Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Posts Tagged ‘Assisi’

„Modelul” care, deși era bogat, s-a făcut sărac pentru ca, prin sărăcia lui, voi să vă îmbogățiți…

Posted by Paxlaur pe 11/08/2017

immCâtă frumusețe este în viața celui care se aseamănă cu Isus din Nazaret și cât de binecuvântați sunt cei care îl au ca model tocmai pe „Fiul omului care nu are unde să-și plece capul” (cf. Mt 8,20). Acest „Domn care, deși era bogat, s-a făcut sărac pentru ca, prin sărăcia lui, voi să vă îmbogățiți” (2Cor 8,9) a fost model pentru Sărăcuțul din Assisi, sfântul Francisc. Acesta, la rândul lui, a devenit model pentru sfânta Clara. Aceasta, la rândul ei, a fost și este model pentru mii de femei care aleg să meargă pe urmele lui Cristos. Însă modelul nostru cine este? Mai mult: noi pentru cine și ce fel de model suntem? Cei care privesc spre noi ce văd, ce pot învăța?

Asemenea sfinților și noi am fost aleși ca să fim „sfinți și neprihăniți în iubire” (cf. Ef 1,4). Tatăl este cel care alege, el a fost cel care ne-a ales și trebuie preamărit pentru hotărârile pe care le-a luat de a (se) descoperi celor mici, de a ni se descoperi tocmai nouă, mici și nevrednici. Aceasta este mărturia pe care o dau toți sfinții, începând cu apostolul Paul: „Dumnezeu a ales ce era de mică valoare și disprețuit de lume, ba chiar cele ce nu sunt, ca să le distrugă pe cele ce sunt, așa încât nimeni să nu se poată mândri înaintea lui Dumnezeu” (cf. 1Cor 1,28-29).

Prin Moise, astăzi ni se amintește marele har pe care l-am primit, acela de a ne număra printre cei care îl cunosc pe Dumnezeu: „Doar ţie ţi s-a dat să vezi, ca să cunoşti că numai Domnul este Dumnezeu şi că nu este un altul în afară de el; din cer te-a făcut să auzi glasul lui, ca să te înveţe” (Dt 4,35-36).

Descoperirea pe care Dumnezeu ne-o face, chemarea pe care el ne-o adresează așteaptă un răspuns: să renunțăm la noi înșine, să ne luăm crucea și să mergem pe urmele lui (cf. Mt 16,24). Care este reacția noastră? Cât timp oferim dintr-o zi pentru a înțelege planul lui Dumnezeu cu noi? Cât timp oferim pentru a aprofunda invitația lui Moise: „Să ştii astăzi şi meditează în inima ta că Domnul este Dumnezeu sus, în cer, şi jos, pe pământ, şi nu este altul” (Dt 4,39)? Nu există alt Dumnezeu! Și acest unic Dumnezeu ne-a ales tocmai pe noi, iar nouă ne revine obligația de a corespunde alegerilor pe care el le-a făcut. Suntem liberi! Ce alegem? Ce vrem să facem cu viața noastră? Spre ce modele privim?

Sfânta Clara a căutat să înțeleagă care sunt planurile pe care Dumnezeu le are cu ea și să găsească modul în care ar putea să corespundă cel mai bine alegerilor pe care Domnul i le recomanda. A ales calea sărăciei, a ascultării și a castității. A ales!

Fericit este omul care alege ceea ce Dumnezeu îi inspiră că i se potrivește cel mai bine în drumul spre mântuire. Să alegem și noi fericirea, împlinind ceea ce Domnul a rânduit pentru noi, fiind fideli vocației pe care Domnul ne-a încredințat-o.


„Pe Cristos de bunăvoie îl mărturisesc,
de Cristos adânc însetez,
cu Cristos doresc să fiu în viață și la moarte”.Sfanta Clara_ filmul Francisc si Clara


11 august 2017 

Vineri din săptămâna a 18-a de peste an
Ss. Clara, fc. **; Suzana, m.
Dt 4,32-40; Ps 76; Mt 16,24-28

LECTURA I
Pentru că i-a iubit pe părinţii tăi şi a ales descendenţa lor.
Citire din cartea Deuteronomului 4,32-40
În zilele acelea, Moise a vorbit către popor: „Întreabă timpurile de la început care au fost înaintea ta, din ziua în care l-a creat Dumnezeu pe om pe pământ, de la o margine până la alta a cerului: a fost ceva ca lucrul acesta mare sau s-a mai auzit ceva asemănător: 33 a fost vreodată vreun popor care să fi auzit glasul lui Dumnezeu vorbind din mijlocul focului, cum l-ai auzit tu, şi să fi rămas viu? 34 Sau a mai încercat vreun dumnezeu să vină să-şi ia un popor din mijlocul unui alt popor, cu încercări, cu semne, cu minuni, cu lupte, cu mână puternică şi braţ întins, cu fapte mari înfricoşătoare, cum a făcut pentru voi Domnul Dumnezeul vostru în Egipt, înaintea ochilor voştri? 35 Doar ţie ţi s-a dat să vezi, ca să cunoşti că numai Domnul este Dumnezeu şi că nu este un altul în afară de el; 36 din cer te-a făcut să auzi glasul lui, ca să te înveţe; şi pe pământ te-a făcut să vezi focul lui cel mare şi ai auzit cuvintele lui din mijlocul focului. 37 Şi pentru că i-a iubit pe părinţii tăi şi a ales descendenţa lor, te-a scos din Egipt în prezenţa lui, cu puterea lui cea mare. 38 Ca să alunge dinaintea ta popoare mai mari şi mai puternice decât tine, ca să te ducă să iei ţara lor ca moştenire, cum este astăzi. 39 Să ştii astăzi şi meditează în inima ta că Domnul este Dumnezeu sus, în cer, şi jos, pe pământ, şi nu este altul! 40 Păzeşte hotărârile şi poruncile lui pe care ţi le dau astăzi, ca să-ţi fie bine ţie şi copiilor tăi după tine şi ca să-ţi fie lungite zilele pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l dă pentru totdeauna!”

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 76(77),12-13.14-15.16 şi 21 (R.: 12a)
R.: Îmi voi aduce aminte de faptele Domnului.

12 Îmi voi aminti faptele Domnului
şi îmi voi aminti de la capăt minunile lui.
13 Voi medita la toate lucrările tale,
voi cugeta la toate faptele tale minunate. R.

14 Dumnezeule, calea ta este sfântă!
Care dumnezeu este atât de mare ca Dumnezeul nostru?
15 Tu eşti Dumnezeul care faci minuni,
tu ţi-ai făcut cunoscută puterea printre popoare. R.

16 Cu braţul tău l-ai eliberat pe poporul tău,
pe fiii lui Iacob şi ai lui Iosif.
21 Ai călăuzit poporul tău ca pe o turmă,
cu mâna lui Moise şi a lui Aaron. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 5,10
(Aleluia) Fericiţi cei persecutaţi din cauza dreptăţii, pentru că a lor este împărăţia cerurilor! (Aleluia)

EVANGHELIA
Ce va da omul în schimb pentru sufletul său?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 16,24-28
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunţe la sine, să-şi ia crucea şi să mă urmeze! 25 Căci cine vrea să-şi salveze viaţa o va pierde; cine însă îşi pierde viaţa pentru mine, acela o va afla. 26 Aşadar, ce i-ar folosi omului de-ar câştiga lumea întreagă, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său? 27 Căci Fiul Omului va veni în gloria Tatălui cu îngerii săi şi atunci va da fiecăruia după ceea ce a făcut. 28Adevăr vă spun că sunt unii dintre cei care stau aici care nu vor vedea moartea până când nu-l vor vedea pe Fiul Omului venind în împărăţia lui”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

Istoria sărbătorii de astăzi, 2 august – Porţiuncula

Posted by Paxlaur pe 02/08/2014

sfantul Francisc din AssisiÎn ziua de 2 august este sărbătoarea numită a Porţiunculei. În continuare, iată câteva date despre această importantă sărbătoare, celebrată cu mare fast în întreaga Biserică.

Maiestuoasa bazilică „Sfânta Maria a Îngerilor” în Porţiuncula, construită din ordinul papei Pius al V-lea începând cu anul 1569 şi care a fost ridicată la circa 4 kilometri depărtare de Assisi, cuprinde între zidurile sale vechea capelă numită Porţiuncula, legată de memoria sfântului Francisc de Assisi, aceasta fiind leagănul ordinelor franciscane.

Tocmai în acest loc, sfântul Francisc de Assisi a avut inspiraţia să ceară papei indulgenţa care a fost numită mai târziu, a Porţiunculei. Iată cum i-a venit sfântului Francisc această idee: într-o noapte din luna iulie a anului 1216, în timp ce se afla în genunchi în faţa altarului Porţiunculei cufundat în rugăciune, a văzut pe neaşteptate o lumină care strălucea pe zidurile capelei. Aşezaţi pe tron, înconjuraţi de o mulţime de îngeri, învăluiţi într-o lumină de nedescris, au apărut Isus şi sfânta Fecioară Maria. Mântuitorul l-a întrebat pe sfântul Francisc ce har ar dori pentru binele oamenilor. Sfântul Francisc a răspuns umil: „Deoarece acela care îţi vorbeşte este un păcătos mizerabil, o, Dumnezeule îndurător, el îţi cere milă pentru fraţii săi păcătoşi; iar toţi cei care vor intra în această biserică să aibă de la tine, Doamne, care vezi chinurile lor, iertare pentru păcatele comise”. „Ceea ce ceri tu, o, frate Francisc, este mare – îi spuse Domnul – dar de lucruri mai mari este demn şi vei obţine lucruri şi mai mari. Accept, deci, rugăciunea ta, dar cu condiţia ca tu să ceri vicarului meu de pe pământ, din partea mea, această indulgenţă”. Era indulgenţa iertării.

Pe când abia mijeau zorile, sfântul din Assisi, luând cu sine numai pe fratele Masseu din Marignano, plecă spre Perugia, unde se afla papa în acele zile. Pe scaunul lui Petru şedea în acele zile, după moartea papei Inocenţiu al III-lea, papa Honoriu al III-lea, om în vârstă, dar foarte bun şi pios, care dăduse tot ceea ce avea săracilor.

Pontiful, ascultând povestea din gura lui Francisc, îl întrebă pentru câţi ani cerea acea indulgenţă. Francisc răspunse că el nu cere ani, ci suflete, şi că voia ca oricine ar fi intrat în acea biserică, spovedit şi cu părere de rău, să fie dezlegat de toate păcatele sale, de vină şi de pedeapsă, în cer şi pe pământ, din ziua botezului până în ziua şi ceasul în care va fi intrat în acea biserică. Era vorba de o cerere neobişnuită, pentru că o astfel de indulgenţă se acorda numai celor care luau crucea şi plecau să lupte pentru eliberarea Sfântului Mormânt, devenind cruciaţi. Într-adevăr, papa îi spuse Sf. Francisc: „Nu este obiceiul curiei romane să acorde o astfel de indulgenţă”. Francisc continuă: „Ceea ce eu cer, nu este din partea mea, ci din partea Celui care m-a trimis, adică din partea Domnului nostru Isus Cristos”. În ciuda, deci, a reticenţei curiei, pontiful îi acordă cele cerute.

Fiind pe punctul de a pleca, pontiful îl întrebă pe Francisc – care era fericit pentru concesia primită – unde pleca fără un document care să ateste ceea ce primise. „Sfinte Părinte – răspunse Sfântul – mie îmi ajunge cuvântul Sfinţiei Voastre! Dacă această indulgenţă este opera lui Dumnezeu, el va face astfel ca să se cunoască şi să se răspândească opera lui; eu nu am nevoie de nici un document; acest document trebuie să fie Preasfânta Fecioară Maria, Cristos notarul iar îngerii martorii”.

Indulgenţa a fost astfel obţinută „vivae vocis oraculo”.

Traducere şi prelucrare de pe situl www.santiebeati.it
de pr. Damian Gheorghe Pătraşcu

Preluat de pe http://www.ercis.ro

Posted in E bine de ştiut, Francisc din Assisi | Etichetat: , , , , | 2 Comments »

“Niciodată violenţă, nu război, nu terorism, fiecare religie să poarte pace şi dreptate”: Benedict al XVI-lea la Assisi

Posted by Paxlaur pe 28/10/2011

“Prin acest pelerinaj am fost capabili să ne angajăm într-un dialog fraternaprofundăm prietenia dintre noi să ne reunim în tăcere şi rugăciune. Cu aceste cuvinte Benedict al XVI-lea a plecat joi seară de la Assisi, după Ziua mondială de reflecţie, şi de rugăciune pentru pace care a reunit în oraşul Sfântului Francisc exponenţi ai tuturor religiilor.
Din Assisi, trimisa noastră Francesca Sabatinelli:
• “Domnul să-ţi dăruiască pace”: cu cuvintele Sfântului Francisc, Papa şi-a luat rămas bun joi seară de la Assisi şi de la participanţii la Ziua de rugăciune. Benedict al XVI-lea a explicat sensul pelerinajului: este imaginea, a spus, „a felului în care dimensiunea spirituală este element-cheie în construirea păcii”. „După ce am reînnoit angajarea noastră pentru pace şi am schimbat între noi semnul păcii, ne simţim şi mai implicaţi încă, a spus Papa, împreună cu toţi oamenii, bărbaţi şi femei, ai comunităţilor pe care le reprezentăm în pelerinajul nostru uman în comun”:
• “We are not being separated; we will continue to meet … Nu ne separăm, vom continua să ne întâlnim, vom continua să fim uniţi în această călătorie, în dialog, în construirea zilnică a păcii şi în angajarea noastră pentru o lume mai bună.

Primele ore ale după amiezii, participanţii le-au dedicat tăcerii şi rugăciunii, apoi întâlnirea conclusivă, când şefii de delegaţii au primit o candelă aprinsă şi au reînnoit solemn angajarea în comun pentru pace. Înainte de a se întoarce la Roma, Papa şi şefii delegaţiilor au coborât în cripta Bazilicii pentru o vizită în tăcere la mormântul Sfântului Francisc. Tuturor participanţilor şi mulţimii de tineri prezenţi în Piaţa inferioară „San Francesco”, Benedict al XVI-lea le-a repetat întreitul „niciodată să nu mai fie”, pronunţat de Ioan Paul al II-lea în 2002 tot aici la Assisi, după atentatele din 11 septembrie şi războiul din Afghanistan:
 Niciodată să nu mai fie violenţă! Niciodată terorism! În numele lui Dumnezeu fiecare religie să poarte pe pământ Dreptate şi Pace, Iertare şi Viaţă, Iubire!
Încă o dată deci Spiritul de la Assisi, aprins în urmă cu 25 de ani de Ioan Paul al II-lea ,este cel care trebuie să se contrapună violenţei.

Text preluat de pe www.radiovaticana.org

Posted in Benedict al XVI-lea | Etichetat: , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: