„Acolo unde mintea vede numai ruşine, inima descoperă frumosul”. Poți tu să dezlegi taina aceasta?

Ivan Karamazov si DiavolulAstăzi răsună în Biserici întrebarea: „Și cine este aproapele meu”? Iar Isus răspunde cu parabola Bunului samaritean (Lc10,25-37). În acest context al samariteanului milostiv, la sfântă Liturghie de dimineață, părintele celebrant ne-a amintit cuvintele lui Dostoievski:

„Eu n-am putut să pricep cum e posibil să-ţi iubeşti aproapele. Fiindcă, cel puţin aşa mi se pare mie, tocmai pe acela care-ţi este mai apropiat nu poţi să-l iubeşti decît, cine ştie, doar aşa, de la distanţă… După mine, dragostea creştinească faţă de aproapele este un miracol imposibil pe pămînt. Cristos a fost Dumnezeu. Adică ceea ce nu sîntem noi” (Ivan în Dostoievski, Frații Karamazov).

Oare noi știm să ne iubim aproapele? Nu cumva îi iubim mai mult pe cei care sunt departe, decât pe cei cu care împărțim casa, clasa, locul de muncă?

 

În altă ordine de idei, căutând citatul din Dostoievski, am dat peste un altul scris de același maestru rus:

„Sunt atâtea taine care ne înconjoară! Prea multe enigme apasă asupra bietului om pe acest pământ. Dezleagă-le cum te taie capul, şi ieşi la liman teafăr, nevătămat, dacă-ţi dă mâna. Frumosul! Şi apoi, nu pot să suport gândul că unii oameni cu suflet mare şi luminaţi la minte încep prin a slăvi idealul Madonei, ca să ajungă la urmă să năzuiască spre un alt ideal, idealul Sodomei. Dar şi mai îngrozitor este atunci când omul în al cărui suflet sălăşluieşte idealul Sodomei nu se îndură totuşi să-şi întoarcă faţa de la celălalt ideal, idealul Madonei, fiind singurul care-l însufleţeşte, şi pentru care inima lui arde, arde cu adevărat, ca în anii neprihănitei tinereţi. Nu, sufletul omului e larg, e mult prea larg, n-ar strica să fie puţin îngustat! Dracu’ să înţeleagă! Acolo unde mintea vede numai ruşine, inima descoperă frumosul. Poate oare Sodoma să reprezinte frumosul? Crede-mă că pentru cei mai mulţi oameni frumosul este însăşi Sodoma! Poţi tu să dezlegi taina asta? Şi te cutremuri când te gândeşti că frumosul nu este numai ceva care te înspăimântă, dar în acelaşi timp şi o taină nepătrunsă. Aici se dă lupta între diavol şi Dumnezeu, iar câmpul de bătălie este însuşi sufletul omului” (Fraţii Karamazov de Dostoievski).


8 octombrie 2018 

Luni din săptămâna a 27-a de peste an
Sf. Pelagia, fc. m.
Gal 1,6-12; Ps 110; Lc 10,25-37

LECTURA I
Evanghelia n-am primit-o, nici n-am învăţat-o de la vreun om, ci am primit-o prin revelaţia lui Isus Cristos.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Galateni 1,6-12
Fraţilor, mă mir că aţi trecut atât de repede de la cel care v-a chemat, prin harul lui Cristos, la o altă evanghelie. 7 De fapt, nu este alta, ci sunt doar unii care vă tulbură şi vor să schimbe evanghelia lui Cristos. 8 Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar predica o altă evanghelie în afară de aceea pe care v-am predicat-o, să fie anatema! 9 Aşa cum am mai spus, o spun acum din nou: dacă cineva vă predică o altă evanghelie în afară de aceea pe care aţi primit-o, să fie anatema! 10 Caut eu oare acum bunăvoinţa oamenilor? Sau a lui Dumnezeu? Ori caut eu să plac oamenilor? Dacă aş căuta să plac oamenilor, n-aş fi slujitorul lui Cristos. 11 Dar vă fac cunoscut, fraţilor, că evanghelia predicată de mine nu este după om: 12 nici n-am primit-o, nici n-am învăţat-o de la vreun om, ci am primit-o prin revelaţia lui Isus Cristos.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 110(111),1-2.7-8.9 şi 10c (R.: cf. 5b)
R.: Domnul îşi aduce aminte în veci de alianţa sa.
sau:
Aleluia.

1 Îl voi lăuda pe Domnul din toată inima,
în sfatul celor drepţi, în mijlocul comunităţii.
2 Mari sunt lucrările Domnului, vrednice de luat în seamă
de către toţi cei care îşi găsesc plăcerea în ele. R.

7 Lucrările mâinilor lui sunt adevăr şi judecată,
toate orânduirile lui sunt neschimbătoare,
8 statornicite pentru veci de veci,
făcute în adevăr şi dreptate. R.

9 El trimite poporului său răscumpărarea,
stabileşte pe veci alianţa sa.
Sfânt şi înfricoşător este numele lui.
10c lauda lui rămâne pentru totdeauna. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 13,34ab
(Aleluia) Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii, aşa cum eu v-am iubit, spune Domnul! (Aleluia)

EVANGHELIA
Cine este aproapele meu?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 10,25-37
În acel timp, iată că un învăţat al Legii s-a ridicat ca să-l pună la încercare, spunând: „Învăţătorule, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” 26 El i-a zis: „Ce este scris în Lege? Cum citeşti?” 27 Acesta, răspunzând, a zis: „Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi!” 28 El i-a spus: „Ai răspuns bine, fă aceasta şi vei trăi!” 29 Acela însă, voind să se justifice, i-a spus lui Isus: „Şi cine este aproapele meu?” 30 Isus a continuat: „Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon şi a căzut în mâna tâlharilor care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au strivit în bătaie, au plecat, lăsându-l pe jumătate mort. 31 Din întâmplare, a trecut pe drumul acela un preot, dar, văzându-l, a trecut mai departe. 32 La fel şi un levit, fiind prin locul acela, văzându-l, a trecut mai departe. 33Dar un samaritean oarecare, ce călătorea, a venit lângă el şi, văzându-l, i s-a făcut milă. 34Apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând untdelemn şi vin. Apoi, urcându-l pe animalul său de povară, l-a dus la un han şi i-a purtat de grijă. 35 În ziua următoare, a scos doi dinari, i-a dat hangiului şi i-a spus: «Îngrijeşte-te de el şi ceea ce vei mai cheltui îţi voi da când mă voi întoarce!» 36 Cine dintre aceştia trei crezi că este aproapele celui căzut în mâinile tâlharilor?” 37 El a răspuns: „Cel care a avut milă de el”. Atunci Isus i-a spus: „Mergi şi fă şi tu la fel!”

Cuvântul Domnului

Reclame

Postul celor „strângători”…

Lacomia Mahatma GandiOare vom reuși vreodată să ne eliberăm de tendința de a aduna? Când vom subjuga patima de a strânge lucruri? Încă de mici adunăm jucării, dulciuri, orice, hotărâți să avem mai mult decât fratele, colegul, vecinul. Apoi, crescând, am început să adunăm lucruri peste lucruri: haine, pantofi, telefoane, cărți. Îngrămădim totul în camera noastră, în viața noastră, în sufletul nostru…

Adunăm prea mult! E o aglomerație sufocantă în viața noastră. Dacă ne uităm chiar acum în jurul nostru descoperim lucruri pe care le-am adunat, le posedăm, dar pe care nu le-am mai folosit de săptămâni sau luni, poate chiar ani! Adunăm mult, din ce în ce mai mult, îmbogățindu-ne în fața oamenilor, dar nu și înaintea Domnului (cf. Lc 12,21). Îngrămădiți și sufocați de lucruri, ne mișcăm greu spre celălalt: trăim încojurați de multe lucruri, dar puțini oameni!

Este dureroasă conștientizarea „conviețuirii cu lucrurile”. Simțindu-ne sufocați, căutăm salvarea, iar timpul Postului, timpul marilor (presupuse!) reununțări, pare ideal pentru a începe o viață nouă. Dar oare vom reuși să ne eliberăm de lucruri pentru a ne înconjura de oameni? Ne vom scutura de pământ pentru a ne lăsa acoperiți de cer?

Postul adevărat îți atinge sufletul, ți-l purifică, ți-l remodelează: simți cum ești pătruns de liniște, de pace. Inima și viața îți sunt umplute de cer: lumina îți inundă trupul și începi să vezi suferința și nevoile celui de lângă tine, începi să te raportezi altfel la oameni și la lucruri.

Cristos ne dă o inimă nouă, dezrobită de patimi, dezlipită de lucruri, concentrată pe oameni: începi să te lipsești de lucruri și să iubești persoanele, divinitatea. Primim o inimă vie, dornică să (se) dăruiască.

Postul adevărat presupune dezlipirea prin dăruire. Purificarea adevărată aduce sărăcirea proprie și îmbogățirea celuilalt prin dăruire (cf. 2Cor 8,9; Fil 2,6-8). La ce folosește postul sau renunțarea care nu-l „îmbogățește” pe celălalt? Fără altruism există riscul unui post fals: postul oamenilor egoiști, indiferenți! Dacă nu dăruim din ceea ce avem și suntem, postul devine dietă, economie, ba chiar zgârcenie!

Așadar, să postim pentru o inimă nouă. Să iubim oamenii mai mult decât lucrurile, puritatea sufletului mai mult decât strălucirea bijuteriilor, Cerul mai mult decât pământul! Să ne îmbogățim înaintea Domnului, nu a oamenilor, păstrând doar lucrurile pe care hoții nu le pot fura și nici rugina distruge. „Acesta este postul care-mi place”, spune Domnul (cf. Mt 6,20; Is 58,3-9).


Articol publicat și în revista Lumina creștinului, martie 2018.

În timp ce unii caută gunoiul, alții se bucură de flori…

Femeia si florile de macCât de mare este harul pe care l-am primit de la Dumnezeu dacă reușim să ne regăsim și noi în cuvântul sfântului Paul și să simțim că suntem cu adevărat imitatorii apostolilor şi ai Domnului, că am primit „cuvântul în multe necazuri cu bucuria Duhului Sfânt, aşa încât am devenit exemplu pentru toţi cei care cred” (Ef 2,19). Viața noastră trebuie să fie un exemplu pentru toți cei care cred. În viața noastră trebuie să se vadă că nimic nu este mai presus de iubirea lui Dumnezeu și a aproapelui, iubire care înseamnă trăirea în pace și adevăr (cf. Mt 22, 37-40).

Totodată, trebuie să-i ajutăm pe alții să fie buni creștini, să vadă și să facă binele, ca expresie a iubirii față de Dumnezeu și față de aproapele. Iar duminica este una dintre cele mai potrivite zile în care trebuie să ne apropiem de oameni, mai ales de cei din comunitatea și casa noastră și să-i îndreptăm spre Cristos, spre Biserică, spre bine și adevăr. Trebuie să învățăm să ne apropiem de toți oamenii, și de cei buni, și de cei răi: de cei buni pentru a învăța de la ei, de cei răi pentru a-i învăța și invita la bine, la adevăr, la mântuire.

Deși nu există nici măcar doi oameni identici, de multe ori ne vine ușor să categorisim lumea, să o împățim în două tabere și să-i includem pe toți acolo. Un părinte al Bisericii spunea că oamenii pot fi împărțiți în două categorii: una este cea a oamenilor-muscă și alta a oamenilor-albină. Spune părintele Bisericii: „Vin unii oameni la mine și îmi spun că sunt foarte indignați de faptul că există multe lucruri greșite în Biserică. Atunci eu le spun să întrebe o muscă: „Sunt flori în apropiere?” iar ea le va răspunde: „Nu știu dacă sunt flori, dar acolo în mormanul acela de gunoi poți găsi toată mizeria pe care o vrei”. Și va începe să îți înșiruie toate locurile murdare pe unde a fost. Dar dacă întrebi o albină: „Ai văzut vreun coș de gunoi prin zonă?” ea îți va răspunde: „Coș de gunoi? Nu, n-am văzut niciunul, pe aici e plin de flori parfumate”. Și va începe să îți înșiruie toate florile din grădină sau de pe pajiște. Vedeți voi, musca nu știe decât unde este mizeria în timp ce albina știe unde se găsesc irișii sau zambilele. Iar eu am realizat că unii oameni sunt asemenea muștelor iar alții asemeni albinelor. Cei care se aseamănă cu muștele găsesc răul în orice și sunt preocupați de el. Aceștia nu văd binele din jurul lor. Dar cei ce se aseamănă cu albinele nu văd decât bine oriunde s-ar uita. Oamenii limitați gândesc și privesc totul într-o manieră greșită, în timp ce aceia care au gânduri pozitive, orice ar vedea, orice li s-ar spune, vor gândi într-o manieră optimistă”.

Să privim la viața noastră și să vedem ce fel de oameni suntem. Noi vedem răul sau binele din viața celuilalt? Viața noastră poartă parfumul florilor sau pe cel al mormanelor de gunoi?


Trebuie să fim exemplu pentru toți cei care cred!


29 octombrie 2017 

† DUMINICA a 30-a de peste an
Ss. Narcis, patriarh de Ierusalim; Felician, m.
Ex 22,20-26; Ps 17; 1Tes 1,5c-10; Mt 22,34-40

LECTURA I
Dacă faceţi rău văduvei şi orfanului, mânia mea se va aprinde împotriva voastră.
Citire din cartea Exodului 22,20-26
Aşa spune Domnul: „Să nu faci rău celui străin şi să nu-l asupreşti, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului! 21 Să nu faci rău niciunei văduve, nici orfanului! 22 Dacă le faci rău şi ei strigă la mine, eu le voi asculta strigătul. 23 Mânia mea se va aprinde şi vă voi nimici cu sabia; soţiile voastre vor rămâne văduve şi fiii voştri, orfani. 24 Dacă împrumuţi bani celui sărman din poporul meu, să nu te comporţi cu el ca un cămătar şi să nu ceri dobândă de la el! 25 Dacă iei zălog haina aproapelui tău, să i-o dai înapoi până la apusul soarelui, 26 căci este singura lui învelitoare, este haina pentru trupul său. Cu ce să se culce? Dacă strigă spre mine, eu îl voi asculta, căci eu sunt milostiv”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 17(18),2b-3a.3bc-4.47 şi 51ab (R.: 2)
R.: Te iubesc, Doamne, tu eşti tăria mea!

2b Te iubesc, Doamne, tăria mea,
3a Doamne, stânca mea,
fortăreaţa mea şi eliberatorul meu. R.

3bc Dumnezeul meu, stânca mea
în care mi-am căutat refugiu,
scutul meu, cornul mântuirii mele şi scăparea mea.
4 Îl invoc pe Domnul, cel vrednic de laudă,
şi sunt eliberat de duşmanii mei. R.

47 Viu este Domnul şi binecuvântată este stânca mea
şi preaînălţat este Dumnezeul mântuirii mele!
51ab El dă mari izbânzi regelui său,
arată milostivire faţă de unsul său. R.

LECTURA A II-A
V-aţi întors la Dumnezeu de la idoli, ca să-l aşteptaţi pe Fiul său din ceruri.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Tesaloniceni 1,5c-10
Fraţilor, am fost între voi şi pentru binele vostru. 6 Iar voi aţi devenit imitatorii noştri şi ai Domnului, primind cuvântul în multe necazuri cu bucuria Duhului Sfânt, 7 aşa încât voi aţi devenit exemplu pentru toţi cei care cred în Macedonia şi Ahaia. 8 Într-adevăr, cuvântul Domnului a răsunat, pornind de la voi, nu numai în Macedonia şi Ahaia, iar credinţa voastră în Dumnezeu s-a răspândit în toate locurile, aşa încât nu mai este nevoie ca noi să spunem ceva. 9 Ei înşişi povestesc ce fel de primire am avut la voi şi cum v-aţi întors la Dumnezeu de la idoli, ca să slujiţi Dumnezeului cel viu şi adevărat 10 şi să-l aşteptaţi pe Fiul său din ceruri, pe care el l-a înviat din morţi, pe Isus, cel care ne mântuieşte de mânia ce vine.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 14,23bc
(Aleluia) Dacă cineva mă iubeşte, va păzi cuvântul meu, spune Domnul; Tatăl meu îl va iubi şi vom veni la el. (Aleluia)

EVANGHELIA
Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 22,34-40
În acel timp, auzind fariseii că le-a închis gura saduceilor, s-au adunat la un loc, 35 iar unul dintre ei, învăţat al Legii, ca să-l pună la încercare, l-a întrebat: 36 „Învăţătorule, care poruncă este cea mai mare în Lege?” 37 El i-a zis: „Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din tot cugetul tău! 38 Aceasta este cea mai mare şi cea dintâi poruncă. 39 Iar a doua este asemenea acesteia: «Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!” 40 În aceste două porunci este cuprinsă toată Legea şi Profeţii”.

Cuvântul Domnului

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: