Ioachim și Ana. Ziua Internațională a Bunicilor

sfintire4Lumea nu a început cu noi!
Înaintea noastră
au pășit oameni vrednici,

demni și plini de înțelepciune:
(stră)bunicii noștri.

Să nu uităm oamenii frumoși
care s-au jertfit pentru noi
și pentru părinții noștri!

Astăzi, sărbătorindu-i pe sfinții Ioachim și Ana, ne gândim în special la bunicii noștri. Cu gândul la ei, sunt demne de meditat cuvintele Scripturii: „Ei au fost oameni vrednici; faptele lor bune nu sunt date uitării. Împreună cu descendența lor va rămâne o moștenire frumoasă: nepoții lor… Trupurile lor au fost îngropate în pace, dar numele lor rămâne viu din neam în neam. Popoarele vorbesc despre înțelepciunea lor, iar adunarea le aduce laudă” (cf. Sir 44,10.14).

Astăzi suntem noi adunarea chemată să aducă laudă bunicilor noștri, oamenilor care merită acest semn de prețuire și de neuitare. Privind la exemplul de sfințenie al bunicilor lui Isus, suntem chemați să ne amintim de bunicii noștri: să vorbim despre ei, să ne străduim să le imităm virtuțile și totodată să ne rugăm pentru ei. Când am vorbit ultima dată cu sau despre bunicii noștri? Nu cumva i-am uitat și nici măcar în rugăciune nu ne mai amintim de ei? Câte lucruri din viața noastră nu ni s-au întâmplat tocmai pentru că ei ne-au fost alături și ne-au învățat? Trebuie să-i sărbătorim pe bunicii noștri, trebuie să-i scoatem din uitare.

Începând cu anul 2012 a fost organizată și în România Ziua Internațională a Bunicilor, ca un semn de vădită prețuire pentru cei care ne-au purtat pe brațele lor și ne-au răsfățat atunci când părinții erau… (prea)departe.

Spun unii că „despre valoarea bunicilor vorbesc realizările nepoților”. Aceasta se întâmplă mai ales acum când toți vorbesc despre „generația copiilor crescuți de bunici”, pentru că părinții sunt (prea)ocupați sau sunt plecați (prea)departe pentru a munci. Puțini sunt cei care înțeleg efortul pe care unii bunici, înaintați în vârstă, îl depun pentru a se îngriji de nepoții lor, pentru a depăși mult aclamatul „conflict dintre generații”, pentru a se adapta cerințelor timpurilor moderne etc. Pe lângă aceasta, noi și societatea, prea des îi marginalizăm pe cei bătrâni, prea ușor îi considerăm depășiți de situație și am vrea să ne eliberăm de ei. Ar trebui să investim mai multă răbdare pentru a-i ajuta să se integreze și să se simtă parte dintr-o societate care aleargă cu o viteză năucitoare, așa cum și ei ne-au ajutat să creștem, să pășim, să vorbim… să devenim oameni.

Este un mare har să-ți cunoști bunicii și să-i prețuiești! Sfinții Ioachim și Ana, bunicii lui Isus, să fie mereu mijlocitori de haruri pentru bunicii noștri, vii sau răposați.


SPRIJINĂ și tu UN COPIL care riscă să abandoneze ȘCOALA și VIAȚA!

Cei care doresc pot susține proiectele Paxlaur (în special ajutorul acordat copiilor săraci pentru a nu abandona școala și viața!) fie prin PayPal (paxlaur@yahoo.com), fie prin contul RO53BTRLRONCRT0378224401 (RON), Banca Transilvania, Dăncuță Laurențiu. Pentru alte detalii: paxlaur@yahoo.com Vă mulțumesc! Domnul să vă binecuvânteze! Pr. Laurențiu Dăncuță

€4,00

Ziua Internațională a Bunicilor

sfintire4„Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu; Cristos este semănătorul; cine l-a aflat pe Cristos va trăi în veci” (cf. Lc 8,11). În veci trăiesc toți cei care s-au trudit ca în viața noastră Cuvântul lui Dumnezeu, sămânța sădită de Cristos în inima noastră, să nu rămână fără rod. Și astăzi, sărbătorindu-i pe sfinții Ioachim și Ana, ne gândim în special la bunicii noștri. Cu gândul la ei, sunt demne de meditat cuvintele Scripturii: „Ei au fost oameni vrednici; faptele lor bune nu sunt date uitării. Împreună cu descendența lor va rămâne o moștenire frumoasă: nepoții lor… Trupurile lor au fost îngropate în pace, dar numele lor rămâne viu din neam în neam. Popoarele vorbesc despre înțelepciunea lor, iar adunarea le aduce laudă” (cf. Sir 44,10.14).

Astăzi suntem noi adunarea chemată să aducă laudă bunicilor noștri, oamenilor care merită acest semn de prețuire și de neuitare. Privind la exemplul de sfințenie al bunicilor lui Isus, suntem chemați să ne amintim de bunicii noștri: să vorbim despre ei, să ne străduim să le imităm virtuțile și totodată să ne rugăm pentru ei. Când am vorbit ultima dată cu sau despre bunicii noștri? Nu cumva i-am uitat și nici măcar în rugăciune nu ne mai amintim de ei? Câte lucruri din viața noastră nu ni s-au întâmplat tocmai pentru că ei ne-au fost alături și ne-au învățat? Trebuie să-i sărbătorim pe bunicii noștri, trebuie să-i scoatem din uitare.

Începând cu anul 2012 a fost organizată și în România Ziua Internațională a Bunicilor, ca un semn de vădită prețuire pentru cei care ne-au purtat pe brațele lor și ne-au răsfățat atunci când părinții erau… (prea)departe.

Spun unii că „despre valoarea bunicilor vorbesc realizările nepoților”. Aceasta se întâmplă mai ales acum când toți vorbesc despre „generația copiilor crescuți de bunici”, pentru că părinții sunt (prea)ocupați sau sunt plecați (prea)departe pentru a munci. Puțini sunt cei care înțeleg efortul pe care unii bunici, înaintați în vârstă, îl depun pentru a se îngriji de nepoții lor, pentru a depăși mult aclamatul „conflict dintre generații”, pentru a se adapta cerințelor timpurilor moderne etc. Pe lângă aceasta, noi și societatea, prea des îi marginalizăm pe cei bătrâni, prea ușor îi considerăm depășiți de situație și am vrea să ne eliberăm de ei. Ar trebui să investim mai multă răbdare pentru a-i ajuta să se integreze și să se simtă parte dintr-o societate care aleargă cu o viteză năucitoare, așa cum și ei ne-au ajutat să creștem, să pășim, să vorbim… să devenim oameni.

Este un mare har să-ți cunoști bunicii și să-i prețuiești! Sfinții Ioachim și Ana, bunicii lui Isus, să fie mereu mijlocitori de haruri pentru bunicii noștri, vii sau răposați.


Lumea nu a început cu noi!
Înaintea noastră au pășit oameni vrednici,
demni și plini de înțelepciune: (stră)bunicii noștri.
Să nu uităm oamenii frumoși
care s-au jertfit pentru noi și pentru părinții noștri!


26 iulie 2017 

Miercuri din săptămâna a 16-a de peste an
Ss. Ioachim şi Ana **; Bartolomea Capitano, călug.
Ex 16,1-5.9-15; Ps 77; Mt 13,1-9

LECTURA I
Iată, eu voi face să plouă pentru voi pâine din ceruri!
Citire din cartea Exodului 16,1-5.9-15
În zilele acelea, au plecat din Elim şi toată adunarea fiilor lui Israel a ajuns în pustiul Sin, care este între Elim şi Sinai, în ziua a cincisprezecea a lunii a doua de la ieşirea lor din ţara Egiptului. 2Toată adunarea fiilor lui Israel a murmurat împotriva lui Moise şi a lui Aaron în pustiu. 3 Fiii lui Israel le-au zis: „De-am fi murit de mâna Domnului în ţara Egiptului, când şedeam lângă oalele cu carne, când mâncam pâine pe săturate! Dar voi ne-aţi scos în pustiul acesta ca să moară de foame toată această adunare”. 4 Domnul i-a zis lui Moise: „Iată, eu voi face să plouă pentru voi pâine din ceruri! Poporul să iasă şi să adune în fiecare zi porţia pentru o zi; ca să-l pun la încercare, dacă umblă sau nu după legea mea! 5 În ziua a şasea, când vor pregăti ce au adunat, va fi de două ori mai mult decât ce vor aduna pentru fiecare zi”. 9 Moise i-a zis lui Aaron: „Spune întregii adunări a fiilor lui Israel: «Apropiaţi-vă înaintea Domnului, căci a auzit murmurările voastre!»” 10 Pe când vorbea Aaron întregii adunări a fiilor lui Israel, şi-au întors privirea spre pustiu, şi, iată, gloria Domnului s-a arătat în nor. 11 Domnul i-a vorbit lui Moise, spunând: 12 „Am auzit murmurările fiilor lui Israel. Spune-le: «Veţi mânca diseară carne şi dimineaţă vă veţi sătura cu pâine; veţi cunoaşte că eu sunt Domnul Dumnezeul vostru»”. 13 Seara au urcat prepeliţe şi au acoperit tabăra, iar dimineaţă era un strat de rouă în jurul taberei. 14 Stratul de rouă s-a ridicat şi, iată, pe suprafaţa pustiului era ceva mărunt, ca o crustă, ceva mărunt ca bruma pe pământ. 15 Fiii lui Israel au văzut şi au zis unul către altul: „Ce este aceasta?”, căci nu ştiau ce era. Moise le-a zis: „Aceasta este pâinea pe care v-o dă Domnul ca s-o mâncaţi”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 77(78),18-19.23-24.25-26.27-28 (R.: cf. 24b)
R.: Tu ne dai, Doamne, pâine din ceruri.

18 L-au ispitit pe Dumnezeu în inima lor,
cerându-i mâncare după a lor suflet.
19 Au vorbit împotriva lui Dumnezeu şi au zis:
„Oare va putea Dumnezeu să ne întindă masă în pustiu?” R.

23 Totuşi el a poruncit norilor de sus
şi a deschis porţile cerului:
24 a făcut să plouă asupra lor mana, spre mâncare,
le-a dat lor pâine din ceruri. R.

25 Omul a mâncat pâinea îngerilor;
le-a trimis hrană ca să se sature.
26 A stârnit în văzduh vântul de la răsărit
şi a dezlănţuit cu puterea lui vântul de la miazăzi. R.

27 A făcut să plouă peste ei carne ca pulberea
şi păsări înaripate cât nisipul mărilor,
28 le-a făcut să cadă în mijlocul taberei lor,
de jur împrejurul corturilor. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Lc 8,11
(Aleluia) Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu; Cristos este semănătorul; cine l-a aflat pe Cristos va trăi în veci. (Aleluia)

EVANGHELIA
Sămânţa a căzut în pământ bun şi a dat rod.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 13,1-9
În ziua aceea, ieşind Isus din casă, s-a aşezat pe ţărmul mării. S-a adunat lângă el o mulţime atât de mare, încât el s-a urcat să se aşeze în barcă şi toată mulţimea stătea pe ţărm, 3 iar el le spunea multe în parabole: „Iată, semănătorul a ieşit să semene! 4 Şi, în timp ce semăna, o parte a căzut de-a lungul drumului. Au venit păsările cerului şi au mâncat-o. 5 O altă parte a căzut pe loc pietros, unde nu avea pământ mult, şi îndată a răsărit pentru că nu avea pământ adânc; 6 iar când soarele a răsărit, s-a veştejit şi, pentru că nu avea rădăcină, s-a uscat. 7 O altă parte a căzut între spini. Spinii, crescând, au înăbuşit-o. 8 Iar alta a căzut în pământ bun şi a dat rod: care o sută, care şaizeci, care treizeci. 9 Cine are urechi, să asculte!”

Cuvântul Domnului

Viața consacrată vorbește lumii

Fetita in adoratie„Iată, [copilul] acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora”, a spus bătrânul Simeon despre un prunc pe care nu-l auzise predicând și nici nu-l văzuse făcând minuni sau murind răstignit. Însă, fiindcă era era „un om drept şi evlavios”, a simțit în inima sa că acea ființă plăpândă este împlinirea tuturor speranțelor. Bătrânul cu Pruncul în brațe este icoana întipărită astăzi în inima noastră, o icoană care ne ajută să redescoperim măreția ascunsă în ceea ce este mic și totodată ne învăță să privim cu alți ochi viața și copiii. Simeon ne amintește că în fiecare prunc stă ascunsă o comoară, un plan care așteaptă să fie împlinit, o binecuvântare pentru lume.

Cei care au călătorit în spațiu au povestit fascinați cum planeta Pământ, privită din spațiul cosmic, este doar un „palid punct albastru”. Doar un „punct”! Dacă acel punct ar fi privit de cineva care nu a fost niciodată pe Pământ, el nu ar însemna nimic în imensitatea Universului. Ar fi doar un punct, o parte nesemnificativă. Dar pentru noi acel palid punct albastru este „casa noastră”, este locul unde trăim, este „universul” nostru în care avem familia și prietenii, în care avem atât de multe amintiri frumoase. Nu este doar un punct din Univers, ci este „universul” nostru, casa noastră, acolo avem totul (cf. Carl Sagan, Pale Blue Dot: A Vision of the Human Future in Space).

Nu de puține ori neglijăm valoarea vieții atunci când omul este doar un punct în plină formare în sânul matern sau când e doar un prunc în primele luni în această lume. Uităm că acel „punct” abia perceptibil în sânul mamei sau acel prunc plăpând este o minune, o binecuvântare pentru viitor. Nimeni nu are voie să distrugă acel „punct”, acea ființă firavă care cuprinde în sine un univers. Cât de fericiți și binecuvântați am fi dacă am reda celor mici măreția pe care o merită!

Bătrânul Simeon îmbrățișează în pruncul divin pe salvatorul omului și ne invită să prețuim și să salvăm fiecare viață. Ființa umană, din prima clipă a conceperii, este un univers nebănuit de încăpător. Trebuie să primim cu brațele deschise fiecare „punct” care crește, fiecare „univers” ascuns în ființa umană. Să ne amintim că mulți dintre cei care acum zeci de ani erau doar un „punct” primit cu dragoste, acum sunt părinți sau bunici, sunt educatori sau medici, agricultori sau preoți, persoane consacrate etc. Unele „puncte”, când au crescut, au fost atrase în jurul „noului templu”, Biserica, și, asemenea Anei, slujesc „zi şi noapte prin posturi şi rugăciuni”. Cei care au îmbrățișat viața consacrată vorbesc lumii despre copilul Isus care este același ieri, astăzi și în veci (Evr 13,8).


Bătrânii Simeon și Ana
sunt imaginea vieții consacrate:
oameni drepți, evlavioși
care slujesc în Biserică zi și noapte
prin posturi și rugăciuni,
vorbind tuturor despre Cristos,
pruncul divin.


2 februarie 2017 

Joi din săptămâna a 4-a de peste an
ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI; Sf. Ioana
Mal 3,1-4 (Evr 2,14-18); Ps 23; Lc 2,22-40 (2,22-32)

LECTURA I
Va intra dintr-odată în templul său Domnul pe care voi îl căutaţi.
Citire din cartea profetului Malahia 3,1-4
Aşa spune Domnul Dumnezeu: „Iată, îl trimit pe mesagerul meu! El va îndrepta calea înaintea mea. Va intra dintr-odată în templul său Domnul pe care voi îl căutaţi, mesagerul alianţei pe care voi îl doriţi. Iată, vine, zice Domnul Sabaot! 2 Cine va putea suporta ziua venirii lui? Cine va putea sta când se va arăta el? Căci el va fi ca focul celui care topeşte şi ca leşia celui care spală. 3 Va şedea precum cel care topeşte şi îi va curăţa pe fiii lui Levi şi-i va rafina ca pe aur şi pe argint. Ei îi vor aduce Domnului ofrandă după dreptate. 4 Îi va plăcea Domnului ofranda lui Iuda şi a Ierusalimului, ca în zilele de odinioară, ca în anii de mai înainte”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 23(24),7.8.9.10(R.: 10b)
R.: Domnul oştirilor: el este regele gloriei.

7 Ridicaţi-vă, porţilor, pragurile voastre de sus,
deschideţi-vă voi, porţi veşnice,
ca să intre regele gloriei! R.

8 Cine este acest rege al gloriei?
E Domnul cel tare şi puternic,
Domnul cel viteaz în luptă. R.

9 Ridicaţi-vă, porţilor, pragurile voastre de sus,
deschideţi-vă voi, porţi veşnice,
ca să intre regele gloriei! R.

10 Cine este acest rege al gloriei?
Domnul oştirilor: el este regele gloriei. R.

LECTURA A II-A
Trebuia să se facă în toate asemenea fraţilor.
Citire din Scrisoarea către Evrei 2,14-18
Fraţilor, cum însă copiii au acelaşi sânge şi aceeaşi carne, a devenit şi Isus părtaş cu ei, pentru ca, prin moarte, să reducă la neputinţă pe cel care avea puterea morţii, adică pe diavol, 15 şi să-i elibereze pe aceia care, de frica morţii, toată viaţa lor erau reduşi la sclavie. 16 Căci nu se îngrijeşte de îngeri, ci de urmaşii lui Abraham se îngrijeşte. 17 De aceea, era nevoie să se facă în toate asemenea fraţilor, pentru ca să devină un mare preot îndurător şi vrednic de încredere pentru relaţiile cu Dumnezeu, ca să ispăşească păcatele poporului. 18 Aşadar, prin faptul că el însuşi a îndurat încercarea, poate să vină în ajutorul celor care sunt încercaţi.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Lc 2,32
(Aleluia) Lumină spre luminarea neamurilor şi spre gloria poporului tău, Israel! (Aleluia)

EVANGHELIA
Ochii mei au văzut mântuirea ta.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 2,22-40
După ce s-au împlinit zilele purificării lor, după Legea lui Moise, Maria şi Iosif l-au dus pe copil la Ierusalim, ca să-l ofere Domnului, 23 după cum este scris în Legea Domnului: „Orice prim născut de parte bărbătească va fi numit sfânt pentru Domnul” 24 şi să aducă jertfă, după cum este spus în Legea Domnului, „o pereche de turturele sau doi pui de porumbel”. 25 Şi iată că era la Ierusalim un om cu numele Simeon şi acesta era un om drept şi evlavios care aştepta mângâierea lui Israel şi Duhul Sfânt era asupra lui. 26 Îi fusese revelat de Duhul Sfânt că nu va vedea moartea înainte de a-l vedea pe Cristosul Domnului. 27 A fost condus de Duhul Sfânt la templu, iar când părinţii l-au adus pe copilul Isus ca să facă după obiceiurile Legii cu privire la el, 28 l-a luat în braţe şi l-a binecuvântat pe Dumnezeu, spunând: 29 „Acum, slobozeşte-l pe slujitorul tău, Stăpâne, după cuvântul tău, în pace, 30 căci au văzut ochii mei mântuirea ta 31 pe care ai pregătit-o înaintea tuturor popoarelor, 32 lumină spre luminarea neamurilor şi slava poporului tău, Israel!” 33 Tatăl şi mama lui se mirau de cele spuse despre el. 34 Simeon i-a binecuvântat şi i-a spus Mariei, mama lui: „Iată, acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora în Israel şi ca semn de contradicţie – 35 ca să se dezvăluie gândurile din multe inimi -, iar o sabie va străpunge sufletul tău!” 36 Era acolo şi Ana, profetesa, fiica lui Fanuel, din tribul lui Aşer. Aceasta era mult înaintată în vârstă. După ce trăise cu bărbatul ei şapte ani de la fecioria ei, 37 era acum văduvă şi ajunsese la optzeci şi patru de ani. Ea nu părăsea templul, slujind zi şi noapte prin posturi şi rugăciuni. 38 Fiind prezentă şi ea, îl mărturisea pe Dumnezeu şi vorbea despre copil tuturor celor care aşteptau eliberarea Ierusalimului. 39 Când au împlinit toate după Legea Domnului, s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret. 40 Iar copilul creştea şi se întărea, plin de înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era asupra lui.

Cuvântul Domnului

forma prescurtată:

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Lc 2,32
(Aleluia) Lumină spre luminarea neamurilor şi spre gloria poporului tău, Israel. (Aleluia)

EVANGHELIA
Ochii mei au văzut mântuirea ta.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 2,22-32
După ce s-au împlinit zilele purificării lor, după Legea lui Moise, Maria şi Iosif l-au dus pe copil la Ierusalim, ca să-l ofere Domnului, 23 după cum este scris în Legea Domnului: „Orice prim născut de parte bărbătească va fi numit sfânt pentru Domnul” 24 şi să aducă jertfă, după cum este spus în Legea Domnului, „o pereche de turturele sau doi pui de porumbel”. 25 Şi iată că era la Ierusalim un om cu numele Simeon şi acesta era un om drept şi evlavios care aştepta mângâierea lui Israel şi Duhul Sfânt era asupra lui. 26 Îi fusese revelat de Duhul Sfânt că nu va vedea moartea înainte de a-l vedea pe Cristosul Domnului. 27 A fost condus de Duhul Sfânt la templu, iar când părinţii l-au adus pe copilul Isus ca să facă după obiceiurile Legii cu privire la el, 28 l-a luat în braţe şi l-a binecuvântat pe Dumnezeu, spunând: 29 „Acum, slobozeşte-l pe slujitorul tău, Stăpâne, după cuvântul tău, în pace, 30 căci au văzut ochii mei mântuirea ta 31 pe care ai pregătit-o înaintea tuturor popoarelor, 32 lumină spre luminarea neamurilor şi slava poporului tău, Israel!”

Cuvântul Domnului

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat: