Prea târziu te-am iubit…

(Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!)

Posts Tagged ‘augustin’

Nu suntem la plimbare, ci urcăm necontenit spre înălțimi

Posted by Paxlaur pe 16/01/2018

Monserrat - munte manastire inaltimeNu știu de ce
uneori trăim cu impresia că
viața ar trebui să fie o plimbare lejeră
pe înălțimile munților,
când de fapt știm că ea este
un necontenit urcuș spre înălțimi.
Dumnezeu,
spre care tindem,
este mereu mai sus.
Mereu!
Mai avem de urcat, de trudit!

Iar Dumnezeu nu ne așteaptă plimbându-se pe înălțimi,
ci trudește împreună cu noi, pentru noi (cf. In 5,17; 14,18).

Așadar, să mergem spre înălțimi
cântând un cântec nou (cf. Ps 149,1)


Cântați Domnului un cântec nou; lauda lui în adunarea credincioșilor săi (Ps 149,1).

Suntem îndemnați să cântăm Domnului un cântec nou. Omul nou cunoaște cântecul nou. A cânta este un semn de bucurie și, dacă observăm mai atent acest lucru, este și o expresie de iubire. Așadar, cel care știe să iubească viața nouă știe și să cânte cântecul nou. Ce anume este această viață nouă, trebuie să o știm în vederea cântecului nou. Într-adevăr, totul aparține unei singure împărății: omul nou, cântarea nouă, legământul nou. De aceea, omul nou va cânta cântecul nou și va aparține legământului nou.

Nu este nimeni care să nu iubească, însă trebuie văzut ce anume iubește. Nu suntem îndemnați să nu iubim, ci să alegem obiectul iubirii noastre. Dar ce vom alege, dacă mai întâi nu suntem aleși? Deoarece noi nu iubim dacă mai întâi nu suntem iubiți. Ascultați-l pe apostolul Ioan: Noi iubim pentru că el ne-a iubit mai întâi (cf. 1In 4,10). Caută pentru om motivul pentru care trebuie să-l iubească pe Dumnezeu și nu-l vei găsi decât pe acesta: pentru că Dumnezeu l-a iubit mai întâi. Cel pe care noi l-am iubit s-a dat deja pe sine pentru noi, s-a dat ca să-l putem iubi. Ce anume a dat pentru ca să-l iubim, ascultați mai clar de la apostolul Paul: Iubirea lui Dumnezeu a fost revărsată în inimile noastre (Rom 5,5). De unde? Oare de la noi? Nu. Deci de la cine? Prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat (Rom 5,5).

Având deci o încredere atât de mare, să-l iubim pe Dumnezeu din Dumnezeu. Ascultați-l mai clar pe același Ioan: Dumnezeu este iubire; cine rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu, iar Dumnezeu rămâne în el (1In 4,16). Nu este suficient a spune: Iubirea este de la Dumnezeu (1In 4,7). Cine dintre noi ar îndrăzni să spună ceea ce a fost spus: Dumnezeu este iubire? A spus-o cel care știa ceea ce avea. Dumnezeu ni se oferă în mod complet. Ne spune: Iubiți-mă și mă veți avea, pentru că nu puteți să mă iubiți dacă nu mă aveți deja.

O, fraților, o, fiilor, o, popor creștin, o, sfântă și cerească seminție, o, voi care sunteți renăscuți în Cristos, creaturi ale unei lumi divine, ascultați-mă, ba chiar prin mine: Cântați Domnului un cântec nou. Tu spui: Iată, eu cânt. Desigur, tu cânți, aud că tu cânți. Dar fii atent ca viața ta să nu dea mărturie împotriva glasului tău.

Cântați cu glasul, cântați cu inima, cântați cu gura, cântați cu sfânta voastră conduită. Cântați Domnului un cântec nou. Mă întrebați ce trebuie să cântați despre cel pe care îl iubiți? Fără îndoială, despre cel pe care-l iubești vrei să cânți. Căutați laudele pe care să le cântați? Ați auzit: Cântați Domnului un cântec nou. Căutați laudele? Lauda lui să răsune în adunarea credincioșilor. Cântărețul devine el însuși lauda cântecului său.

Vreți să aduceți laude lui Dumnezeu? Voi sunteți ceea ce spuneți. Veți fi lauda lui dacă veți trăi bine.

Din Predicile sfântului Augustin, episcop
(Pred. 34, 1-3.5-6: CCL 41, 424-426)

Anunțuri

Posted in E bine de ştiut, Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Să mor, ca să nu mai mor niciodată, și să văd fața ta!

Posted by Paxlaur pe 28/08/2017

Citat-Sfântul-Augustin_durere_suferintaÎn timp ce mulți cărturari continuă și astăzi să „închidă împărăţia cerurilor înaintea oamenilor” (cf. Mt 23,13), găsim în Biserică unii cărturari care au fost cu adevărat „sarea pământului și lumina lumii” (cf. Mt 5,13-16), oameni care, după ce l-au descoperit pe Cristos, au spus împreună cu Apostolul: „Nu vreau să știu nimic altceva decât pe Isus Cristos, și pe acesta răstignit” (cf. 1Cor 2,2).

Privind la viața sfântului Augustin suntem îndemnați să ne înălțăm sufletul și să-l căutăm cu mai multă insistență pe Dumnezeu, cel care ne-a creat și fără de care nu putem fi liniștiți. Astăzi suntem chemați să recunoaștem cu sfântul Augustin: „Pentru tine ne-ai făcut, Doamne, și neliniștită este inima noastră până se va odihni în tine”. Meditând Sfânta Scriptură, primind Euharistia și lăsându-ne povățuiți de sfântul Augustin simțim nevoia să strigăm plini de uimire împreună cu el: „Cine-mi va da putința să mă odihnesc în tine? Cine va face să intri în inima mea și să o îmbeți cu vinul dumnezeiesc, așa încât să uit de răutățile mele și să te îmbrățișez pe tine, singura mea avuție? Ce ești tu, Doamne, pentru mine? Îndură-te de mine ca să pot vorbi! Dar ce sunt eu însumi în fața ta ca să-mi poruncești să te iubesc astfel încât, dacă n-aș face-o, să te mânii împotriva mea și să mă ameninți cu nenorociri cumplite? Oare nu mi-ar fi destulă nenorocirea de a nu te iubi? Vai, mie! Spune-mi, Doamne, Dumnezeul meu, în îndurarea ta, spune-mi ce ești tu pentru mine! Spune sufletului meu: Eu sunt mântuirea ta! (Ps 34,3)… Voi alerga după acest glas și te voi cuprinde cu mintea. Nu-ți ascunde fața de la mine! Să mor, ca să nu mai mor niciodată, și să văd fața ta!”.

Nu există un dar mai mare pe care l-am putea cere prin mijlocirea sfântului Augustin decât acela ca Domnul să ne înflăcăreze și pe noi de dragostea sa. Vrem să îl iubim și noi pe Dumnezeu așa cum a făcut-o el atunci când l-a descoperit și să regretăm păcatul. Pentru aceasta putem spune cu inima căită pentru păcate, dar în același timp plini de bucuria convertirii: „Târziu de tot te-am iubit, o, tu, Frumusețe atât de veche, și totuși atât de nouă, târziu de tot te-am iubit. Și iată că tu te aflai înlăuntrul meu, iar eu în afară, și eu acolo, în afară, te căutam… Tu erai cu mine, dar eu nu eram cu tine… M-ai chemat și m-ai strigat și ai pus capăt surzeniei mele. Ai fulgerat și ai strălucit, și ai alungat orbirea mea; ai răspândit mireasmă și eu am inspirat, și acum te urmez cu înfocare; am gustat din tine și acum sunt înfometat și însetat după tine; m-ai atins doar și m-am și aprins de dor după pacea ta”.


„Iubește și fă ce vrei!
Dacă taci, să taci din dragoste;
dacă strigi, să strigi din dragoste;
dacă îndrepți, să îndrepți din dragoste;
dacă ierți, să ierți din dragoste.
Să fie înlăuntrul tău rădăcina dragostei;
din această rădăcina nu poate ieși decât binele” (sfântul Augustin).


28 august 2017 

Luni din săptămâna a 21-a de peste an
Ss. Augustin, ep. înv. **; Florentina, fc.
1Tes 1,1-5.8b-10; Ps 149; Mt 23,13-22

LECTURA I
V-aţi întors la Dumnezeu de la idoli, ca să-l aşteptaţi pe Fiul său, pe care l-a înviat.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Tesaloniceni 1,1-5.8b-10
Paul, Silvan şi Timotei, către Biserica tesalonicenilor, care este în Dumnezeu Tatăl şi în Domnul Isus Cristos: har vouă şi pace! 2 Îi mulţumim mereu lui Dumnezeu pentru voi toţi, pomenindu-vă fără încetare în rugăciunile noastre, 3 aducându-ne aminte de lucrarea credinţei voastre, de strădania iubirii şi de perseverenţa speranţei voastre în Isus Cristos înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru. 4 Noi cunoaştem, fraţi iubiţi de Dumnezeu, că aţi fost aleşi 5 pentru că evanghelia noastră n-a ajuns la voi numai prin cuvânt, ci şi prin putere, prin Duhul Sfânt şi prin convingerea deplină, după cum ştiţi că astfel am fost între voi şi pentru binele vostru. 8b Credinţa voastră în Dumnezeu s-a răspândit în toate locurile, aşa încât nu mai este nevoie ca noi să spunem ceva. 9 Ei înşişi povestesc ce fel de primire am avut la voi şi cum v-aţi întors la Dumnezeu de la idoli, ca să slujiţi Dumnezeului cel viu şi adevărat 10 şi să-l aşteptaţi pe Fiul său din ceruri, pe care el l-a înviat din morţi, pe Isus, cel care ne mântuieşte de mânia ce vine.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 149,1-2.3-4.5-6a şi 9b (R.: 4a)
R.: Domnului îi place de poporul său.
sau:
Aleluia.

1 Cântaţi Domnului un cântec nou,
lauda lui în adunarea credincioşilor săi!
2 Să se bucure Israel de creatorul său,
să tresalte de bucurie fiii Sionului pentru regele lor! R.

3 Să laude numele lui în dansuri,
să-i cânte psalmi cu tamburina şi cu harpa!
4 Căci Domnului îi place de poporul său
şi-i încoronează pe cei smeriţi cu mântuire. R.

5 Să tresalte de bucurie, în glorie, credincioşii lui,
să scoată strigăte de bucurie în aşternutul lor!
6a Gura să le fie plină de laudele Domnului;
9b aceasta este o cinste pentru toţi credincioşii lui. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 10,27
(Aleluia) Oile mele ascultă glasul meu, spune Domnul; eu le cunosc, iar ele mă urmează. (Aleluia)

EVANGHELIA
Vai vouă, călăuze oarbe!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 23,13-22
În acel timp, Isus s-a adresat mulţimilor şi discipolilor săi, spunând: „Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor ipocriţi! Voi închideţi împărăţia cerurilor înaintea oamenilor: nici voi nu intraţi şi nici pe cei care ar voi să intre nu-i lăsaţi să intre. 14 Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor ipocriţi! Voi devoraţi casele văduvelor şi vă rugaţi îndelung cu prefăcătorie! Pentru aceasta veţi primi o condamnare mai aspră. 15 Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor ipocriţi! Voi străbateţi marea şi uscatul ca să faceţi chiar şi numai un prozelit şi, când l-aţi găsit, îl sortiţi iadului, de două ori mai mult ca voi. 16 Vai vouă, călăuze oarbe care ziceţi: «Dacă cineva jură pe templu, nu-i nimic; dar, dacă cineva jură pe aurul templului, este dator să-l ţină!” 17 Proşti şi orbi! Ce este mai mare: aurul sau templul care sfinţeşte aurul? 18 Şi: «Dacă cineva jură pe altar, nu-i nimic; dar, dacă cineva jură pe ofranda de pe el, este dator să-l ţină!” 19 Orbilor! Ce este mai mare: ofranda sau altarul care sfinţeşte darul? 20 Aşadar, cine jură pe altar jură pe el şi pe tot ce se află pe el. 21 Iar cine jură pe templu jură pe el şi pe cel care locuieşte în el. 22 Şi cine jură pe cer jură pe tronul lui Dumnezeu şi pe cel care şade pe el”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii, Sfântul zilei | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

Monica

Posted by Paxlaur pe 27/08/2017

Sfanta_MonicaDupă ce timp îndelungat s-a rugat: „Ascultă, Doamne, rugăciunea mea și pleacă-ți urechea la strigarea mea, nu fi surd la lacrimile mele (Ps 39,13), sfânta Monica a putut cânta: „Te laud, Doamne, din toată inima, pentru că ai ascultat cuvintele gurii mele”. Împreună cu ea, îl lăudăm pe Domnul pentru că își pleacă privirea spre rugăciunile și suferințele noastre și ne strânge lacrimile într-un urcior (cf. Ps 56,9). Îl lăudăm pentru că, dincolo de suferințe, ne poartă la mărturisirea credinței: „Tu eşti Cristos, Fiul Dumnezeului cel viu”.

Această mărturisire de credință a cerut-o sfânta Monica pentru soțul ei, Patriciu, și pentru fiul ei, Augustin. Atât de mult s-a rugat și a plâns încât sfântul Ambroziu a consolat-o, spunându-i: „Este imposibil ca fiul atâtor lacrimi să se piardă”. Oare ochii noștri mai cunosc lacrimile de pocăință sau lacrimile prin care implorăm harul convertirii pentru cei dragi ai noștri?

Sfânta Monica poate fi descrisă în aceste cuvinte atât de simple: „soție și mamă exemplară”. Câtă nevoie are omenirea tocmai de astfel de femei care se pot încadra cu desăvârșire în aceste categorii atât de nobile! Spre deosebire de femeile timpului ei (sfânta Monica s-a născut la Tagaste, în anul 332), multe din doamnele timpului nostru refuză tocmai aceste splendide chemări: de a fi soții și mame exemplare.

Totodată, spre deosebire de multe dintre femeile moderne, doamnele altor timpuri se îndeletniceau (printre altele!) cu înțelepciunea Scripturii. Această iubire de înțelepciune pe care a manifestat-o sfânta Monica, l-a determinat pe fiul ei să scrie despre ea: „Cuvântul grec filosofia înseamnă iubirea înțelepciunii. Eu aș fi putut să te tratez cu indiferență în scrierile mele, mamă, dacă tu nu ai fi iubit înțelepciunea. Dar tu o iubești mai mult decât mă iubești pe mine, și eu știu cât mă iubești. Tu ai făcut în ea atâtea progrese, încât nu ai tremurat niciodată înaintea morții, care, după cum o afirmă cu toții, reprezintă culmea cea mai înaltă a filozofiei. Oare nu ar trebui să devin în mod spontan un discipol al tău?” Dacă în acele timpuri înțelepciunea își avea izvorul în citirea, meditarea și trăirea cuvintelor Scripturii, astăzi unde-și caută lumea înțelepciunea?

Să ne însușim astăzi rugăciunea Bisericii: „Dumnezeule, mângâietorul celor întristați, care ai primit cu îndurare lacrimile de mamă ale sfintei Monica, pentru convertirea fiului ei, Augustin, dă-ne, te rugăm, harul, prin mijlocirea acestor sfinți, să ne plângem păcatele, și astfel, să dobândim de la tine iertare și alinare”. Să ne rugăm pentru ca femeile să imite viața și iubirea sfintei Monica. Să ne rugăm ca drepturile și demnitatea femeii să fie recunoscute și respectate, iar fiecare femeie să se simtă împlinită prin vocația pe care Domnul i-a încredințat-o.


Dacă vrei să-l mărturisești pe Isus din Nazaret ca Domn și Mesia,
citește și meditează Scripturile.


27 august 2017 

† DUMINICA a 21-a de peste an
Ss. Monica; Cezar de Arles, ep.
Is 22,19-23; Ps 137; Rom 11,33-36; Mt 16,13-20

LECTURA I
Voi pune pe umărul lui cheia casei lui David.
Citire din cartea profetului Isaia 22,19-23
Aşa vorbeşte Domnul către Şebna, administratorul palatului: „Te voi îndepărta din funcţia ta şi el te va înlătura de la postul tău. 20 În ziua aceea îl voi chema pe slujitorul meu, Eliachim, fiul lui Hilchia, 21 îl voi îmbrăca cu tunica ta, îl voi încinge cu brâul tău şi voi da puterea ta în mâna lui. El va fi ca un tată pentru locuitorii Ierusalimului şi pentru casa lui Iuda. 22 Voi pune pe umărul lui cheia casei lui David: când va deschide, nimeni nu va putea să închidă, iar când va închide, nimeni nu va putea să deschidă. 23 Îl voi fixa ca pe un ţăruş în loc sigur şi va fi un tron de glorie pentru casa tatălui său”.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 137(138),1-2a.2bc-3.6 şi 8bc (R.: 8bc)
R.: Doamne, bunătatea ta este veşnică. Nu părăsi lucrarea mâinilor tale!

1 Te laud, Doamne, din toată inima,
pentru că ai ascultat cuvintele gurii mele.
Îţi cânt înaintea îngerilor.
2a Mă prostern spre templul tău cel sfânt. R.

2bc Laud numele tău pentru îndurarea şi adevărul tău,
căci ţi s-a mărit faima prin împlinirea cuvintelor tale.
3 În ziua în care te-am chemat, m-ai ascultat,
m-ai îmbărbătat şi mi-ai întărit sufletul. R.

6 Oricât de sus ar fi Domnul, el îl vede pe cel umil
şi îl recunoaşte din depărtare pe cel îngâmfat.
8bc Doamne, bunătatea ta este veşnică.
Nu părăsi, Doamne, lucrarea mâinilor tale! R.

LECTURA A II-A
Toate vin de la el, prin el şi pentru el.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 11,33-36
O, profunzime a bogăţiei, a înţelepciunii şi a ştiinţei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile lui şi cât de neînţelese sunt căile sale! 34 Într-adevăr, „cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfătuitorul lui? 35 Sau cine i-a dat lui mai întâi, ca să i se dea înapoi?” 36 Căci toate vin de la el, prin el şi pentru el. Lui să-i fie glorie în veci! Amin.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 16,18
(Aleluia) Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea şi porţile iadului nu o vor birui. (Aleluia)

EVANGHELIA
Tu eşti Petru; ţie îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 16,13-20
În acel timp, venind în părţile Cezareii lui Filip, Isus i-a întrebat pe discipolii săi, zicând: „Cine spun oamenii că este Fiul Omului?” 14 Ei i-au spus: „Unii, «Ioan Botezătorul», alţii, «Ilie», alţii, «Ieremia sau unul dintre profeţi»”. 15 El le-a spus: „Dar voi cine spuneţi că sunt?” 16 Atunci Simon Petru a luat cuvântul şi a zis: „Tu eşti Cristos, Fiul Dumnezeului cel viu!” 17 Isus, luând cuvântul, i-a spus: „Fericit eşti, Simon, fiul lui Iona, căci nu carnea şi sângele ţi-au revelat aceasta, ci Tatăl meu care este în ceruri. 18 Şi eu îţi zic: tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea şi porţile iadului nu o vor birui. 19 Ţie îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor: dacă vei lega ceva pe pământ, va fi legat în ceruri, iar dacă vei dezlega ceva pe pământ, va fi dezlegat în ceruri”. 20 Atunci le-a poruncit discipolilor să nu spună nimănui că el este Cristos.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii, Sfânta Monica, Sfântul zilei | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

Strig din cauza zbuciumului inimii mele

Posted by Paxlaur pe 16/12/2016

copil în rugăciune    Strig din cauza zbuciumului inimii mele (Ps 37[38],9). Există un suspin ascuns, pe care omul nu-l aude; totuși, dacă inima este cuprinsă de o dorință atât de puternică încât rana omului interior se exprimă printr-un strigăt care o descoperă, atunci este căutată cauza și omul se întreabă pe sine: Poate este aceasta care o face să sus­pine, sau poate este aceea care i-a făcut aceasta. Cine poate să înțeleagă, dacă nu acela ai cărui ochi și urechi sunt atinse de acest suspin. Psalmistul spune: sus
Căci însăși dorința ta este rugăciunea ta; dacă dorința este continuă, continuă este și rugăciunea. Nu fără rost a spus Apostolul: Rugați-vă fără încetare (1Tes 5,17). A voit oare cu aceasta să spună că noi trebuie, fără înce­tare, să ne plecăm genunchiul, să ne prosternăm trupul, să ne înălțăm mâinile? Dacă spunem că aceasta este rugă­ciunea noastră, atunci nu putem să o facem fără încetare.
Este o altă rugăciune, interioară, care este fără înce­tare, și aceasta este dorința. Orice ai face, dacă dorești acea odihnă de sâmbătă [odihna în Dumnezeu], atunci nu încetezi să te rogi. Dacă nu vrei să încetezi să te rogi, nu înceta să dorești.
Dacă dorința ta este continuă, continuu este și strigă­tul tău. Nu vei tăcea, decât dacă încetezi să iubești. Cine sunt cei care au tăcut? Cei despre care se spune: Din cauza înmulțirii fărădelegii, iubirea multora se va răci (Mt 24,12).
Răceala iubirii este inima care tace; iubirea care arde este inima care strigă. Dacă iubirea rămâne mereu, strigă mereu, dorește mereu; dacă strigi mereu, dorești mereu; dacă dorești mereu, îți amintești de odihnă.
În fața ta e toată dorința mea. Ce se întâmplă dacă dorința ta este în fața lui, dar nu și suspinul tău? De unde poate să vină aceasta, când însăși dorința se exprimă prin suspin?
De aceea, psalmul continuă: Și suspinul meu nu-ți este ascuns (Ps 37[38],10). Ție nu-ți este ascuns, însă multor oameni le este ascuns. Uneori, se pare că umilul slujitor al lui Dumnezeu spune: Și suspinul meu nu-ți este as­cuns. Alteori, se pare că slujitorul lui Dumnezeu râde: oare dorința lui a murit în inima sa? Dacă există dorința, există și suspinul; el nu ajunge întotdeauna la urechile oamenilor, dar niciodată nu încetează să ajungă la ure­chile lui Dumnezeu.

(Din Comentariu asupra psalmilor de sfântul Augustin, episcop
Ps 37[38], 13-14: CCL 38, 391-392:
Dorința ta este rugăciunea ta)

Posted in Lecturi, Sfântul Augustin | Etichetat: , , , , , | 1 Comment »

Târziu te-am iubit…

Posted by Paxlaur pe 25/05/2016

Bucuria unei inimi curateToată speranța mea se află în marea ta milostivire

Unde te-am găsit, Doamne, ca să învăț să te cunosc? Căci nu te aflai în memoria mea înainte ca eu să te cunosc. Unde te-am găsit, așadar, ca să te cunosc, dacă nu în tine însuți, deasupra mea? Între mine și tine nu există nici o distanță. Fie că ne apropiem de tine, fie că ne depărtăm, nu există nici o distanță. Tu ești adevărul, te afli pretutindeni deasupra tuturor celor care îți cer sfatul și răspunzi în același timp fiecăruia, potrivit cu întrebările sale.
Tu dai răspunsuri limpezi, dar nu toți te înțeleg cu limpezime. Toți te întreabă ceea ce vor să întrebe, dar nu întotdeauna aud răspunsul pe care îl vor. Cel mai bun slujitor al tău este acela care nu urmărește să audă de la tine ceea ce vrea, ci mai degrabă să vrea să facă ceea ce a auzit de la tine.
Târziu te-am iubit, frumusețe, atât de veche și atât de nouă, târziu te-am iubit! Căci iată, tu te aflai înlăuntrul meu, iar eu în afara mea. Acolo, în afara mea, te căutam pe tine și, în urâțenia mea, mă năpusteam asupra lucru­rilor frumoase pe care le-ai creat. Tu erai cu mine, dar eu nu eram cu tine! Și mă țineau departe de tine tocmai acele lucruri frumoase care nu ar fi existat dacă nu ar fi existat în tine. M-ai chemat, m-ai strigat și ai sfâșiat surzenia mea! Ai fulgerat, ai străluminat și ai izgonit orbirea mea! Ai răspândit mireasma ta, ți-am respirat suflarea, iar acum suspin după tine, ți-am simțit gustul, iar acum mi-e sete și mi-e foame de tine! M-ai atins și ai aprins în mine dorința după pacea ta!
Când voi fi strâns legat de tine, cu întreaga mea ființă, pentru mine nu vor mai exista niciodată durerea și chinul; viața mea va fi cu adevărat vie, căci va fi în întregime plină de tine. Pe cel ce îl umpli tu îl ușurezi, dar eu, fiindcă nu sunt cu totul plin de tine, pentru mine însumi sunt o povară. Bucuriile mele, pe care ar trebui să le deplâng, se înfruntă cu tristețile de care ar trebui să mă bucur și nu știu de ce parte se află victoria. Vai mie! Doamne, îndură-te de mine! Vai mie! Iată, nu-ți ascund rănile mele; tu ești medicul, iar eu sunt bolnavul; tu ești milostiv, iar eu sunt nenorocit.
Oare nu-i o încercare viața omului pe pământ? (cf. Iob 7,1). Cine ar dori de bunăvoie necazurile și greutățile? Tu ne poruncești să le îndurăm, nu să le iubim. Nimeni nu se bucură de ceea ce îndură, cu toate că se bucură să îndure. Chiar dacă se bucură că îndură, totuși ar prefera să nu aibă nimic de îndurat. În întâm­plări potrivnice, jinduiesc la fericire, în împrejurări fericite mă tem de vitregiile sorții. Există oare între aceste două stări o cale de mijloc, unde viața omului să nu fie o încercare? Vai de bunăstarea lumii acesteia, o dată și încă o dată, vai! O dată din cauză că ne temem de nenorociri și a doua oară pentru zădărnicia care ne strică bucuria. Vai și de vitregiile lumii acesteia, o dată, încă o dată și încă o dată, vai! O dată pentru aspirația spre bunătate, a doua oară pentru asprimea vitregiilor și a treia oară pentru teama de a nu ni se frânge puterea de a îndura! Și atunci, este viața omului pe pământ altceva decât o încercare (cf. Iob 7,1) fără întrerupere?
Întreaga mea speranță nu se află decât în marea ta milostivire.

Din Confesiuni, de sfântul Augustin, episcop
(Cartea 10, 26.37 – 29.40: CCL 27, 174-176)

Posted in Lecturi | Etichetat: , , , , , | 2 Comments »

 
%d blogeri au apreciat asta: