Un fragment pentru momentul acela când ne simțim fără păcat, nevinovați…

Știm toți momentul acela când (ne) spunem sau auzim pe alții spunând: „De ce să merg să mă spovedesc? Eu nu am făcut păcate, nu am nici un păcat. Sunt un om bun, nevinovat”…

Fragmentul evanghelic de mai jos ne ajută să ne facem cercetarea cugetului și să parcurgem cu pași hotărâți și smeriți drumul spre purificare, spre mântuire.

Meditând cuvintele lui Isus din această duminică, să ne rugăm cu Sfinții Părinți:

Bucurie și pace, îndreptarea vieții, răgaz de pocăință adevărată, harul și mângâierea Duhului Sfânt și statornicie în fapte bune să ne dea nouă atotputernicul și milostivul Dumnezeu”.

În acel timp, Isus îi învăţa pe discipolii săi, zicând: „Să nu socotiţi că am venit să desfiinţez Legea sau Profeţii! Nu am venit să desfiinţez, ci să împlinesc. 18 Căci, adevăr vă spun, mai înainte de a trece cerul şi pământul, nicio iotă şi nicio linioară nu va trece din Lege, până ce nu se vor împlini toate. 19Aşadar, cel care va încălca una dintre aceste porunci mai mici şi-i va învăţa astfel pe oameni, va fi numit cel mai mic în împărăţia cerurilor. Dar dacă cineva le va împlini şi va învăţa astfel, acesta va fi numit mare în împărăţia cerurilor. 20 Căci vă spun: dacă dreptatea voastră nu o va întrece cu mult pe cea a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor. 21 Aţi auzit că s-a spus celor din vechime: «Să nu ucizi!» Dacă cineva comite o crimă, va fi condamnat la judecată. 22 Dar eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va fi condamnat la judecată. Dacă cineva îi spune fratelui său «prostule!», va fi condamnat de Sinedriu. Dacă cineva îi spune «nebunule!», va fi condamnat la focul Gheenei. 23 Aşadar, dacă îţi aduci darul la altar şi acolo îţi aminteşti că fratele tău are ceva împotriva ta, 24 lasă acolo, darul tău, în faţa altarului, du-te, împacă-te mai întâi cu fratele tău şi apoi, venind, oferă-ţi darul! 25 Pune-te de acord cu duşmanul tău repede, cât timp mai eşti cu el pe drum, ca nu cumva duşmanul să te dea pe mâna judecătorului, iar judecătorul gardianului şi să fii aruncat în închisoare! 26 Adevăr îţi spun, nu vei ieşi de acolo până când nu vei fi restituit ultimul ban. 27 Aţi auzit că s-a spus: «Să nu comiţi adulter!» 28 Eu însă vă spun că oricine priveşte o femeie dorind-o a şi comis adulter cu ea în inima lui. 29 Dacă ochiul tău drept te scandalizează, scoate-l şi aruncă-l de la tine, căci este mai bine pentru tine să piară unul dintre membrele tale decât să-ţi fie aruncat în Gheenă tot trupul! 30 Şi, dacă mâna dreaptă te scandalizează, taie-o şi arunc-o de la tine, pentru că este mai bine pentru tine ca să piară unul dintre membrele tale, decât tot trupul tău să ajungă în Gheenă! 31 S-a spus: «Dacă cineva îşi lasă femeia, să-i dea act de despărţire!» 32 Eu însă vă spun: oricine îşi lasă femeia, în afară de caz de desfrânare, o face să comită adulter şi oricine se căsătoreşte cu una lăsată, comite adulter. 33 Din nou aţi mai auzit că s-a spus celor din vechime: «Să nu faci jurământ fals, ci să ţii jurămintele făcute înaintea Domnului!» 34 Eu însă vă spun: să nu juri deloc! Nici pe cer, pentru că este tronul lui Dumnezeu. 35 Nici pe pământ, pentru că este scăunelul picioarelor sale. Nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea marelui rege. 36 Nici pe capul tău să nu juri, căci nu poţi face niciun fir de păr alb sau negru. 37 Deci cuvântul vostru să fie: da, da; nu, nu. Ceea ce este în plus faţă de acestea este de la Cel Rău.

Cuvântul Domnului

din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 5,17-37

SPRIJINĂ și tu UN COPIL care riscă să abandoneze ȘCOALA și VIAȚA!

Cei care doresc pot susține proiectele Paxlaur (în special ajutorul acordat copiilor săraci pentru a nu abandona școala și viața!) fie prin PayPal (paxlaur@yahoo.com), fie prin contul RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Pentru alte detalii: paxlaur@yahoo.com Vă mulțumesc! Domnul să vă binecuvânteze! Pr. Laurențiu Dăncuță

€4,00

Să nu săvârşeşti adulter

fidelitatea adulterul casatoria si familiaIubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

În itinerarul nostru de cateheze despre porunci ajungem astăzi la al şaselea cuvânt, care se referă la dimensiunea afectivă şi sexuală, şi afirmă: „Să nu săvârşeşti adulter”.

Referinţa imediată este la fidelitate, şi de fapt niciun raport uman nu este autentic fără fidelitate şi lealitate.

Nu se poate iubi numai până când „convine”; iubirea se manifest tocmai dincolo de pragul propriei satisfacţii, când se dăruieşte totul fără rezerve. Aşa cum afirmă Catehismul: „Iubirea vrea să fie definitivă. Nu poate să fie «până la noi ordine»” (nr. 1646). Fidelitatea este caracteristica relaţiei umane libere, mature, responsabile. Şi un prieten se dovedeşte autentic pentru că rămâne astfel în orice împrejurare, altminteri nu este un prieten. Cristos revelează iubirea autentică, El care trăieşte din iubirea nemărginită a Tatălui, şi în virtutea acestui lucru este Prietenul fidel care ne primeşte şi atunci când greşim şi vrea mereu binele nostru, chiar şi atunci când nu merităm asta.

Fiinţa umană are nevoie să fie iubită fără condiţii, şi cine este privat de această primire poartă în sine o anumită neterminare, adesea fără să ştie asta. Inima umană încearcă să umple acest gol cu surogate, acceptând compromisuri şi mediocrităţi care au numai un gust vag al iubirii. Riscul este acela de a numi „iubire” relaţii neformate şi imature, cu iluzia de a găsi lumină de viaţă în ceva ce, în cel mai bun dintre cazuri, este numai o reflexie.

Aşa se întâmplă să se supraevalueze de exemplu atracţia fizică, atracţie care în sine este un dar al lui Dumnezeu, însă are ca scop să pregătească drumul pentru un raport autentic şi fidel cu persoana. Cum spunea sfântul Ioan Paul al II-lea, fiinţa umană „este chemată la spontaneitatea deplină şi matură a raporturilor”, care „este rodul treptat al discernământului impulsurilor propriei inimi”. Este ceva ce se cucereşte, din moment ce fiecare fiinţă umană „trebuie să înveţe cu perseverenţă şi coerenţă care anume este semnificaţia trupului” (cf. Cateheză, 12 noiembrie 1980).

De aceea, chemarea la viaţa conjugală cere un discernământ sârguincios cu privire la calitatea raportului şi un timp de logodnă pentru a o verifica. Pentru a ajunge la sacramentul căsătoriei, logodnicii trebuie să maturizeze certitudinea că în legătura lor este mâna lui Dumnezeu, care îi precede şi îi însoţeşte, şi le va permite lor să spună: „Cu harul lui Cristos promit să-ţi fiu credincios/credincioasă mereu”. Nu pot să-şi promită fidelitate „în bucurie şi în durere, în caz de boală ca şi în timp de sănătate” şi să se iubească în toate zilele vieţii lor numai pe baza bunei voinţe sau a speranţei că „treaba va funcţiona”. Au nevoie să se bazeze pe terenul solid al Iubirii fidele a lui Dumnezeu. Şi pentru aceasta, înainte de a primi sacramentul căsătoriei, este nevoie de o pregătire sârguincioasă, aş spune un catecumenat, pentru că se joacă toată viaţa în iubire, şi cu iubirea nu se glumeşte. Nu se poate defini „pregătire la căsătorie” trei sau patru conferinţe date în parohie; nu, aceasta nu este pregătire: aceasta este falsă pregătire. Şi responsabilitatea celui care face asta cade asupra lui: asupra parohului, asupra episcopului care permite aceste lucruri. Pregătirea trebuie să fie matură şi este nevoie de timp. Nu este un act formal: este un sacrament. Dar trebuie pregătit cu un adevărat catecumenat.

De fapt, fidelitatea este un mod de a fi, un stil de viaţă. Se lucrează cu lealitate, se vorbeşte cu sinceritate, se rămâne fideli faţă de adevăr în propriile gânduri, în propriile acţiuni. O viaţă împletită din fidelitate se exprimă în toate dimensiunile şi duce la a fi bărbaţi şi femei fideli şi credibili în orice împrejurare.

Însă pentru a ajunge la o viaţă aşa de frumoasă nu este suficientă natura noastră umană, este nevoie ca fidelitatea lui Dumnezeu să intre în existenţa noastră, să ne contagieze. Acest al şaselea cuvânt ne cheamă să ne îndreptăm privirea spre Cristos, care cu fidelitatea sa poate să scoată din noi o inimă adulteră şi să ne dăruiască o inimă fidelă. În El, şi numai în El, este iubirea fără rezerve şi regândiri, dăruirea completă fără paranteze şi tenacitatea primirii până la capăt.

Din moartea şi învierea sa derivă fidelitatea noastră, din iubirea sa necondiţionată derivă statornicia în raporturi. Din comuniunea cu El, cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt derivă comuniunea dintre noi şi faptul de a şti să trăim în fidelitate legăturile noastre.

Papa Francisc: Audienţa generală de miercuri, 24 octombrie 2018

Cateheze despre porunci – 11/A: Să nu săvârşeşti adulter

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

preluat de pe http://www.ercis.ro

Cea mai frumoasă învățătură despre familie

sot si sotie_mire si mireasa_familieCuvântul Domnului ne poartă spre cea mai frumoasă învățătură despre familie: „Omul îşi va lăsa tatăl şi mama şi se va uni cu soţia lui şi cei doi vor fi un singur trup” (Mt 19,5). Bărbat și femeie i-a creat și doar bărbat și femeie vor constitui un singur trup.

Același Domn Cristos este cel care spune: „Ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă” (Mt 19,6). Să fim atenți la cuvintele care însoțesc această „poruncă” a Mântuitorului: „Din cauza împietririi inimii voastre v-a permis Moise să vă lăsaţi soţiile. De la început însă nu a fost aşa. Dar eu vă spun: cine îşi lasă femeia, în afară de desfrânare, şi se căsătoreşte cu alta comite adulter” (Mt 19,8-9). La început nu a fost așa și nici acum nu trebuie să fie altfel. Nu trebuie să lăsăm să fie distrusă familia, cel mai important element al Bisericii și al societății, de „împietrirea inimii”.

Să luăm aminte: „Cine îşi lasă femeia, în afară de desfrânare, şi se căsătoreşte cu alta comite adulter”. Ce poate fi neclar aici? Nu, Cristos nu arată cu degetul, nu condamnă și nici noi nu trebuie să condamnăm familiile care au trecut prin drama falimentului căsătoriei. Problema ridicată aici este cea a divorțaților recăsătoriți. Este un teren foarte sensibil și de aceea nimeni nu are dreptul să judece fără să cunoască situația în toată complexitatea ei. Însă după ce sunt cunoscute toate elementele, Biserica trebuie să arate linia de urmat și să spună cu claritate care este adevărul despre familie, despre căsătorie, despre cei divorțați și recăsătoriți. Biserica trebuie să ajute oamenii, trebuie să facă lumină și diferență între cazurile de concubinaj și căsătorie, între căsătoriile falimentare și căsătoriile nule. Avem nevoie de lumină și de claritate în viața noastră. Nu putem trăi în întuneric.

Lumina și claritatea asupra vieții și asupra statutului unei persoane fac parte din misiunea evangheliei și a Bisericii. Evanghelia a fost mereu clară și clară este și în această zi. Cristos nu a spus da și nu în același timp: „Credincios este Dumnezeu: cuvântul nostru față de voi nu este da și nu. Căci Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, care a fost predicat între voi, prin noi, nu este da și nu, ci în el este numai da” (cf. 2Cor 1,18-19 ). Cât de clar și hotărât Cristos spune și astăzi lucrurilor pe nume: „Cine îşi lasă femeia, în afară de desfrânare, şi se căsătoreşte cu alta comite adulter”! De ce trebuie noi să interpretăm și să răstălmăcim și să găsim scuze pentru a păcătui?! De ce trebuie să spunem că „Isus are dreptate, doar că se mai poate și altfel”? Să nu inventăm scuze păcatului în încercarea disperată de a ne motiva propriile slăbiciuni sau greșeli. Să ne privim viața cu sinceritate, încrezători în mila Domnului. Cristos a murit pentru toți, dar de harul său se bucură doar cei care se apropie de el cu smerenie și sinceritate.


„Ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă” (Mt 19,6).


18 august 2017 

Vineri din săptămâna a 19-a de peste an
Fer. Paula Montaldi, fc.
Ios 24,1-13; Ps 135; Mt 19,3-12

LECTURA I
L-am luat pe tatăl vostru Abraham de dincolo de Râu; v-am scos din Egipt şi v-am adus în ţară.
Citire din cartea lui Iosue 24,1-13
În zilele acelea, Iosue a adunat toate triburile lui Israel la Sihem şi i-a chemat pe bătrânii lui Israel, pe căpeteniile lui, pe judecătorii lui şi pe scribii lui şi au stat înaintea lui Dumnezeu. 2 Iosue a zis întregului popor: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: «Părinţii voştri, Terah, tatăl lui Abraham şi tatăl lui Nahor au locuit dintotdeauna de cealaltă parte a Râului şi au slujit altor dumnezei. 3 L-am luat pe tatăl vostru Abraham de dincolo de Râu şi l-am purtat prin toată ţara Canaan; i-am înmulţit descendenţa şi i l-am dat pe Isaac. 4 Lui Isaac i i-am dat pe Iacob şi pe Esau; lui Esau i-am dat în stăpânire muntele Seir, iar Iacob şi fiii lui au coborât în Egipt. 5 I-am trimis pe Moise şi pe Aaron şi am lovit Egiptul cu ceea ce am făcut în mijlocul lui şi apoi v-am scos de acolo. 6 I-am scos pe părinţii voştri din Egipt şi aţi ajuns la mare. Egiptenii i-au urmărit pe părinţii voştri până la Marea Roşie cu care şi călăreţi. 7 Au strigat către Domnul şi Domnul a pus întuneric între voi şi egipteni, a făcut să vină marea peste ei şi i-a acoperit. Ochii voştri au văzut ceea ce am făcut în Egipt. Voi aţi locuit în pustiu timp de multe zile. 8 V-am adus în ţara amoreilor care locuiau dincolo de Iordan; ei au luptat împotriva voastră, iar eu i-am dat în mâna voastră; voi aţi luat în stăpânire ţara lor şi i-am nimicit dinaintea voastră. 9 Balac, fiul lui Ţipor, regele din Moab, s-a ridicat şi a luptat împotriva lui Israel. L-a chemat pe Balaam, fiul lui Beor, ca să vă blesteme. 10Dar eu nu am vrut să-l ascult pe Balaam: el v-a binecuvântat şi eu v-am salvat din mâna lui. 11 Aţi trecut Iordanul şi aţi ajuns la Ierihon. Stăpânii Ierihonului au luptat împotriva voastră: amoreii, ferezeii, canaaneenii, heteii, ghergheseii, heveii şi iebuseii: i-am dat în mâinile voastre, 12 am trimis înaintea voastră viespi şi i-au alungat dinaintea voastră pe cei doi regi ai amoreilor: acest lucru nu a fost nici cu sabia, nici cu arcul tău. 13 V-am dat o ţară în care nu aţi muncit şi cetăţi pe care nu le-aţi zidit şi aţi locuit în ele: aţi mâncat din viile şi din măslinii pe care nu i-aţi plantat»”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 135(136),1-3.16-18.21-22 şi 24 (R.: 1)
R.: Lăudaţi-l pe Domnul, pentru că este bun, pentru că veşnică este îndurarea lui!

1 Lăudaţi-l pe Domnul, pentru că este bun,
pentru că veşnică este îndurarea lui!
2 Lăudaţi-l pe Dumnezeul dumnezeilor,
pentru că veşnică este îndurarea lui!
3 Lăudaţi-l pe Domnul domnilor,
pentru că veşnică este îndurarea lui! R.

16 El a făcut pe poporul său să meargă prin pustiu,
pentru că veşnică este îndurarea lui!
17 El a lovit regi mari,
pentru că veşnică este îndurarea lui!
18 El a dat la moarte regi puternici,
pentru că veşnică este îndurarea lui! R.

21 El a dat ţara lor ca moştenire,
pentru că veşnică este îndurarea lui!
22 Ca moştenire slujitorului său Israel,
pentru că veşnică este îndurarea lui!
24 El ne-a mântuit de asupritorii noştri,
pentru că veşnică este îndurarea lui! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Cf. 1Tes 2,13bcd
(Aleluia) Primiţi cuvântul lui Dumnezeu nu ca pe un cuvânt al oamenilor, ci aşa cum este într-adevăr, ca pe cuvântul lui Dumnezeu! (Aleluia)

EVANGHELIA
Din cauza împietririi inimii voastre v-a permis Moise să vă lăsaţi soţiile. De la început însă nu a fost aşa.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 19,3-12
În acel timp, apropiindu-se unii farisei de Isus, ca să-l pună la încercare, i-au zis: „Îi este permis unui bărbat să-şi lase femeia pentru orice motiv?” 4 Răspunzând, Isus le-a zis: „Nu aţi citit că, de la început, Creatorul «i-a făcut bărbat şi femeie?” 5 Şi a zis: «De aceea omul îşi va lăsa tatăl şi mama şi se va uni cu soţia lui şi cei doi vor fi un singur trup», 6 astfel încât nu vor mai fi doi, ci un singur trup. Prin urmare, ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă!” 7 Ei i-au zis: „Atunci, de ce Moise a poruncit «să i se dea act de despărţire şi s-o lase?»” 8 El le-a spus: „Din cauza împietririi inimii voastre v-a permis Moise să vă lăsaţi soţiile. De la început însă nu a fost aşa. 9Dar eu vă spun: cine îşi lasă femeia, în afară de desfrânare, şi se căsătoreşte cu alta comite adulter”. 10 Discipolii i-au zis: „Dacă aşa este situaţia cu bărbatul şi femeia, este mai bine să nu se căsătorească”. 11 Dar el le-a zis: „Nu toţi înţeleg cuvântul acesta, ci numai acei cărora le-a fost dat. 12 Există eunuci care s-au născut astfel din sânul mamei lor; există eunuci care au fost făcuţi astfel de oameni şi există eunuci care s-au făcut ei înşişi astfel pentru împărăţia cerurilor. Cine poate înţelege să înţeleagă!”

Cuvântul Domnului

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat: