Postul celor „strângători”…

Lacomia Mahatma GandiOare vom reuși vreodată să ne eliberăm de tendința de a aduna? Când vom subjuga patima de a strânge lucruri? Încă de mici adunăm jucării, dulciuri, orice, hotărâți să avem mai mult decât fratele, colegul, vecinul. Apoi, crescând, am început să adunăm lucruri peste lucruri: haine, pantofi, telefoane, cărți. Îngrămădim totul în camera noastră, în viața noastră, în sufletul nostru…

Adunăm prea mult! E o aglomerație sufocantă în viața noastră. Dacă ne uităm chiar acum în jurul nostru descoperim lucruri pe care le-am adunat, le posedăm, dar pe care nu le-am mai folosit de săptămâni sau luni, poate chiar ani! Adunăm mult, din ce în ce mai mult, îmbogățindu-ne în fața oamenilor, dar nu și înaintea Domnului (cf. Lc 12,21). Îngrămădiți și sufocați de lucruri, ne mișcăm greu spre celălalt: trăim încojurați de multe lucruri, dar puțini oameni!

Este dureroasă conștientizarea „conviețuirii cu lucrurile”. Simțindu-ne sufocați, căutăm salvarea, iar timpul Postului, timpul marilor (presupuse!) reununțări, pare ideal pentru a începe o viață nouă. Dar oare vom reuși să ne eliberăm de lucruri pentru a ne înconjura de oameni? Ne vom scutura de pământ pentru a ne lăsa acoperiți de cer?

Postul adevărat îți atinge sufletul, ți-l purifică, ți-l remodelează: simți cum ești pătruns de liniște, de pace. Inima și viața îți sunt umplute de cer: lumina îți inundă trupul și începi să vezi suferința și nevoile celui de lângă tine, începi să te raportezi altfel la oameni și la lucruri.

Cristos ne dă o inimă nouă, dezrobită de patimi, dezlipită de lucruri, concentrată pe oameni: începi să te lipsești de lucruri și să iubești persoanele, divinitatea. Primim o inimă vie, dornică să (se) dăruiască.

Postul adevărat presupune dezlipirea prin dăruire. Purificarea adevărată aduce sărăcirea proprie și îmbogățirea celuilalt prin dăruire (cf. 2Cor 8,9; Fil 2,6-8). La ce folosește postul sau renunțarea care nu-l „îmbogățește” pe celălalt? Fără altruism există riscul unui post fals: postul oamenilor egoiști, indiferenți! Dacă nu dăruim din ceea ce avem și suntem, postul devine dietă, economie, ba chiar zgârcenie!

Așadar, să postim pentru o inimă nouă. Să iubim oamenii mai mult decât lucrurile, puritatea sufletului mai mult decât strălucirea bijuteriilor, Cerul mai mult decât pământul! Să ne îmbogățim înaintea Domnului, nu a oamenilor, păstrând doar lucrurile pe care hoții nu le pot fura și nici rugina distruge. „Acesta este postul care-mi place”, spune Domnul (cf. Mt 6,20; Is 58,3-9).


Articol publicat și în revista Lumina creștinului, martie 2018.

Reclame

În timp ce unii caută gunoiul, alții se bucură de flori…

Femeia si florile de macCât de mare este harul pe care l-am primit de la Dumnezeu dacă reușim să ne regăsim și noi în cuvântul sfântului Paul și să simțim că suntem cu adevărat imitatorii apostolilor şi ai Domnului, că am primit „cuvântul în multe necazuri cu bucuria Duhului Sfânt, aşa încât am devenit exemplu pentru toţi cei care cred” (Ef 2,19). Viața noastră trebuie să fie un exemplu pentru toți cei care cred. În viața noastră trebuie să se vadă că nimic nu este mai presus de iubirea lui Dumnezeu și a aproapelui, iubire care înseamnă trăirea în pace și adevăr (cf. Mt 22, 37-40).

Totodată, trebuie să-i ajutăm pe alții să fie buni creștini, să vadă și să facă binele, ca expresie a iubirii față de Dumnezeu și față de aproapele. Iar duminica este una dintre cele mai potrivite zile în care trebuie să ne apropiem de oameni, mai ales de cei din comunitatea și casa noastră și să-i îndreptăm spre Cristos, spre Biserică, spre bine și adevăr. Trebuie să învățăm să ne apropiem de toți oamenii, și de cei buni, și de cei răi: de cei buni pentru a învăța de la ei, de cei răi pentru a-i învăța și invita la bine, la adevăr, la mântuire.

Deși nu există nici măcar doi oameni identici, de multe ori ne vine ușor să categorisim lumea, să o împățim în două tabere și să-i includem pe toți acolo. Un părinte al Bisericii spunea că oamenii pot fi împărțiți în două categorii: una este cea a oamenilor-muscă și alta a oamenilor-albină. Spune părintele Bisericii: „Vin unii oameni la mine și îmi spun că sunt foarte indignați de faptul că există multe lucruri greșite în Biserică. Atunci eu le spun să întrebe o muscă: „Sunt flori în apropiere?” iar ea le va răspunde: „Nu știu dacă sunt flori, dar acolo în mormanul acela de gunoi poți găsi toată mizeria pe care o vrei”. Și va începe să îți înșiruie toate locurile murdare pe unde a fost. Dar dacă întrebi o albină: „Ai văzut vreun coș de gunoi prin zonă?” ea îți va răspunde: „Coș de gunoi? Nu, n-am văzut niciunul, pe aici e plin de flori parfumate”. Și va începe să îți înșiruie toate florile din grădină sau de pe pajiște. Vedeți voi, musca nu știe decât unde este mizeria în timp ce albina știe unde se găsesc irișii sau zambilele. Iar eu am realizat că unii oameni sunt asemenea muștelor iar alții asemeni albinelor. Cei care se aseamănă cu muștele găsesc răul în orice și sunt preocupați de el. Aceștia nu văd binele din jurul lor. Dar cei ce se aseamănă cu albinele nu văd decât bine oriunde s-ar uita. Oamenii limitați gândesc și privesc totul într-o manieră greșită, în timp ce aceia care au gânduri pozitive, orice ar vedea, orice li s-ar spune, vor gândi într-o manieră optimistă”.

Să privim la viața noastră și să vedem ce fel de oameni suntem. Noi vedem răul sau binele din viața celuilalt? Viața noastră poartă parfumul florilor sau pe cel al mormanelor de gunoi?


Trebuie să fim exemplu pentru toți cei care cred!


29 octombrie 2017 

† DUMINICA a 30-a de peste an
Ss. Narcis, patriarh de Ierusalim; Felician, m.
Ex 22,20-26; Ps 17; 1Tes 1,5c-10; Mt 22,34-40

LECTURA I
Dacă faceţi rău văduvei şi orfanului, mânia mea se va aprinde împotriva voastră.
Citire din cartea Exodului 22,20-26
Aşa spune Domnul: „Să nu faci rău celui străin şi să nu-l asupreşti, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului! 21 Să nu faci rău niciunei văduve, nici orfanului! 22 Dacă le faci rău şi ei strigă la mine, eu le voi asculta strigătul. 23 Mânia mea se va aprinde şi vă voi nimici cu sabia; soţiile voastre vor rămâne văduve şi fiii voştri, orfani. 24 Dacă împrumuţi bani celui sărman din poporul meu, să nu te comporţi cu el ca un cămătar şi să nu ceri dobândă de la el! 25 Dacă iei zălog haina aproapelui tău, să i-o dai înapoi până la apusul soarelui, 26 căci este singura lui învelitoare, este haina pentru trupul său. Cu ce să se culce? Dacă strigă spre mine, eu îl voi asculta, căci eu sunt milostiv”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 17(18),2b-3a.3bc-4.47 şi 51ab (R.: 2)
R.: Te iubesc, Doamne, tu eşti tăria mea!

2b Te iubesc, Doamne, tăria mea,
3a Doamne, stânca mea,
fortăreaţa mea şi eliberatorul meu. R.

3bc Dumnezeul meu, stânca mea
în care mi-am căutat refugiu,
scutul meu, cornul mântuirii mele şi scăparea mea.
4 Îl invoc pe Domnul, cel vrednic de laudă,
şi sunt eliberat de duşmanii mei. R.

47 Viu este Domnul şi binecuvântată este stânca mea
şi preaînălţat este Dumnezeul mântuirii mele!
51ab El dă mari izbânzi regelui său,
arată milostivire faţă de unsul său. R.

LECTURA A II-A
V-aţi întors la Dumnezeu de la idoli, ca să-l aşteptaţi pe Fiul său din ceruri.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Tesaloniceni 1,5c-10
Fraţilor, am fost între voi şi pentru binele vostru. 6 Iar voi aţi devenit imitatorii noştri şi ai Domnului, primind cuvântul în multe necazuri cu bucuria Duhului Sfânt, 7 aşa încât voi aţi devenit exemplu pentru toţi cei care cred în Macedonia şi Ahaia. 8 Într-adevăr, cuvântul Domnului a răsunat, pornind de la voi, nu numai în Macedonia şi Ahaia, iar credinţa voastră în Dumnezeu s-a răspândit în toate locurile, aşa încât nu mai este nevoie ca noi să spunem ceva. 9 Ei înşişi povestesc ce fel de primire am avut la voi şi cum v-aţi întors la Dumnezeu de la idoli, ca să slujiţi Dumnezeului cel viu şi adevărat 10 şi să-l aşteptaţi pe Fiul său din ceruri, pe care el l-a înviat din morţi, pe Isus, cel care ne mântuieşte de mânia ce vine.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 14,23bc
(Aleluia) Dacă cineva mă iubeşte, va păzi cuvântul meu, spune Domnul; Tatăl meu îl va iubi şi vom veni la el. (Aleluia)

EVANGHELIA
Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 22,34-40
În acel timp, auzind fariseii că le-a închis gura saduceilor, s-au adunat la un loc, 35 iar unul dintre ei, învăţat al Legii, ca să-l pună la încercare, l-a întrebat: 36 „Învăţătorule, care poruncă este cea mai mare în Lege?” 37 El i-a zis: „Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din tot cugetul tău! 38 Aceasta este cea mai mare şi cea dintâi poruncă. 39 Iar a doua este asemenea acesteia: «Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!” 40 În aceste două porunci este cuprinsă toată Legea şi Profeţii”.

Cuvântul Domnului

Să iubim pe contul nostru, prin oboseala mâinilor noastre, prin sudoarea feței noastre

Vincentiu_de_Paul_aparatorul orfanilorDespre Dumnezeu se spune că niciodată nu poate fi luat prin surprindere. El știe tot. Însă se pare că are o „slăbiciune”: să surprindă omul. Și nu ratează nicio ocazie pentru a-și dovedi măiestria. Oricine își privește trecutul găsește cel puțin un moment când Domnul, prin cele întâmplate, l-a surprins. Poate că nu am înțeles atunci de ce s-au întâmplat lucrurile așa, poate că ne-am revoltat și ni se părea că noi aveam un plan care promitea mai mult. Abia după mult timp am înțeles binele pe care Domnul l-a pregătit pentru noi.

Însă cel mai surprinzător la Domnul rămâne modul în care el se „folosește” de oameni, cum îi alege pentru diferite misiuni, cum îi învață și-i călăuzește. Istoria e plină de oameni care în aparență nu promiteau nimic, încât și părinții lor erau îngrijorați și-și spuneau „Ce se va alege de viața lui?”. Și tocmai ei, cei mici și nebuni în ochii lumii, au dat un curs incredibil istoriei. Cei mici au fost înălțați și acum sunt de neuitat, căci „Dumnezeu a ales cele nebune ale lumii ca să-i facă de ruşine pe cei înţelepţi. Dumnezeu a ales cele slabe ale lumii, ca să le facă de ruşine pe cele puternice… aşa încât nimeni să nu se poată mândri înaintea lui Dumnezeu” (1Cor 1,27-29).

Unul dintre aceștia mici este și sfântul Vincențiu de Paul, preotul a cărui copilărie nu promitea nimic răsunător. Și iată că astăzi, la mai bine de 400 de ani de la nașterea sa, 24 aprilie 1581, este amintit în lumea întreagă pentru faptele sale. Astăzi răsună pentru toți îndemnul său: „Să-l iubim pe Dumnezeu, frații mei, dar să-l iubim pe contul nostru, prin oboseala mâinilor noastre, prin sudoarea feței noastre”. Preocupările sale au fost săracii și cei mici. Numele său a fost mereu însoțit de supra numele „părintele săracilor”. Despre el se spune că prin mâna sa au trecut mai mulți bani decât prin mâna oricărui alt ministru de finanțe, însă toți banii și toate bunurile care au ajuns la el au fost pentru cei săraci.

În sfântul Vincențiu s-a împlinit cuvântul Domnului: „Veniți, binecuvântații Tatălui meu… căci am fost flămând și voi mi-ați dat să mănânc; am fost însetat și voi mi-ați dat să beau, am fost străin şi voi m-aţi primit; am fost gol şi voi m-aţi îmbrăcat… mi-ați slujit” (cf. Mt 25,34-36). Astfel de oameni generoși care trăiesc și astăzi în mijlocul nostru, în mijlocul unei lumi asaltate de rău și egoism, ne confirmă că „Domnul Dumnezeul nostru nu a abandonat omul niciodată”: prin sfinții săi el ne luminează viața și ne trimite alinare (Esd 9,8-9).

Sfântul Vincențiu a murit la Paris în 27 septembrie 1660, însă opera sa a rămas și ajută și astăzi mii de săraci.


„Vincențiu era mângâietorul celor întristați,
mare apărător al orfanilor și ocrotitor al văduvelor”.
Despre noi ce se va spune după ce vom muri?
Dar acum?
Cum îi slujim pe oameni, pe săraci, pe bolnavi?


27 septembrie 2017 

Miercuri din săptămâna a 25-a de peste an
Sf. Vincenţiu de Paul, pr. **
Esd 9,5-9; Ps Tob 13,2.3-4a.4bcd.5.8; Lc 9,1-6

LECTURA I
Dumnezeu nu ne-a părăsit în sclavia noastră.
Citire din cartea lui Esdra 9,5-9
Eu, Esdra, în momentul ofrandei de seară, m-am sculat din umilirea mea, cu hainele şi mantaua sfâşiate, am căzut în genunchi şi mi-am întins mâinile spre Domnul Dumnezeul meu. 6 Şi am zis: „Dumnezeul meu, mi-e ruşine şi nu îndrăznesc să-mi ridic faţa către tine. Căci păcatele noastre s-au înmulţit până peste cap şi vinovăţiile s-au mărit până la ceruri. 7 Din zilele părinţilor noştri, noi suntem în mare vinovăţie; pentru păcatele noastre am fost daţi noi, regii noştri şi preoţii noştri în mâna regilor ţărilor, sabiei, captivităţii, prăzii şi ruşinii feţei, cum este astăzi. 8 Acum, pentru puţin timp a fost peste noi îndurare de la Domnul Dumnezeul nostru. A făcut să rămână pentru noi un rest şi să ne dea un ţăruş în locul său cel sfânt, ca Dumnezeul nostru să ne lumineze ochii şi să ne dea puţină alinare în sclavia noastră. 9 Căci noi suntem sclavi; dar Domnul Dumnezeul nostru nu ne-a abandonat în sclavia noastră, ci a îndreptat spre noi milostivirea înaintea regilor Persiei, dându-ne alinare, ca să ridicăm casa Dumnezeului nostru, să reparăm dărâmăturile ei, şi ne-a dat un zid în Iuda şi în Ierusalim”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Tob 13,2.3-4a.4bcd.5.8 (R.: 2a)
R.: Binecuvântat este în veci Domnul Dumnezeul nostru!

2 Binecuvântat este în veci Dumnezeul cel viu
şi binecuvântată să fie împărăţia lui!
Căci el pedepseşte şi tot el se îndură;
El coboară în locuinţa morţilor,
până în adâncul pământului,
şi tot el scoate din pierzarea cea mare!
Nimic nu scapă de mâna lui. R.

3 Daţi mărturie despre el, fii ai lui Israel,
înaintea neamurilor,
căci el v-a împrăştiat printre ele!
4a Acolo, el v-a făcut cunoscută măreţia sa. R.

4bcd Înălţaţi-l înaintea a toată făptura!
El este Domnul şi Dumnezeul nostru.
El este părintele nostru
şi el este Dumnezeu în toţi vecii. R.

5 El vă va pedepsi pentru nelegiuirile voastre
şi el se va îndura de voi toţi
dintre toate neamurile printre care sunteţi împrăştiaţi. R.

8 Eu dau mărturie despre el în ţara captivităţii mele
şi arăt puterea şi măreţia lui neamului de păcătoşi.
Întoarceţi-vă, păcătoşilor, şi înfăptuiţi dreptatea înaintea lui!
Cine ştie dacă nu va vrea să-şi arate îndurarea faţă de voi! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mc 1,15
(Aleluia) S-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu. Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie! (Aleluia)

EVANGHELIA
I-a trimis să predice împărăţia lui Dumnezeu şi să-i vindece pe cei bolnavi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 9,1-6
În acel timp, chemându-i pe cei doisprezece, Isus le-a dat autoritate asupra tuturor diavolilor şi puterea de a vindeca boli; 2 apoi i-a trimis să predice împărăţia lui Dumnezeu şi să-i vindece pe cei bolnavi. 3 Şi le-a spus: „Să nu luaţi nimic la drum: nici baston, nici desagă, nici pâine, nici arginţi şi nici să nu aveţi câte două tunici; 4 şi în orice casă intraţi, rămâneţi acolo şi de acolo să plecaţi! 5 Dacă unii nu vă primesc, ieşind din cetatea aceea, scuturaţi-vă praful de pe picioare ca mărturie împotriva lor!” 6 Plecând, străbăteau fiecare sat, predicând evanghelia şi vindecând pretutindeni.

Cuvântul Domnului

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: