Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Posts Tagged ‘advent’

Vreau să găsești în mine ceea ce iubeai în El

Posted by Paxlaur pe 12/12/2017

fericire copil dumnezeu iubireMulți dintre cei care strigă „Cristos se naște, dar mie nu-mi pasă”, încearcă să-și argumenteze necredința și indiferența tocmai prin textele Bibliei. Unul dintre textele alese de cei necredincioși este și aceste:: „Nimeni nu l-a văzut pe Dumnezeu vreodată” (1In 4,12; cf. Ex 33,20; 1Tim 6,16). Altfel spus: „Nimeni nu știe dacă există Dumnezeu. Iar dacă există, nimeni nu știe exact cum e”!

Însă noi știm că Pruncul care ni se va naște, Cristos, Fiul Tatălui, vine în lume tocmai pentru a ni-l face cunoscut pe Tatăl și cine l-a văzut pe Fiul l-a văzut pe Tatăl, pentru că Fiul este în Tatăl și Tatăl în Fiul (cf. In 14,9.11). Însuși Isus spune: „Eu și Tatăl una suntem” (In 10,30). Totodată mai știm un adevăr: noi, oamenii, am fost creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu (Gen 1,26). Însă adevărata imagine a lui Dumnezeu este doar Cristos, pentru că în el „locuiește toată plinătatea dumnezeirii trupește” (Col 2,9).

Prin întruparea lui Cristos ne sunt revărsate cele mai mari haruri. Prin Cristos, cu Cristos și în Cristos contemplăm slava Dumnezeului nevăzut pentru că, așa cum ne învață Apostolul, „el este icoana Dumnezeului nevăzut, primul născut din toată creația” (Col 1,5). Iar lecturile de astăzi ne invită să contemplăm tandrețea acestui Dumnezeu care vine în mijlocul nostru prin Cristos. El este cel care se îngrijește de noi așa cum un păstor se îngrijește de turma sa: „Cu braţul lui va aduna mieii şi-i va ridica la pieptul său, iar pe cele care alăptează le va conduce cu grijă” (Is 40,11). El este cel care pleacă în căutarea celui rătăcit și care nu vrea să se piardă nici unul dintre cei mici. Este un Dumnezeu care se bucură și face sărbătoare pentru convertirea noastră. Iată Imaginea lui Dumnezeu, iată-l pe Cristos spre care ne îndreptăm.

Toată această realitate aduce în viața noastră o nouă obligație: noi înșine trebuie să devenim asemenea lui Cristos, trebuie să trăim acest timp al Adventului astfel încât să se vadă că suntem cu adevărat creați după „chipul și asemănarea lui Cristos”. Dumnezeu ne-a rânduit să fim asemenea chipului Fiului său (Rom 8,29) și nu asemenea celor necredincioși, indiferenți. Să nu fim asemenea celor „cărora dumnezeul veacului acestuia le-a orbit mințile ca să nu vadă strălucirea evangheliei gloriei lui Cristos, cel care este chipul lui Dumnezeu” (2Cor 4,4).

O, Marie, Maica harului dumnezeiesc, rămâi mereu alături de noi în drumul spre întâlnirea cu Cristos care vine și ajută-ne să fim cât mai asemănători lui în cuvinte și fapte. Rânduiește ca viața noastră să strălucească în lumina evangheliei, în lumina celui care este imaginea Dumnezeului nevăzut și în care locuiește toată plinătatea dumnezeirii.


Fiul a devenit asemenea nouă în toate, în afară de păcat,
pentru ca noi să devenim asemenea lui,
iar Tatăl să poată afla în noi ceea ce iubea în el
(cf. Prefața a VII-a pentru duminicile de peste an).


12 decembrie 2017 

Marţi din săptămâna a 2-a din Advent
Ss. Fc. Maria de la Guadalupe *; Epimah şi Alexandru, m.
Is 40,1-11; Ps 95; Mt 18,12-14

LECTURA I
Dumnezeu mângâie poporul său.
Citire din cartea profetului Isaia 40,1-11
Aşa spune Dumnezeul vostru: „«Mângâiaţi, mângâiaţi-l pe poporul meu!» Vorbiţi la inimă Ierusalimului şi spuneţi-i că suferinţa lui s-a terminat, că nelegiuirea sa a fost răscumpărată, pentru că a fost luat din mâna Domnului dublul pentru păcatele sale”. 3 Un glas strigă: „În pustiu pregătiţi calea Domnului, îndreptaţi în loc neumblat o cale pentru Dumnezeul nostru! 4 Orice vale va fi înălţată, orice munte şi orice deal vor fi nivelate, ce este strâmb va fi îndreptat, iar ce este colţuros va fi netezit”. 5 Atunci se va descoperi gloria Domnului şi toate făpturile o vor vedea împreună, căci gura Domnului a vorbit. 6 Un glas zice: „Strigă!”, dar a răspuns: „Ce să strig?” Orice făptură este ca iarba şi toată frumuseţea ei este ca floarea câmpului. 7 Iarba se usucă, floarea se ofileşte, pentru că Duhul Domnului suflă peste ele; cu adevărat, poporul este ca iarba. 8 Iarba se usucă, floarea se ofileşte, dar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne pentru totdeauna. 9 Suie-te pe un munte înalt, mesageră a Sionului; ridică-ţi cu putere glasul, mesageră a Ierusalimului; ridică-l, nu te teme! Spune cetăţilor lui Iuda: „Iată Dumnezeul vostru!” 10 Iată, Domnul Dumnezeu vine cu putere şi braţul lui stăpâneşte! Iată, răsplata lui este cu el şi faptele sale sunt înaintea lui! 11 Ca un păstor îşi va paşte turma: cu braţul lui va aduna mieii şi-i va ridica la pieptul său, iar pe cele care alăptează le va conduce cu grijă.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 95(96),1-2.3 şi 10ac.11-12.13 (R.: cf. Is 40,9-10)
R.: Iată, Dumnezeul nostru va veni cu putere.

1 Cântaţi-i Domnului un cântec nou!
Cântaţi-i Domnului, toţi locuitorii pământului!
2 Cântaţi-i Domnului, binecuvântaţi numele lui!
Vestiţi din zi în zi mântuirea lui. R.

3 Vestiţi printre neamuri gloria lui,
tuturor popoarelor, minunile sale!
10ac Spuneţi printre neamuri: „Domnul stăpâneşte!”
El va judeca popoarele cu dreptate. R.

11 Să se bucure cerurile şi să se veselească pământul,
să vuiască marea şi tot ce cuprinde ea!
12 Să se bucure câmpiile şi tot ce este pe ele,
să tresalte de bucurie toţi copacii pădurilor. R.

13 Să se bucure în faţa Domnului care vine,
pentru că vine să judece pământul!
El va judeca lumea cu dreptate
şi popoarele, în adevărul său. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
(Aleluia) Se apropie ziua Domnului; iată, el vine să ne mântuiască! (Aleluia)

EVANGHELIA
Aceasta este voinţa Tatălui vostru care este în ceruri: să nu se piardă niciunul dintre aceştia mici.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 18,12-14
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Ce părere aveţi? Dacă un om are o sută de oi şi se rătăceşte una dintre ele, oare nu le lasă pe cele nouăzeci şi nouă pe munte şi se duce să o caute pe cea rătăcită? 13 Şi, dacă se întâmplă să o găsească, adevăr vă spun că se bucură pentru ea mai mult decât pentru cele nouăzeci şi nouă, care nu se rătăciseră. 14 Aceasta este voinţa Tatălui vostru care este în ceruri: să nu se piardă niciunul dintre aceştia mici”.

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Posted in Advent, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

Aștept cu dor ziua în care suferința ta se va sfârși!

Posted by Paxlaur pe 10/12/2017

anton-durcovici-beatoNașterea Mântuitorului face inimile noastre să tresalte de bucurie. Suntem plini de dorința de a face binele. În ziua Crăciunului inimile tresaltă și cântă: „Mângâiaţi, mângâiaţi-l pe poporul meu! Vorbiţi la inimă Ierusalimului şi spuneţi-i că suferinţa lui s-a terminat” (cf. Is 40,1-2). Cu cât dor așteptăm ziua când suferința noastră va lua sfârșit!

Nașterea Domnului este momentul când între noi vine Mângâietorul și Vindecătorul sufletelor. Cu toate acestea, chiar și în acea zi de sărbătoare, chiar și în timpul celor mai mari miracole, sunt unii care spun: „Cristos se naște pentru a mângâia omenirea, dar mie nu-mi pasă”. Nu le pasă unora, cum de multe ori, tocmai prin felul în care nu ne mărturisim credința, nu ne pasă nici nouă de prezența lui Cristos în cuvântul său, în Euharistie, în Biserică, în oameni. Cum ne raportăm la suferințele celor din comunitatea noastră? Suntem noi o mângâiere pentru ei?

Cristos vrea să ieșim din idiferență și să să fim mângâietori printre și pentru oameni. Cristos vrea să salvăm oamenii de la moarte, în special de la moartea veșnică, nu să-i condamnăm. Să nu uităm că nu lipsesc nici astăzi, în multe părți ale lumii, ba poate chiar în jurul nostru, oameni care sunt condamnați la moarte, așa cum a fost condamnat și episcopul martir, fericitul Anton Durcovici. Ce facem noi ca să salvăm astfel de oameni? Suntem mângâietori pentru cei condamnați? Ne rugăm pentru cei care condamnă?

Pruncul divin născut la Betleem este cel care răscumpără nelegiuirile oamenilor. El „este îndelung răbdător faţă de noi, întrucât nu vrea să se piardă cineva, ci ca toţi să ajungă la convertire” (cf. 2Pt 3,9). Purtarea noastră, în așteptarea venirii lui, trebuie să fie „sfântă și evlavioasă”, străduindu-ne să fim găsiți „în pace, fără cusur şi fără prihană” (cf. 2Pt 3,11.14). Așa a fost găsit episcopul Anton Durcovici și așa vrem să fim găsiți și noi de Cristos care vine.

Împreună cu episcopul martir Anton, suntem chemați să dăm și noi mărturie de neliniștea și dorința inimii noastre de a-l întâlni pe pruncul divin și de a ne lăsa cuceriți de el. Vrem ca întâlnirea cu Cristos să ne transforme și să devenim noi înșine exemple de credință și iubire pentru cei din jur. Mai mult, vrem ca mergând spre Cristos care vine, să nu ne temem de persecuții sau de lipsuri. Vrem să devenim și noi păstori plini de curaj, dispuși să ne dăruim viața pentru cei încredințați nouă, cântând cu toată ființa: „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine este împotriva noastră?”. Suntem chemați să învingem tendințele ateiste și comerciale ale Crăciunului și să redăm sărbătorii demnitatea ei, să fie ziua în care toți cântă ca un singur cor: „Fericit poporul al cărui Dumnezeu este Domnul. Fericit poporul mângâiat de însuși Dumnezeu”.


Ridică-te, privește spre ziua Crăciunului.
Domnul este aproape!
Dumnezeu coboară ca să te cuprindă în cea mai suavă îmbrățișare.


10 decembrie 2017 

† DUMINICA a 2-a din Advent
Fer. Anton Durcovici, ep. m.; Ss. Eulalia, fc. m.; Maur, m.
Is 40,1-5.9-11; Ps 84; 2Pt 3,8-14; Mc 1,1-8

LECTURA I
Pregătiţi calea Domnului!
Citire din cartea profetului Isaia 40,1-5.9-11
Aşa spune Dumnezeul vostru: „«Mângâiaţi, mângâiaţi-l pe poporul meu!» Vorbiţi la inimă Ierusalimului şi spuneţi-i că suferinţa lui s-a terminat, că nelegiuirea sa a fost răscumpărată, pentru că a fost luat din mâna Domnului dublul pentru păcatele sale!” 3 Un glas strigă: „În pustiu pregătiţi calea Domnului, îndreptaţi în loc neumblat o cale pentru Dumnezeul nostru! 4 Orice vale să fie înălţată, orice munte şi orice deal vor fi nivelate, ce este strâmb va fi îndreptat, iar ce este colţuros va fi netezit. 5 Atunci se va descoperi gloria Domnului şi toate făpturile o vor vedea împreună, căci gura Domnului a vorbit. 9 Suie-te pe un munte înalt, mesageră a Sionului; ridică-ţi cu putere glasul, mesageră a Ierusalimului; ridică-l, nu te teme! Spune cetăţilor lui Iuda: «Iată Dumnezeul vostru!” 10Iată, Domnul Dumnezeu vine cu putere şi braţul lui stăpâneşte! Iată, răsplata lui este cu el şi faptele sale sunt înaintea lui! 11 Ca un păstor îşi va paşte turma: cu braţul lui va aduna mieii şi-i va ridica la pieptul său, iar pe cele care alăptează le va conduce cu grijă”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 84(85),9ab-10.11-12.13-14 (R.: 8)
R.: Arată-ne, Doamne, îndurarea ta şi dă-ne mântuirea ta!

9ab
Voi asculta ce zice Domnul Dumnezeu:
el vorbeşte de pace poporului său şi credincioşilor săi.
10 Mântuirea este aproape de cei care se tem de el
şi gloria lui va locui pe pământul nostru. R.

11 Îndurarea şi adevărul se vor întâlni,
dreptatea şi pacea se vor îmbrăţişa;
12 adevărul va răsări din pământ
şi dreptatea va coborî din ceruri. R.

13 Domnul îşi va revărsa bunătatea
şi pământul îşi va aduce roadele sale.
14 Dreptatea va merge înaintea lui
şi-i va călăuzi paşii pe cale. R.

LECTURA A II-A
Aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou.
Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Petru 3,8-14
Iubiţilor, aceasta să n-o ignoraţi: o zi la Domnul este ca o mie de ani şi o mie de ani ca o singură zi! 9 Domnul nu întârzie împlinirea promisiunii, după cum consideră unii întârzierea, ci el este îndelung răbdător faţă de voi, întrucât nu vrea să se piardă cineva, ci ca toţi să ajungă la convertire. 10 Dar ziua Domnului va veni ca un hoţ; în ziua aceea cerurile vor dispărea cu vuiet, principiile elementare se vor distruge în foc, la fel, şi pământul, cu toate lucrurile care vor fi găsite. 11 Deci dacă toate acestea se vor distruge astfel, cât de sfântă şi evlavioasă trebuie să fie purtarea voastră, 12 aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu în care cerurile vor fi distruse în foc, iar principiile elementare, arzând, se vor topi! 13 Dar noi aşteptăm, după promisiunea lui, ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui dreptatea. 14 De aceea, iubiţilor, întrucât aşteptaţi acestea, străduiţi-vă să fiţi găsiţi în pace, fără cusur şi fără prihană!

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Lc 3,4c.6
(Aleluia) Pregătiţi calea Domnului, faceţi drepte cărările lui; şi orice făptură va vedea mântuirea lui Dumnezeu. (Aleluia)

EVANGHELIA
Faceţi drepte cărările lui!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 1,1-8
Începutul evangheliei lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Aşa cum este scris în profetul Isaia: „Iată, eu îl trimit pe îngerul meu înaintea feţei tale; el va pregăti calea ta. 3 Glasul celui care strigă în pustiu: «Pregătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările lui!»” 4 Ioan Botezătorul era în pustiu, predicând botezul convertirii spre iertarea păcatelor. 5 Întreaga regiune a Iudeii şi cei din Ierusalim veneau la el şi erau botezaţi de el în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele. 6 Ioan era îmbrăcat cu o haină din păr de cămilă şi avea o cingătoare din piele în jurul coapselor sale; mânca lăcuste şi miere sălbatică 7 şi predica, zicând: „Vine după mine cel care este mai puternic decât mine, căruia eu nu sunt vrednic, plecându-mă, să-i dezleg cureaua încălţămintei. 8 Eu v-am botezat cu apă, însă el vă va boteza în Duhul Sfânt”.

Cuvântul Domnului

Posted in Advent, Anton Durcovici, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Ce trebuie să facem pentru a avea un Crăciun fericit?

Posted by Paxlaur pe 07/12/2017

Stanca BisericiiCristos care vine ne amintește astăzi că putem fi înțelepți sau necugetați. Noi alegem! Același Cristos ne amintește că nu e suficient să spunem „Doamne, Doamne!” pentru a ne mântui. E nevoie de mai mult. Dacă toată religiozitatea și credința noastră se limitează la „Doamne, Doamne”, nu suntem cu nimic mai presus de cei care spun: „Cristos s-a născut pentru mine, dar pe mine nu mă interesează”. Dacă tot ce știm să facem cu și prin credința noastră este să spunem „Doamne, Doamne”, atunci ne numărăm printre cei care ne-am construit viața pe nisip. De aceea suntem agitați, tensionați, stresați. Nu credem în Cristos care vine!

Însă cât de liniștit își petrece ziua un suflet care în fiecare dimineață pune în inima sa aceste cuvinte: „Doamne, stânca mea, fortăreața mea și eliberatorul meu! Doamne, stânca mea, în tine mi-am pus speranța, scutul meu, cornul mântuirii mele și scăparea mea, locul meu de refugiu și eliberatorul meu. Tu mă mântuiești din asuprirea mea!” (cf. 2Sam 22,2-3). Domnul este Stânca noastră, Sprijinul nostru. Cât de puternic este îndemnul profetului Isaia în această zi: „Încredeţi-vă în Domnul pe vecie, căci Domnul Dumnezeu este o Stâncă veşnică!” (Is 26,4).

Am făcut primii pași pe cărările Adventului și poate că deja oboseala își face simțită prezența. Avem nevoie de un sprijin, iar acest sprijin este însuși Domnul care vine. El este Stânca pe care ne putem sprijini cu toată încrederea. El este Stânca pe care trebuie să construim orice proiect pentru a avea un Crăciun binecuvântat. Niciunul dintre noi nu va fi scutit în acest timp al Adventului de ploi și vânturi prin care dușmanul va încerca să ne distrugă. Însă fericiți suntem dacă ne numărăm printre cei înțelepți, printre cei care am ascultat cuvântul Domnului și l-am pus în practică: „vor cădea ploi, vor veni şuvoaie, vor sufla vânturi, vor năvăli toate peste noi, dar vom rezista, pentru că suntem construiți pe Stâncă, pe Cristos!” (cf. Mt 7,26-27).

Să construim pe Stâncă! Să ne sprijinim în toate proiectele noastre pe Stâncă! Vom fi fericiți și liniștiți, asemenea unui copil care se simte în singuranță atunci când este în brațele mamei sale. Sprijinindu-ne pe prezența Domnului, vom reuși să răzbatem chiar și cele mai grele încercări. Construind pe stâncă vom simți că putem cânta din toată inima împreună cu psalmistul: „Mai bine este să-ţi cauţi refugiu la Domnul decât să te încrezi în oameni. Mai bine este să-ţi cauţi refugiu la Domnul decât să te încrezi în cei puternici” (Ps 117,8-9).

O, Marie, Maica bunului sfat, ajută-ne să ascultăm îndemnul tău – „Faceți tot ce vă va spune” (In 2,5) – și astfel să împlinim în viața noastră cuvintele lui Isus, să ne clădim casa pe Stâncă, să ne găsim în Domnul srijinul și forța noastră.


Domnul este aproape
și nu vrem să mai contruim nimic fără el.
Nimic fără Dumnezeu,
nimic fără Stânca vieții noastre.


7 decembrie 2017 

Joi din săptămâna 1 din Advent
Ss. Ambrozie, ep. înv. **; Maria Giusseppa Rosselo, călug.
Is 26,1-6; Ps 117; Mt 7,21.24-27

LECTURA I
Să intre neamul cel drept, care se păstrează fidel.
Citire din cartea profetului Isaia 26,1-6
În ziua aceea, se va cânta următoarea cântare în ţara lui Iuda: „Avem o cetate puternică; el a pus mântuirea ca zid şi întăritură. 2 Deschideţi porţile, ca să intre neamul cel drept care se păstrează fidel! 3 Planul este stabil; tu vei asigura pacea, pace, pentru că şi-a pus încrederea în tine. 4Încredeţi-vă în Domnul pe vecie, căci Domnul Dumnezeu este o Stâncă veşnică! 5 I-a umilit pe cei care locuiau în înălţimi şi a doborât cetatea semeaţă: a doborât-o la pământ, a coborât-o până în ţărână. 6 Ea este călcată în picioare, picioarele sărmanului, tălpile picioarelor săracilor”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 117(118),1 şi 8-9.19-21.25-27a (R.: 26a)
R.: Binecuvântat este cel care vine în numele Domnului.
sau:
Aleluia.

1 Lăudaţi-l pe Domnul, pentru că este bun:
veşnică este îndurarea lui!
8 Mai bine este să-ţi cauţi refugiu la Domnul
decât să te încrezi în oameni.
9 Mai bine este să-ţi cauţi refugiu la Domnul
decât să te încrezi în cei puternici. R.

19 Deschideţi-mi porţile dreptăţii
ca să intru şi să-l laud pe Domnul!
20 Aceasta este poarta Domnului:
cei drepţi vor intra prin ea.
21 Te laud pentru că mi-ai răspuns
şi ai fost mântuirea mea. R.

25 Doamne, mântuieşte-mă,
Doamne, dă-mi biruinţă!
26 Binecuvântat este cel care vine în numele Domnului!
Vă binecuvântăm din casa Domnului.
27a Domnul este Dumnezeu şi ne luminează. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Is 55,6
(Aleluia) Căutaţi-l pe Domnul cât timp îl mai puteţi găsi, invocaţi-l câtă vreme este aproape de voi. (Aleluia)

EVANGHELIA
Va intra în împărăţia cerurilor acela care împlineşte voinţa Tatălui meu.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 7,21.24-27
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Nu oricine îmi zice «Doamne! Doamne!” va intra în împărăţia cerurilor, ci acela care împlineşte voinţa Tatălui meu, care este în ceruri. 24 Aşadar, oricine ascultă aceste cuvinte ale mele şi le împlineşte va fi asemenea cu omul înţelept care şi-a construit casa pe stâncă. 25 A căzut ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile, au năvălit peste casa aceea, dar ea n-a căzut, pentru că fusese stabilită pe stâncă. 26 Însă oricine ascultă aceste cuvinte ale mele, şi nu le împlineşte, va fi asemenea cu bărbatul necugetat care şi-a construit casa pe nisip. 27 A căzut ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile, au izbit în casa aceea şi ea s-a prăbuşit. Iar prăbuşirea ei a fost mare”.

Cuvântul Domnului

Posted in Advent, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , | Leave a Comment »

„Pe mine mă interesează doar viața mea, nu viața tuturor flămânzilor”

Posted by Paxlaur pe 06/12/2017

Domnul il asculta pe saracul care striga„Cristos Domnul vine ca să mântuiască poporul său, vine să-i sature pe cei flămânzi, dar mie nu-mi pasă! Pe mine mă interesează doar viața mea, nu viața tuturor flămânzilor”. Când am trecut indiferenți pe lângă mulțimea de oameni săraci, flămânzi, pe lângă cei care sunt gata să leșine pe drum, atunci nu facem altceva decât să spunem: „Cristos a venit pentru mine, a venit să mă învețe iubirea și să mă mântuiască, dar mie nu-mi pasă”.

Da, de prea multe ori nouă nu ne pasă că însuși Isus a spus că la sfârşitul lumii, acestea sunt criteriile după care vom fi judecaţi şi ni se va hotărî veşnicia: grija faţă de cei flămânzi, însetaţi, străini, săraci, bolnavi, închişi” (cf. Mt 25,31-46). Numai așa se poate predica evanghelia, numai așa se poate atinge fericirea adevărată și veșnică: te apropii de cel în lipsuri, de cel bolnav, de cel închis, te aşezi lângă el, te faci pritenul său, însoţitorul său.

Ne numim creștini, dar oare suntem noi cu adevărat pe urmele lui Cristos, Domnul și învățătorul nostru? El a fost cuprins de milă în fața mulțimilor, i-a vindecat, i-a învățat, le-a dăruit hrană din belșug. Noi ce facem pentru cei săraci? De Crăciun, dar și astăzi, de sfântul Nicolae, oferim cadouri, dar cui? Nu cumva doar celor de la care așteptăm să primim? Nu cumva suntem indiferenți față de cei de la care nu putem primi nimic? Nu cumva suntem indiferenți tocmai față de cei în care locuiește Cristos cel sărac?

„Cristos se naște pentru mine, dar mie nu-mi pasă”. Nu ne pasă pentru că nu am înțeles cine este Domnul! Nu ne schimbăm viața pentru că încă nu l-am cunoscut, nu l-am întâlnit. Oare mai putem spune că nu ne pasă de Cristos atunci când auzim și vedem faptele sale minunate? Să ne cercetăm inima plecând de la cuvintele profetului Isaia și să vedem dacă mai putem spune că într-adevăr nu ne pasă de Cristos care vine. Să spunem cu voce tare:

„Cristos va face un ospăţ pentru toate popoarele pe muntele acesta, un ospăţ cu mâncăruri grase şi cu băuturi alese, cu mâncăruri pline de măduvă şi cu băuturi alese şi rafinate”, dar mie nu-mi pasă!

Cristos „va înlătura moartea pentru totdeauna”, dar mie nu-mi pasă.

Cristos „va şterge lacrimile de pe faţa tuturor şi va îndepărta ruşinea poporului său de pe tot pământul”, dar mie nu-mi pasă.

Cristos este „Dumnezeul nostru, în care am sperat că ne va mântui, acesta este Domnul în care ne-am pus speranţa”, dar mie nu-mi pasă.

Cristos este cel care îi vindecă pe cei „şchiopi, orbi, invalizi” și îi satură pe cei flămânzi, dar pe mine nu mă interesează nici viața, nici bucuria, nici vindecarea, nici mântuirea! Nimic! (cf. Is 25,6-10; Mt 15,30-31).

Oare putem repeta toate acestea la nesfârșit? Oare chiar putem fi indiferenți față de cel care vine să ne elibereze de moarte?


Domnul este aproape
și dacă am conștientiza cine este el cu adevărat
am înnebuni de fericire,
am tresălta de bucurie în prezența sa.


6 decembrie 2017 

Miercuri din săptămâna 1 din Advent
Sf. Nicolae, ep. *
Is 25,6-10a; Ps 22; Mt 15,29-37

LECTURA I
Domnul cheamă la ospăţul său şi şterge lacrimile de pe feţele tuturor.
Citire din cartea profetului Isaia 25,6-10a
În ziua aceea, Domnul Sabaot va face un ospăţ pentru toate popoarele pe muntele acesta, un ospăţ cu mâncăruri grase şi cu băuturi alese, cu mâncăruri pline de măduvă şi cu băuturi alese şi rafinate. 7 Pe muntele acesta, va înlătura vălul pus pe faţa tuturor popoarelor şi acoperitoarea care acoperea toate neamurile. 8 Va înlătura moartea pentru totdeauna. Domnul Dumnezeu va şterge lacrimile de pe faţa tuturor şi va îndepărta ruşinea poporului său de pe tot pământul, căci Domnul a vorbit. 9 În ziua aceea se va spune: „Iată, acesta este Dumnezeul nostru, în care am sperat că ne va mântui, acesta este Domnul în care ne-am pus speranţa: să ne bucurăm şi să ne veselim de mântuirea lui!” 10a Căci mâna Domnului se va odihni pe muntele acesta.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 22(23),1-3a.3b-4.5.6 (R.: 6cd)
R.: Voi locui în casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele.

1 Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic;
2 el mă paşte pe păşuni verzi, mă conduce la ape de odihnă,
3a îmi înviorează sufletul. R.

3b
Mă călăuzeşte pe cărări drepte de dragul numelui său.
4 Chiar dacă ar fi să umblu prin valea întunecată a morţii,
nu mă tem de niciun rău, căci tu eşti cu mine,
toiagul şi nuiaua ta mă mângâie. R.

5 Tu pregăteşti masă pentru mine în faţa asupritorilor mei,
îmi ungi capul cu untdelemn
şi paharul meu e plin de se revarsă. R.

6 Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi
în toate zilele vieţii mele
şi voi locui în casa Domnului
până la sfârşitul zilelor mele. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE
(Aleluia) Iată, Domnul vine ca să mântuiască poporul său; fericiţi cei pregătiţi să iasă în întâmpinarea lui. (Aleluia)

EVANGHELIA
Isus vindecă mulţi bolnavi şi înmulţeşte pâinile.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 15,29-37
În acel timp, Isus, plecând de acolo, a venit de-a lungul Mării Galileii şi, urcând pe munte, s-a aşezat acolo. 30 Veneau la el mari mulţimi având cu ele şchiopi, orbi, invalizi, muţi şi mulţi alţii pe care îi puneau la picioarele lui, iar el i-a vindecat, 31 aşa încât uimea mulţimea care vedea muţii vorbind, invalizii sănătoşi, şchiopii mergând şi orbii văzând. Şi îl glorificau pe Dumnezeul lui Israel. 32 Chemându-i pe discipolii săi, Isus le-a zis: „Mi-e milă de mulţime, pentru că stau cu mine deja de trei zile şi nu au ce să mănânce. Şi nu vreau să-i trimit flămânzi, ca nu cumva să leşine pe drum”. 33 Discipolii i-au spus: „De unde să luăm în pustiu atâtea pâini încât să hrănim o mulţime atât de mare?” 34 Dar Isus le-a zis: „Câte pâini aveţi?” Ei au răspuns: „Şapte şi câţiva peştişori”. 35Atunci a poruncit mulţimii să se aşeze pe pământ. 36 A luat cele şapte pâini şi peştii şi, după ce a mulţumit, le-a frânt şi le-a dat discipolilor, iar discipolii, mulţimilor. 37 Au mâncat toţi şi s-au săturat, iar din ceea ce a prisosit din bucăţi au strâns şapte coşuri pline.

Cuvântul Domnului

Posted in Advent, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

Adevărata fericire este rezervată celor mici!

Posted by Paxlaur pe 05/12/2017

Bucuria Domnului

Bucuria Domnului este puterea noastră!

Cristos este Domnul fericirii! Este atât de fascinant să-l privești pe Fiul lui Dumnezeu care „tresaltă de bucurie” și ne descoperă „plăcerea Tatălui” și „fericirea discipolilor”, fericirea noastră (cf. Lc 10,21.23). Demnă de contemplat, chiar și printre lacrimi amare lipsite de speranță, este imaginea lui Cristos fericit, a unui Dumnezeu care tresaltă de bucurie. Acesta este Dumnezeul nostru, cel care ne însoțește pe drumul spre casă.

Bucuria, plăcerea, fericirea fac parte din aspirațiile noastre. Însă ce facem pentru a le atinge, pentru a le avea în viața noastră? Spre cine, ce privim? Să nu uităm: fericiți cu adevărat sunt cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l împlinesc (cf. Lc 11,28).

Dacă vrem să fim fericiți să stăm cu cei fericiți cu adevărat, să ne împărtășim din fericirea lor. De prea multe ori refuzăm să ne apropiem de Dumnezeu și de sfinți pentru că uităm cât sunt de fericiți, neglijăm că pot deveni izvorul fericirii noastre. Uităm că Isus tresaltă de bucurie! Nu dăm importanță Sfintei Născătoare de Dumnezeu și apostolilor care au fost proclamați fericiți și au tresăltat de bucurie (cf. Lc 1,47; 10,23).

Fericirea lor este rezervată celor mici, celor care știu să fie asemenea copiilor. Aceasta pentru că fericirea pruncilor este autentică, plină de încredre, convinși fiind că durează veșnic.

Avem nevoie de fericirea „celor mici” care se lasă mereu însoțiți, învățați, iubiți. Niciun copil nu străbate singur drumul spre casă, ci se lasă purtat de cel în care are încredere. Când rămâne singur se simte pierdut, speriat, trist. Doar alături de cel în care și-a pus încrederea simte liniștea și siguranța, tresaltă de o fericire care pare veșnică.

Dacă smerenia noastră este autentică, nimic nu poate egala fericirea de a crede în Cuvântul făcut trup, fericirea de a fi însoțit de însuși Cristos pe drumul spre casă!


Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 10,21-24
În ceasul acela, Isus a tresăltat de bucurie în Duhul Sfânt şi a spus: „Te preamăresc pe tine, Tată, Domn al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns acestea celor înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit celor mici. Da, Tată, pentru că aceasta a fost plăcerea ta. 22 Toate mi-au fost date de Tatăl meu şi nimeni nu ştie cine este Fiul, decât Tatăl, nici cine este Tatăl, decât Fiul şi acela căruia Fiul vrea să-i reveleze”. 23 Apoi, întorcându-se către discipoli, le-a spus aparte: „Fericiţi ochii care văd ceea ce vedeţi voi, 24 căci vă spun: mulţi profeţi şi regi au voit să vadă ceea ce vedeţi voi, şi n-au văzut, şi să audă ceea ce auziţi voi, şi n-au auzit”.

Cuvântul Domnului


Isuse, sunt o norocoasă! Cum de nu am înțeles până acum? Cum de nu am realizat că Tu ești cel mai frumos dar pe care îl puteam primi, că Tu ești răspunsul iubirii lui Dumnezeu la lipsa mea de iubire? Eu, o ființă aparent lipsită de sens, din clipa în care te-ai gândit la mine, am devenit cineva, am devenit Eu. Căci numai Tu m-ai  înălțat prin iubirea cu care ai venit pe pământ și cu care mă iubești și astăzi.
Mulțumesc pentru existența mea! Mulțumesc pentru fiecare respirație și pentru fiecare celulă ce îmi aparține, căci toate le am de la tine, din marea ta iubire! Dar poate cel mai mult îți multumesc pentru noi doi, pentru întâlnirea noastră ce a avut loc undeva, cândva în vesnicie și ce va continua să aibă loc în veșnicie!
Ce dar minunat! Ce iubire fără margini, fără interes! Isuse, învață-mă să fiu atentă la prezența ta în viața mea și să nu te las la marginea sufletului meu! Învață-mă să îmi petrec această zi împreună cu tine! Învață-mă să iubesc dezinteresat și etern ca și tine! Amin.
(Lucia Balint)

Te invit cu drag să urmărești zi de zi itinerarul „Drumul spre acasă: o călătorie a sufletului” (detalii AICI), prin care fiecare „este invitat să primească călăuza Cuvântului lui Dumnezeu ce îl va însoţi zi de zi, să-şi găsească un timp de linişte şi de meditaţie, să ia hotărâri concrete pe care să le pună în practică, pentru ca astfel întreaga sa viaţă să se transforme, iar sărbătoarea Naşterii lui Cristos să îl găsească mai plin de strălucire şi de pace”.

Citește meditația zilei AICI!

Posted in Advent, E bine de ştiut, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: