţi! R.

LECTURA A II-A
Aşa să faceţi, şi Dumnezeul păcii va fi cu voi.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Filipeni 4,6-9
6 Fraţilor, nu vă lăsaţi tulburaţi de nici o grijă, dar în orice împrejurare arătaţi lui Dumnezeu trebuinţele voastre prin rugăciuni, prin cereri şi aduceri de mulţumire. 7 Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice închipuire, va păzi inimile şi cugetele voastre în Isus Cristos. 8 În sfârşit, fraţilor, îndreptaţi-vă gândul şi cugetul la tot ceea ce este adevărat şi vrednic de cinste, la tot ceea ce este drept şi curat, la tot ceea ce este vrednic de iubire şi cu faimă bună, la tot ceea ce este virtute şi vrednic de laudă. 9 Ceea ce aţi învăţat şi aţi primit, ceea ce aţi văzut şi auzit de la mine, acelea să le faceţi. Şi Dumnezeul păcii va fi cu voi.

Cuvântul Domnului

ALELUIA In 15,16
(Aleluia) Eu v-am ales pe voi din lume,
ca să mergeţi şi să aduceţi roade, dar roade care să rămână. (Aleluia)

EVANGHELIA
Via o va arenda altor viticultori.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 21,33-43
În acel timp, Isus a spus mai-marilor preoţilor şi fariseilor: 33 „Ascultaţi această parabolă: Un om a plantat o vie, a înconjurat-o cu un gard, a săpat în ea un teasc şi a ridicat un turn de pază, apoi a dat-o în arendă unor viticultori şi a plecat într-o călătorie. 34 Când a sosit timpul culesului, şi-a trimis slujitorii la viticultori, ca să-şi ridice roadele. 35 Dar viticultorii au pus mâna pe slujitori şi pe unul l-au bătut, pe altul l-au ucis, după un al treilea au aruncat cu pietre. 36 Atunci a trimis alţi slujitori, mai mulţi decât prima dată, dar şi cu aceştia s-au purtat la fel. 37 În cele din urmă l-a trimis pe fiul său, zicându-şi: «Pe fiul meu îl vor respecta». 38 Dar viticultorii, când l-au văzut pe fiul stăpânului, au spus între ei: «Acesta este moştenitorul; haideţi să-l ucidem şi să luăm noi în stăpânire moştenirea lui». 39 Au pus deci mâna pe el, l-au îmbrâncit afară din vie şi l-au ucis. 40 Ei bine, când va veni stăpânul viei, ce le va face acestor viticultori?” 41 Ei îi răspund: „Ca pe nişte răi ce sunt îi va ucide fără milă, iar via o va arenda altor viticultori, care îi vor da recolta la timpul cuvenit”. 42 Isus le zice: „Nu aţi citit niciodată în Scripturi: «Piatra pe care au aruncat-o zidarii a ajuns în capul unghiului. Domnul a făcut acest lucru şi este minunat în ochii noştri?». 43 De aceea vă spun: împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi şi va fi dată unui popor, care o va face să aducă roade”.

Cuvântul Domnului

Nu avem dreptul să dispunem de viața noastră sau de a altora. Noi suntem administratori, nu stăpâni!

simbol crestinSuntem plini de bucurie atunci când Dumnezeu nu ține cont de regulile matematicii și ale contabilității în privința păcatelor noastre: știm că o spovadă bună ne purifică sufletul, „ne dezleagă pentru cer”, ne apropie de împărăția lui Dumnezeu, lăsând „uitării” trecutul păcătos. Însă lecturile de astăzi ne amintesc că altfel stau lucrurile în privința investițiilor pe care Domnul le face în noi: Dumnezeu ne-a ales fără vrednicia noastră, apoi a investit în noi cu generozitate și acum ne îndreptăm spre „ziua inventarului”, ziua când vom da cont de tot ceea ce Domnul ne-a oferit spre administrație. Ce am făcut cu talanții săi?

Două lucruri sunt esențiale. Primul se referă la statutul de administrator. În prea multe cazuri oamenii și-au pretins autoritatea de a înlocui statutul de administrator cu cel de stăpân. Un schimb ilegitim urmat de efecte negative. Nu putem dispune de talanții și bunurile încredințate după bunul plac, ci trebuie să le administrăm în vederea unei rodnicii. Nu avem dreptul să dispunem de viața noastră sau de a altora. Nu decidem noi cine și cât și cum să trăiască sau să moară! Noi suntem administratori, noi suntem simpli servitori care, indiferent cât de pricepuți suntem și cât de bine administrăm cei cinci sau doi sau un talant primit, nu putem repeta decât cuvintele Învățătorului: „Când faceți toate cele care vă sunt poruncite, spuneți: suntem servitori inutili, am făcut ceea ce eram datori să facem” (Lc 17,10). Suntem toți simpli servitori de aceea „nimeni nu se poate mândri înaintea lui Dumnezeu”. Nimeni!

În al doilea rând faptul că nu suntem stăpâni nu ne scutește de efortul de a face totul cât mai bine, de a administra cu rodnicie tot ceea ce am primit, mult sau puțin. Aceasta înseamnă o conștientizare a darurilor primite: să ne analizăm și să vedem ce și cât am primit. Apoi fiecare trebuie să-și găsească propria cale pentru a „folosi bine puținul încredințat”. Găsirea propriei vocații și a modului optim de a o împlini este o obligație. Iar fiecare zi trebuie terminată cu examinarea conștiinței, cu verificarea roadelor produse. Doar așa mergem cu rodnicie spre ziua întâlnirii cu Domnul, spre ziua când vom da cont de administrația noastră.

Reține

Domnul a pus în viața fiecărui om darurile sale. Generozitatea sa față de noi nu se măsoară în talanți primiți, ci în încrederea pe care ne-o acordă: în mâinile noastre, simpli servitori, a pus bunurile sale, a pus creația. Să ne străduim să facem cinste încrederii pe care Domnul a investit-o în noi și să aducem rod bogat!

Sâmbăta, 30 august 2014 

Sâmbata din saptamâna a 21-a de peste an
Sf. Felix, m.
1Cor 1,26-31; Ps 32; Mt 25,14-30

LECTURA I
Dumnezeu a ales pe cei slabi în ochii lumii.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 1,26-31
Fraţilor, 26 voi cei chemaţi de Dumnezeu, uitaţi-vă la voi înşivă: printre voi nu sunt mulţi înţelepţi, în felul care judecă lumea, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam mare. 27 Dar Dumnezeu i-a ales pe cei nebuni în ochii lumii, pentru a-i da de ruşine pe cei înţelepţi. I-a ales pe cei slabi în ochii lumii, pentru a da de ruşine pe cei puternici. 28 Dumnezeu a ales ce era de mică valoare şi dispreţuit de lume, ceea ce nu era nimic, ca să nimicească ceea ce era, 29 pentru ca nimeni să nu se poată mândri înaintea lui Dumnezeu. 30 Într-adevăr, numai datorită lui voi aparţineţi lui Cristos Isus, care a fost trimis de Dumnezeu pentru a fi înţelepciunea, dreptatea, sfinţirea şi mântuirea noastră. 31 De aceea, după cum este scris, „Cine vrea să se laude, în Domnul să se laude!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 32,12-13.18-19.20-21 (R.: 12)
R.: Fericit este poporul pe care Domnul şi l-a ales de moştenire.
12 Fericit este poporul al cărui Dumnezeu este Domnul,
fericit este poporul pe care el şi l-a ales de moştenire.
13 Domnul priveşte din înălţimea cerului,
el îi vede pe toţi fiii oamenilor. R.

18 Iată, ochii Domnului sunt îndreptaţi
spre cei care se tem de dânsul, spre cei ce nădăjduiesc în mila lui,
19 ca să-i scape de la moarte
şi să-i hrănească în timp de foamete. R.

20 Sufletul nostru îl aşteaptă pe Domnul,
pentru că este ajutorul şi apărătorul nostru.
21 De aceea, de la el vine bucuria inimii noastre,
în numele lui cel sfânt ne-am pus nădejdea. R.

ALELUIA In 13,34
(Aleluia) Poruncă nouă vă dau vouă, spune Domnul;
să vă iubiţi unul pe altul, cum v-am iubit şi eu pe voi. (Aleluia)

EVANGHELIA
Bine, servitor bun şi credincios!
Ai folosit bine puţinul care ţi-a fost încredinţat, ia parte la bucuria stăpânului tău!

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 25,14-30
În acel timp, Isus le-a spus această parabolă: 14 „Un om având de plecat într-o călătorie lungă, a chemat la el pe servitorii săi şi le-a încredinţat avuţia sa. 15 Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi şi altuia unul: fiecăruia după puterea lui. Apoi a plecat. 16 Îndată, cel care a primit cinci talanţi a mers în grabă, i-a valorificat şi a câştigat încă cinci talanţi. 17 La fel şi cel care primise doi talanţi a câştigat cu ei încă doi. 18 Iar cel care a primit un talant s-a dus, a săpat o groapă în pământ şi a ascuns în ea talantul stăpânului său. 19 După multă vreme, stăpânul s-a întors şi a cerut cont servitorilor săi. 20Cel care primise cinci talanţi, a adus alţi cinci talanţi şi a zis: «Doamne, mi-ai încredinţat cinci talanţi; iată am mai câştigat alţi cinci cu ei». Stăpânul i-a spus: 21 «Bine, servitor bun şi credincios! Ai folosit bine puţinul care ţi-a fost încredinţat, mult îţi voi încredinţa de acum; ia parte la bucuria stăpânului tău!». 22 A venit şi cel cu doi talanţi şi a spus: «Doamne, mi-ai încredinţat doi talanţi, iată am mai câştigat alţi doi cu ei». 23 Stăpânul i-a spus: «Bine, servitor bun şi credincios, ai folosit bine puţinul care ţi-a fost încredinţat, mult îţi voi încredinţa de acum; intră în bucuria stăpânului tău». 24Venind, apoi, şi cel care primise un talant, a spus: «Doamne, ştiam că eşti un om aspru, care seceri unde n-ai semănat şi culegi de unde n-ai împrăştiat sămânţa. 25 De teamă, m-am dus şi am ascuns talantul tău în pământ; iată, ai ce este al tău!». 26 Stăpânul i-a răspuns: «Slugă rea şi leneşă, ştiai că secer unde nu am semănat şi culeg de unde nu am împrăştiat sămânţa; 27 prin urmare se cuvenea să pui banii mei la bancă şi astfel, la întoarcere, aş fi luat ce este al meu cu dobândă. 28Aşadar, luaţi de la el talantul şi daţi-l celui care are zece talanţi. 29 Căci celui care are i se va mai da şi-i va prisosi; dar de la cel care nu are, şi ceea ce are i se va lua. 30 Iar pe servitorul acesta netrebnic aruncaţi-l afară în întuneric; acolo va fi plânset şi scrâşnire din dinţi»”.

Cuvântul Domnului

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat: