Arhivă etichetă pentru ‘ajutor’

Povestea mamei de pe locul doi (luna noiembrie)

Au trecut șase luni de când am aflat povestea ei de viață. Părea imposibil ca o viață atât de tânără să cuprindă atâta suferință. Ce amestec dur: suferință și luptă. Dar ce mângâiere: atâtea bătălii câștigate singură. Viața ei se regăsea perfect într-una din cele trei copilării furate despre care am tot vorbit (AICI): și-a sacrificat tinerețea și viitorul ca să-și crească fratele mai mic. Deși ea însăși avea nevoie de o mamă, a devenit mamă pentru fratele ei. Și nu e totul! Fratele ei era un copil special: suferea de autism. Și ea, ca o adevărată soră și mamă, atât de mult și-a iubit fratele încât a început să studieze, să se documenteze și să cunoască tot ce se poate ști despre această suferință care afectează zeci de mii de vieți. Nu a fugit nici de suferința ei, nici de suferința lui. A luptat și a biruit: și-a câștigat fratele. I-a dăruit dragostea de viață dincolo de suferință. Și-a pus fratele pe primul loc, iar ea și proiectele ei de viață rămânând pe locul doi.

Timpul a dovedit că în timp ce-și dădea viața pentru fratele ei, era tocmai ea cea care primea viață de la fratele ei. Lecția de viață i-a fost de mare ajutor: a devenit expertă în tratarea copiilor cu autism. A fost ajutată, dar a și ajutat multe familii care aveau copii cu astfel de probleme. Așa a reușit să câștige puțin ca să se poate întreține pe ea și pe fratele ei. Însă… viața pare în fiecare zi o nouă poveste fără sfârșit. 

Adevărul este că nu știm profunzimile vieții: nu avem idee câtă suferință poate cuprinde sufletul nostru sau sufletul celui de lângă noi. Așa a fost și în cazul ei: după o copilărie și tinerețe trăită pentru a-și ajuta fratele – jertfă care a presupus renunțarea la facultatea pe care o începuse (și pe care a frecventat-o doi ani) și pe care atât de mult ar fi dorit să o termine tocmai pentru a-și găsi un serviciu bun! -, a dorit să-și întemeieze propria familie. Familia este locul potrivit pentru orice copil! O familie ar fi fost de ajutor și pentru fratele ei, dar și pentru copiii ei, copii pe care și-i dorea după anii petrecuți în mijlocul copiilor cu probleme. Însă ce tragedie: nu toți își doresc copii! Nici măcar cel alături de care credea că își va petrece viața în iubire, în fidelitate, ajutându-se reciproc pentru a crește copiii… I s-a cerut să avorteze sau să plece… Și a plecat! Nu a renunțat la copilul ei. Și nici la fratele ei. Nu a renunțat la viață. Și-a pus copilul și viața pe primul loc. Ea s-a pus din nou, cu smerenie, dar și cu încredere în providență, pe locul doi… Din nou pe locul doi. Locul întâi e mereu pentru celălalt, pentru viața celuilalt. O lecție pentru „maratoniștii” timpului nostru, pentru cei veșnic nemulțumiți, pentru cei care calcă orice și pe oricine în picioare pentru a ajunge pe primul loc. 

Iubirea sa față de viață copiilor și refuzul avortului nu au rămas nerăsplătite de Domnul și de oamenii buni pe care i-a întâlnit. Prin oameni minunați am cunoscut-o și eu. În jurul ei s-a construit o echipă frumoasă, coordonată de comunitatea Magnificat. Unii au ajutat-o în primele luni ca să nu stea în stradă și să poată duce la capăt sarcina: să fie bine și ea și copilul ei. De câteva luni este găzduită în apartamentul din București a unor oameni minunați pe care i-am cunoscut în Irlanda. Au răsărit în jurul ei oameni minunați: oameni iubitori de viață, ca Dumnezeu, iubitorul de oameni și de viață. 

Cu ajutorul oamenilor generoși a făcut un curs intensiv internațional de specializare pentru a putea lucra în continuare cu copiii cu autism. Acum s-a înscris și la facultatea de Psihologie. Clar, la una privată și cu un program flexibil pentru a putea avea grijă și de copilul ei născut la început de septembrie. O luptă! Poate o suferință prea mare pentru o femeie singură care-și sacrificase deja copilăria și tinerețea…

Sacrificiul continuă: e singură, cu un copil mic, cu universitatea, cu un frate cu probleme, cu o grămadă de cheltuieli pentru casă, masă, școală și mai ales viață, viața copilului. De fapt, nu e singură: ne are pe noi, are oameni minunați trimiși de Dumnezeu. 

Copilul și facultatea sunt prioritățile ei acum. Într-o zi poate va avea propriul serviciu, propriul cabinet și va ajuta la rândul ei mai mulți copii, ceea ce deja face prin disponibilitatea ei de a ajuta familiile care au copii cu autism. 

Orice ajutor e binevenit. Următoarea achiziție pentru ea ar fi un laptop sau o tabletă, instrumente atât de necesare pentru cursurile online, dar și pentru redactarea lucrărilor de la școală! Dar nu doar asta, ci și alte lucruri bune pentru un copil de trei luni și pentru o viață decentă.

Dacă cineva vrea să participe la acest proiect și să aducă o mângâiere acestei mame de pe locul doi – dar și altor persoane care trec prin această dramă (persoane care suferă poate chiar la puțini metri de noi, de casa noastră, de locul nostru de muncă, de școala noastră etc.)! – o pot face prin susținerea proiectelor Paxlaur. Vă mulțumesc!

Domnul să ne deschidă ochii inimii și să  vedem suferințele din jurul nostru, dramele prin care trec oamenii de lângă noi și să acționăm conform cu credința pe care o mărturisim. Să nu ne amăgim: credința fără fapte este moartă! 


Povestea mamei de pe locul doi

Dacă vrei să ajuți, susține Paxlaur și proiectul lunii noiembrie prin: PayPal: paxlaur@yahoo.com. Sau prin Banca Transilvania: în RON: RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON) – Dăncuță Laurențiu. Sau în EURO: RO03BTRLEURCRT0378224401. Vă mulțumesc! Domnul să ne țină uniți în rugăciune și în facerea de bine!

€9.00

PS. Dacă cineva dorește să o ajute direct pe această mamă sau alte persoane care trec prin aceeași situație delicată, pentru detalii mă poate contacta în privat pe paxlaur@yahoo.com. Vă mulțumesc!

Ce formă are „pâinea cea de toate zilele”?

Mare har să știi, să vezi, să simți ce formă are „pâinea cea de toate zilele” în viața celui de lângă tine. Doar așa putem deveni răspunsul lui Dumnezeu la rugăciunile pe care le înalță cel de lângă noi. Tu când spui Tatăl nostru și ajungi la „pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi” la ce te gândești? Dar cel de lângă tine? Mai ales cel care zice „astăzi” cu teamă de „mâine”? Pentru unii mâine nu există: nici să dea, nici să primească…  Și da, de multe ori e vorba chiar de pâine, de o pâine: ceea ce pentru noi e o doar pâine, pentru alții e „Pâinea”, adică totul.


Dacă vreți să faceți o faptă bună față de un copil, vă invit să participați la proiectele Paxlaur (detalii AICI: ajută un copil):

  • caută un copil sărac din jurul tău și ajută-l să meargă și să ajungă cu bine, entuziasmat, la școală și să se întoarcă liniștit acasă.

sau

Mai aproape de școală și de casă cu o bicicletă (proiectul lunii octombrie 2021)

Dacă vrei să ajuți un copil să ajungă mai repede la școală și acasă, susține Paxlaur și proiectul lunii octombrie 2021 prin: PayPal: paxlaur@yahoo.com. Sau prin Banca Transilvania: în RON: RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON) – Dăncuță Laurențiu. Sau în EURO: RO03BTRLEURCRT0378224401. Vă mulțumesc! Domnul să ne țină uniți în rugăciune și în facerea de bine!

€10.00


Mai aproape de școală și de casă cu o bicicletă 

Cu gândul la copiii ajutați prin proiectul „Un ghiozdan și o pâine” (detalii AICI: Mersul la școală: de la lux spre miracol (un ghiozdan și o pâine) https://paxlaur.com/2021/09/01/mersul-la-scoala-de-la-lux-spre-miracol-un-ghiozdan-si-o-paine/ și AICI: Succes celor care încep școala! Celorlalți? Speranță! – https://paxlaur.com/2021/09/13/succes-celor-care-incep-scoala-celorlalti-speranta/ ), citesc cuvintele din Evanghelia zilei: „Oricine primeşte un copil în numele meu, pe mine mă primeşte. Vedeţi să nu dispreţuiţi pe vreunul dintre aceştia mai mici, căci vă spun că îngerii lor în ceruri privesc mereu faţa Tatălui meu care este în ceruri!” (Mt 18,5.10).

Ce onoare să-i putem ajuta pe cei în care Cristos este atât de viu, atât de prezent! Ce oanoare să știm că am făcut bine celor care au în înger mereu prezent în fața Tatălui! Ce onoare, dar și ce obligație! Încă sunt mulți uitați, mulți care suferă în lipsuri și boli, mulți care adorm flămânzi, mulți care nu merg la școală, mulți cărora viața și noi „le-am furat copilăria” (detalii AICI despre cele trei copilării furate: Cum și de ce „încap” trei generații în 35 de ani și două colțuri? A treia (și ultima!) zi despre hoții de copilăriihttps://paxlaur.com/2020/11/16/a-treia-i-ultima-zi-despre-hoii-de-copilarii-cum-i-de-ce-incap-trei-generaii-in-35-de-ani/ ).

Cu ajutorul dvs. am depășit numărul celor 100 de copii pe care ne-am propus să-i ajutăm să înceapă un pic mai bine, un pic mai liniștiți școala și să aibă ceva în ghiozdan și în casă. 

Mai mult decât atât – și de aceea scriu astăzi aceste rânduri, care sunt mai mult decât un MULȚUMESC DIN INIMĂ PENTRU TOT – cu o parte din bani am început un nou proiect: am cumpărat biciclete pentru trei copii, pentru trei familii. Aceasta s-a întâmplat după ce acum câteva zile am primit o „scrisoare” de la un copil:

„Părinte, mulțumesc pentru ce ne-ați trimis. Am primit de la … ghiozdanul, caietele, penarul și culorile. Erau și dulciuri și două cărți. Pantofii îmi erau un pic mici. I-am dat fratelui meu. Dar să știți că am mers la școală. Am niște teniși buni. Deja e a patra zi. Doar că școala mea e foarte departe. Să știți că merg pe jos o oră, o oră și jumătate până în satul vecin. Nu mai vine mașina. Nu puteți dvs. să mă ajutați să-mi iau o bicicletă? Să știți că și eu am muncit vara asta și am strâns 275 de lei. Bunica mi-a mai dat 50 de lei, că a fost ziua mea. Dar tot nu-mi ajunge. La oraș a zis mama că e 800-900 bicicleta. Poate puteți dvs. să mă ajutați să ajung mai odihnit și mai repede la școală. Și aș ajunge și acasă mai repede. Am doi frățiori mai mici și o surioară care mă așteaptă mereu. Îmi pare rău că nu prea am ce să le aduc de la școală. Să știți că am mănuși și căciulă pentru când o să fie frig. O să merg cu bicicleta fără să îngheț. Am și fular. Dacă puteți, vă rog și vă mulțumesc. Promit că o să învăț bine și când o să fiu mare o să las bicicleta frățiorilor mei. Dar o să-i plimb și pe ei acum și o să-i învăț să meargă pe bicicletă. Pe mine m-a învățat tata când era cu noi. Vă mulțumesc din nou. O să mă rog pentru dvs. Am să merg și la biserică cu bicicleta, dacă are lacăt bun și lumină. Vă mulțumesc”.

Sărmanii copii însetați de fericire, de bine, de școală, de Dumnezeu, de familie unită… Copiii lui Dumnezeu, dar și ai noștri!

Acest copil are acum bicicleta visată. Și el și alți copii din alte două familii au primit, din generozitatea dvs., câte o bicicletă. Poate știți și dvs. pe cineva care are de mers mult pe jos până la școală. Sau până la biserică. Sau până unde să întâlnească alți copii și să se joace. Poate reușiți să le oferiți o bicicletă. Sau poate vom reuși să le oferim împreună, fiecare câte puțin. 

Sunt atât de mulți copii care au nevoie de ajutor să meargă la școală, iar unii au nevoie să ajungă mai repede și să ajungă mai odihniți, și la școală și acasă (mulți ani am mers și eu la școală pe jos, din clasa a III până în a VII-a, câte 4-5 km, dus-întors, chiar dacă eram în oraș. Nu mereu aveam bani de bilet de autobuz. Uneori, recunosc, mai mergeam fără bilet. Până venea controlorul… Și ce departe părea, mai ales seara/noaptea, mai ales iarna. Și ce frig. Poate uneori și periculos, deși cred că e mult mai periculos acum, decât atunci). 

Cei care vor să ofere o bicicletă sau o parte din prețul unei biciclete (chiar și contravaloarea unei cafele/suc/țigară etc.) pot participa la proiectul lunii octombrie: Mai aproape de școală și de casă cu o bicicletă. Poți dona prin:

PayPal: paxlaur@yahoo.com; 

Banca Transilvania: RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON) – Dăncuță Laurențiu;

Banca Transilvania: RO03BTRLEURCRT0378224401 (EUR) – Dăncuță Laurențiu.

Sau direct unui copil/unei familii din jurul dvs.

Dacă știți vreun copil care are nevoie de ajutor și pe care ați vrea să-l ajuți dar nu puteți, nu ezitați să lăsați un mesaj aici în comentarii sau pe paxlaur@yahoo.com. Împreună putem face un pic de bine. 

Și încă ceva despre biciclete: cine știe dacă nu cumva acești copii se vor îndrăgosti de mersul pe bicicletă și peste ani și ani vor folosi tot bicicleta și așa, nu doar că vor avea o viață mai sănătoasă, ci vor menține și Planeta mai sănătoasă și ne vor ajuta și pe noi să trăim într-un mediu mai puțin poluat. Cine știe! Poate așa va vi! Însă până atunci trebuie să facem bine astăzi, acum, căci acești copii sunt cei despre care citim chiar astăzi: „Oricine primeşte un copil în numele meu, pe mine mă primeşte… Vedeţi să nu dispreţuiţi pe vreunul dintre aceştia mai mici, căci vă spun că îngerii lor în ceruri privesc mereu faţa Tatălui meu care este în ceruri!” (Mt 18,5.10).

Domnul să ne țină uniți în rugăciune și în facerea de bine!


Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 18,1-5.10
În ceasul acela s-au apropiat de Isus discipolii şi i-au spus: „Oare cine este mai mare în împărăţia cerurilor?” 2 Chemând la sine un copil, l-a pus să stea în mijlocul lor 3 şi le-a spus: „Adevăr vă spun, dacă nu vă veţi întoarce şi nu veţi deveni asemenea copiilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor. 4Aşadar, cine se va umili asemenea acestui copil, acela va fi cel mai mare în împărăţia cerurilor. 5 Şi oricine primeşte un copil în numele meu, pe mine mă primeşte. 10 Vedeţi să nu dispreţuiţi pe vreunul dintre aceştia mai mici, căci vă spun că îngerii lor în ceruri privesc mereu faţa Tatălui meu care este în ceruri!”

Cuvântul Domnului


Mai aproape de școală și de casă cu o bicicletă (proiectul lunii octombrie 2021)

Dacă vrei să ajuți un copil să ajungă mai repede la școală și acasă, susține Paxlaur și proiectul lunii octombrie 2021 prin: PayPal: paxlaur@yahoo.com. Sau prin Banca Transilvania: în RON: RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON) – Dăncuță Laurențiu. Sau în EURO: RO03BTRLEURCRT0378224401. Vă mulțumesc! Domnul să ne țină uniți în rugăciune și în facerea de bine!

€10.00

%d blogeri au apreciat: