Colectiv și ultima zi din octombrie, zi în care am găsit…

Reclame

Ești conștient de avantajul tău? Ești fericit?

singuratate fericire linisteEste o urgenţă ca toţi cei care facem parte din Biserică să conştientizăm ceea ce Joseph Ratzinger (papa Benedict al XVI-lea) spunea într-un interviu, în urmă cu mulţi ani, pe când era doar cardinal: „Locul Bisericii pe pământ este numai aproape de cruce”. Şi imediat adăuga: „Creştinul ştie că istoria este deja mântuită, aşadar, că la sfârşit rezultatul va fi pozitiv. Dar nu ştim prin ce evenimente vom ajunge la acel final mare. Ştim că puterile iadului „nu vor birui Biserica”, dar nu ştim în ce condiţii se va întâmpla asta … Astăzi mai mult ca oricând, Domnul ne-a făcut conştienţi că numai el poate să mântuiască Biserica sa. Ea este a lui Cristos, îi revine lui să se îngrijească. Nouă ni se cere să lucrăm la maximul forţelor, fără nelinişti, cu seninătatea celui care este conştient că este slujitor inutil chiar şi după ce şi-a făcut toată datoria. Şi în această referinţă la micimea noastră văd unul dintre harurile acestei perioade dificile” (Vittorio Messori în colocviu cu Joseph Ratzinger, Raport asupra credinţei, Sapientia, Iaşi 2011, 13-14).

Locul Bisericii și locul nostru este cât mai aproape de crucea Domnului. Fără a fi înspăimântați de ea, de suferință, de moarte, pentru că noi știm că „istoria este deja mântuită”. Chiar și atunci când privim în noi înșine, la viața noastră plină de păcate și rele, chiar și atunci trebuie să găsim forța de a repeta cu Apostolul: „Unde s-a înmulţit păcatul, s-a revărsat cu prisosinţă harul, pentru ca, după cum păcatul a domnit prin moarte, la fel, harul să domnească prin justificarea ce duce la viaţa veşnică prin Isus Cristos, Domnul nostru” (Rom 5,20-21).

În viața noastră s-a revărsat cu prisosință harul lui Cristos tocmai pentru ca să fim servitori fericiți. Suntem fericiți tocmai pentru că veghem, pentru că stăm în rugăciune și cu sufletul curat așteptăm întoarcerea „Stăpânului”.

Cine veghează este fericit, trăiește liniștit chiar lângă cruce, chiar pe cruce, pentru că speră și crede în înviere. Tu ești un om fericit? Fericit cu adevărat?

Când cineva ne întreabă dacă suntem fericiți poate suna banal, dar este o întrebare existențială: „Ești fericit”? Ești fericit cu viața ta, cu alegerile tale, cu felul în care ai colaborat cu harul lui Dumnezeu, cu modul în care ai folosi talanții tăi? Ești fericit cu felul în care te pregătești pentru întâlnirea cu Domnul, pentru felul în care îți trăiești viața, singura viață pe care o ai? Ești un om fericit?

„Fericiţi acei servitori pe care stăpânul, când va veni, îi găseşte veghind” (Lc 12,37). Fericiți suntem dacă ne așezăm la picioarele crucii și punem viața noastră în mâinile Celui răstignit, mort și înviat pentru noi.


Viitorul spre care mergem este deja plin de Dumnezeu,
Cristos înviat este deja acolo și ne așteaptă.
Fii smerit în fața Domnului și el te va înălța,
pune viitorul în mâna Domnului
și el îl va face luminos.


24 octombrie 2017 

Marţi din săptămâna a 29-a de peste an
Ss. Anton M. Claret, ep. *; Alois Guanella, pr.
Rom 5,12.15b.17-19.20b-21; Ps 39; Lc 12,35-38

LECTURA I
Dacă moartea a domnit din cauza unuia singur, cu atât mai mult vor domni în viaţă.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 5,12.15b.17-19.20b-21
Fraţilor, după cum, printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi, prin păcat, moartea şi, astfel, moartea a trecut la toţi oamenii, pentru că toţi au păcătuit… 15b Căci dacă prin greşeala unuia singur au murit cei mulţi, cu atât mai mult harul lui Dumnezeu şi darul harului unui singur om, Isus Cristos, a fost revărsat cu prisosinţă asupra celor mulţi. 17 Într-adevăr, dacă moartea prin greşeala unuia singur a domnit din cauza unuia singur, cu atât mai mult cei ce primesc cu prisosinţă harul şi darul justificării vor domni în viaţă prin unul singur, Isus Cristos. 18 Aşadar, după cum prin greşeala unuia singur condamnarea a ajuns la toţi oamenii, tot la fel, prin actul de dreptate al unuia singur, a ajuns la toţi oamenii justificarea care dă viaţă. 19 Într-adevăr, după cum, prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot la fel, prin ascultarea unuia singur, cei mulţi vor fi făcuţi drepţi. 20b Unde s-a înmulţit păcatul, s-a revărsat cu prisosinţă harul, 21 pentru ca, după cum păcatul a domnit prin moarte, la fel, harul să domnească prin justificarea ce duce la viaţa veşnică prin Isus Cristos, Domnul nostru.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 39(40),7-8a.8b-9.10.17 (R.: 8a şi 9a)
R.: Iată, vin, Doamne, ca să fac voinţa ta!

7 Jertfă şi ofrandă tu nu doreşti,
tu mi-ai deschis urechile;
nu ceri nici arderi de tot, nici jertfă pentru păcat.
8a Atunci, am zis: „Iată, vin!” R.

8b În sulul cărţii este scris despre mine,
9 „ca să fac voinţa ta!”
Dumnezeul meu, aceasta o doresc.
Legea ta este în adâncul inimii mele. R.

10 Vestesc dreptatea ta în adunarea cea mare;
nu-mi închid buzele,
tu ştii lucrul acesta, Doamne! R.

17 Să se bucure şi să se veselească în tine
toţi cei care te caută;
cei care iubesc mântuirea ta să zică fără încetare:
„Preamărit să fie Domnul!” R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Lc 21,36ac
(Aleluia) Vegheaţi în orice moment şi rugaţi-vă, ca să staţi în picioare în faţa Fiului Omului! (Aleluia)

EVANGHELIA
Fericiţi acei servitori pe care stăpânul îi găseşte veghind atunci când se întoarce!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 12,35-38
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Să fie coapsele voastre încinse şi luminile aprinse, 36iar voi fiţi asemenea oamenilor care-şi aşteaptă stăpânul să se întoarcă de la nuntă, ca să-i deschidă de îndată ce vine şi bate la uşă! 37 Fericiţi acei servitori pe care stăpânul, când va veni, îi găseşte veghind! Adevăr vă spun, se va încinge, îi va aşeza la masă şi, venind, îi va servi. 38 Fie că va veni la miezul nopţii, fie că va veni spre dimineaţă şi-i va găsi astfel, fericiţi vor fi!”

Cuvântul Domnului

Când omul se ridică și luptă împotriva naturii

Suntem din ce în ce mai selectivi cu produsele pe care le consumăm și am vrea ca toate să fie cât mai naturale. Însă prea puțin ne cercetăm cugetul cu privire la relația noastră cu natura și cu tot ceea ce ar trebui să fie natural. Conștientizăm noi responsabilitatea pe care o avem față de creație? Cum se concretizează în viața de zi cu zi grija față de ceea ce aparține naturii și naturalului?

Ce contrast între frumusețea evangheliei – în care natura este în deplină armonie cu Isus din Nazaret, creația este în desăvârșită supunere în fața Creatorului – și fărădelegile din cetățile distruse prin „ploaia de sulf și de foc”, cetăți în care oamenii trăiau în mod dezordonat, împotriva firii, nerespectând legea naturală! Când omul se ridică și luptă împotriva naturii, când refuză ceea ce este înscris în ființa sa, ceea ce este natural pentru trupul și sufletul său, prima victimă nu este ambientul, ci omul însuși. Apoi, clar, vine distrus și ambientul. De aceea, astăzi atât statul, cât și Biserica, trebuie să aibă ca obiectiv ocrotirea omului împotriva distrugerii de sine însuși: înainte de a ne concetra pe „ecologia ambientală”, ar trebuie să ne concentrăm și să ne îngrijorăm pentru „ecologia umană”; înainte de a ne purifica ambientul și produsele pe care le folosim, trebuie să ne purificăm sufletul și mintea, modul de a ne raporta la oameni și de a ne folosi de ei și de tot ceea ce ne înconjoară.

Sfântul Părinte papa Benedict al XVI-lea spunea că există o strânsă legătură între degradarea naturii și cultura care modelează conviețuirea umană. Iar această cultură, această mentalitate globală a societății are nevoie de o nouă ținută morală. Cum putem pretinde respectarea ambientului natural, dacă educația și legile nu sunt făcute să respecte dreptul la viață și la moartea naturală, dacă ne permitem să călcăm în picioare familia, căsătoria, sexualitatea? Dacă vrem să dăm sufletului și omenirii o nouă strălucire să ne întipărim în minte acest adevăr: „Cartea naturii este una și indivizibilă, pe versantul ambientului ca și pe versantul vieții, al sexualității, al căsătoriei, al familiei, al relațiilor sociale, într-un cuvânt al dezvoltării umane integrale. Obligațiile pe care le avem față de ambient se leagă cu obligațiile pe care le avem față de persoană considerată în ea însăși și în relație cu ceilalți. Nu se pot pretinde unele și să fie călcate în picioare celelalte” (Caritas in veritate, 51).

Cristos are puterea de a reface armonia, liniștea deplină în noi și în jurul nostru. El ceartă și astăzi patimile care ne ridică împotriva naturii. Este inima noastră pregătită să asculte de galsul Domnului atunci când îi poruncește să se liniștească?


Dacă strigi: „Doamne, salvează-mă!”
și vrei să fii ajutat și vindecat de „furtunile” tale,
nu fi asemenea unui „stâlp de sare”,
privind mereu spre trecut.
Privește spre Cristos!


4 iulie 2017 

Marţi din săptămâna a 13-a de peste an
Sf. Elisabeta a Portugaliei *; Ff. Piergiorgio Frassati; Maria Crocifissa Curcio, călug.
Gen 19,15-29; Ps 25; Mt 8,23-27

LECTURA I
Domnul a făcut să cadă din cer asupra Sodomei şi Gomorei ploaie de sulf şi de foc.
Citire din cartea Genezei 19,15-29
La revărsatul zorilor, îngerii l-au făcut pe Lot să iasă, zicând: „Ridică-te! Ia-ţi femeia şi pe cele două fiice ale tale, care se află aici, ca să nu pieri din cauza fărădelegii cetăţii!” 16 Deoarece ezita, bărbaţii i-au apucat de mână pe el, pe soţia lui şi pe cele două fiice; Domnul având milă de el, i-au făcut să iasă şi i-a călăuzit în siguranţă în afara cetăţii. 17 În timp ce-i făceau să iasă afară, el le-a zis: „Fugi, scapă-ţi viaţa! Nu privi în urma ta şi nu te opri nicăieri în zonă! Scapă în munte ca să nu pieri!” 18 Lot le-a zis: „Nu, Doamne, te rog! 19 Iată, slujitorul tău a aflat har în ochii tăi şi tu mi-ai arătat o mare îndurare făcând să trăiască sufletul meu, dar eu nu pot să fug în munţi, căci nenorocirea mă va ajunge din urmă şi voi muri. 20 Iată cetatea aceasta aproape; pot fugi acolo; este foarte mică, voi scăpa acolo. Nu-i aşa că e mică? Şi mi-aş putea salva viaţa!” 21 El i-a spus: „Iată că îţi fac şi această favoare de a nu distruge cetatea despre care ai vorbit. 22 Repede, fugi într-acolo, căci eu nu pot face nimic înainte ca tu să fi ajuns acolo!” De aceea cetăţii i s-a dat numele de Ţoar. 23 Soarele se ridica deasupra pământului când Lot intra în Ţoar. 24 Domnul a făcut să plouă asupra Sodomei şi Gomorei sulf şi foc de la Domnul din ceruri. 25 Dumnezeu a distrus aceste cetăţi şi toată zona împreună cu toţi locuitorii cetăţilor şi cu tot ce răsărea pe pământ. 26 Soţia lui Lot s-a uitat înapoi şi a devenit stâlp de sare. 27 Abraham s-a trezit dis-de-dimineaţă spre locul în care stătuse înaintea Domnului, 28 a privit spre Sodoma şi Gomora şi spre tot ţinutul din zona Iordanului şi a văzut un fum gros care se ridica de la pământ ca fumul dintr-un cuptor. 29 Când Dumnezeu a distrus cetăţile din acea zonă, Dumnezeu şi-a amintit de Abraham şi l-a salvat pe Lot de nenorocirea care a distrus cetăţile în care locuise Lot.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 25(26),2-3.9-10.11-12 (R.: cf. 3a)
R.: Arată-ne, Doamne, îndurarea ta!

2 Cercetează-mă, Doamne, şi pune-mă la încercare,
verifică-mi în foc rărunchii şi inima,
3 căci bunătatea ta este înaintea ochilor mei
şi umblu în adevărul tău! R.

9 Să nu iei sufletul meu laolaltă cu cei păcătoşi
şi viaţa mea cu cea a vărsătorilor de sânge,
10 în mâinile cărora este nelegiuire
şi a căror dreaptă este plină de mită! R.

11 Dar eu umblu în neprihănirea mea,
răscumpără-mă şi îndură-te de mine!
12 Piciorul meu stă pe calea cea dreaptă;
în adunări îl voi binecuvânta pe Domnul. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Ps 129(130),5
(Aleluia) Eu nădăjduiesc în Domnul; sufletul meu speră în cuvântul său. (Aleluia)

EVANGHELIA
Ridicându-se, a certat vânturile şi marea şi s-a făcut linişte deplină.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 8,23-27
În acel timp, urcând Isus în barcă, discipolii lui l-au urmat. 24 Şi iată, a fost pe mare o furtună atât de puternică, încât barca era acoperită de valuri, iar el dormea! 25 Venind discipolii lui, l-au trezit, spunându-i: „Doamne, salvează-ne! Pierim”. 26 Dar el, le-a spus: „De ce sunteţi fricoşi, oameni cu puţină credinţă?” Atunci, ridicându-se, a certat vânturile şi marea şi s-a făcut linişte deplină. 27Oamenii au fost cuprinşi de uimire şi spuneau: „Cine este acesta că şi vânturile şi marea ascultă de el?”

Cuvântul Domnului

paxlaur@yahoo.com 7:00 - 22:00
%d blogeri au apreciat asta: