Isus urcă pe Cruce

Gesù sale sulla Croce - Monastero S. Antonio in Polesine Ferrara (Scuola giottesca-emiliana, sec. XIV)
Gesù sale sulla Croce – Monastero S. Antonio in Polesine Ferrara (Scuola giottesca-emiliana, sec. XIV)

„Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea,
încât l-a dat pe Fiul său, unul născut,
ca oricine crede în el să nu piară,
ci să aibă viaţa veşnică.
Pentru că Dumnezeu nu l-a trimis pe Fiul său în lume ca să judece lumea,
ci ca lumea să fie mântuită prin el” (In 3,16-17).

Reclame

Forgiven – Praying with Art

Iertarea femeii păcătoase

36 Unul dintre farisei l-a invitat să mănânce la el. Intrând în casa fariseului, [Isus] s-a aşezat la masă. 37 Şi iată, era în cetate o femeie păcătoasă! Aflând că el era în casa fariseului, a adus [un vas] din alabastru [plin] cu miresme. 38 Plângând, stătea în spate, la picioarele lui [Isus]. A început să-i ude picioarele cu lacrimi, le ştergea cu părul capului ei, îi săruta picioarele şi le ungea cu miresme.

39 Văzând [aceasta], fariseul care îl chemase îşi spunea în sine: „Dacă acesta ar fi fost profet, ar fi ştiut cine şi ce fel de femeie este aceasta care îl atinge, căci este o păcătoasă”. 40 Răspunzând, Isus i-a zis: „Símon, am să-ţi spun ceva”. Iar el a zis: „Spune, Învăţătorule!”. 41 „Un creditor avea doi debitori. Unul îi datora cinci sute de dinári, iar celălalt cincizeci. 42 Neavând ei cum să dea înapoi, [stăpânul] i-a iertat pe amândoi. Deci, care dintre ei îl va iubi mai mult?”. 43 Răspunzând, Símon i-a zis: „Cred că cel căruia i s-a iertat mai mult”. El i-a zis: „Ai judecat corect”.

44 Atunci, întorcându-se către femeie, i-a spus lui Símon: „Vezi femeia aceasta? Am intrat în casa ta şi tu nu mi-ai turnat apă pe picioare; ea, însă, mi-a udat picioarele cu lacrimi şi mi le-a şters cu părul ei. 45 Sărut nu mi-ai dat; ea, însă, de când a intrat, nu a încetat să-mi sărute picioarele. 46 Tu nu mi-ai uns capul cu untdelemn, ea însă mi-a uns picioarele cu miresme. 47 De aceea îţi spun: i s-au iertat păcatele ei cele multe, pentru că a iubit mult; însă cui i se iartă puţin, iubeşte puţin”. 48 Apoi a spus către ea: „Păcatele ţi-au fost iertate”. 49 Cei care erau cu el la masă au început să spună în sine: „Cine este acesta care iartă şi păcatele?”. 50 Însă el a zis femeii: „Credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace!” (Lc 7,36-50).

Mormântul sfântului Augustin: o capodoperă

Pavia_Mormantul sfantului Augustin

Născut la 13 noiembrie 354 în Tagaste (astăzi Souk Ahras, în Algeria), sfântul Augustin a murit la 28 august 430 în Hippona (astăzi Annaba, în Algeria, la doar 70 de km distanță de Tagaste/Souk Ahras). Până în anul 718 (722?), trupul său a fost păstrat în Cagliari (Sardenia), după care a fost transferat la Pavia (Lombardia). Opera de artă care păstrează trupul său pentru ziua învierii este admirată de toți cei care vizitează bazilica „San Pietro in Ciel d’Oro”, din Pavia.

Arca di sant'Agostino - Pavia
Arca di sant’Agostino – Pavia

Sfantul Augustin urna mormant Pavia

Mai multe despre sfântul Augustin puteți citi AICI: Diverse texte despre viața sfântului Augustin

„O, veşnic adevăr şi adevărată iubire şi veşnicie iubită! Tu eşti Dumnezeul meu, după tine suspin zi şi noapte. Când te-am cunoscut pentru prima dată, m-ai înălţat către tine ca să văd că există ceva care trebuie să fie văzut, dar să văd de asemenea şi că nu eram încă în stare să-l văd. Ai orbit nevolnicele mele priviri cu strălucirea ta atât de puternică încât m-am cutremurat de iubire şi de înfricoşare. Am înţeles că mă aflam departe de tine, într-un ţinut al neasemănării, unde mi se părea că aud din înălţimi glasul tău…Căutam calea de a dobândi puterea de care aveam nevoie pentru a mă bucura de tine, dar nu o găseam

Târziu te-am iubit, frumuseţe, atât de veche şi totuşi atât de nouă, târziu te-am iubit! Căci iată, tu te aflai înăuntrul meu, iar eu în afara mea. Acolo, în afara mea, te căutam pe tine, şi în urâţenia mea mă năpusteam asupra lucrurilor frumoase pe care le-ai creat. Tu erai cu mine, dar eu nu eram cu tine! Şi mă ţineau departe de tine tocmai acele lucruri frumoase care nu ar fi existat dacă nu ar fi existat în tine. M-ai chemat, m-ai strigat şi ai sfâşiat cu ţipătul tău surzenia mea! Ai fulgerat, ai străluminat şi ai izgonit orbirea mea! Ai răspândit mireasma ta, ţi-am respirat suflarea, iar acum suspin după tine, ţi-am simţit gustul, iar acum mi-e sete şi mi-e foame de tine! M-ai atins şi ai aprins în mine dorinţa după pacea ta!” (Confesiuni, Cartea a Zecea, capitolul XXVII)

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: