Prea târziu te-am iubit…

Unul singur este învăţătorul nostru, Cristos, iar noi toţi suntem fraţi!

Posts Tagged ‘Biblia’

Cum să înțeleg aceste cuvinte dacă nu mi le explică nimeni?

Posted by Paxlaur pe 04/05/2017

preotii„Cred că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu” (Fap 8,37). Repetă! Spune din nou, cu voce tare: „Eu cred că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu”. Rostind cuvintele să ne privim în oglindă și să ne întrebăm: „Eu chiar cred?”. Chiar credem că Isus din Nazaret este Fiul lui Dumnezeu?

Cuvintele bărbatului etiopian reprezintă mărturisirea de credință la care trebuie să ajungă mintea și inima noastră. Setea de cunoaștere și de înțelegere care ne caracterizează viața trebuie să fie călăuzită de această dorință: „Nu vreau să știu nimic altceva decât pe Isus Cristos, și pe acesta răstignit” (cf. 1Cor 2,2). Să privim la bărbatul etiopian și la pasiunea sa pentru cuvântul Domnului și să ne întrebăm: „Noi ce citim și de ce citim”? El citea din Cartea profetului Isaia, citea din Sfânta Scriptură în timp ce se întorcea de la Ierusalim, de la rugăciune. Noi ce citim când ne întoarcem de la Biserică? Când am citit ultima dată din Biblie? Ce anume ne interesează cel mai mult în această viață? Pe ce loc este credința? Dar sufletul? Dar viața veșnică? Să ne amintim cuvintele lui Cristos: „Viața veșnică aceasta este: să te cunoască pe tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe cel pe care l-ai trimis, pe Isus Cristos” (cf. In 17,3).

Pentru a-l cunoaște pe Dumnezeu, Biblia a rămas izvorul nesecat de la care trebuie să ne potolim zilnic setea. Însă din inimile oamenilor răsună și astăzi: „Cum să înțeleg aceste cuvinte dacă nu mi le explică nimeni? Cum aș putea să cred dacă nu e nimeni lângă mine care să mă îndrume?” (cf. Fap 8,31).

Toți avem nevoie de un îndrumător spiritual. Fiecare creștin trebuie să aibă un „duhovnic” care să-l călăuzească, un „părinte spiritual” care să-l ajute să renască din „apă și Duh Sfânt” (cf. In 3,5). Părintele spiritual nu poate fi înlocuit nici de psiholog, nici de prieteni, nici de colegi, nici măcar de soț sau de „autosuficiența” unei minți sclipitoare. Toți avem nevoie de un „duhovnic”! Mulți, prea mulți se pierd și își pierd și vocația (seminariști, preoți, persoane consacrate, soți) tocmai pentru că nu se lasă însoțiți, călăuziți de un „părinte spiritual” care să le „explice Scripturile”, care să-i țină aproape de sacramente, mai ales de Euharistie – pâinea vieții.

Să privim la Isus, pâinea vieții coborâtă din cer. Mai mult, să mergem la el, să ne lăsăm atrași de Tatăl spre Cristos. Să ne hrănim cu pâinea coborâtă din cer, cu pâinea care ne ține vii pentru veșnicie (cf. In 6,48-51). Doar așa vom simți cum înșuși Dumnezeu ne hrănește și ne explică Scripturile prin cei pe care i-a rânduit „apostoli, evangheliști, păstori și învățători până când vom ajunge toți la unitatea credinței și a cunoașterii Fiului lui Dumnezeu, la omul desăvârșit” (cf. Ef 4,11-13).


Avem nevoie de îndrumători spirituali
care să ne explice Scripturile
și să ne hrănească cu pâinea vieții.
„Cine crede are viaţa veşnică” (In 6,47).


4 mai 2017 

Joi din săptămâna a 3-a a Paştelui
Sf. Florian, m.
Fap 8,26-40; Ps 65; In 6,44-51

LECTURA I
Iată, apă! Ce mă împiedică să fiu botezat?
Citire din Faptele Apostolilor 8,26-40
În acel timp, un înger al Domnului i-a vorbit lui Filip, spunând: „Ridică-te şi mergi spre sud, pe drumul care coboară de la Ierusalim la Gaza, care este pustiu!” 27 Iar el, ridicându-se, s-a dus. Şi iată că un bărbat etiopian, eunuc, demnitar al reginei Candace a etiopienilor, care era mai mare peste întregul ei tezaur, fusese la Ierusalim ca să se prosterne. 28 Se întorcea acum aşezat în carul său şi citea din Profetul Isaia. 29 Duhul i-a spus lui Filip: „Du-te şi apropie-te de carul acela”. 30 Atunci Filip a alergat şi l-a auzit pe eunuc citind din Profetul Isaia. El l-a întrebat: „Înţelegi ce citeşti?” 31 El i-a răspuns: „Cum aş putea, dacă nimeni nu mă îndrumă?” Şi l-a rugat pe Filip să se urce şi să se aşeze lângă el. 32 Fragmentul din Scriptură pe care îl citea era acesta: „Ca o oaie a fost dus la înjunghiere şi ca un miel fără glas înaintea celui care îl tunde, aşa nu şi-a deschis gura. 33 Pentru umilinţa lui, judecata i-a fost anulată; cine ar putea număra descendenţa lui? Căci viaţa lui a fost luată de pe pământ”. 34 Eunucul i-a răspuns lui Filip şi i-a zis: „Te rog, despre cine vorbeşte profetul aici: despre el însuşi sau despre un altul?” 35 Atunci, deschizându-şi gura, Filip a început de la Scriptura aceasta să-i anunţe vestea cea bună despre Isus. 36 Şi în timp ce mergeau, au ajuns la o apă, iar eunucul a zis: „Iată, apă! Ce mă împiedică să fiu botezat?” 37Atunci Filip i-a spus: „Dacă crezi din toată inima, vei fi mântuit”. Iar el a răspuns: „Cred că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu”. 38 A poruncit să stea carul, au coborât amândoi în apă, şi Filip, şi eunucul, şi Filip l-a botezat. 39 Dar când au ieşit din apă, Duhul Domnului l-a răpit pe Filip şi eunucul nu l-a mai văzut, dar şi-a urmat drumul bucurându-se. 40 Iar Filip, dintr-odată, s-a aflat la Azot şi cutreiera toate cetăţile predicând evanghelia, până când a ajuns la Cezareea.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 65(66),8-9.16-17.20 (R.: 1)
R.: Strigaţi-i de bucurie lui Dumnezeu voi, toţi locuitorii pământului!
sau:
Aleluia.

8 Binecuvântaţi, popoare, pe Dumnezeul nostru,
faceţi să răsune glasul laudei sale!
9 El aduce sufletele noastre la viaţă
şi nu îngăduie să ni se clatine piciorul. R.

16 Toţi cei care vă temeţi de Dumnezeu, veniţi şi ascultaţi
şi vă voi spune tot ce a făcut Domnul pentru mine!
17 Am strigat către el cu gura mea
şi buzele mele au început să-l preamărească! R.

20 Binecuvântat să fie Dumnezeu
care nu respinge rugăciunea mea
şi nu îndepărtează de la mine îndurarea lui! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 6,51ab
(Aleluia) „Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer, spune Domnul. Dacă mănâncă cineva din această pâine, va trăi în veci”. (Aleluia)

EVANGHELIA
Eu sunt pâinea cea vie, care s-a coborât din cer.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 6,44-51
În acel timp, Isus le spunea mulţimilor: „Nimeni nu poate să vină la mine dacă nu-l atrage Tatăl care m-a trimis şi eu îl voi învia în ziua de pe urmă. 45 Este scris în profeţi: «Şi toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu”. Oricine a auzit şi a învăţat de la Tatăl vine la mine. 46 Nu că l-a văzut cineva pe Tatăl, decât numai cel care este de la Dumnezeu: acesta l-a văzut pe Tatăl. 47 Adevăr, adevăr vă spun: cine crede are viaţa veşnică. 48 Eu sunt pâinea vieţii. 49 Părinţii voştri au mâncat mana în pustiu şi au murit. 50 Aceasta este pâinea care se coboară din cer ca, dacă mănâncă cineva din ea, să nu moară. 51 Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din această pâine, va trăi în veci, iar pâinea pe care o voi da eu este trupul meu pentru viaţa lumii”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , | Leave a Comment »

În sfârșit până și Dumnezeu ne dă dreptate: nimeni nu este bun!

Posted by Paxlaur pe 27/02/2017

o noua viziune asupra Cuvantului„Nimeni nu este bun, decât numai Dumnezeu” (Mc 10,18). Nimeni nu este bun. Nu există oameni buni? Ascultând și tot repetând această frază, putem porni cu mintea noastră în două direcții. Prima direcție ar fi să zâmbim bucuroși că în sfârșit până și Dumnezeu ne dă dreptate: vecinul nostru chiar nu este un om bun, ci este un om rău. Da, în această frază unii ne putem găsi confirmate toate „intuițiile” și „cunoștințele” pe care le avem despre vecinul nostru, despre aproapele nostru, despre soacra sau nora noastră, despre ginerele sau nepotul sau verișorul nostru etc.: nu sunt buni. Unii putem tresălta de bucurie spunând că până și Cristos ne dă dreptate în ceea ce spuneam despre anumiți oameni pe care i-am întâlnit: sunt răi!

Însă creștinul adevărat alege cea de-a doua direcție spre care să-și poarte mintea și se regăsește în primul rând pe sine în afirmația lui Cristos: „Nimeni nu este bun, decât numai Dumnezeu”. Cu tristețe trebuie să recunoaștem despre noi că nu suntem buni, că mai avem mult de muncit cu noi înșine pentru a deveni cu adevărat buni. Trebuie să învățăm să privim mai mult la noi înșine, la inima noastră și să ne analizăm în lumina lui Cristos, în lumina evangheliei, în lumina prin care Biserica încearcă să dăruiască lumii, societății, fiecărui om „o nouă strălucire”. Suntem noi cei care trebuie să ne regăsim în întrebarea omului îngenuncheat: „Ce trebuie să fac ca să moștenesc viața veșnică?”. Ce trebuie să fac mai bine, mai bun în mine ca să mă apropii de omul pe care Cristos privindu-l să-l îndrăgească. Cât de fericită ar fi inima noastră, cum am tresălta plini de bucurie la începutul acestei săptămâni dacă și despre noi evanghelistul ar putea spune: „Isus, privindu-l fix, l-a îndrăgit”.

Astăzi, spre deosebire de omul din evanghelie, nu putem să primim din partea lui Cristos un răspuns direct, față în față. Însă îl putem găsi pe Cristos în euharistie. În tăcerea unei ore de adorație, Domnul ne răspunde și face lumină în viața noastră. Împreună cu Cristos euharisticul ne vorbește Scriptura: „Părăseşte păcatele… întoarce-te de la nedreptate şi urăşte mult ceea ce este abominabil”.

Când nu găsim răspuns la întrebările noastre, când am pierdut calea spre lumină, spre speranță, când ne dăm seama de răul din noi și ne descurajăm, să luăm Biblia în mâinile noastre și să o citim, să o medităm, să ne rugăm. Aceasta pentru că astăzi, ca și acum două mii de ani, „cuvântul lui Dumnezeu este viu, plin de putere şi mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri; el pătrunde până la despărţitura sufletului şi a duhului, a încheieturilor şi a măduvei şi judecă sentimentele şi gândurile inimii” (Evr 4,12-13).


„Cât de mare este milostivirea Domnului
şi îndurarea lui faţă de cei care se întorc la el”!
Pentru Dumnezeu toate sunt posibile,
chiar și convertirea celor mai împietrite inimi.
În el este speranța noastră!


27 februarie 2017 

Luni din săptămâna a 8-a de peste an
Sf. Gabriel al Maicii Îndurerate, călug.
Sir 17,24-29; Ps 31; Mc 10,17-27

LECTURA I
Întoarce-te la Cel Preaînalt, îndepărtează-te de nedreptate!
Citire din cartea lui Ben Sirah 17,24-29
Celor care se convertesc le-a dat întoarcerea şi i-a mângâiat pe cei care au părăsit răbdarea şi-i face părtaşi de soarta celor drepţi. 25 Întoarce-te la Domnul şi părăseşte păcatele, roagă-te în faţa lui şi micşorează piedicile! 26 Revino la Cel Preaînalt şi întoarce-te de la nedreptate şi urăşte mult ceea ce este abominabil şi recunoaşte judecăţile drepte ale lui Dumnezeu şi rămâi în soarta care ţi-a fost încredinţată şi-n rugăciunea către Dumnezeul cel Preaînalt! 27 Cine-l va lăuda pe Cel Preaînalt în locuinţa morţilor şi cine-i va aduce recunoştinţă în locul celor vii! Să nu rămâi în greşeala oamenilor nelegiuiţi; înainte de a muri, arată-ţi lauda ta! 28 Lauda piere de la cel mort ca şi cum n-ar fi; cel viu şi sănătos îl va lăuda pe Domnul. Şi-l vei lăuda pe Dumnezeu şi te vei mări cu milostivirea lui. 29 Cât de mare este milostivirea Domnului şi îndurarea lui faţă de cei care se întorc la el!

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 31(32),1-2.5.6.7 (R.: 11a)
R.: Bucuraţi-vă, drepţilor, şi veseliţi-vă în Domnul!

1 Fericit este omul căruia i s-a iertat fărădelegea,
căruia i s-a acoperit păcatul.
2 Fericit este omul căruia Domnul nu-i ia în seamă greşeala
şi în duhul căruia nu este prefăcătorie. R.

5 Eu ţi-am făcut cunoscut păcatul meu,
nu ţi-am ascuns fărădelegea mea.
Am zis: „Voi mărturisi Domnului fărădelegile mele”.
Şi vinovăţia păcatului meu tu ai iertat-o. R.

6 De aceea te roagă orice credincios în timpul strâmtorării.
Chiar de s-ar dezlănţui potop de ape multe,
la el nu vor ajunge. R.

7 Tu eşti pentru mine un adăpost,
tu mă scoţi din strâmtorare,
mă înconjori cu cântări de bucurie pentru eliberare. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE 2Cor 8,9cd
(Aleluia) Isus Cristos, deşi era bogat, s-a făcut sărac, pentru ca, prin sărăcia lui, voi să vă îmbogăţiţi. (Aleluia)

EVANGHELIA
Vinde ceea ce ai, apoi vino şi urmează-mă!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 10,17-27
În acel timp, când Isus pleca la drum, un om a venit în fugă şi, îngenunchind, l-a întrebat: „Învăţătorule bun, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” 18 Isus i-a zis: „De ce-mi spui bun? Nimeni nu este bun, decât numai Dumnezeu. 19 Cunoşti poruncile: «Să nu ucizi! Să nu comiţi adulter! Să nu furi! Să nu dai mărturie falsă! Să nu înşeli! Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta!»” 20 Atunci el i-a zis: „Învăţătorule, toate acestea le-am păzit din tinereţea mea!” 21 Isus, privindu-l fix, l-a îndrăgit şi i-a spus: „Un lucru îţi lipseşte: mergi, vinde ceea ce ai şi dă săracilor şi vei avea comoară în cer, apoi vino şi urmează-mă!” 22 Întristat de acest cuvânt, el a plecat abătut pentru că avea multe bogăţii. 23 Atunci, privind în jur, Isus le-a spus discipolilor săi: „Cât de greu vor intra în împărăţia lui Dumnezeu cei care au bogăţii!” 24 Discipolii se mirau de cuvintele lui. Dar Isus, luând din nou cuvântul, le-a zis: „Copii, cât de greu este să se intre în împărăţia lui Dumnezeu! 25 Mai uşor este ca o cămilă să treacă prin urechea acului decât ca un bogat să intre în împărăţia lui Dumnezeu”. 26 Iar ei erau peste măsură de uluiţi şi spuneau între ei: „Atunci, cine se poate mântui?” 27 Privindu-i, Isus le-a spus: „Pentru oameni este imposibil, nu însă pentru Dumnezeu, căci pentru Dumnezeu toate sunt posibile”.

Cuvântul Domnului

Posted in Predici si meditatii | Etichetat: , , , , , , , | Leave a Comment »

Înțelepciunea rămâne nebiruită în fața răutății…

Posted by Paxlaur pe 27/10/2016

lumina-si-intelepciunea„Mie să-mi dea Dumnezeu să vorbesc precum gândesc
și să meditez în mod vrednic
despre cele care mi-au fost date,
pentru că el este învățătorul înțelepciunii
și îndreptarul celor înțelepți;
pentru că în mâna lui suntem
și noi, și cuvintele noastre,
și toată înțelepciunea și lucrările înțelepciunii.
Pentru că el mi-a dat înțelegerea adevărată
a celor care sunt,
ca să știu alcătuirea lumii și puterea elementelor,
începutul, sfârșitul și desfășurarea timpului,
întoarcerile anotimpurilor și prefacerile văzduhului,
scurgerea anilor și orânduirea stelelor,
firea animalelor și apucăturile fiarelor,
puterea duhurilor și cugetările oamenilor,
diferențele plantelor și puterile rădăcinilor.
Am învățat cele ce sunt ascunse
și cele care sunt vizibile,
pentru că înțelepciunea,
cea care a făcut toate, m-a învățat.
În înțelepciune se află un duh inteligent și sfânt,
unic și multiplu, ager și iute,
pătrunzător, nepătat, limpede și neatins,
iubitor de bine, ascuțit, liber, binefăcător,
prieten al omului, neclintit,
sigur și netulburat, atotputernic, atotștiutor,
care pătrunde toate duhurile,
chiar și pe cele mai inteligente,
pe cele mai curate și pe cele mai subtile.
Înțelepciunea se poate mișca așa de iute,
încât, prin iuțeala ei, întrece orice mișcare.
Ea pătrunde și străbate orice lucru datorită purității sale.
Ea este suflarea puterii lui Dumnezeu,
revărsarea limpede a măreției Celui Atotstăpânitor,
de aceea, nimic pătat nu o poate atinge.
Ea este reflexul luminii veșnice,
oglinda fără pată a lucrărilor lui Dumnezeu
și imaginea bunătății sale.
Deși este una singură, ea poate toate;
deși ea însăși nu se schimbă, înnoiește universul;
ea se dăruiește sufletelor sfinte
și face din ele profeți și prieteni ai lui Dumnezeu.
Dumnezeu îl iubește numai pe acela
care locuiește împreună cu înțelepciunea.
Ea este mai frumoasă decât soarele
și întrece toate constelațiile;
dacă este pusă alături de lumina zilei,
înțelepciunea îi este mult superioară.
Căci ziua dispare în fața nopții,
pe când înțelepciunea rămâne nebiruită în fața răutății”.

(Din cartea Înțelepciunii    7,15-30
Înțelepciunea, chipul lui Dumnezeu)

Posted in Lecturi, Scriptura | Etichetat: , , , | Leave a Comment »

 
%d blogeri au apreciat asta: