Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Posts Tagged ‘aproapele’

Să iubim pe contul nostru, prin oboseala mâinilor noastre, prin sudoarea feței noastre

Posted by Paxlaur pe 27/09/2017

Vincentiu_de_Paul_aparatorul orfanilorDespre Dumnezeu se spune că niciodată nu poate fi luat prin surprindere. El știe tot. Însă se pare că are o „slăbiciune”: să surprindă omul. Și nu ratează nicio ocazie pentru a-și dovedi măiestria. Oricine își privește trecutul găsește cel puțin un moment când Domnul, prin cele întâmplate, l-a surprins. Poate că nu am înțeles atunci de ce s-au întâmplat lucrurile așa, poate că ne-am revoltat și ni se părea că noi aveam un plan care promitea mai mult. Abia după mult timp am înțeles binele pe care Domnul l-a pregătit pentru noi.

Însă cel mai surprinzător la Domnul rămâne modul în care el se „folosește” de oameni, cum îi alege pentru diferite misiuni, cum îi învață și-i călăuzește. Istoria e plină de oameni care în aparență nu promiteau nimic, încât și părinții lor erau îngrijorați și-și spuneau „Ce se va alege de viața lui?”. Și tocmai ei, cei mici și nebuni în ochii lumii, au dat un curs incredibil istoriei. Cei mici au fost înălțați și acum sunt de neuitat, căci „Dumnezeu a ales cele nebune ale lumii ca să-i facă de ruşine pe cei înţelepţi. Dumnezeu a ales cele slabe ale lumii, ca să le facă de ruşine pe cele puternice… aşa încât nimeni să nu se poată mândri înaintea lui Dumnezeu” (1Cor 1,27-29).

Unul dintre aceștia mici este și sfântul Vincențiu de Paul, preotul a cărui copilărie nu promitea nimic răsunător. Și iată că astăzi, la mai bine de 400 de ani de la nașterea sa, 24 aprilie 1581, este amintit în lumea întreagă pentru faptele sale. Astăzi răsună pentru toți îndemnul său: „Să-l iubim pe Dumnezeu, frații mei, dar să-l iubim pe contul nostru, prin oboseala mâinilor noastre, prin sudoarea feței noastre”. Preocupările sale au fost săracii și cei mici. Numele său a fost mereu însoțit de supra numele „părintele săracilor”. Despre el se spune că prin mâna sa au trecut mai mulți bani decât prin mâna oricărui alt ministru de finanțe, însă toți banii și toate bunurile care au ajuns la el au fost pentru cei săraci.

În sfântul Vincențiu s-a împlinit cuvântul Domnului: „Veniți, binecuvântații Tatălui meu… căci am fost flămând și voi mi-ați dat să mănânc; am fost însetat și voi mi-ați dat să beau, am fost străin şi voi m-aţi primit; am fost gol şi voi m-aţi îmbrăcat… mi-ați slujit” (cf. Mt 25,34-36). Astfel de oameni generoși care trăiesc și astăzi în mijlocul nostru, în mijlocul unei lumi asaltate de rău și egoism, ne confirmă că „Domnul Dumnezeul nostru nu a abandonat omul niciodată”: prin sfinții săi el ne luminează viața și ne trimite alinare (Esd 9,8-9).

Sfântul Vincențiu a murit la Paris în 27 septembrie 1660, însă opera sa a rămas și ajută și astăzi mii de săraci.


„Vincențiu era mângâietorul celor întristați,
mare apărător al orfanilor și ocrotitor al văduvelor”.
Despre noi ce se va spune după ce vom muri?
Dar acum?
Cum îi slujim pe oameni, pe săraci, pe bolnavi?


27 septembrie 2017 

Miercuri din săptămâna a 25-a de peste an
Sf. Vincenţiu de Paul, pr. **
Esd 9,5-9; Ps Tob 13,2.3-4a.4bcd.5.8; Lc 9,1-6

LECTURA I
Dumnezeu nu ne-a părăsit în sclavia noastră.
Citire din cartea lui Esdra 9,5-9
Eu, Esdra, în momentul ofrandei de seară, m-am sculat din umilirea mea, cu hainele şi mantaua sfâşiate, am căzut în genunchi şi mi-am întins mâinile spre Domnul Dumnezeul meu. 6 Şi am zis: „Dumnezeul meu, mi-e ruşine şi nu îndrăznesc să-mi ridic faţa către tine. Căci păcatele noastre s-au înmulţit până peste cap şi vinovăţiile s-au mărit până la ceruri. 7 Din zilele părinţilor noştri, noi suntem în mare vinovăţie; pentru păcatele noastre am fost daţi noi, regii noştri şi preoţii noştri în mâna regilor ţărilor, sabiei, captivităţii, prăzii şi ruşinii feţei, cum este astăzi. 8 Acum, pentru puţin timp a fost peste noi îndurare de la Domnul Dumnezeul nostru. A făcut să rămână pentru noi un rest şi să ne dea un ţăruş în locul său cel sfânt, ca Dumnezeul nostru să ne lumineze ochii şi să ne dea puţină alinare în sclavia noastră. 9 Căci noi suntem sclavi; dar Domnul Dumnezeul nostru nu ne-a abandonat în sclavia noastră, ci a îndreptat spre noi milostivirea înaintea regilor Persiei, dându-ne alinare, ca să ridicăm casa Dumnezeului nostru, să reparăm dărâmăturile ei, şi ne-a dat un zid în Iuda şi în Ierusalim”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Tob 13,2.3-4a.4bcd.5.8 (R.: 2a)
R.: Binecuvântat este în veci Domnul Dumnezeul nostru!

2 Binecuvântat este în veci Dumnezeul cel viu
şi binecuvântată să fie împărăţia lui!
Căci el pedepseşte şi tot el se îndură;
El coboară în locuinţa morţilor,
până în adâncul pământului,
şi tot el scoate din pierzarea cea mare!
Nimic nu scapă de mâna lui. R.

3 Daţi mărturie despre el, fii ai lui Israel,
înaintea neamurilor,
căci el v-a împrăştiat printre ele!
4a Acolo, el v-a făcut cunoscută măreţia sa. R.

4bcd Înălţaţi-l înaintea a toată făptura!
El este Domnul şi Dumnezeul nostru.
El este părintele nostru
şi el este Dumnezeu în toţi vecii. R.

5 El vă va pedepsi pentru nelegiuirile voastre
şi el se va îndura de voi toţi
dintre toate neamurile printre care sunteţi împrăştiaţi. R.

8 Eu dau mărturie despre el în ţara captivităţii mele
şi arăt puterea şi măreţia lui neamului de păcătoşi.
Întoarceţi-vă, păcătoşilor, şi înfăptuiţi dreptatea înaintea lui!
Cine ştie dacă nu va vrea să-şi arate îndurarea faţă de voi! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mc 1,15
(Aleluia) S-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu. Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie! (Aleluia)

EVANGHELIA
I-a trimis să predice împărăţia lui Dumnezeu şi să-i vindece pe cei bolnavi.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 9,1-6
În acel timp, chemându-i pe cei doisprezece, Isus le-a dat autoritate asupra tuturor diavolilor şi puterea de a vindeca boli; 2 apoi i-a trimis să predice împărăţia lui Dumnezeu şi să-i vindece pe cei bolnavi. 3 Şi le-a spus: „Să nu luaţi nimic la drum: nici baston, nici desagă, nici pâine, nici arginţi şi nici să nu aveţi câte două tunici; 4 şi în orice casă intraţi, rămâneţi acolo şi de acolo să plecaţi! 5 Dacă unii nu vă primesc, ieşind din cetatea aceea, scuturaţi-vă praful de pe picioare ca mărturie împotriva lor!” 6 Plecând, străbăteau fiecare sat, predicând evanghelia şi vindecând pretutindeni.

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Posted in Predici si meditatii, Sfântul zilei, Vincentiu de Paul | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

Omul poate fi „binecuvântare” sau „povară apăsătoare”. Tu ce ești?

Posted by Paxlaur pe 26/08/2017

Bunatatea omuluiSfinte, dar și înfricoșătoare, sunt puterile și responsabilitățile pe care Dumnezeu le-a pus în mâinile oamenilor. Omul poate să devină binecuvântare pentru cei din jurul său, așa cum vedem că a fost Rut pentru Noemi sau Booz pentru Rut (cf. Rut 2,8-11). Însă tot omul, această preaschimbătoare și fragilă ființă, poate deveni „povară apăsătoare și greu de purtat”, atunci când este asemenea fariseilor și cărturarilor (cf. Mt 23,1-4). Ce anume ne poate ajuta să fim binecuvântare pentru cei din jurul nostru?

Rădăcina omului bun, a omului care este cu adevărat o binecuvântare pentru aproapele, este frica de Domnul. Nu, nu spaima, nu acea „teamă puternică și violentă provocată de o emoție, de ceva neprevăzut și primejdios”. Nu, nu groaza de Domnul, ci acea teamă, acel dar al darul Duhului Sfânt care provoacă în inima noastră neliniște la gândul că-l vom pierde sau că nu-l vom întâlni pe „iubitul inimii noastre”, pe Domnul. Da, această stare de neliniște, frica de Domnul, trebuie să devină pentru noi un imbold pentru a sluji aproapelui și a-l iubi ca pe noi înșine.

Știind acestea ne simțim motivați să strigăm din toată inima: „Binecuvântat este omul care se teme de Domnul” (cf. Ps 127,4). Da, binecuvântat este pentru că el niciodată nu va deveni povară pentru cei din jurul său. Faptele sale sunt îmbrăcate în umilință și nu acceptă să i se spună „maestru” sau „învățător”, pentru că știe că unul singur este învățătorul tuturor: Cristos. Omul care se teme de Domnul îl are pe Dumnezeu drept Tată și știe că toți cei din jurul său sunt frații lui, sunt destinatarii iubirii divine. Omul care se teme de Domnul este călăuzit de însuși cuvântul lui Cristos: „Tot ce vreți ca oamenii să facă pentru voi, faceți și voi pentru ei” (Mt 7,12). Omul care se teme de Domnul nu poruncește, ci slujește!

Cei care trăiesc pentru a fi o binecuvântare pentru cei din viața lor, nu doar că nu aleg „locurile de onoare la ospeţe şi primele locuri în sinagogi”, ci aleg să facă doar ceea ce îi ajută cu adevărat în creșterea lor umană și spirituală. Ei se regăsesc cu siguranță printre cei care au înțeles că „mai bună este o zi în casa Domnului, decât o mie în altă parte” și de aceea frecventează această „casă”, stau în rugăciune în această casă a Domnului, care este Biserica (cf. Ps 83,10-11).

Nu este întâmplător că la sfârșitul lunii august suntem chemați să începem sfânta Liturghie meditând tocmai aceste cuvinte. Ni se termină vacanța, concediul, iar Biserica ne invită să ne întrebăm în conștiință: cât din timpul nostru l-am folosit pentru a sta în preajma Domnului, în casa Domnului, și să învățăm cum să fim pentru cei din jurul nostru o binecuvântare?


Iată ce îți cere Domnul:
să te temi de el,
să umbli pe toate căile lui,
să-l iubești și să-l slujești din toată inima ta și din tot sufletul tău,
să-i păzești poruncile și hotărârile lui (cf. Dt 10,12-13).


26 august 2017 

Sâmbătă din săptămâna a 20-a de peste an
Ss. Ioana, fc.; Melchisedec, rege
Rut 2,1-3.8-11;4,13-17; Ps 127; Mt 23,1-12

LECTURA I
Domnul nu te-a lipsit astăzi de un răscumpărător. El este tatăl lui Iese, tatăl lui David
Citire din cartea lui Rut 2,1-3.8-11; 4,13-17
În zilele acelea, Noemi avea o rudă după soţ. Acesta era un om puternic şi bogat din familia lui Elimelec. Numele lui era Booz. 2 Rut din Moab a zis către Noemi: „Lasă-mă, te rog, să mă duc să strâng spice în urma aceluia în ai cărui ochi voi afla har!” Ea i-a răspuns: „Du-te, fiica mea!” 3 Ea s-a dus într-un ogor să strângă spice în urma secerătorilor. Din întâmplare, a ajuns într-o parte din ogorul lui Booz, care era din familia lui Elimelec. 8 Booz a zis către Rut: „Ascultă, fiică: să nu te duci să culegi spice într-un alt ogor; ba chiar să nu te îndepărtezi de aici, ci rămâi împreună cu slujitoarele mele! 9 Ochii tăi să fie pe ogorul pe care se seceră şi mergi în urma lor. Am poruncit slujitorilor mei să nu se atingă de tine. Când îţi va fi sete, mergi la vase şi bea din ce vor scoate slujitorii!” 10 Atunci ea s-a aruncat cu faţa la pământ şi s-a închinat. Şi a zis: „Pentru ce am aflat eu har în ochii tăi şi m-ai acceptat pe mine, care sunt o străină?” 11 Booz i-a răspuns: „Mi s-a spus tot ce ai făcut pentru soacra ta după moartea soţului tău, cum i-ai părăsit pe tatăl tău, pe mama ta şi ţara în care te-ai născut şi ai venit la un popor pe care nu-l cunoşteai mai înainte. 4,13 Booz a luat-o pe Rut, care i-a fost soţie. El a intrat la ea şi Domnul a făcut-o să zămislească şi ea a născut un fiu. 14 Femeile i-au zis lui Noemi: „Binecuvântat să fie Domnul care nu te-a lipsit astăzi de un răscumpărător! Numele lui să fie vestit în Israel! 15 El va fi pentru tine bucuria vieţii şi va fi sprijinul bătrâneţilor tale; căci l-a născut nora ta care te iubeşte şi care este mai bună pentru tine decât şapte fii”. 16 Noemi a luat copilul, l-a luat la piept şi i-a fost doică. 17 Vecinele i-au pus nume, căci ziceau: „Un fiu i s-a născut lui Noemi!”, şi i-au pus numele Obed. El este tatăl lui Iese, tatăl lui David.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 127(128),1-2.3.4-5 (R.: 4)
R.: Iată, aşa va fi binecuvântat omul care se teme de Domnul!

1 Fericiţi toţi cei care se tem de Domnul
şi umblă pe căile sale!
2 Atunci te vei hrăni din munca mâinilor tale;
vei fi fericit şi toate îţi vor merge bine. R.

3 Soţia ta va fi ca o viţă roditoare înăuntrul casei tale;
copiii tăi vor fi ca vlăstarele măslinului
împrejurul mesei tale. R.

4 Iată, aşa va fi binecuvântat omul
care se teme de Domnul!
5 Să te binecuvânteze Domnul din Sion,
ca să vezi fericirea Ierusalimului în toate zilele vieţii tale! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 23,9b.10b
(Aleluia) Unul este Tatăl vostru, cel ceresc, şi unul este maestrul vostru: Isus Cristos. (Aleluia)

EVANGHELIA
Ei spun şi nu fac.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 23,1-12
În acel timp, Isus s-a adresat mulţimilor şi discipolilor săi, spunând: „Cărturarii şi fariseii s-au aşezat pe catedra lui Moise. 3 Faceţi şi împliniţi tot ce vă spun ei, dar nu faceţi după faptele lor, pentru că ei spun şi nu fac! 4 Ei leagă poveri apăsătoare şi greu de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, iar ei nu vor să le mişte nici cu un deget. 5 Toate faptele lor le fac pentru a fi văzuţi de oameni: îşi lărgesc filacterele şi îşi lungesc ciucurii; 6 le plac locurile de onoare la ospeţe şi primele locuri în sinagogi, 7 să fie salutaţi prin pieţe şi să fie numiţi de oameni «rabbi”. 8 Dar voi să nu fiţi numiţi «rabbi», pentru că unul este învăţătorul vostru, iar voi toţi sunteţi fraţi! 9 Şi nici «tată” să nu spuneţi nimănui între voi pe pământ, pentru că unul este Tatăl vostru, cel ceresc! 10 Nici să nu fiţi numiţi «maeştri», pentru că unul este maestrul vostru: Cristos! 11 Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru! 12 Căci oricine se va înălţa va fi umilit şi oricine se va umili va fi înălţat!”

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , | Leave a Comment »

Doamne, susține-mă cu privirea săracilor tăi

Posted by Paxlaur pe 16/05/2017

Fericitul Vladimir Ghika„Dacă-mi slujeşte cineva, să mă urmeze pe mine, şi unde sunt eu acolo va fi şi slujitorul meu” (In 12,26). Sfinții sunt cei care l-au slujit pe Cristos, l-au urmat și acum se bucură de vederea Domnului. Ei și-au „pierdut” viața slujidu-i pe cei mici, au devenit sprijin pentru aproapele, iar acum simt pe deplin prezența Domnului.

Viața fericitului Vladimir Ghika a fost o celebrare continuă în sprijinul celor săraci și bolnavi prin „liturgia aproapelui”: „Dublă și misterioasă liturgie: săracul îl vede pe Cristos venind la el sub speciile celui care îl ajută și binefăcătorul vede apărând în cel sărac pe Cristos suferind, asupra căruia el se apleacă… E vorba despre o unică liturgie: Cristos Mântuitorul vine spre Cristos suferindul și amândoi se integrează în Cristos Înviatul, glorios și binecuvântător. În acest mod, liturgia euharistică, deja celebrată pe altar, se prelungește în vizita la săraci: nu este vorba de altceva, decât despre a dilata Liturghia în timpul zilei și în lumea întreagă, ca valuri concentrice care se propagă porinind de la Împărtășania euharistică de dimineață”.

Aceste cuvinte reflectă viața omului – prinț, preot și martir – care a înțeles că „nimic nu-l face pe Dumnezeu așa de apropiat ca aproapele”. Vlardimir Ghika s-a născut de Crăciun în anul 1873, în familia de principi care a dat Moldovei şi Valahiei zece domnitori. A studiat literatură, drept, medicină, istorie, filosofie și teologie. În 1902 intră oficial în Biserica Catolică, făcând profesiunea de credinţă în camera în care a locuit sfântul Dominic, la mănăstirea „Sfânta Sabina” din Roma. În 1923 a fost hirotonit preot la Paris.

Fericitul Vladimir și-a pus bogăția în slujba sărăciei, dedicându-și viața slujirii săracilor, bolnavilor și unității Bisericii. Le-a adus la Bucureşti pe surorile Sfântului Vicenţiu de Paul şi cu ele a pus bazele primului dispensar gratuit pentru săraci. A creat un serviciu de ambulanţe pentru victimele răscoalei din 1907 şi a îngrijit soldaţii bolnavi în timpul războiului din Balcani, ca şi în primul război mondial.

Când era chemat să îngrijească pe cineva, pornea rugându-se: „Doamne, merg să vizitez pe unul dintre aceia pe care tu i-ai numit alții tu însuți… Doamne, susține-mă cu privirea săracilor tăi”.

A continuat să celebreze „liturgia aproapelui” și în timpul regimului comunist, slujind cu aceeași pasiune bolnavii și săracii. Pentru că a susţinut comuniunea Bisericii Catolice din România cu Roma, a fost arestat în 1952, la vârsta de aproape 80 de ani. După ce i-a mângâiat pe cei din închisoare cu gingășia unui bunic iubitor de oameni, la 16 mai 1954 a murit abandonat în infirmeria închisorii. El însuși spusese: „Moartea trebuie să fie actul suprem al vieții noastre, dar se poate întâmpla ca Dumnezeu să fie singurul care îl cunoaște” (cf. http://www.vladimir-ghika.ro).


„Nimic nu-l face pe Dumnezeu așa de apropiat ca aproapele”.


16 mai 2017 

Marţi din săptămâna a 5-a a Paştelui
Fer. Vladimir Ghika, pr. m. **
Ier 61,1-3a ; Ps 95(96); Rom 8,31b-39; In 12,24-26

LECTURA I
Nici moartea, nici viaţa nu va putea să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 8,31b-39
Fraţilor, 31b dacă Dumnezeu este de partea noastră, cine se va ridica împotriva noastră? 32 El nu l-a cruţat pe propriul său Fiu, ci l-a dat la moarte pentru noi toţi, cum ar putea atunci să nu ne dăruiască toate împreună cu el? 33 Cine va aduce învinuire împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este cel care îndreptăţeşte! 34 Cine va rosti sentinţa de condamnare? Cristos Isus a murit, ba mai mult, el a înviat, şade de-a dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi! 35 Cine, aşadar, ne va despărţi de dragostea lui Cristos? Oare necazul, strâmtorarea, prigoana, foamea, lipsa de îmbrăcăminte, primejdia ori sabia? 36 Aşa cum spune Scriptura: Pentru tine suntem omorâţi în fiecare zi, suntem trataţi ca nişte oi duse la înjunghiat. 37 Nu, căci în toate acestea suntem mai mult decât biruitori prin acela care ne-a iubit pe noi. 38 Căci sunt convins că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici prezentul, nici viitorul, 39 nici înălţimea, nici adâncul, nici vreo altă făptură nu va putea să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Cristos Isus, Domnul nostru.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 115,10-11.12-13.16-17
R.: Preţioasă este în ochii Domnului moartea sfinţilor săi.

10 Eu mi-am păstrat credinţa
chiar şi atunci când spuneam: „Sunt prea nefericit”.
11 Am spus în tulburarea mea:
„Toţi oamenii sunt mincinoşi!” R.

12 Ce-i voi da în schimb Domnului,
pentru tot binele pe care mi l-a făcut?
13 Voi lua potirul mântuirii
şi voi invoca numele Domnului. R.

16 Ascultă-mă, Doamne, căci sunt slujitorul tău şi fiul slujnicei tale.
Tu ai sfărâmat lanţurile mele.
17 Ţie îţi voi aduce jertfă de laudă
şi voi invoca numele Domnului. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Cf. Ap 2,10
(Aleluia) Fii credincios până la moarte şi vei primi coroana vieţii. (Aleluia)

EVANGHELIA
Dacă bobul de grâu căzut în pământ moare, aduce mult rod.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 12,24-26 În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: 24 „Adevăr, adevăr vă spun: dacă bobul de grâu căzut în pământ nu moare, rămâne singur, iar dacă moare aduce mult rod. 25 Cine-şi iubeşte viaţa o va pierde, iar cine-şi urăşte viaţa în lumea aceasta o va păstra pentru viaţa veşnică. 26 Dacă-mi slujeşte cineva, să mă urmeze pe mine, şi unde sunt eu acolo va fi şi slujitorul meu. Dacă-mi slujeşte cineva, Tatăl meu îl va cinsti.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: