Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Posts Tagged ‘ajutor’

Omul poate fi „binecuvântare” sau „povară apăsătoare”. Tu ce ești?

Posted by Paxlaur pe 26/08/2017

Bunatatea omuluiSfinte, dar și înfricoșătoare, sunt puterile și responsabilitățile pe care Dumnezeu le-a pus în mâinile oamenilor. Omul poate să devină binecuvântare pentru cei din jurul său, așa cum vedem că a fost Rut pentru Noemi sau Booz pentru Rut (cf. Rut 2,8-11). Însă tot omul, această preaschimbătoare și fragilă ființă, poate deveni „povară apăsătoare și greu de purtat”, atunci când este asemenea fariseilor și cărturarilor (cf. Mt 23,1-4). Ce anume ne poate ajuta să fim binecuvântare pentru cei din jurul nostru?

Rădăcina omului bun, a omului care este cu adevărat o binecuvântare pentru aproapele, este frica de Domnul. Nu, nu spaima, nu acea „teamă puternică și violentă provocată de o emoție, de ceva neprevăzut și primejdios”. Nu, nu groaza de Domnul, ci acea teamă, acel dar al darul Duhului Sfânt care provoacă în inima noastră neliniște la gândul că-l vom pierde sau că nu-l vom întâlni pe „iubitul inimii noastre”, pe Domnul. Da, această stare de neliniște, frica de Domnul, trebuie să devină pentru noi un imbold pentru a sluji aproapelui și a-l iubi ca pe noi înșine.

Știind acestea ne simțim motivați să strigăm din toată inima: „Binecuvântat este omul care se teme de Domnul” (cf. Ps 127,4). Da, binecuvântat este pentru că el niciodată nu va deveni povară pentru cei din jurul său. Faptele sale sunt îmbrăcate în umilință și nu acceptă să i se spună „maestru” sau „învățător”, pentru că știe că unul singur este învățătorul tuturor: Cristos. Omul care se teme de Domnul îl are pe Dumnezeu drept Tată și știe că toți cei din jurul său sunt frații lui, sunt destinatarii iubirii divine. Omul care se teme de Domnul este călăuzit de însuși cuvântul lui Cristos: „Tot ce vreți ca oamenii să facă pentru voi, faceți și voi pentru ei” (Mt 7,12). Omul care se teme de Domnul nu poruncește, ci slujește!

Cei care trăiesc pentru a fi o binecuvântare pentru cei din viața lor, nu doar că nu aleg „locurile de onoare la ospeţe şi primele locuri în sinagogi”, ci aleg să facă doar ceea ce îi ajută cu adevărat în creșterea lor umană și spirituală. Ei se regăsesc cu siguranță printre cei care au înțeles că „mai bună este o zi în casa Domnului, decât o mie în altă parte” și de aceea frecventează această „casă”, stau în rugăciune în această casă a Domnului, care este Biserica (cf. Ps 83,10-11).

Nu este întâmplător că la sfârșitul lunii august suntem chemați să începem sfânta Liturghie meditând tocmai aceste cuvinte. Ni se termină vacanța, concediul, iar Biserica ne invită să ne întrebăm în conștiință: cât din timpul nostru l-am folosit pentru a sta în preajma Domnului, în casa Domnului, și să învățăm cum să fim pentru cei din jurul nostru o binecuvântare?


Iată ce îți cere Domnul:
să te temi de el,
să umbli pe toate căile lui,
să-l iubești și să-l slujești din toată inima ta și din tot sufletul tău,
să-i păzești poruncile și hotărârile lui (cf. Dt 10,12-13).


26 august 2017 

Sâmbătă din săptămâna a 20-a de peste an
Ss. Ioana, fc.; Melchisedec, rege
Rut 2,1-3.8-11;4,13-17; Ps 127; Mt 23,1-12

LECTURA I
Domnul nu te-a lipsit astăzi de un răscumpărător. El este tatăl lui Iese, tatăl lui David
Citire din cartea lui Rut 2,1-3.8-11; 4,13-17
În zilele acelea, Noemi avea o rudă după soţ. Acesta era un om puternic şi bogat din familia lui Elimelec. Numele lui era Booz. 2 Rut din Moab a zis către Noemi: „Lasă-mă, te rog, să mă duc să strâng spice în urma aceluia în ai cărui ochi voi afla har!” Ea i-a răspuns: „Du-te, fiica mea!” 3 Ea s-a dus într-un ogor să strângă spice în urma secerătorilor. Din întâmplare, a ajuns într-o parte din ogorul lui Booz, care era din familia lui Elimelec. 8 Booz a zis către Rut: „Ascultă, fiică: să nu te duci să culegi spice într-un alt ogor; ba chiar să nu te îndepărtezi de aici, ci rămâi împreună cu slujitoarele mele! 9 Ochii tăi să fie pe ogorul pe care se seceră şi mergi în urma lor. Am poruncit slujitorilor mei să nu se atingă de tine. Când îţi va fi sete, mergi la vase şi bea din ce vor scoate slujitorii!” 10 Atunci ea s-a aruncat cu faţa la pământ şi s-a închinat. Şi a zis: „Pentru ce am aflat eu har în ochii tăi şi m-ai acceptat pe mine, care sunt o străină?” 11 Booz i-a răspuns: „Mi s-a spus tot ce ai făcut pentru soacra ta după moartea soţului tău, cum i-ai părăsit pe tatăl tău, pe mama ta şi ţara în care te-ai născut şi ai venit la un popor pe care nu-l cunoşteai mai înainte. 4,13 Booz a luat-o pe Rut, care i-a fost soţie. El a intrat la ea şi Domnul a făcut-o să zămislească şi ea a născut un fiu. 14 Femeile i-au zis lui Noemi: „Binecuvântat să fie Domnul care nu te-a lipsit astăzi de un răscumpărător! Numele lui să fie vestit în Israel! 15 El va fi pentru tine bucuria vieţii şi va fi sprijinul bătrâneţilor tale; căci l-a născut nora ta care te iubeşte şi care este mai bună pentru tine decât şapte fii”. 16 Noemi a luat copilul, l-a luat la piept şi i-a fost doică. 17 Vecinele i-au pus nume, căci ziceau: „Un fiu i s-a născut lui Noemi!”, şi i-au pus numele Obed. El este tatăl lui Iese, tatăl lui David.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 127(128),1-2.3.4-5 (R.: 4)
R.: Iată, aşa va fi binecuvântat omul care se teme de Domnul!

1 Fericiţi toţi cei care se tem de Domnul
şi umblă pe căile sale!
2 Atunci te vei hrăni din munca mâinilor tale;
vei fi fericit şi toate îţi vor merge bine. R.

3 Soţia ta va fi ca o viţă roditoare înăuntrul casei tale;
copiii tăi vor fi ca vlăstarele măslinului
împrejurul mesei tale. R.

4 Iată, aşa va fi binecuvântat omul
care se teme de Domnul!
5 Să te binecuvânteze Domnul din Sion,
ca să vezi fericirea Ierusalimului în toate zilele vieţii tale! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 23,9b.10b
(Aleluia) Unul este Tatăl vostru, cel ceresc, şi unul este maestrul vostru: Isus Cristos. (Aleluia)

EVANGHELIA
Ei spun şi nu fac.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 23,1-12
În acel timp, Isus s-a adresat mulţimilor şi discipolilor săi, spunând: „Cărturarii şi fariseii s-au aşezat pe catedra lui Moise. 3 Faceţi şi împliniţi tot ce vă spun ei, dar nu faceţi după faptele lor, pentru că ei spun şi nu fac! 4 Ei leagă poveri apăsătoare şi greu de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, iar ei nu vor să le mişte nici cu un deget. 5 Toate faptele lor le fac pentru a fi văzuţi de oameni: îşi lărgesc filacterele şi îşi lungesc ciucurii; 6 le plac locurile de onoare la ospeţe şi primele locuri în sinagogi, 7 să fie salutaţi prin pieţe şi să fie numiţi de oameni «rabbi”. 8 Dar voi să nu fiţi numiţi «rabbi», pentru că unul este învăţătorul vostru, iar voi toţi sunteţi fraţi! 9 Şi nici «tată” să nu spuneţi nimănui între voi pe pământ, pentru că unul este Tatăl vostru, cel ceresc! 10 Nici să nu fiţi numiţi «maeştri», pentru că unul este maestrul vostru: Cristos! 11 Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru! 12 Căci oricine se va înălţa va fi umilit şi oricine se va umili va fi înălţat!”

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

„Daţi-le voi să mănânce”…

Posted by Paxlaur pe 07/08/2017

saracie si suferintaDe multe ori, când mergem pe stradă și vedem bătrâni, încovoiaţi de ani şi suferință, slăbiţi de foame şi de soare, cu ochii acoperiţi de plânsul uitării şi al singurătăţii, simțim că strigă cineva la noi: „Daţi-le voi să mănânce!” (Mt 14,16). Noi? Eu? Şi de unde să luăm sau ce să iau ca să potolesc foamea miilor de oameni aflaţi în lipsuri? Şi apoi de multe ori văd că nu pâinea le lipseşte, ci o inimă care să-i asculte sau o gură care să le vorbească. Oameni au și astăzi nevoie de un om ca Isus, un om căruia să i se facă milă și să-i vindece nu doar de foame, ci mai ales de indiferență și de singurătate, de uitare (cf. Mt 14,14).

Astfel de oameni suntem chemați să fim noi: tu și eu. Astăzi am putea oferi oamenilor o clipă, nu o bancnotă; un surâs, nu un colţ de pâine. Astăzi am putea să ne așezăm lângă ei pentru un moment, evitând să le mai aruncăm în fugă din surplusul nostru. De fapt, aceasta înseamnă să le potoleşti inima, nu stomacul; să le ştergi lacrima din ochii lor brăzdaţi de durere; să-i ţii de mână. Chiar aşa: am luat vreodată un bătrân de mână? Pielea lui şi-a pierdut catifelarea tinereţii, însă acum poartă înscrisă istoria vieţii. Este plină de ridurile timpului.

Ce putem să facem noi pentru cei săraci, uitați, flămânzi? Ce pot să fac eu pentru săraci?

Să nu-i judec! Să-i ascult! Să le ofer, atunci când am şi mai ales atunci când nu am… sau când mă fac că nu am, speriat că nu o să-mi ajungă pentru mine sau pentru cei apropiaţi mie. Să le dau tot ce pot, tot ce am, tot ce sunt (cf. Mt 6,34).

Să nu devenim oameni care adună. Să ne amintim cuvântul Domnului: „ Nu vă adunați comori pe pământ, unde molia și rugina le distrug și unde hoții le sapă și le fură. Adunați-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le distrug și unde hoții nu le sapă și nu le fură. Căci unde este comoara voastră acolo va fi și inima voastră” (Mt 6,19-21).

Să stăm departe de oamenii care adună doar pentru acest pământ, doar pentru ei. Să ne temem de oamenii care nu ştiu să ofere; de oamenii care risipesc, în timp ce alţii strâng fiecare bob din lacrimile foamei; de oamenii care se uită în altă parte când ochii înlăcrimaţi îi cheamă şi le cere ajutorul; de oamenii care au două pături în timp ce alţii nu au niciuna. Să ne temem de ziua judecăţii, să ne temem pentru acea clipă în care am mâncat fără să ne pese că alţii, chiar în acelaşi timp, se sting în durerile înfometării.

Viitorul e al săracilor. Împărăţia cerurilor e a celor flămânzi. Fericirea e a celor care au ştiut să fie însetaţi de dreptate. Prezentul este trist și viitorul lipsit de speranță dacă oamenii nu mai ştiu cum e să fii flămând şi nu le mai pasă de ceilalţi care încă mai ştiu, care încă suferă!


Este adevărat că ceea ce avem și ceea ce putem oferi e puţin,
însă în mâinile Domnului
puținul nostru devine binecuvântare pentru toţi cei din jur.


7 august 2017 

Luni din săptămâna a 18-a de peste an
Ss. Sixt al II-lea, pp. şi îns., m. *; Caietan, pr. *
Num 11,4b-15; Ps 80; Mt 14,22-36

LECTURA I
Eu singur nu pot să port tot poporul acesta.
Citire din cartea Numerilor 11,4b-15
În zilele acelea, fiii lui Israel au zis: „Cine ne va da carne să mâncăm? 5 Ne aducem aminte de peştii pe care-i mâncam în Egipt gratis, de castraveţi, de pepeni, de praz, de ceapă şi de usturoi. 6Acum ni s-a uscat sufletul: nu este nimic decât mană înaintea ochilor noştri”. 7 Mana era ca boabele de coriandru şi la vedere era ca bdeliul. 8 Poporul se împrăştia şi o aduna, o măcina la râşniţă sau o pisa în piuă; o fierbea în oală şi făcea turte din ea. Mana avea gustul unei turte cu untdelemn. 9 După ce, noaptea, cădea roua în tabără, cădea şi mana deasupra. 10 Moise a auzit poporul plângând, fiecare în familia lui şi la uşa cortului lui. Domnul s-a aprins de mânie tare; iar în ochii lui Moise aceasta era rău. 11 Moise i-a zis Domnului: „Pentru ce vrei să faci rău slujitorului tău? De ce nu am aflat har în ochii tăi punând povara acestui întreg popor asupra mea? 12 Oare eu am zămislit tot poporul acesta? Oare eu l-am născut, ca să-mi zici: «Poartă-l la sânul tău, aşa cum poartă doica pe cel pe care-l alăptează, până în ţara pe care ai jurat-o părinţilor lui!»? 13 De unde carne, ca să dau la tot poporul acesta? Căci ei mi se plâng zicând: «Dă-ne carne, ca să mâncăm!” 14 Eu singur nu pot să port tot poporul acesta, căci este prea greu pentru mine. 15 Dacă faci aşa cu mine, mai bine – dacă am aflat har în ochii tăi – omoară-mă, te rog, decât să-mi văd nenorocirea!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 80(81),12-13.14-15.16-17 (cf. 12)
R.: Strigaţi de bucurie către Dumnezeu, ajutorul nostru!

12 Dar poporul meu n-a ascultat de glasul meu,
Israel nu m-a acceptat.
13 Atunci, i-am lăsat în voia inimii lor împietrite,
ca să se conducă după planurile lor. R.

14 O, de m-ar asculta poporul meu,
de-ar umbla Israel pe căile mele!
15 Într-o clipă i-aş umili pe duşmanii lor
şi mi-aş întoarce mâna împotriva celor care îi asupresc. R.

16 Cei care îl urăsc pe Domnul vor deveni supuşii lui
şi aceasta ar fi soarta lor pentru totdeauna.
17 L-aş hrăni cu cel mai bun grâu
şi l-aş sătura cu miere din stâncă. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 4,4b
(Aleluia) Nu numai cu pâine va trăi omul, ci şi cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu. (Aleluia)

EVANGHELIA
Au mâncat toţi şi s-au săturat.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 14,13-21
În acel timp, când a auzit Isus despre moartea lui Ioan Botezătorul, a plecat de acolo cu barca spre un loc pustiu şi izolat; aflând, mulţimile l-au urmat pe jos din cetăţi. 14 Coborând, Isus a văzut o mare mulţime, i s-a făcut milă de ei şi le-a vindecat bolnavii. 15 La lăsatul serii, s-au apropiat de el discipolii, spunând: „Locul este pustiu şi ora e deja târzie, dă drumul mulţimilor, ca, mergând prin sate, să-şi cumpere de mâncare!” 16 Dar Isus le-a zis: „Nu-i nevoie să plece. Daţi-le voi să mănânce!” 17 Ei însă i-au spus: „Nu avem aici decât cinci pâini şi doi peşti”. 18 Atunci le-a zis: „Aduceţi-mi-le aici!” 19 Poruncind mulţimilor să se aşeze pe iarbă, a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, şi-a ridicat privirea spre cer, a mulţumit, a frânt pâinile şi le-a dat discipolilor, iar discipolii, mulţimilor. 20 Au mâncat toţi şi s-au săturat, iar din ceea ce a prisosit din bucăţi, au strâns douăsprezece coşuri pline. 21 Iar cei care au mâncat erau cam cinci mii de bărbaţi, în afară de femei şi copii.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , | 1 Comment »

„Nu ai voie să te salvezi. E interzis! E lege!”

Posted by Paxlaur pe 21/07/2017

rautate si nefericireAtunci când vom înțelege, aprecia și apăra persoana umană, în mod deosebit pe cei mici, slabi, săraci, flămânzi, vom face lumea noastră mai bună. Însă dacă vom continua să neglijăm omul ocupându-ne doar de lucruri și lucrări, comunitatea noastră nu va cunoaște și nu va înțelege niciodată fericirea care vine din salvarea omului.

Pentru a salva omul, Dumnezeu s-a făcut om. Pentru a-l mântui, s-a lăsat bajocorit, pălmuit, răstignit pe cruce. S-a umilit și s-a lăsat omorât, știind că aceasta este calea prin care omul va fi înălțat din nou la demnitatea de fiu al lui Dumnezeu. Da, omul, cel de lângă tine, cel pe care astăzi îl privești cu dispreț sau invidie, tocmai el este fiul lui Dumnezeu, este persoana pentru care Cristos a murit. Noi înșine, și tu, și eu, suntem fiii lui Dumnezeu și ar trebui să trăim ca adevărați fii. Însă…

Însă trăim mai mult ca farisei, ca acea „specie de om” care a supraviețuit timpului lui Cristos și dă în continuare târcoale vieții aproapelui, căutând mereu motiv de condamnare. Nu au lipsit niciodată oamenii care nu au înțeles cuvintele lui Dumnezeu: „Îndurare vreau, şi nu jertfă” (cf. Mt 12,7). Nu lipsesc oamenii care rămân indiferenți atunci când îi văd pe cei flămânzi, însetați, goi. Sau mai rău, îi condamnă, căutând legi care să le interzică celor suferinzi să se salveze: chiar dacă ești flămând, așa cum erau și discipolii (cf. Mt 12,1), nu ai voie „să rupi spice și să le mănânci”, nu ai voie să te salvezi, nu ai voie! E lege!

Astfel de legi care pun regula mai presus de viață, mai presus de persoana umană, au fost condamnate de Cristos și trebuie să fie respinse și de noi. Pentru Cristos ceea ce contează este omul, suntem noi, sunt cei săraci, flămânzi, suferinzi. Nu legea! Nu templul! Nu zilele, nu timpul care nu ne mai ajunge niciodată, disperați fiind să facem totul pentru noi, uitând de frații noștri, de cei din casa noastră!

Cât de diferiți suntem de Cristos și cât de mult ne regăsim în imaginea fariseilor care condamnă omul. Însă ziua aceasta să fie pentru noi începutul zilelor, începutul unei vieți noi, așa cum a fost pentru poporul lui Israel ieșirea din Egipt (cf. Ex 12,2). Să redescoperim valoarea omului și să ne interesăm de oameni. Să investim în oameni, nu în legi, nu în construcții, nu în proiecte care nu-i satură pe cei flămânzi, care nu-i alină pe cei suferinzi, care nu-i îmbrățișează pe cei singuri. Să „împlinim făgăduințele făcute Domnului” în cea mai frumoasă zi a vieții noastre, în ziua în care ne-am angajat să mergem pe calea care ne duce spre viață, spre viața veșnică! Să învățăm de la Cristos ce înseamnă iubirea omului, el care ne-a iubit până la sfârșit, până la moartea pe cruce (cf. In 13,1; Fil 2,8).


„Ți s-a arătat, omule, ce este bine
și ce îți cere Domnul:
nimic altceva decât să fii drept,
să iubești bunătatea
și să fii umil înaintea Dumnezeului tău” (cf. Mih 6,8).


21 iulie 2017 

Vineri din săptămâna a 15-a de peste an
Sf. Laurenţiu din Brindisi, pr. înv. *
Ex 11,10-12,1-14; Ps 115; Mt 12,1-8

LECTURA I
Veţi înjunghia mielul către seară; voi vedea sângele şi voi trece mai departe.
Citire din cartea Exodului 11,10-12,1-14
În zilele acelea, Moise şi Aaron au făcut toate aceste minuni înaintea lui Faraon; Domnul a împietrit inima lui Faraon şi el nu i-a lăsat pe fiii lui Israel să plece din ţara lui. 12,1 Domnul le-a zis lui Moise şi lui Aaron în ţara Egiptului: 2 „Luna aceasta să fie pentru voi începutul lunilor; ea să fie pentru voi întâia între lunile anului! 3 Vorbiţi întregii adunări a lui Israel: În ziua a zecea a lunii acesteia, fiecare să ia un animal din turmă pentru fiecare casă părintească, un animal din turmă pentru fiecare casă! 4 Iar dacă o familie este prea mică pentru un miel, să-l ia împreună cu vecinul cel mai de aproape de casă, după numărul sufletelor; fiecare să socotiţi câţi sunt de trebuinţă ca să mănânce un miel! 5 Animalul din turmă să vă fie fără cusur, de parte bărbătească, de un an; să-l luaţi fie dintre miei, fie dintre capre! 6 Să-l păstraţi până în ziua a paisprezecea a lunii acesteia şi toată adunarea comunităţii lui Israel să-l înjunghie spre seară! 7 Să ia din sânge şi să pună pe amândoi uşorii uşii şi pe pragul de sus al caselor în care îl vor mânca! 8 Să mănânce carnea în noaptea aceea; s-o mănânce friptă la foc, cu azime şi cu ierburi amare! 9 Să nu mâncaţi din el nimic crud sau fiert în apă, ci fript la foc: atât capul, cât şi picioarele şi măruntaiele lui! 10 Să nu lăsaţi nimic din el până dimineaţa; dacă va rămâne ceva din el până dimineaţa, să-l ardeţi în foc! 11 Să-l mâncaţi aşa: să aveţi mijlocul încins, sandalele în picioare şi toiagul în mână; să-l mâncaţi în grabă: este Paştele Domnului! 12 Eu voi trece prin ţara Egiptului în noaptea aceea şi voi lovi pe tot întâiul născut din ţara Egiptului, de la om până la animale; voi face judecată împotriva tuturor dumnezeilor Egiptului; eu sunt Domnul! 13 Sângele vă va fi semn pe casele în care veţi fi voi. Eu voi vedea sângele şi voi trece pe lângă voi. Nu va fi între voi

nicio rană nimicitoare atunci când voi lovi ţara Egiptului. 14 Această zi să vă fie memorial şi să o celebraţi ca o sărbătoare a Domnului din generaţie în generaţiile voastre: ca hotărâre veşnică să o celebraţi!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 114-115(116),12-13.15-16bc.17-18 (R.: 13)
R.: Voi lua potirul mântuirii şi voi invoca numele Domnului.
sau:
Aleluia.

12 Ce-i voi da în schimb Domnului
pentru tot binele pe care mi l-a făcut?
13 Voi lua potirul mântuirii
şi voi invoca numele Domnului. R.

15 Lucru de preţ este în faţa Domnului
moartea celor credincioşi ai săi.
16bc Eu sunt slujitorul tău, şi fiul slujitoarei tale!
Tu ai desfăcut legăturile mele. R.

17 Îţi voi aduce jertfă de laudă
şi voi invoca numele Domnului.
18 Voi împlini voturile făcute Domnului
de faţă cu tot poporul său. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 10,27
(Aleluia) „Oile mele ascultă glasul meu, spune Domnul; eu le cunosc, iar ele mă urmează”. (Aleluia)

EVANGHELIA
Fiul Omului este stăpânul sâmbetei.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 12,1-8
În acel timp, Isus trecea printre lanuri de grâu într-o sâmbătă. Discipolilor săi le era foame şi au început să rupă spice şi să le mănânce. 2 Dar fariseii, când au văzut, i-au spus: „Iată, discipolii tăi fac ceea ce nu este permis să facă în zi de sâmbătă!” 3 Atunci le-a zis: „Nu aţi citit ce a făcut David când le era foame, lui şi celor care erau cu el: 4 cum a intrat în casa lui Dumnezeu şi au mâncat pâinile punerii înainte pe care nu aveau voie să le mănânce nici el, nici cei care erau cu el, decât numai preoţii? 5 Sau nu aţi citit în Lege că în zi de sâmbătă preoţii încalcă sâmbăta în templu şi sunt nevinovaţi? 6 Dar eu vă spun că aici este unul mai mare decât templul! 7 Dacă aţi şti ce înseamnă: «Îndurare vreau, şi nu jertfă», nu i-aţi fi condamnat pe cei nevinovaţi. 8 Căci Fiul Omului este stăpânul sâmbetei”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: