Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Posts Tagged ‘ascultare’

Am fost neascultători. Am mers fiecare după gândirea inimii noastre rele

Posted by Paxlaur pe 06/10/2017

suferinta tristete
Dacă ne uităm cu inimă sinceră la ceea ce se întâmplă în noi și în jurul nostru ne dăm seama că „am mers fiecare după gândirea inimii noastre rele, am slujit altor dumnezei şi am făcut rele înaintea ochilor Domnului Dumnezeului nostru” (Bar 1,22). Deși prin botez am devenit fii ai Tatălui, prin faptele noastre am slujit altor dumnezei. De exemplu, cine a fost pentru noi dumnezeu în această săptămână? Cui am slujit? Fericit omul al cărui Dumnezeu a fost și este Domnul (cf. Ps 33,12).

Inima noastră pare împietrită la glasul Domnului, la minunile pe care el le face zilnic în viața noastră. Ce ecou are chemarea Domnului: „Astăzi nu vă împietriţi inimile, ci ascultaţi glasul Domnului” (cf. Ps 94,8ab)? Cum este inima noastră? Cum sunt faptele noastre? Nu cumva suntem tocmai ca locuitorii din Corazin și Betsaida? Acel „vai ție” spus de Domnul, nu este îndreptat și spre inima noastră pentru că am avut parte de atâtea minuni, de atâta mângâiere din partea Domnului și totuși am rămas cu inima împietrită?! Când vom începe convertirea noastră? Când ne vom lepăda de „gândirea inimii rele” și vom începe să-l slujim pe Dumnezeu cu inimă curată? Când vom începe să-i ascultăm pe „trimișii” Domnului și nu vom mai disprețui învățătura Bisericii, Mireasa lui Cristos?

Să ne îmbrăcăm în umilință la acest sfârșit de săptămână și să spunem cu inima căită: „A Domnului este dreptatea, iar a noastră este ruşinea feţelor… pentru că am păcătuit înaintea Domnului, am fost neascultători şi nu am ascultat glasul Domnului Dumnezeului nostru, ca să umblăm după hotărârile lui pe care le-a dat să fie înaintea feţei noastre” (Bar 1,15.17-18).

Am fost neascultători când am neglijat chemarea sa: „Nu vă împietriți inimile, ascultați glasul meu, primiți-i și ascultați-i pe cei pe care îi aleg și îi trimit la ușa inimii voastre”!

Am fost neascultători când am neglijat prezența sa în Euharistie, în oameni, în cel suferind: „Trupul meu este hrana voastră. Trupul vostru trebuie să devină semnul prezenței mele în lume. Voi trebuie să fiți mângâierea celor care suferă, așa cum eu m-am jertfit pentru voi pe lemnul crucii”.

Am fost neascultători când am neglijat sufletul nostru și am privit doar spre trup. Am uitat cuvântul Domnului: „Ce i-ar folosi omului de-ar câștiga lumea întreagă, dacă și-ar pierde sufletul?” (Mt 16,26).

Am fost neascultători și nu ne-am convertit, nu ne-am îmbrăcat în sac și nu ne-am pus cenușă pe cap (cf. Lc 10,13). Însă acum implorăm milostivire, Doamne. Vrem o inimă nouă. Îndreaptă spre bine și spre tine gândirea inimii noastre: „Ajută-ne, Dumnezeul mântuirii noastre, pentru gloria numelui tău! Mântuieşte-ne şi iartă-ne păcatele, de dragul numelui tău!” (Ps 78,9).


Numai Dumnezeu poate să schimbe inima noastră
și să ne dăruiască o inimă de carne,
o inimă blândă și smerită,
o inimă care să creadă în el
și să-l iubească cu toată puterea!


6 octombrie 2017 

Vineri din săptămâna a 26-a de peste an
Sf. Bruno, pr. *
Bar 1,15-22; Ps 78; Lc 10,13-16

LECTURA I
Am păcătuit înaintea Domnului, n-am ascultat de el.
Citire din cartea lui Baruh 1,15-22
A Domnului este dreptatea, iar a noastră este ruşinea feţelor, aşa cum se vede în ziua aceasta: a omului din Iuda şi a locuitorilor Ierusalimului, 16 a regilor noştri, a principilor noştri, a preoţilor noştri, a profeţilor noştri şi a părinţilor noştri, 17 pentru că am păcătuit înaintea Domnului, 18 am fost neascultători şi nu am ascultat glasul Domnului Dumnezeului nostru, ca să umblăm după hotărârile lui pe care le-a dat să fie înaintea feţei noastre; 19 din ziua când Domnul i-a scos pe părinţii noştri din ţara Egiptului şi până în ziua aceasta, am fost neascultători faţă de Domnul Dumnezeul nostru, ne-am purtat cu uşurinţă, ca să nu ascultăm glasul lui. 20 S-au lipit de noi relele şi blestemele pe care i le-a stabilit Domnul lui Moise, slujitorul lui, în ziua când i-a scos pe părinţii noştri din ţara Egiptului, ca să ne dea ţara unde curge lapte şi miere, cum este în ziua aceasta. 21Nu am ascultat glasul Domnului Dumnezeului nostru, după toate cuvintele profeţilor pe care i-a trimis la noi. 22 Am mers fiecare după gândirea inimii lui rele, slujind altor dumnezei şi făcând rele înaintea ochilor Domnului Dumnezeului nostru”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 78(79),1-2.3-5.8.9 (R.: 9b)
R.: Pentru gloria numelui tău, mântuieşte-ne, Doamne!

1 Dumnezeule, popoarele păgâne au năvălit în moştenirea ta,
au întinat templul tău cel sfânt
şi au prefăcut Ierusalimul într-o grămadă de pietre.
2 Cadavrele slujitorilor tăi le-au dat ca hrană păsărilor cerului
şi carnea credincioşilor tăi au dat-o fiarelor pământului. R.

3 Le-au vărsat sângele ca apa împrejurul Ierusalimului
şi n-a fost nimeni ca să-i îngroape.
4 Am ajuns de ocara vecinilor noştri,
de batjocura şi râsul celor care ne înconjoară.
5 Până când, Doamne, te vei mânia? La nesfârşit?
Cât timp va mai arde gelozia ta ca focul? R.

8 Nu mai lua în seamă împotriva noastră
nelegiuirile celor de odinioară,
ci să ne întâmpine degrabă îndurarea ta!
Căci suntem cu totul lipsiţi de putere. R.

9 Ajută-ne, Dumnezeul mântuirii noastre,
pentru gloria numelui tău!
Mântuieşte-ne şi iartă-ne păcatele,
de dragul numelui tău! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Ps 94(95),8ab
(Aleluia) Astăzi nu vă împietriţi inimile, ci ascultaţi glasul Domnului! (Aleluia)

EVANGHELIA
Cine mă dispreţuieşte pe mine îl dispreţuieşte pe cel care m-a trimis.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 10,13-16
În acel timp, Isus a spus: „Vai ţie, Corazin, vai ţie, Betsaida! Căci dacă s-ar fi făcut în Tir şi Sidon minunile făcute în voi, de mult s-ar fi convertit îmbrăcându-se în sac şi punându-şi cenuşă pe cap. 14 De aceea, la judecată va fi mai uşor pentru Tir şi Sidon decât pentru voi. 15 Şi tu, Cafarnaum, oare vei fi înălţat până la cer? Până în iad te vei prăbuşi. 16 Cine vă ascultă pe voi, pe mine mă ascultă. Cine vă dispreţuieşte pe voi, pe mine mă dispreţuieşte, iar cine mă dispreţuieşte pe mine îl dispreţuieşte pe cel care m-a trimis”.

Cuvântul Domnului

Anunțuri

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , , | 1 Comment »

Iubirea ta mă constrânge…

Posted by Paxlaur pe 17/06/2017

Cruce„Iubirea lui Cristos ne constrânge” (2Cor 5,14) să înţelegem că tot ceea ce suntem și avem este un dar din partea lui Dumnezeu pentru binele omenirii și pentru mântuirea sufletului.

„Iubirea lui Cristos ne constrânge” să conştientizăm cât de importantă este fidelitatea: „Cuvântul vostru să fie: da, da; nu, nu. Ceea ce este în plus faţă de acestea este de la Cel Rău” (Mt 5,37). Este tocmai iubirea lui Cristos și exemplul său care ne constrâng ca persoana şi misiunea noastră – de preoți, persoane consacrate, laici – să coincidă. Să nu fim farisei. Într-una din călătoriile sale în America Latină un copil s-a apropiat de sfântul părinte papa Ioan Paul al II-lea şi i-a spus: „Te ştiu! Te ştiu de la televizor! Eşti Papa! Te ştiu şi mă bucur să văd că în realitate eşti ca la televizor şi la televizor eşti ca în realitate… Mereu acelaşi!”.

„Iubirea lui Cristos ne constrânge” să mărturisim, să fim martori mai mult decât învăţători: „Omul contemporan îi ascultă mai cu plăcere pe martori decât pe învăţători, sau dacă-i ascultă pe învăţători face asta pentru că sunt nişte martori” (papa Paul al VI-lea).

„Iubirea lui Cristos ne constrânge” să purtăm în lume și să oferim oamenilor iubirea și valorile care lipsesc. Când Ioan Maria Vianney a fost trimis la Ars, episcopul său i-a spus: „Nu există multă iubire faţă de Dumnezeu în parohia aceea; dumneavoastră trebuie să o duceţi acolo”. La rândul nostru trebuie să purtăm iubire în locurile în care ajungem, să lăsăm să se dezvolte toate virtuţile în cei pe care-i întâlnim.

„Iubirea lui Cristos ne constrânge” să luptăm mai mult pentru sufletul nostru şi al celorlalţi: trebuie să ne îngrijim de noi şi de cei care ne-au fost încredinţaţi cu deplina convingere că salvarea tuturor vine de la Isus Cristos. El singur este mântuirea noastră.

„Iubirea lui Cristos ne constrânge” să reevaluăm – astăzi şi aici! – relaţia noastră cu Cuvântul lui Dumnezeu, cu Isus Cristos. Îl cunoaştem noi cu adevărat pe cel pe care-l slujim? Nicolae Steinhardt spunea că „dacă ajungi să-l cunoşti cu adevărat pe Isus Cristos, ţi-e teribil de ruşine să mai păcătuieşti”. Mai avem mult de lucrat la această cunoaştere, însă să fim convinşi că el, Cristos, ne cunoaşte pe deplin. Cristos ne ştie exact aşa cum suntem şi cu toate acestea se bazează pe noi, are încredere în noi.

„Iubirea lui Cristos ne constrânge” să ne autoimpunem trăirea sfaturilor evanghelice: sărăcia, castitatea și ascultarea. Să ne amintim că sfinții au ştiut să fie fideli fiecărei zile şi nu eroi pentru o zi, deşi e mult mai uşor să fii erou pentru o zi sau pentru o clipă, decât să fi fidel fiecărei zile.


„Iubirea lui Cristos ne constrânge”
să credem în tinereţea Bisericii
şi în bogăţia carismelor:
„Eu aparţin unei Biserici care este vie şi tânără
şi care îşi continuă fără frică lucrarea în viitor”
(sfântul Ioan al XXIII-lea).


17 iunie 2017 

Sâmbătă din săptămâna a 10-a de peste an
Ss. Nicandru şi Marcian, m.
2Cor 5,14-21; Ps 102; Mt 5,33-37

LECTURA I
Pe cel care nu a cunoscut păcatul, el l-a făcut păcat de dragul nostru.
Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Corinteni 5,14-21
Fraţilor, iubirea lui Cristos ne constrânge pe noi care judecăm că unul singur a murit pentru toţi ca atare toţi au murit. 15 El a murit pentru toţi, pentru ca toţi cei care trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru acela care a murit şi a înviat pentru ei. 16 Astfel, de acum înainte, noi nu mai cunoaştem pe nimeni după trup şi, dacă l-am cunoscut pe Cristos după trup, acum nu-l mai cunoaştem astfel. 17 Deci, dacă cineva este în Cristos, este o creatură nouă: cele vechi au trecut, iată, au devenit noi! 18 Iar toate vin de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu sine prin Cristos şi ne-a dăruit slujirea reconcilierii, 19 aşa cum Dumnezeu era în Cristos împăcând lumea cu sine, neţinând cont de greşelile lor şi punând în noi cuvântul reconcilierii. 20 Aşadar, noi suntem împuterniciţi ai lui Cristos ca şi ai lui Dumnezeu care vă îndeamnă prin noi. Vă rugăm pentru Cristos: împăcaţi-vă cu Dumnezeu! 21 Pe cel care nu a cunoscut păcatul el l-a făcut păcat de dragul nostru, pentru ca noi să devenim justificarea lui Dumnezeu în el.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 102(103),1-2.3-4.8-9.11-12 (R.: 8a)
R.: Domnul este milostiv şi plin de îndurare.

1 Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul
şi tot ce este în mine
să binecuvânteze numele său cel sfânt!
2 Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul
şi nu uita nicicând de binefacerile sale! R.

3 El îţi iartă toate păcatele
şi te vindecă de orice boală.
4 El îţi răscumpără viaţa din adânc
şi te încununează cu îndurare şi dragoste. R.

8 Domnul este îndurător şi milostiv,
el este îndelung răbdător şi plin de îndurare.
9 El nu dojeneşte la nesfârşit,
nici nu poartă pe veci mânie. R.

11 Cât sunt de sus cerurile faţă de pământ,
tot atât de mare este îndurarea sa
faţă de cei care se tem de el.
12 Cât de departe este răsăritul de apus,
atât de mult îndepărtează de la noi nelegiuirile noastre. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Ps 118(119),36a.29b
(Aleluia) Înclină-mi inima spre învăţăturile tale, Doamne, şi dăruieşte-mi legea ta! (Aleluia)

EVANGHELIA
Eu însă vă spun: să nu juri deloc.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 5,33-37
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Din nou aţi mai auzit că s-a spus celor din vechime: «Să nu faci jurământ fals, ci să ţii jurămintele făcute înaintea Domnului!” 34 Eu însă vă spun: să nu juri deloc! Nici pe cer, pentru că este tronul lui Dumnezeu. 35 Nici pe pământ, pentru că este scăunelul picioarelor sale. Nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea marelui rege. 36 Nici pe capul tău să nu juri, căci nu poţi face niciun fir de păr alb sau negru. 37 Deci cuvântul vostru să fie: da, da; nu, nu. Ceea ce este în plus faţă de acestea este de la Cel Rău.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , | Leave a Comment »

Târziu te-am iubit…

Posted by Paxlaur pe 25/05/2016

Bucuria unei inimi curateToată speranța mea se află în marea ta milostivire

Unde te-am găsit, Doamne, ca să învăț să te cunosc? Căci nu te aflai în memoria mea înainte ca eu să te cunosc. Unde te-am găsit, așadar, ca să te cunosc, dacă nu în tine însuți, deasupra mea? Între mine și tine nu există nici o distanță. Fie că ne apropiem de tine, fie că ne depărtăm, nu există nici o distanță. Tu ești adevărul, te afli pretutindeni deasupra tuturor celor care îți cer sfatul și răspunzi în același timp fiecăruia, potrivit cu întrebările sale.
Tu dai răspunsuri limpezi, dar nu toți te înțeleg cu limpezime. Toți te întreabă ceea ce vor să întrebe, dar nu întotdeauna aud răspunsul pe care îl vor. Cel mai bun slujitor al tău este acela care nu urmărește să audă de la tine ceea ce vrea, ci mai degrabă să vrea să facă ceea ce a auzit de la tine.
Târziu te-am iubit, frumusețe, atât de veche și atât de nouă, târziu te-am iubit! Căci iată, tu te aflai înlăuntrul meu, iar eu în afara mea. Acolo, în afara mea, te căutam pe tine și, în urâțenia mea, mă năpusteam asupra lucru­rilor frumoase pe care le-ai creat. Tu erai cu mine, dar eu nu eram cu tine! Și mă țineau departe de tine tocmai acele lucruri frumoase care nu ar fi existat dacă nu ar fi existat în tine. M-ai chemat, m-ai strigat și ai sfâșiat surzenia mea! Ai fulgerat, ai străluminat și ai izgonit orbirea mea! Ai răspândit mireasma ta, ți-am respirat suflarea, iar acum suspin după tine, ți-am simțit gustul, iar acum mi-e sete și mi-e foame de tine! M-ai atins și ai aprins în mine dorința după pacea ta!
Când voi fi strâns legat de tine, cu întreaga mea ființă, pentru mine nu vor mai exista niciodată durerea și chinul; viața mea va fi cu adevărat vie, căci va fi în întregime plină de tine. Pe cel ce îl umpli tu îl ușurezi, dar eu, fiindcă nu sunt cu totul plin de tine, pentru mine însumi sunt o povară. Bucuriile mele, pe care ar trebui să le deplâng, se înfruntă cu tristețile de care ar trebui să mă bucur și nu știu de ce parte se află victoria. Vai mie! Doamne, îndură-te de mine! Vai mie! Iată, nu-ți ascund rănile mele; tu ești medicul, iar eu sunt bolnavul; tu ești milostiv, iar eu sunt nenorocit.
Oare nu-i o încercare viața omului pe pământ? (cf. Iob 7,1). Cine ar dori de bunăvoie necazurile și greutățile? Tu ne poruncești să le îndurăm, nu să le iubim. Nimeni nu se bucură de ceea ce îndură, cu toate că se bucură să îndure. Chiar dacă se bucură că îndură, totuși ar prefera să nu aibă nimic de îndurat. În întâm­plări potrivnice, jinduiesc la fericire, în împrejurări fericite mă tem de vitregiile sorții. Există oare între aceste două stări o cale de mijloc, unde viața omului să nu fie o încercare? Vai de bunăstarea lumii acesteia, o dată și încă o dată, vai! O dată din cauză că ne temem de nenorociri și a doua oară pentru zădărnicia care ne strică bucuria. Vai și de vitregiile lumii acesteia, o dată, încă o dată și încă o dată, vai! O dată pentru aspirația spre bunătate, a doua oară pentru asprimea vitregiilor și a treia oară pentru teama de a nu ni se frânge puterea de a îndura! Și atunci, este viața omului pe pământ altceva decât o încercare (cf. Iob 7,1) fără întrerupere?
Întreaga mea speranță nu se află decât în marea ta milostivire.

Din Confesiuni, de sfântul Augustin, episcop
(Cartea 10, 26.37 – 29.40: CCL 27, 174-176)

Posted in Lecturi | Etichetat: , , , , , | 2 Comments »

Mama celor vii

Posted by Paxlaur pe 14/05/2016

Fecioara si mama

Cu adevărat «fericită cea care a crezut»! Aceste cuvinte rostite de Elisabeta după Bunavestire, aici, la picioarele Crucii, par să răsune cel mai grăitor. Puterea lor interioară străbate totul. De pe Cruce, adică din însuși miezul misterului Răscumpărării, pornește o rază și lărgește orizontul acelei binecuvântări de credință. Aceasta urcă înapoi, «până la începuturi», și, ca participare la jertfa lui Cristos, noul Adam, devine, într-un sens, contraponderea neascultării și necredinței cuprinse în păcatul protopărinților. Așa ne învață Părinții Bisericii și mai ales Sfântul Irineu, citat de Constituția Lumen Gentium: «Nodul neascultării Evei a fost desfăcut prin ascultarea Mariei; ceea ce a legat fecioara Eva prin necredință a dezlegat Fecioara Maria prin credință».  (41) În lumina acestei comparații cu Eva, Sfinții Părinți – după cum amintește și Conciliul – o numesc pe Maria «Mama celor vii» și afirmă adesea: «Moartea prin Eva, viața prin Maria».  (42) Pe bună dreptate, așadar, în expresia «Fericită cea care a crezut» putem găsi o cheie ce deschide realitatea intimă a Mariei: a aceleia pe care, la Bunavestire, îngerul a salutat-o ca «plină de har». Dacă, într-adevăr, ca «plină de har» ea a fost din veșnicie prezentă în misterul lui Cristos, prin credință participă la drumul lui pământesc în toată dimensiunea acestuia: «Ea a înaintat în peregrinarea credinței». În același timp, în mod discret, dar nemijlocit și eficace, a făcut prezent oamenilor acest mister al lui Cristos. Și nu încetează să facă acest lucru. Prin misterul lui Cristos este și ea prezentă între oameni. Prin misterul Fiului se luminează și misterul Mamei.

Ioan Paul al II-lea, Redemptoris Mater, nr. 19
(Enciclică despre Preacurata Fecioară Maria
în viața Bisericii peregrine, 25 martie 1987)

Vezi si:

  • (va urma)

Textul este preluat de pe www.magisteriu.ro

Posted in Lecturi, Sfânta Fecioară Maria | Etichetat: , , , , , , , , , | 13 Comments »

Neascultarea

Posted by Paxlaur pe 20/01/2014

ascultator pana la moarteOare cum ar arăta o lume în care fiecare face ce vrea? Cum ar fi traficul pe străzile noastre dacă nimeni nu ar respecta semnele de circulaţie? Cum s-ar mai vindeca bolnavii dacă nu ar asculta de sfatul medicilor? Cum ar arăta mulţimea credincioşilor dacă nu ar asculta de Dumnezeu prezent în mijlocul lor? Cum arată o familie în care copiii nu ascultă de părinţi?

Neascultarea aduce haos şi dezbinare. Răul produs de neascultare este imens, după cum ne învaţă şi sfântul Ioan Gură de Aur: „Imaginaţi-vă că într-un cor sau într-o orchestră este un dirijor, dar instrumentiştii sau cântăreţii nu ascultă de el. Închipuiţi-vă că într-o armată este un comandant valoros, dar soldaţii nu-i execută comenzile. Închipuiţi-vă că pe o corabie este un căpitan priceput, dar marinarii nu-l ascultă… În toate aceste cazuri, concertul, victoria, călătoria pe mare, nu mai există sau sunt compromise. Paguba produsă de neascultare este mai mare decât dacă nu ar fi nimeni care să coordoneze aceste acţiuni”.

Neascultarea faţă de îndemnurile Duhului Sfânt şi faţă de cuvântul Domnului l-a îndepărtat pe Saul şi nu a mai fost găsit vrednic să fie rege. Pentru faptul că s-au îndepărtat de glasul Domnului şi nu i-au mai împlinit poruncile, cei din poporul ales nu au fost capabili să se bucure de prezenţa lui Cristos în mijlocul lor, aşa cum nuntaşii se bucură atunci când mirele este cu ei. Tot neascultarea de Dumnezeu este cea care ne-a adus dezbinare, iar acum trebuie să muncim pentru a reface unitatea Bisericii, trebuie să ne rugăm fără încetare pentru ca Domnul să redea harul unităţii pierdut din cauza slăbiciunilor noastre.

În această zi Dumnezeu vrea să ne întipărim în inima noastră acest adevăr: „Ascultarea este mai de preţ decât jertfa, supunerea valorează mai mult decât grăsimea animalelor… neascultarea este tot atât de vinovată ca şi credinţa în idoli”. Drumul nostru spre mântuire trece prin asemănarea cu Cristos, despre care ştim că „s-a făcut ascultător până la moarte şi încă moartea pe cruce”. De aceea, Dumnezeu nu încetează să ne amintească: „Fericit este omul care păzeşte cuvântul lui Dumnezeu”, cel care împlineşte în toate voinţa sa. Fericit este omul ascultător de Dumnezeu şi care nu-şi pleacă urechea la şoaptele de mândrie şi de nesupunere ale Diavolului.

Reţine

Aminteşte-ţi astăzi că Dumnezeul nostru este singurul Domn. El ne-a creat, ai lui suntem. Iar ascultarea de îndemnurile sale este începutul unei vieţii care duce spre mântuire.

Luni, 20 ianuarie 2014 

Luni din saptamâna a 2-a de peste an Ss. Fabian, pp. m. *; Sebastian, m. * 1Sam 15,16-23; Ps 49; Mc 2,18-22

LECTURA I Ascultarea este mai de preţ decât jertfa. Domnul te va îndepărta; nu vei mai fi rege! Citire din cartea întâi a lui Samuel 15,16-23 În zilele acelea, 16 profetul Samuel i-a zis lui Saul: „Vreau să-ţi aduc la cunoştinţă ceea ce mi-a zis Domnul în timpul nopţii”. Saul i-a răspuns: „Vorbeşte!” 17 Atunci Samuel i-a spus: „Tu care te consideri mic în ochii tăi, oare n-ai ajuns căpetenia triburilor lui Israel deoarece Domnul te-a consacrat rege peste Israel? 18 El te-a trimis într-o incursiune, dându-ţi acest ordin: Mergi şi nimiceşte-i pe aceşti nelegiuiţi, care sunt amaleciţii; luptă împotriva lor până îi vei distruge cu totul! 19 Pentru ce n-ai ascultat de Domnul? Pentru ce te-ai lăcomit la pradă şi ai făcut ceea ce este neplăcut în ochii Domnului?” 20 Saul i-a răspuns lui Samuel: „Dar am ascultat de Domnul! M-am dus acolo unde m-a trimis, l-am luat prizonier pe Agag, regele amaleciţilor, şi i-am nimicit pe amaleciţi. 21 Din prada care trebuia nimicită, poporul a luat cele mai bune oi şi vite pentru ca să le aducă jertfă Domnului Dumnezeului tău, la Ghilgal”. 22 Samuel i-a replicat: „Oare Domnului îi plac arderile de tot şi jertfele de animale mai mult decât ascultarea de porunca lui? Fără îndoială, ascultarea este mai de preţ decât jertfa, supunerea valorează mai mult decât grăsimea animalelor. 23 Revolta este un păcat tot atât de mare ca şi superstiţia, iar neascultarea tot atât de vinovată ca şi credinţa în idoli. Pentru că tu te-ai îndepărtat de cuvântul Domnului, şi Domnul te va îndepărta pe tine: nu vei mai fi rege”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL

Ps 49,8-9.16bc-17.21ab şi 23 (R.: 23b)

R.: Fericit este omul care păzeşte cuvântul lui Dumnezeu.

8 Ascultă, poporul meu: „Nu pentru jertfele tale te dojenesc, pentru că arderile tale de tot sunt pururi înaintea mea. 9 Nu voi primi viţei din casa ta, nici ţapi din turmele tale. R.

16bc Pentru ce tot rosteşti legile mele şi ai pe buze legământul meu, 17 tu, care urăşti învăţătura mea şi care arunci la spate cuvintele mele? R.

21ab Iată ce ai făcut, iar eu să tac? Îţi închipui că eu sunt ca tine? 23 Cine aduce jertfă de mulţumire mă preamăreşte şi celui care merge pe calea cea dreaptă îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu”. R.

ALELUIA

Evr 4,12 (Aleluia) Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi plin de putere: el judecă sentimentele şi gândurile inimii. (Aleluia)

EVANGHELIA
Mirele este cu ei.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 2,18-22

În acel timp, 18 ucenicii lui Ioan şi fariseii posteau, au venit unii la Isus şi l-au întrebat: „Pentru ce ucenicii tăi nu postesc, aşa cum fac ucenicii lui Ioan şi ai fariseilor?” 19 Isus le-a răspuns: „Cei invitaţi la nuntă pot oare posti, câtă vreme mirele este cu ei? Cât timp îl au pe mire cu ei, nu pot posti. 20 Dar vor veni zile în care mirele nu va mai fi cu ei şi atunci vor posti. 21 Nimeni nu pune la o haină veche un petic din stofă nouă; altfel peticul nou trage din haina veche şi face o ruptură şi mai mare. 22 La fel nimeni nu pune vinul nou în burdufuri vechi; altfel vinul nou, fermentând, sparge burdufurile şi aşa se pierd şi vinul şi burdufurile; deci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: | 9 Comments »

 
%d blogeri au apreciat asta: